Novak Djokovic – Andy Marray 6-4, 6-2, 6-3
As putea spune ca Novak Djokovic a jucat finala de la Australian Open in semifinala cu Roger Federer decat in finala propriu zisa. Meciul din semifinala a fost mult mai dificil pentru el decat cel din finala cu Murray.
Finala a fost fara istoric, cu exceptia primului set, care s-a rupt la 4-4 si a sfertului trei care a mers pana la 3-3, britanicul Andy Murray a lipsit din joc.
Poate lipsa meciurilor importante din turneu, Murray beneficiind de un culoar lipsit de mari favoriti, l-a facut pe britanic sa nu fie in plina forma, sa fie prea static. Din pacate pentru Andy a fost si destul de nervos. De luat in seama a fost numarul mare de greseli nefortate ale lui Murray si faptul ca acesta nu a reusit sa schimbe ceva in jocul sau.
De partea cealalta sarbul a fost superior atat mental cat si fizic. A fost si foarte inspirat cerand asistenta video in doua momente importante ale meciului. De asemenea, si-a pastrat cumpatul in ciuda ratarii a numeroase brake-ball-uri.
Djokovic, alaturi de Federer, sunt jucatorii mei de tenis preferati asa ca victoria sarbului m-a bucurat. Cred ca acum Nole este matur din punct de vedere mental, a lasat deoparte iesirile nervoase si a invatat sa foloseasca momentele dificile pentru a rupe ritmul adversarului. In acest meci a evoluat bine de pe fundul terenului, l-a pus in dificultate pe britanic cu baloane lungi, a alergat dupa baloane care pareau pierdute, a returnat bine, iar lovitura sa de rever cu doua maini a fost din nou la inaltime. Sarbul a stiut sa profite la maxim de jocul lent al britanicului rupand ritmul loviturilor lungi de pe fund cu scurte care au fost greu de returnat de catre Murray. Sper ca sa nu mai treaca inca doi ani pana cand Djokovic sa castige din nou un turneu de mare Slam.
duminică, 30 ianuarie 2011
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
finala Cupei Asiei 2011
Japonia - Australia 1-0 (dupa prelungiri)
Japonia a castigat finala Cupei Asiei dupa un meci si un turneu in care a avut mare noroc sau poate, a fost cea mai buna echipa la capitolul stapanirea nervilor. In sferturi au castigat cu gol in ultimul minut in fata Qatarului, in semifinale au eliminat Coreea de Sud la penaltiuri, iar in finala au castigat cu gol in prelungiri in fata Australiei. Japonia beneficiaza de o generatie foarte buna de jucatori, unii dintre ei evoluand titulari la echipe bune din Europa, echipa are un stil de joc colectiv foarte bine organizat cu presing realizat sus si cu o acoperire buna a zonelor de teren.
Australia, la prima editie a Cupei Asiei la care participa, a dominat partida, a avut ocazii mari de a marca dar “cangurii” s-au pierdut in fata portarului nipon Eiji Kawashima. Considerat a fi unul dintre punctele slabe ale echipei, portarul japonez a prins o zi mare in care a aparat baloanele trimise de Harry Kewell, Luke Wilkshire si de rezerva Kruse. De partea cealalta niponii si-au creat cea mai mare ocazie prin Shinji Okazaki care nu a fost in stare sa loveasca cu capul centrarea lui Nagamoto. Antrenorul Japoniei, Alberto Zaccheroni, a fost inspirat in schimbari prin introducerea lui Tadanari Lee, jucatorul care a rezolvat finala in prelungiri printr-un voleu de generic. A fost o incursiune pe partea stanga urmata de o centrare in mijlocul careului australian de unde jucatorul lui Sanfrecce Hiroshima a reusit un sut superb in vinclul portii lui Schwarzer.
Japonia se afla la a patra Cupa a Asiei castigata iar Alberto Zaccheroni, fost castigator al titlului in Italia, la primul trofeu international.
Japonia a castigat finala Cupei Asiei dupa un meci si un turneu in care a avut mare noroc sau poate, a fost cea mai buna echipa la capitolul stapanirea nervilor. In sferturi au castigat cu gol in ultimul minut in fata Qatarului, in semifinale au eliminat Coreea de Sud la penaltiuri, iar in finala au castigat cu gol in prelungiri in fata Australiei. Japonia beneficiaza de o generatie foarte buna de jucatori, unii dintre ei evoluand titulari la echipe bune din Europa, echipa are un stil de joc colectiv foarte bine organizat cu presing realizat sus si cu o acoperire buna a zonelor de teren.
Australia, la prima editie a Cupei Asiei la care participa, a dominat partida, a avut ocazii mari de a marca dar “cangurii” s-au pierdut in fata portarului nipon Eiji Kawashima. Considerat a fi unul dintre punctele slabe ale echipei, portarul japonez a prins o zi mare in care a aparat baloanele trimise de Harry Kewell, Luke Wilkshire si de rezerva Kruse. De partea cealalta niponii si-au creat cea mai mare ocazie prin Shinji Okazaki care nu a fost in stare sa loveasca cu capul centrarea lui Nagamoto. Antrenorul Japoniei, Alberto Zaccheroni, a fost inspirat in schimbari prin introducerea lui Tadanari Lee, jucatorul care a rezolvat finala in prelungiri printr-un voleu de generic. A fost o incursiune pe partea stanga urmata de o centrare in mijlocul careului australian de unde jucatorul lui Sanfrecce Hiroshima a reusit un sut superb in vinclul portii lui Schwarzer.
Japonia se afla la a patra Cupa a Asiei castigata iar Alberto Zaccheroni, fost castigator al titlului in Italia, la primul trofeu international.
finala feminin la Australian Open
Kim Clijsters – Na Li 3-6, 6-3, 6-3
Asa cum toata lumea a sperat am crezut ca finala la feminin de la Australian Open se va desfasura intre intre Kim Clijsters si Caroline Wozniacki, “jucatoarele momentului” cum le considera specialistii, dar a aparut chinezoaica Na Li. Dupa un meci frumos in semifinale, asiatica a reusit sa o elimine pe daneza. Consider ca un punct important in victoria lui Clijsters este tocmai faptul ca a fost mai odihnita, avand o semifinala mai usoara in fata Verei Zvonareva.
A fost o victorie a experientei, a stapanirii de sine si, consider eu, a plusului de valoare. Na Li, desi este o jucatoare de 29 de ani are resurse tehnice destul de limitate si da dovada inca o data ca cedeaza in momentele importante.
Primul set a inceput bine pentru Kim aceasta reusind un brake pe primul serviciu al chinezoaicei, dar asiatica s-a regrupat si a echilibrat partida. Na Li a reusit un brake si a facut 4-3 dupa care Clijsters nu a mai reusit sa isi revina si a pierdut primul set cu 6-3. Al doilea set a avut o desfasurare aproape identica cele doua jucatoare reusind cate doua brake-uri si s-a ajuns la 3-3. In acest moment Clijsters a schimbat tactica de joc, a inceput sa trimita baloane lungi care au pus-o evident in dificultate pe asiatica. Astfel belgianca a castigat setul al doilea cu 6-3. Setul trei nu a avut istoric, Kim reusind sa si-l adjudece cu 6-3 dupa ce a condus si cu 4-1.
Ma bucura aceasta victorie in primul rand pentru ca este primul turneu Australian Open castigat de Kim Clijsters dupa revenirea in turneu WTA. Belgianca este din punctul meu de vedere cea mai “profesioniosta” dintre jucatoarele in activitate, una dintre putinele jucatoare care s-au intors in turneu la un nivel ridicat dupa ce au nascut. Ceea ce imi place la Kim este pofta de a juca, tenacitatea de care da dovada, capacitatea de a schimba stilul de joc atunci cand se afla in dificultate si faptul ca isi stapaneste nervii in momentele importante. De partea cealalta, Na Li este o jucatoare buna dar fara sclipire, foarte muncitoare, dar careia ii lipseste forta. Oricum este cea mai mare performanta din cariera sa de pana acum si pentru asta trebuie felicitata.
Asa cum toata lumea a sperat am crezut ca finala la feminin de la Australian Open se va desfasura intre intre Kim Clijsters si Caroline Wozniacki, “jucatoarele momentului” cum le considera specialistii, dar a aparut chinezoaica Na Li. Dupa un meci frumos in semifinale, asiatica a reusit sa o elimine pe daneza. Consider ca un punct important in victoria lui Clijsters este tocmai faptul ca a fost mai odihnita, avand o semifinala mai usoara in fata Verei Zvonareva.
A fost o victorie a experientei, a stapanirii de sine si, consider eu, a plusului de valoare. Na Li, desi este o jucatoare de 29 de ani are resurse tehnice destul de limitate si da dovada inca o data ca cedeaza in momentele importante.
Primul set a inceput bine pentru Kim aceasta reusind un brake pe primul serviciu al chinezoaicei, dar asiatica s-a regrupat si a echilibrat partida. Na Li a reusit un brake si a facut 4-3 dupa care Clijsters nu a mai reusit sa isi revina si a pierdut primul set cu 6-3. Al doilea set a avut o desfasurare aproape identica cele doua jucatoare reusind cate doua brake-uri si s-a ajuns la 3-3. In acest moment Clijsters a schimbat tactica de joc, a inceput sa trimita baloane lungi care au pus-o evident in dificultate pe asiatica. Astfel belgianca a castigat setul al doilea cu 6-3. Setul trei nu a avut istoric, Kim reusind sa si-l adjudece cu 6-3 dupa ce a condus si cu 4-1.
Ma bucura aceasta victorie in primul rand pentru ca este primul turneu Australian Open castigat de Kim Clijsters dupa revenirea in turneu WTA. Belgianca este din punctul meu de vedere cea mai “profesioniosta” dintre jucatoarele in activitate, una dintre putinele jucatoare care s-au intors in turneu la un nivel ridicat dupa ce au nascut. Ceea ce imi place la Kim este pofta de a juca, tenacitatea de care da dovada, capacitatea de a schimba stilul de joc atunci cand se afla in dificultate si faptul ca isi stapaneste nervii in momentele importante. De partea cealalta, Na Li este o jucatoare buna dar fara sclipire, foarte muncitoare, dar careia ii lipseste forta. Oricum este cea mai mare performanta din cariera sa de pana acum si pentru asta trebuie felicitata.
duminică, 23 ianuarie 2011
suprize la Australian Open?
Pana acum in actuala editie de la Australian Open nu au fost suprize pe tabloul masculin. Cei patru jucatori importanti, Nadal, Federer, Djokovic si Murray sunt in continuare in carti, fara a fi intampinat probleme deosebite. La feminin au fost eliminate Anna Ivanovic, Justine Henin, Venus Williams, Nadia Petrova si Samantha Stosur. Dupa cum arata tabloul feminin prevad o finala Kim Clijsters – Caroline Wozniacki.
vineri, 21 ianuarie 2011
transferuri de iarna in Liga I
In afara de telenovela cu iz de mahala de la Craiova cu Mititelu si Piturca in rolurile principale si cu Gaman si Barboianu in rol de pioni si transformarea Unirii Urziceni in Unirea Chiajna s-au intamplat multe in fotbalul romanesc in aceasta iarna in ceea ce priveste transferurile. Ca fapt divers, pentru cine dorea sa acceseze, va anunt ca site-ul echipei Unirea Urziceni a fost “suspendat”.
Sa incepem cu campioana CFR Cluj. A plecat “eroul de pe Olimpico” Culio la Galata iar Tony si Yssouf Kone au fost pusi pe liber. Consider ca CFR a facut mutari bune avand in vedere ca cei trei se plafonasera, aveau salarii mari si nu au avut rezultate deosebite in tur. Dupa multi ani in care a cumparat straini pe banda rulanta clujenii s-au orientat si spre piata romaneasca, avand in vedere atat salariile mai mici cat si adaptarea mai usoara a jucatorilor, stiut fiind faptul ca multi straini ai CFR-ului au avut probleme familiale dupa venirea in Gruia (conducerea a fost nevoita sa aduca si familiile unor jucatori straini la Cluj pentru a scapa de amantele acestora). Au fost achizitionati Maftei, un nume important al campionatului romanesc, jucator care il poate inlocui cu succes pe Tony si tanarul mijlocas Viorel Nicoara, jucator de mare viitor. De asemenea, s-a intors dupa imprumut tanarul atacant Paul Batin. Sunt curios cum il vor primi fanii CFR-ului pe Traore, care, atunci cand rula filmul transferului sau la Fulham, a gasit potrivit sa le arate acestora ca are o manichiura perfecta la unul dintre degetele mainii.
La Steaua este de remarcat vanzarea la Galata a lui Bogdan Stancu pe o suma insemnata, o afacere de success pentru echipa din Ghencea. In locul sau a fost adus Dica, jucator caruia Steaua i-a intins o mana de ajutor. A fost achizitionat de asemenea din vara fundasul dreapta Gabi Matei. Aceasta achizitie ii asigura concurenta lui Bonfim, daca acesta va mai ramane la Steaua. Plecarea lui Kapetanos pe mine unul m-a bucurat nu atat datorita greselii din meciul cu Napoli cat mai ales datorita atitudinii lui din ultima vreme. Despartirea de Angelov era oarecum necesara avand in vedere ca acesta joaca pe un post similar cu Dica cel de mijlocas ofensiv. Sper ca Gigi Becali a invatat din greseli si nu va mai arunca cu banii aiurea pe loturi de jucatori, ci va cumpara putin si bun, asa cum ii sta bine unei echipe care se vrea mari. In rest, la Steaua sunt numai zvonuri, vine Moraes, vine Gaman, vine Barboianu sau pleaca Tanase (probabil sa nu fie prins la mijloc in razboiul dintre Bomba si Stramba). Asa cum il stiu pe Meme Stoica totul este praf in ochi iar la Steaua vor veni alti jucatori.
Cele mai multe mutari sunt la Dinamo. Cu mare intarziere se face in sfarsit curatenie in groapa. Numarul de jucatori plecati, 9, Garat - liber de contract, N'Doye - Astra, Bazzi şi Adrian Cristea - ambii "U" Cluj, L. Rus - FCM Tg. Mureş, Scarlatache, Muşat - ambii Lankaran, Andrei Cristea - Karlsruher, M. Niculae - Kavala, poate parea mare dar, in afara de Andrei Cristea si N’Doye care au avut rezultate bune in tur toti ceilalti trebuiau sa plece, pentru a face loc unor jucatori tineri. Nici unul dintre cei 9 plecati cu exceptia lui Andrei Cristea nu mai aducea plusuri in Stefan cel Mare. La capitolul achizitii este de notat repatrierea lui Vlad Munteanu, jucator de suflet al lui Borcea si achizitiile lui Crişan de la Silvania, Crăciun de la Astra si a lui Bălgrădean de la Unirea Urziceni. Consider ca Dinamo trebuia sa schimbe echipa din temelii dupa ratarea titlului in fata Urziceniului, acum trebuind sa astepte cel putin un an pentru a face o echipa competitiva. Tinerii ca Alexe, Liviu Ganea, Dragos Grigore vor putea sa arate de ce sunt in stare fara concurenta titularilor de drept, Marius Niculae sau N’Doye. De fapt cel mai tare m-a bucurat indepartarea senegalezului care strica atmosfera in vestiar.
Daca Dinamo a fost campiona plecarilor, specile rosii din Cluj au fost campionii achizitiilor. La U au venit Adrian Cristea, Abrudan, Marius Popa, Nasser Menassel, Steven Pele si Elias Bazzi. Avand in vedere numeroasele achizitii atat de acum cat si din vara echipa nu are omogenitate si sper ca Florian Walter sa aiba rabdare pana la anul. Sunt sigur ca in editia viitoare de campionat echipa se va bate la cupele europene.
Poli Timisoara, Astra si Rapid au reusit cate un transfer important, banatenii aducandu-l pe Tossaint Riketts atacant care le-a facut zile fripte cand au jucat cu Mypa 47, prahovenii pe N’Doye, jucator care adauga experienta echipei, iar Rapid pe Pancu jucator care ii va aduce un plus de imagine lui Copos dupa ratarea transferului lui Maftei.
Am lasat la final Universitatea Craiova, echipa care pana acum a reusit o achizitie, Vlad Bujor si doua plecari sigure Alex Piturca si Dorel Stoica. Din cate am citit in presa echipa vrea sa scape si de Spase Dilevski si Razvan Stanca, dar acestia nu vor sa accepte rezilierea contractelor. La capitolul staff, Universitatea se poate lauda cu achizitia unui antrenor, Niccolo Napoli si a unui presedinte Aurel Ticleanu despre care se va spune in curand ca sunt asematori lui Lacatus la Steaua, se intorc indiferent de conditiile in care au plecat. De asemenea este notat venirea unui manager general "de renume", Laurentiu Reghecampf. Ideea lui Mititelu de a-l aduce pe fostul stelist in echipa administrativa nu este rea, avand in vedere ca acesta este casatorit cu sexy-impresara Ana Maria Prodan si cine stie ce jucatori are aceasta sub contract. Ma indoiesc de acest lucru dupa experientele celor doi de la FC Snagov sau Gloria Bistrita. Poate Mititelu s-a gandit la imaginea clubului, deteriorata de scandalul cu Piturca?
Singurele echipe importante din campionat care inca nu au miscat inca pe piata transferurilor sunt FC Vaslui si Otelul Galati, campioana de toamna. Vasluiul are un lot destul de bun, iar, de partea cealalta, Otelul nu are resurse financiare pentru a face achizitii de marca. Sunt convins insa ca Marius Stan va gasi niste jucatori anonimi pe care sa ii transfere si cu care sa faca o figura frumoasa in retur.
Sa incepem cu campioana CFR Cluj. A plecat “eroul de pe Olimpico” Culio la Galata iar Tony si Yssouf Kone au fost pusi pe liber. Consider ca CFR a facut mutari bune avand in vedere ca cei trei se plafonasera, aveau salarii mari si nu au avut rezultate deosebite in tur. Dupa multi ani in care a cumparat straini pe banda rulanta clujenii s-au orientat si spre piata romaneasca, avand in vedere atat salariile mai mici cat si adaptarea mai usoara a jucatorilor, stiut fiind faptul ca multi straini ai CFR-ului au avut probleme familiale dupa venirea in Gruia (conducerea a fost nevoita sa aduca si familiile unor jucatori straini la Cluj pentru a scapa de amantele acestora). Au fost achizitionati Maftei, un nume important al campionatului romanesc, jucator care il poate inlocui cu succes pe Tony si tanarul mijlocas Viorel Nicoara, jucator de mare viitor. De asemenea, s-a intors dupa imprumut tanarul atacant Paul Batin. Sunt curios cum il vor primi fanii CFR-ului pe Traore, care, atunci cand rula filmul transferului sau la Fulham, a gasit potrivit sa le arate acestora ca are o manichiura perfecta la unul dintre degetele mainii.
La Steaua este de remarcat vanzarea la Galata a lui Bogdan Stancu pe o suma insemnata, o afacere de success pentru echipa din Ghencea. In locul sau a fost adus Dica, jucator caruia Steaua i-a intins o mana de ajutor. A fost achizitionat de asemenea din vara fundasul dreapta Gabi Matei. Aceasta achizitie ii asigura concurenta lui Bonfim, daca acesta va mai ramane la Steaua. Plecarea lui Kapetanos pe mine unul m-a bucurat nu atat datorita greselii din meciul cu Napoli cat mai ales datorita atitudinii lui din ultima vreme. Despartirea de Angelov era oarecum necesara avand in vedere ca acesta joaca pe un post similar cu Dica cel de mijlocas ofensiv. Sper ca Gigi Becali a invatat din greseli si nu va mai arunca cu banii aiurea pe loturi de jucatori, ci va cumpara putin si bun, asa cum ii sta bine unei echipe care se vrea mari. In rest, la Steaua sunt numai zvonuri, vine Moraes, vine Gaman, vine Barboianu sau pleaca Tanase (probabil sa nu fie prins la mijloc in razboiul dintre Bomba si Stramba). Asa cum il stiu pe Meme Stoica totul este praf in ochi iar la Steaua vor veni alti jucatori.
Cele mai multe mutari sunt la Dinamo. Cu mare intarziere se face in sfarsit curatenie in groapa. Numarul de jucatori plecati, 9, Garat - liber de contract, N'Doye - Astra, Bazzi şi Adrian Cristea - ambii "U" Cluj, L. Rus - FCM Tg. Mureş, Scarlatache, Muşat - ambii Lankaran, Andrei Cristea - Karlsruher, M. Niculae - Kavala, poate parea mare dar, in afara de Andrei Cristea si N’Doye care au avut rezultate bune in tur toti ceilalti trebuiau sa plece, pentru a face loc unor jucatori tineri. Nici unul dintre cei 9 plecati cu exceptia lui Andrei Cristea nu mai aducea plusuri in Stefan cel Mare. La capitolul achizitii este de notat repatrierea lui Vlad Munteanu, jucator de suflet al lui Borcea si achizitiile lui Crişan de la Silvania, Crăciun de la Astra si a lui Bălgrădean de la Unirea Urziceni. Consider ca Dinamo trebuia sa schimbe echipa din temelii dupa ratarea titlului in fata Urziceniului, acum trebuind sa astepte cel putin un an pentru a face o echipa competitiva. Tinerii ca Alexe, Liviu Ganea, Dragos Grigore vor putea sa arate de ce sunt in stare fara concurenta titularilor de drept, Marius Niculae sau N’Doye. De fapt cel mai tare m-a bucurat indepartarea senegalezului care strica atmosfera in vestiar.
Daca Dinamo a fost campiona plecarilor, specile rosii din Cluj au fost campionii achizitiilor. La U au venit Adrian Cristea, Abrudan, Marius Popa, Nasser Menassel, Steven Pele si Elias Bazzi. Avand in vedere numeroasele achizitii atat de acum cat si din vara echipa nu are omogenitate si sper ca Florian Walter sa aiba rabdare pana la anul. Sunt sigur ca in editia viitoare de campionat echipa se va bate la cupele europene.
Poli Timisoara, Astra si Rapid au reusit cate un transfer important, banatenii aducandu-l pe Tossaint Riketts atacant care le-a facut zile fripte cand au jucat cu Mypa 47, prahovenii pe N’Doye, jucator care adauga experienta echipei, iar Rapid pe Pancu jucator care ii va aduce un plus de imagine lui Copos dupa ratarea transferului lui Maftei.
Am lasat la final Universitatea Craiova, echipa care pana acum a reusit o achizitie, Vlad Bujor si doua plecari sigure Alex Piturca si Dorel Stoica. Din cate am citit in presa echipa vrea sa scape si de Spase Dilevski si Razvan Stanca, dar acestia nu vor sa accepte rezilierea contractelor. La capitolul staff, Universitatea se poate lauda cu achizitia unui antrenor, Niccolo Napoli si a unui presedinte Aurel Ticleanu despre care se va spune in curand ca sunt asematori lui Lacatus la Steaua, se intorc indiferent de conditiile in care au plecat. De asemenea este notat venirea unui manager general "de renume", Laurentiu Reghecampf. Ideea lui Mititelu de a-l aduce pe fostul stelist in echipa administrativa nu este rea, avand in vedere ca acesta este casatorit cu sexy-impresara Ana Maria Prodan si cine stie ce jucatori are aceasta sub contract. Ma indoiesc de acest lucru dupa experientele celor doi de la FC Snagov sau Gloria Bistrita. Poate Mititelu s-a gandit la imaginea clubului, deteriorata de scandalul cu Piturca?
Singurele echipe importante din campionat care inca nu au miscat inca pe piata transferurilor sunt FC Vaslui si Otelul Galati, campioana de toamna. Vasluiul are un lot destul de bun, iar, de partea cealalta, Otelul nu are resurse financiare pentru a face achizitii de marca. Sunt convins insa ca Marius Stan va gasi niste jucatori anonimi pe care sa ii transfere si cu care sa faca o figura frumoasa in retur.
duminică, 16 ianuarie 2011
cronica meciului Liverpool - Everton
Liverpool – Everton 2-2
Sunt un fan al atmosferei de pe Anfield Road, in special la derbyurile Merseyside cu Everton. Urmaresc cu mare placere meciurile de pe teren propriu ale cormoranilor in primul rand datorita fanilor lui Liverpool. M-a impresionat astazi primirea pe care fanii, mai calzi ca oricand, i-au facut-o lui Kenny Dalglish, fosta glorie a clubului, la primul meci pe teren propriu in noul mandat al scotianului. Schimbarea in bine a lui Liverpool este evidenta, plecarea lui Roy Hodgson fiind de bun augur. Echipa a jucat cu elan, combinatiile au functionat destul de bine si, ce mi-a placut cel mai mult, au incercat sa joace direct, cu baloane direct spre Torres. Golul lui Raul Meirelles din minutul 29 a fost rezultatul presiunii permanente pe care a exercitat-o Liverpool. O incursiune a lui Glen Johnson pe stanga, o centrare pe coltul lung, incercare de sut parata a lui Torres si apoi sutul bomba al portughezului care nu i-a lasat nici o sansa lui Tim Howard. Noul sistem de joc 4-5-1utilizat de Liverpool in acest joc a functionat bine, echipa a creat destule faze in prima repriza. In afara de gol, Liverpool a mai avut doua ocazii bune de a inscrie la suturile lui Fernando Torres si a lui Maxi Rodriguez. Everton a avut noroc reusind sa scape numai cu un gol. Caramelele nu au reusit nimic ofensiv in prima repriza, jocul echipei lui David Moyes fiind bazat pe baloane lungi catre Fellaini care nu a reusit sa intre in combinatii cu colegii.
Imediat dupa pauza insa a venit golul lui Silvain Distin scapat prea usor din marcaj la un corner. Liverpool a cazut psihic dupa golul primit, nu a reusit sa scape de presiunea pusa de Everton si golul doi a venit rapid. Faza golului doi a lui Everton a fost discutabila avand in vedere ca arbitrul nu a oprit jocul la o accidentare la cap a lui Martin Kelly, iar jucatorii lui Everton au continuat faza desi era evident ca acesta suferise o accidentare ce putea fi periculoasa. Frustrarea cormoranilor a fost vizibila, intrarile dure inmultidu-se. Impulsionati de fanii de pe Anfield jucatorii lui Liverpool au reusit sa egaleze din penalti, in minutul 70 prin Dirk Kuyt la o intrare imprudenta a lui Tim Howard asupra lui Maxi Rodriguez.
Din pacate pana la sfarsitul meciului Liverpool nu a reusit sa mai inscrie desi a presat, iar pozitia a 12-a este prea putin pentru o echipa care altadata se batea la cupele europene. Urmatorul meci va fi foarte greu pentru cormorani avand in vedere ca se vor deplasa la Wolves, penultima clasata, echipa aflata si ea in mare foame de puncte. Liverpool are nevoie de intariri, in special in special in linia de mijloc si in atac, iar achizitiile aflate in stadiul de zvon ale lui Eden Hazard si Karim Benzema ar fi bine sa fie facute cat mai urgent.
Sunt un fan al atmosferei de pe Anfield Road, in special la derbyurile Merseyside cu Everton. Urmaresc cu mare placere meciurile de pe teren propriu ale cormoranilor in primul rand datorita fanilor lui Liverpool. M-a impresionat astazi primirea pe care fanii, mai calzi ca oricand, i-au facut-o lui Kenny Dalglish, fosta glorie a clubului, la primul meci pe teren propriu in noul mandat al scotianului. Schimbarea in bine a lui Liverpool este evidenta, plecarea lui Roy Hodgson fiind de bun augur. Echipa a jucat cu elan, combinatiile au functionat destul de bine si, ce mi-a placut cel mai mult, au incercat sa joace direct, cu baloane direct spre Torres. Golul lui Raul Meirelles din minutul 29 a fost rezultatul presiunii permanente pe care a exercitat-o Liverpool. O incursiune a lui Glen Johnson pe stanga, o centrare pe coltul lung, incercare de sut parata a lui Torres si apoi sutul bomba al portughezului care nu i-a lasat nici o sansa lui Tim Howard. Noul sistem de joc 4-5-1utilizat de Liverpool in acest joc a functionat bine, echipa a creat destule faze in prima repriza. In afara de gol, Liverpool a mai avut doua ocazii bune de a inscrie la suturile lui Fernando Torres si a lui Maxi Rodriguez. Everton a avut noroc reusind sa scape numai cu un gol. Caramelele nu au reusit nimic ofensiv in prima repriza, jocul echipei lui David Moyes fiind bazat pe baloane lungi catre Fellaini care nu a reusit sa intre in combinatii cu colegii.
Imediat dupa pauza insa a venit golul lui Silvain Distin scapat prea usor din marcaj la un corner. Liverpool a cazut psihic dupa golul primit, nu a reusit sa scape de presiunea pusa de Everton si golul doi a venit rapid. Faza golului doi a lui Everton a fost discutabila avand in vedere ca arbitrul nu a oprit jocul la o accidentare la cap a lui Martin Kelly, iar jucatorii lui Everton au continuat faza desi era evident ca acesta suferise o accidentare ce putea fi periculoasa. Frustrarea cormoranilor a fost vizibila, intrarile dure inmultidu-se. Impulsionati de fanii de pe Anfield jucatorii lui Liverpool au reusit sa egaleze din penalti, in minutul 70 prin Dirk Kuyt la o intrare imprudenta a lui Tim Howard asupra lui Maxi Rodriguez.
Din pacate pana la sfarsitul meciului Liverpool nu a reusit sa mai inscrie desi a presat, iar pozitia a 12-a este prea putin pentru o echipa care altadata se batea la cupele europene. Urmatorul meci va fi foarte greu pentru cormorani avand in vedere ca se vor deplasa la Wolves, penultima clasata, echipa aflata si ea in mare foame de puncte. Liverpool are nevoie de intariri, in special in special in linia de mijloc si in atac, iar achizitiile aflate in stadiul de zvon ale lui Eden Hazard si Karim Benzema ar fi bine sa fie facute cat mai urgent.
cronica meciului Juventus - Bari
Juventus – Bari 2-1
Un meci destul de sarac in faze de poarta, in care lipsa de atacanti a lui Juve a fost vizibila mai mult ca oricand. De fapt, Luigi del Neri a trebuit sa inceapa in atac cu necunoscutul Niccolo Giannetti alaturi de Alex del Piero. Alaturi de cei doi, Juve a inceput in poarta cu Buffon, pe linia de fund cu Sorensen, Bonucci, Chellini, Traore iar la mijloc cu Krasic, Sissoko, Aquilani si Pepe. Un 4-4-2 clar, cu putine posibilitati de schimbare in conditiile in care pe banca torinezii nu au avut nici un atacant. De partea cealalta, Bari a inceput intr-un 5-3-2 cu Gillet in poarta, pe linia de fund Masiello, Rinaldi, Rossi, Glik si Belmonte, la mijloc Romero, Gazzi si Alvarez iar in atac cu Kutuzov si noua achizitie Rudolf.
Ocaziile primei reprize i-au apartinut lui Alex del Piero mai intai in minutul 30 atunci cand a incercat sa inscrie direct din corner, si apoi la golul din minutul 43 cand capitanul lui Juve a executat superb o lovitura libera de la 20 metri in vinclu. Portarul belgian a lui Bari nu a avut nici o reactie la golul lui Juve.
Imediat dupa pauza Bari a egalat la o greseala a lui Fredrik Sorensen depasit prea usor in viteza de catre Alvarez care i-a pasat lui Rudolf si acesta a sutat sec in poarta lui Buffon. Dupa egalare Bari a mai avut o ocazie buna prin Okaka dar Chellini a reusit sa il deposedeze pe fostul atacant al Romei.
Juve a presat fara rezultat pana in minutul 80 atunci cand acelasi Del Piero a reusit sa mai creeze o faza de atac care a creat confuzie in apararea lui Bari, Donati a respins gresit iar balonul a ajuns la Aquilani care a marcat.
Cu aceasta victorie Juventus urca pe locul 6 si face uitate ultimele doua infrangeri cu Parma si Napoli. Din pacate lipsa de atacanti ii creeaza probleme lui Luigi del Neri care nu are posibilitati de schimbare. Sper ca zvonurile privind achizitiile lui Maxi Lopez sau Diego Forlan sa se adevereasca si unul dintre cei doi sud americani sa ajunga la Torino cat mai repede.
Un meci destul de sarac in faze de poarta, in care lipsa de atacanti a lui Juve a fost vizibila mai mult ca oricand. De fapt, Luigi del Neri a trebuit sa inceapa in atac cu necunoscutul Niccolo Giannetti alaturi de Alex del Piero. Alaturi de cei doi, Juve a inceput in poarta cu Buffon, pe linia de fund cu Sorensen, Bonucci, Chellini, Traore iar la mijloc cu Krasic, Sissoko, Aquilani si Pepe. Un 4-4-2 clar, cu putine posibilitati de schimbare in conditiile in care pe banca torinezii nu au avut nici un atacant. De partea cealalta, Bari a inceput intr-un 5-3-2 cu Gillet in poarta, pe linia de fund Masiello, Rinaldi, Rossi, Glik si Belmonte, la mijloc Romero, Gazzi si Alvarez iar in atac cu Kutuzov si noua achizitie Rudolf.
Ocaziile primei reprize i-au apartinut lui Alex del Piero mai intai in minutul 30 atunci cand a incercat sa inscrie direct din corner, si apoi la golul din minutul 43 cand capitanul lui Juve a executat superb o lovitura libera de la 20 metri in vinclu. Portarul belgian a lui Bari nu a avut nici o reactie la golul lui Juve.
Imediat dupa pauza Bari a egalat la o greseala a lui Fredrik Sorensen depasit prea usor in viteza de catre Alvarez care i-a pasat lui Rudolf si acesta a sutat sec in poarta lui Buffon. Dupa egalare Bari a mai avut o ocazie buna prin Okaka dar Chellini a reusit sa il deposedeze pe fostul atacant al Romei.
Juve a presat fara rezultat pana in minutul 80 atunci cand acelasi Del Piero a reusit sa mai creeze o faza de atac care a creat confuzie in apararea lui Bari, Donati a respins gresit iar balonul a ajuns la Aquilani care a marcat.
Cu aceasta victorie Juventus urca pe locul 6 si face uitate ultimele doua infrangeri cu Parma si Napoli. Din pacate lipsa de atacanti ii creeaza probleme lui Luigi del Neri care nu are posibilitati de schimbare. Sper ca zvonurile privind achizitiile lui Maxi Lopez sau Diego Forlan sa se adevereasca si unul dintre cei doi sud americani sa ajunga la Torino cat mai repede.
vineri, 14 ianuarie 2011
transferuri in Europa in perioada de iarna
Asa cum era de asteptat cele mai multe mutari sunt in campionatul Angliei si, normal, Manchester City a facut cel mai rasunator transfer prin achizitia bosniacului Edin Dzeko de la Wolsburg. Cred ca este o achizitie buna, avand in vedere ca Adebayor este intr-o forma slaba, golurile lui City fiind marcate in principal de Tevez. Prin aducerea lui Dzeko, City l-a imprumutat pe Santa Cruz, care oricum nu prea prindea nici lotul de meci, la Blackburn. Tot City l-a trimis pe Wayne Bridge la West Ham. Blackburn l-a transferat de la Shalke pe Jermaine Jones, un mijlocas central american destul de bun. O mutare surprinzatoare pentru mine este imprumutul lui Yakubu de la Everton la Leicester, nigerianul fiind adus acum ceva timp la “caramelele” din Liverpool pe o suma importanta. Birmingham l-a achizitionat de la Tottenham pe David Bentley un jucator care avea evolutii foarte bune in tricoul lui Blackburn in urma cu cativa ani. In rest, doar zvonuri neconfirmate: Beckham la Tottenham, Makoun de la Lyon la Aston Villa, David Luiz de la Benfica la Chelsea, Robbie Keane de la Tottenham la Birmingham. Din pacate una dintre echipele care avea cea mai mare nevoie de intariri, Liverpool, nu a mutat inca.
In Italia notabila ar fi plecarea lui Ronaldinho de la Milan in Brazilia natala la Flamengo. Diavolii au reusit si o achizitie importanta prin aducerea lui Antonio Cassano, dat afara de Sampdoria. In locul rebelului Cassano, Sampdoria l-a imprumutat de la Man United pe tanarul atacant Macheda. Juventus, in criza mare de atacanti, l-a transferat pe Luca Toni. Inter a reusit doua transferuri reusite zic eu. Primul, aducerea pe banca tehnica a lui Leonardo in locul lui Rafa Benitez si al doilea achizitia tanarului fundas Andrea Ranocchia de la Genoa. De asemenea, brazilianul Mancini (poate il mai tineti minte de la Roma) s-a transferat de la Inter la Atletico Madrid.
In Spania ar fi de notat achizitiile Malagai care a reusit sa ii aduca pe Martin Demichelis de la Bayern, Enzo Maresca de la Olympiakos, portarul Sergio de la Atletico Madrid si pe Julio Baptista de la AS Roma. Barca a reusit o achizitie de marca, tanarul Affelay de la PSV Eindhoven. De asemenea, de notat este plecaea lui Simao Sabrosa de la Atletico Madrid la Besiktas.
In Turcia, pe langa Simao, Besiktas a mai reusit o lovitura prin achizitia lui Hugo Almeida de la Werder Bremen. In vara, echipa de pe Inonu a reusit sa il transfere pe Guti de la Real Madrid. Acestor achizitii, Galata lui Hagi, le-a raspuns prin achizitia lui Culio de la CFR Cluj si a lui Kazim de la Fenerbahce.
In Germania ar fi de notat achizitia lui Luis Gustavo de la Hoffenheim de catre Bayern Munchen, iar in Franta achizitia lui Rod Fanni care a trecut de la Rennes la Marseille.
O “repatriere”, daca ii putem spune asa, pe care vreau sa o menzionez este cea a lui Fredrik Ljunberg revenit in Europa la Celtic Glasgow dupa izolarea la Chicago Fire din MLS.
Pana acum campania de "mercato di reparazione" asa cum o numea Adriano Galliani, este una saraca, echipele cu adevarat importante facandu-si loturile in vara, in aceasta perioada aducand mici retusuri, acoperind locurile ramase libere prin accidentari. Vom mai vedea ce va mai fi pana la sfarsitul lunii ianuarie.
In Italia notabila ar fi plecarea lui Ronaldinho de la Milan in Brazilia natala la Flamengo. Diavolii au reusit si o achizitie importanta prin aducerea lui Antonio Cassano, dat afara de Sampdoria. In locul rebelului Cassano, Sampdoria l-a imprumutat de la Man United pe tanarul atacant Macheda. Juventus, in criza mare de atacanti, l-a transferat pe Luca Toni. Inter a reusit doua transferuri reusite zic eu. Primul, aducerea pe banca tehnica a lui Leonardo in locul lui Rafa Benitez si al doilea achizitia tanarului fundas Andrea Ranocchia de la Genoa. De asemenea, brazilianul Mancini (poate il mai tineti minte de la Roma) s-a transferat de la Inter la Atletico Madrid.
In Spania ar fi de notat achizitiile Malagai care a reusit sa ii aduca pe Martin Demichelis de la Bayern, Enzo Maresca de la Olympiakos, portarul Sergio de la Atletico Madrid si pe Julio Baptista de la AS Roma. Barca a reusit o achizitie de marca, tanarul Affelay de la PSV Eindhoven. De asemenea, de notat este plecaea lui Simao Sabrosa de la Atletico Madrid la Besiktas.
In Turcia, pe langa Simao, Besiktas a mai reusit o lovitura prin achizitia lui Hugo Almeida de la Werder Bremen. In vara, echipa de pe Inonu a reusit sa il transfere pe Guti de la Real Madrid. Acestor achizitii, Galata lui Hagi, le-a raspuns prin achizitia lui Culio de la CFR Cluj si a lui Kazim de la Fenerbahce.
In Germania ar fi de notat achizitia lui Luis Gustavo de la Hoffenheim de catre Bayern Munchen, iar in Franta achizitia lui Rod Fanni care a trecut de la Rennes la Marseille.
O “repatriere”, daca ii putem spune asa, pe care vreau sa o menzionez este cea a lui Fredrik Ljunberg revenit in Europa la Celtic Glasgow dupa izolarea la Chicago Fire din MLS.
Pana acum campania de "mercato di reparazione" asa cum o numea Adriano Galliani, este una saraca, echipele cu adevarat importante facandu-si loturile in vara, in aceasta perioada aducand mici retusuri, acoperind locurile ramase libere prin accidentari. Vom mai vedea ce va mai fi pana la sfarsitul lunii ianuarie.
duminică, 9 ianuarie 2011
fotbalul romanesc nu mai produce jucatori?
Aud de fiecare data ca fotbalul romanesc nu mai produce tineri de valoare. In opinia mea este o idee falsa. Fotbalul romanesc produce tineri de valoare, problema este ca echipele din prima liga nu mai doresc sa promoveze tineri. Prefera sa achizitioneze jucatori de mana a doua din Europa sau din America de Sud in loc sa ofere posibilitatea unui tanar roman sa creasca. “Marile” echipe din Romania sunt specialiste in jucatori de acest gen, aduceti-va aminte de Toja, Andrey sau Elton la Steaua, Diego Lopes sau Dilevski la Universitatea Craiova, Dino Eze, Moss sau Julio Cesar la Dinamo.
Am citit de curand ca Tara Catalin (baiatul lui Fane Tara) a fost cumparat la 16 ani de Lazio Roman sau ca echipe importante din Europa doresc sa il achizitioneze pe portarul lui CSM Ramnicu Valcea, Laurentiu Branescu. De asemenea, Dumitru Copil a fost transferat de la varsta de 17 ani in Scotia la Hearts. In opinia mea, scolile de fotbal si cluburile din ligile inferioare produc tineri dar, din pacate problema este la promovarea acestora. Antrenorii se tem sa ii introduca in primul 11. Hagi sau Boloni nu s-au nascut direct jucatori importanti. Li s-a oferit posibilitatea sa creasca. Daca isi doresc cu adevarat ca fotbalul autohton sa mai aiba performante, conducatorii de cluburi trebuie sa isi indrepte atentia si spre tineri. Ma bucura evolutia Otelului Galati care are in componenta multi tineri jucatori romani si faptul ca Steaua l-a transferat pe Matei, dar este in continuare prea putin. O solutie ar fi infiintarea campionatului de tineret-sperante, cum exista inainte de 1989. Nu tineret-rezerve, in care sa fie utilizati jucatorii care sunt trimisi la echipa a doua pentru comportament neadecvat, vezi cazul N’Doye. Razvan Lucescu se vaita ca nu are ce sa aleaga pentru prima reprezentativa, dar nu si-a intors atentia spre echipa de tineret decat dupa ce Emil Sandoi a adus aceasta echipa la barajul pentru Campionatul european de tineret. Daca nu joaca in prima liga este normal ca sa nu aiba experienta unor jocuri importante si sa clacheze la un joc de baraj. In fond, echipa de tineret a intalnit o echipa a Angliei cu Smalling care joaca la Man United sau Jack Wilshere care joaca la Arsenal. Este adevarat ca baza de selectie nu este mare, dar macar tinerii pe care ii producem sa ii promovam noi, nu sa ii promoveze altii, iar fotbalul romanesc sa nu obtina nici un ban pentru ei.
Am citit de curand ca Tara Catalin (baiatul lui Fane Tara) a fost cumparat la 16 ani de Lazio Roman sau ca echipe importante din Europa doresc sa il achizitioneze pe portarul lui CSM Ramnicu Valcea, Laurentiu Branescu. De asemenea, Dumitru Copil a fost transferat de la varsta de 17 ani in Scotia la Hearts. In opinia mea, scolile de fotbal si cluburile din ligile inferioare produc tineri dar, din pacate problema este la promovarea acestora. Antrenorii se tem sa ii introduca in primul 11. Hagi sau Boloni nu s-au nascut direct jucatori importanti. Li s-a oferit posibilitatea sa creasca. Daca isi doresc cu adevarat ca fotbalul autohton sa mai aiba performante, conducatorii de cluburi trebuie sa isi indrepte atentia si spre tineri. Ma bucura evolutia Otelului Galati care are in componenta multi tineri jucatori romani si faptul ca Steaua l-a transferat pe Matei, dar este in continuare prea putin. O solutie ar fi infiintarea campionatului de tineret-sperante, cum exista inainte de 1989. Nu tineret-rezerve, in care sa fie utilizati jucatorii care sunt trimisi la echipa a doua pentru comportament neadecvat, vezi cazul N’Doye. Razvan Lucescu se vaita ca nu are ce sa aleaga pentru prima reprezentativa, dar nu si-a intors atentia spre echipa de tineret decat dupa ce Emil Sandoi a adus aceasta echipa la barajul pentru Campionatul european de tineret. Daca nu joaca in prima liga este normal ca sa nu aiba experienta unor jocuri importante si sa clacheze la un joc de baraj. In fond, echipa de tineret a intalnit o echipa a Angliei cu Smalling care joaca la Man United sau Jack Wilshere care joaca la Arsenal. Este adevarat ca baza de selectie nu este mare, dar macar tinerii pe care ii producem sa ii promovam noi, nu sa ii promoveze altii, iar fotbalul romanesc sa nu obtina nici un ban pentru ei.
venirea lui Kenny Dalglish pe Anfield Road
Va anunt cu placere ca noul antrenor al lui Liverpool este Kenny Dalglish, fosta mare glorie a clubului. Acesta il inlocuieste pe Roy Hodgson care si-a reziliat pe cale amiabila contractul. Mi se pare un gest corect din partea lui unui adevarat gentleman, care, vazand ca nu a reusit nimic in acest sezon, se da la o parte pentru binele echipei.
Cine este Kenny Dalglish? Scotianul a jucat de-a lungul carierei sale numai la doua echipe, Celtic Glasgow si Liverpool. Cu Celtic a castigat patru titluri de campion si 4 cupe ale Scotiei. Cu Liverpool a castigat ca jucator de trei ori Cupa Campionilor si de sapte ori titlul in prima liga engleza. Ca antrenor al cormoranilor a cucerit trei titluri si doua cupe ale Angliei.
La inceputul sezonului a fost creditat cu cele mai mari sanse sa il inlocuiasca pe Rafa Benitez pe banca lui Liverpool dar s-a mers pe mana lui Roy Hodgson mai ales ca acesta adusese Fulham in finala Cupei UEFA. Acum, dupa un sezon dezamagitor al cormoranilor, echipa aflandu-se pe locul 12 sper ca venirea sa produca un soc care sa aduca Liverpool acolo unde trebuie, in lupta pentru titlu sau macar pentru primele locuri.
Cine este Kenny Dalglish? Scotianul a jucat de-a lungul carierei sale numai la doua echipe, Celtic Glasgow si Liverpool. Cu Celtic a castigat patru titluri de campion si 4 cupe ale Scotiei. Cu Liverpool a castigat ca jucator de trei ori Cupa Campionilor si de sapte ori titlul in prima liga engleza. Ca antrenor al cormoranilor a cucerit trei titluri si doua cupe ale Angliei.
La inceputul sezonului a fost creditat cu cele mai mari sanse sa il inlocuiasca pe Rafa Benitez pe banca lui Liverpool dar s-a mers pe mana lui Roy Hodgson mai ales ca acesta adusese Fulham in finala Cupei UEFA. Acum, dupa un sezon dezamagitor al cormoranilor, echipa aflandu-se pe locul 12 sper ca venirea sa produca un soc care sa aduca Liverpool acolo unde trebuie, in lupta pentru titlu sau macar pentru primele locuri.
vineri, 7 ianuarie 2011
Adrian Mutu
Nu am fost niciodata un fan al lui Adrian Mutu. Nu contest valoarea jucatorului Adrian Mutu, dar mi se pare o persoana fara caracter, care a intors spatele tuturor celor care l-au ajutat. Atunci cand era la Chelsea a rupt contractul cu firma fratilor Becali desi acestia il ajutasera in cariera. In Italia l-a injurat pe Sinisa Mihajlovic desi sarbul l-a sustinut pe durata suspendarii de noua luni. L-a jignit pe Prandelli desi acesta i-a oferit sansa de a ajunge la Fiorentina.
Fotbalul romanesc, cu ale sale personaje legendare gen Borcea a avut o contributie importanta la “dezvoltarea“ lui Mutu. Viata extrasportiva, de ”baiat de cartier” l-a adus acolo unde este acum. Ajuns la Londra, a reusit sa achizitioneze cele mai scumpe masini, s-a afisat in toate cluburile Londrei cu tot felul de femei, a prizat cocaina in loc sa isi vada de cariera sa.
Mutu a avut evolutii bune numai la echipe mici, gen FC Arges, Dinamo, Verona sau Parma, unde, fiind vedeta, a obtinut prim planul, toata echipa jucand pentru el. La echipe mari precum Inter sau Chelsea nu a avut nici o sansa. Transferul la Chelsea pe o suma importanta a fost catalogat de presa romana ca fiind o mare performanta pentru pitestean. Trebuie luat in considerare ca londonezii erau la inceputul erei Abramovic si aduceau jucatori pe banda. Caracterul sau slab si banii care s-au invartit prin fata sa l-au facut pe Mutu sa cedeze. Mourinho a profitat de situatie si l-a atacat pe roman, mai intai verbal si apoi direct, solicitand un control antidoping care a dezvaluit ca Mutu prizase cocaina. A fost suspendat de Chelsea fara insa a-i fi fost reziliat contractul. Plecarea de la Chelsea fara acordul echipei a reprezentat cea mai importanta greseala din cariera sa. In Italia Mutu a mai reusit o “performanta”. S-a dopat cu sibutramina fiind suspendat timp de noua luni. Dupa revenire a gasit potrivit sa se bata intr-un bar si sa nu se mai prezinte la antrenament, fiind exclus din lotul Fiorentinei. Diferenta fata de Cassano, dat si el afara de la Sampdoria si transferat la Milan, este varsta lui Mutu. Nimeni din Europa nu va achita mai mult de 3-4 milioane pentru el si nu ii va oferi un salariu mai mare de 2 milioane.
Ceea ce l-a tras in jos pe Mutu de fiecare data a fost anturajul si presa care l-a umflat nejustificat. Jurnalistii romani il transfera la mai multe echipe din Europa, dar ziarele din Italia nu fac nici o referire la vreo posibila destinatie a lui Mutu. Multi conducatori de club sunt pusi in garda despre caracterul lui Mutu. “Briliantul” (lu’ peste as adauga eu) a ajuns la 32 de ani, cu o gaura de 17 milioane de euro, datorie fata de Chelsea si fara un viitor clar. S-a lasat mereu condus de “prieteni”. In loc sa astepte dicizia lui Chelsea care, fara indoiala il vindea dupa expirarea suspendarii a plecat de capul sau la Juventus. Dupa expirarea suspendarii de la Fiorentina, cand toata lumea stia ca este vanat de managerul sportiv al echipei toscane Mutu a decis ca este bine sa arate ca este mai tare, si nu s-a prezentat la antrenament.
Cred ca descrierea de “tiganus” pe care i-a facut-o Maurizio Zamparini i se potriveste de minune lui Mutu si nu ma refer aici decat la comportament. Ii plac lautarii, ii place sa iasa in evidenta prin orice chiar daca nu sunt lucruri bune. Si-a dorit mereu sa fie invidiat pentru bogatiile sale materiale uitand de viitorul sau pe termen lung.
Ma bucura atitudinea lui Razvan Lucescu care in ciuda insistentelor a decis sa nu il mai convoace la nationala. Cred ca cea mai buna atitudine fata de persona care a sfidat suporterii romani alegand sa petreaca dupa umilinta de la Belgrad este uitarea.
Fotbalul romanesc, cu ale sale personaje legendare gen Borcea a avut o contributie importanta la “dezvoltarea“ lui Mutu. Viata extrasportiva, de ”baiat de cartier” l-a adus acolo unde este acum. Ajuns la Londra, a reusit sa achizitioneze cele mai scumpe masini, s-a afisat in toate cluburile Londrei cu tot felul de femei, a prizat cocaina in loc sa isi vada de cariera sa.
Mutu a avut evolutii bune numai la echipe mici, gen FC Arges, Dinamo, Verona sau Parma, unde, fiind vedeta, a obtinut prim planul, toata echipa jucand pentru el. La echipe mari precum Inter sau Chelsea nu a avut nici o sansa. Transferul la Chelsea pe o suma importanta a fost catalogat de presa romana ca fiind o mare performanta pentru pitestean. Trebuie luat in considerare ca londonezii erau la inceputul erei Abramovic si aduceau jucatori pe banda. Caracterul sau slab si banii care s-au invartit prin fata sa l-au facut pe Mutu sa cedeze. Mourinho a profitat de situatie si l-a atacat pe roman, mai intai verbal si apoi direct, solicitand un control antidoping care a dezvaluit ca Mutu prizase cocaina. A fost suspendat de Chelsea fara insa a-i fi fost reziliat contractul. Plecarea de la Chelsea fara acordul echipei a reprezentat cea mai importanta greseala din cariera sa. In Italia Mutu a mai reusit o “performanta”. S-a dopat cu sibutramina fiind suspendat timp de noua luni. Dupa revenire a gasit potrivit sa se bata intr-un bar si sa nu se mai prezinte la antrenament, fiind exclus din lotul Fiorentinei. Diferenta fata de Cassano, dat si el afara de la Sampdoria si transferat la Milan, este varsta lui Mutu. Nimeni din Europa nu va achita mai mult de 3-4 milioane pentru el si nu ii va oferi un salariu mai mare de 2 milioane.
Ceea ce l-a tras in jos pe Mutu de fiecare data a fost anturajul si presa care l-a umflat nejustificat. Jurnalistii romani il transfera la mai multe echipe din Europa, dar ziarele din Italia nu fac nici o referire la vreo posibila destinatie a lui Mutu. Multi conducatori de club sunt pusi in garda despre caracterul lui Mutu. “Briliantul” (lu’ peste as adauga eu) a ajuns la 32 de ani, cu o gaura de 17 milioane de euro, datorie fata de Chelsea si fara un viitor clar. S-a lasat mereu condus de “prieteni”. In loc sa astepte dicizia lui Chelsea care, fara indoiala il vindea dupa expirarea suspendarii a plecat de capul sau la Juventus. Dupa expirarea suspendarii de la Fiorentina, cand toata lumea stia ca este vanat de managerul sportiv al echipei toscane Mutu a decis ca este bine sa arate ca este mai tare, si nu s-a prezentat la antrenament.
Cred ca descrierea de “tiganus” pe care i-a facut-o Maurizio Zamparini i se potriveste de minune lui Mutu si nu ma refer aici decat la comportament. Ii plac lautarii, ii place sa iasa in evidenta prin orice chiar daca nu sunt lucruri bune. Si-a dorit mereu sa fie invidiat pentru bogatiile sale materiale uitand de viitorul sau pe termen lung.
Ma bucura atitudinea lui Razvan Lucescu care in ciuda insistentelor a decis sa nu il mai convoace la nationala. Cred ca cea mai buna atitudine fata de persona care a sfidat suporterii romani alegand sa petreaca dupa umilinta de la Belgrad este uitarea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)