Stiu ca suna poetic, dar fostul capitan al lui Juventus a devenit antrenorul "Batranei doamne” semnand un contract pe 2 ani.
Personal ma bucur mult, in primul rand pentru ca era mare nevoie de o schimbare avand in vedere rezultatele, dar si pentru ca Juve are nevoie de impunerea unei gandiri pe termen lung, iar Antonio Conte, care cunoaste atat de bine clubul poate face acest lucru.
Fara a avea o carte de vizita impresionanta in calitate de antrenor reusind numai doua promovari cu Bari in 2009 si cu Siena in 2011, Antonio Conte are, prin trecutul sau capacitatea de a revitaliza clubul si de a recastiga publicul torinez. Se pare ca si conducatorii lui Juve au inteles ca aruncatul cu banii dupa jucatori scumpi sau sa imprumuti jucatori este un esec si au facut doua achizitii gratis, prima Ziegler de la Sampdoria si a doua Pirlo de la Milan.
Antonio Conte s-a nascut pe 31.07.1969 la Lecce. Si-a inceput cariera la Lecce pentru care a jucat intre 1985 si 1992 pentru ca apoi sa treaca la Juventus. Aici a devenit unul dintre cei mai galonati jucatori ai acestei echipe castigand titlul in 1995, 1997, 1998, 2002 si 2003, Cupa Italiei in 1995, Supercupa Italiei in 1995, 1997, 2002 si 2003, Cupa Campionilor, Cupa Intercontinentala si Supercupa Europei in 1996 si Cupa UEFA in 1993.
In calitate de fan al lui Juventus sper ca Antonio Conte sa aduca trofee la Torino, asa cum a reusit in calitate de jucator.
marți, 31 mai 2011
U Cluj campioana Romaniei la baschet masculin
Univestitatea Mobitelco Cluj a castigat titlul de campioana a Romaniei la baschet dupa ce a invins pe Asesoft Ploesti cu scorul general de 4-2.
Este primul titlu al lui U dupa 15 ani. Acest succes opreste seria de 7 titluri consecutive a lui Asesoft. Titlurile din anii 2006, 2008 si 2010 au fost castigate de Asesoft chiar in fata echipei ardelene. Victoria din ultimul meci a fost inscris in ultima secunda cu o aruncare de la mijlocul terenului.
Chiar daca actuala echipa a lui U cuprinde multi straini, printre care Krstanovici, Dykes, Morris sau Thomson, conducerea executiva si cea tehnica sunt compuse din fostii jucatori ai lui U, Mircea Cristescu presedinte si Marcel Tenter si Dorin Pintea antrenor principal si antrenor second.
Eu unul ma plictisisem de atatea succese ale lui Asesoft si ma bucur de aceasta victorie a clujenilor. La anul sper intr-o finala intre Steaua, ocupanta locului 3 de anul acesta si U. Oricum pana atunci, bravo U.
Este primul titlu al lui U dupa 15 ani. Acest succes opreste seria de 7 titluri consecutive a lui Asesoft. Titlurile din anii 2006, 2008 si 2010 au fost castigate de Asesoft chiar in fata echipei ardelene. Victoria din ultimul meci a fost inscris in ultima secunda cu o aruncare de la mijlocul terenului.
Chiar daca actuala echipa a lui U cuprinde multi straini, printre care Krstanovici, Dykes, Morris sau Thomson, conducerea executiva si cea tehnica sunt compuse din fostii jucatori ai lui U, Mircea Cristescu presedinte si Marcel Tenter si Dorin Pintea antrenor principal si antrenor second.
Eu unul ma plictisisem de atatea succese ale lui Asesoft si ma bucur de aceasta victorie a clujenilor. La anul sper intr-o finala intre Steaua, ocupanta locului 3 de anul acesta si U. Oricum pana atunci, bravo U.
Retrogradarea lui Poli si a Gloriei
De cativa ani ierarhia campionatului romanesc se face prin birourile diferitelor comisii. Aceasta editie de campionat nu putea face exceptie. Chiar daca Poli si Gloria prin nu stiu ce manevre vor fi pastrate in primul esalon, aceste incidente nu fac bine imaginii fotbalului romanesc si au un efect teribil asupra jucatorilor, mai ales prin imprimarea unei stari de nesiguranta.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este acest hocus-pocus prin care luni ai licenta marti nu o mai ai. Asemenea intregii justitii din Romania, comisiile federale dau o hotarare in prima instanta care este apoi intoarsa pe dos in a doua instanta. Este penibil. Prima instanta ar trebui si ea sanctionata, in fond, se judeca pe baza acelorasi norme.
Banuiesc ca datoriile Timisoarei sau ale Bistritei nu au aparut in acest sezon, exista institutia reesalonarii, pot fi vanduti jucatori pentru achitarea datoriilor. O asemenea masura este aberanta. Este anormal ca acum, la sfarsit de campionat, cand Timisoara a obtinut calificarea in preliminariile Champions League sa ii fie retras dreptul de participa. Acei oameni care se ocupa de licentiere trebuiau sa ia masuri din cursul campionatului, asa cum se procedeaza in tarile occidentale. Fara sa par carcotas, cred ca in special in ceea ce priveste Timisoara este o manevra de culise, prin care Vasluiul care nu a fost in stare sa obtina locul 2 sau titlul, se califica in acest mod rusinos in preliminariile CL. Cat priveste Gloria, retragerea lui Jean Padureanu isi pune amprenta, usile birourilor federale s-au inchis si o echipa care a reusit sa se mentina in prima liga este aproape de desfiintare.
Nu vreau sa ii iau apararea lui Iancu, unul dintre conducatorii de club care imi sunt cei mai antipatici, dar nu este normal sa iti bati joc in acest fel de jucatorii lui Poli sau de fanii acestei echipe, de munca si de ardoarea cu care s-au luptat acestia. Este jenant.
Ideea pe care Dragomir o propunea in urma cu ceva ani, prin care cluburile sa fie obligate sa depuna o garantie bancara de solvabilitate, ca in occident ar trebui impusa acum mai mult ca oricand. Am avea numai 8 echipe ca in Elvetia dar macar acelea ar fi solvabile. Nu ar mai fi cazuri in care patronii sa mute datoriile de pe o firma pe alta, sau sa vanda jucatorii unor firme din Insulele Virgine.
Vorbim atat de Iancu si de Timisoara lui, dar uitam ca o alta echipa este deja in B si tot datorita matrapazlacurilor legate de licenta. Ma refer aici la Universitatea Craiova, si ea o echipa de mare traditie. In B se afla FC Arges, echipa retrogradata pentru ca patronul acesteia a fost acuzat ca a furat meciuri, dar pana acum nimeni nu a fost condamnat. In cazul lui FC Arges a fost preluat identic modelul din Italia, cu retrograrea lui Juventus, fara ca vreun arbitru sa fie condamnat.
Otelul Galati a castigat titlul beneficiind de multe greseli de arbitraj. Ma gandesc acum ce se intampla daca titlul ajungea la Timisoara. Oricum ar fi, este clar ca acest campionat de fotbal al Romaniei in loc sa iasa la suprafata se afunda din ce in ce mai mult in mizeria jocurilor de culise, in care totul se joaca in birourile lui Sandu, Dragomir sau Kassay. Poate ca oameni ca Iancu, Mititelu, Padureanu sau Penescu i-au deranjat pe mai marii fotbalului romanesc neclintiti din posturile lor de 20 de ani, dar nu este normal ca din cauza lor sa sufere fanii acestor echipe. Trebuie gasite mecanisme ca astfel de incidente sa nu mai fie posibile, ca asa zisii patroni de cluburi sa fie obligati de catre ANAF sa isi plateasca datoriile si nu sa ajunga sa nu primeasca licenta.
Ceea ce se intampla este rusinos.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este acest hocus-pocus prin care luni ai licenta marti nu o mai ai. Asemenea intregii justitii din Romania, comisiile federale dau o hotarare in prima instanta care este apoi intoarsa pe dos in a doua instanta. Este penibil. Prima instanta ar trebui si ea sanctionata, in fond, se judeca pe baza acelorasi norme.
Banuiesc ca datoriile Timisoarei sau ale Bistritei nu au aparut in acest sezon, exista institutia reesalonarii, pot fi vanduti jucatori pentru achitarea datoriilor. O asemenea masura este aberanta. Este anormal ca acum, la sfarsit de campionat, cand Timisoara a obtinut calificarea in preliminariile Champions League sa ii fie retras dreptul de participa. Acei oameni care se ocupa de licentiere trebuiau sa ia masuri din cursul campionatului, asa cum se procedeaza in tarile occidentale. Fara sa par carcotas, cred ca in special in ceea ce priveste Timisoara este o manevra de culise, prin care Vasluiul care nu a fost in stare sa obtina locul 2 sau titlul, se califica in acest mod rusinos in preliminariile CL. Cat priveste Gloria, retragerea lui Jean Padureanu isi pune amprenta, usile birourilor federale s-au inchis si o echipa care a reusit sa se mentina in prima liga este aproape de desfiintare.
Nu vreau sa ii iau apararea lui Iancu, unul dintre conducatorii de club care imi sunt cei mai antipatici, dar nu este normal sa iti bati joc in acest fel de jucatorii lui Poli sau de fanii acestei echipe, de munca si de ardoarea cu care s-au luptat acestia. Este jenant.
Ideea pe care Dragomir o propunea in urma cu ceva ani, prin care cluburile sa fie obligate sa depuna o garantie bancara de solvabilitate, ca in occident ar trebui impusa acum mai mult ca oricand. Am avea numai 8 echipe ca in Elvetia dar macar acelea ar fi solvabile. Nu ar mai fi cazuri in care patronii sa mute datoriile de pe o firma pe alta, sau sa vanda jucatorii unor firme din Insulele Virgine.
Vorbim atat de Iancu si de Timisoara lui, dar uitam ca o alta echipa este deja in B si tot datorita matrapazlacurilor legate de licenta. Ma refer aici la Universitatea Craiova, si ea o echipa de mare traditie. In B se afla FC Arges, echipa retrogradata pentru ca patronul acesteia a fost acuzat ca a furat meciuri, dar pana acum nimeni nu a fost condamnat. In cazul lui FC Arges a fost preluat identic modelul din Italia, cu retrograrea lui Juventus, fara ca vreun arbitru sa fie condamnat.
Otelul Galati a castigat titlul beneficiind de multe greseli de arbitraj. Ma gandesc acum ce se intampla daca titlul ajungea la Timisoara. Oricum ar fi, este clar ca acest campionat de fotbal al Romaniei in loc sa iasa la suprafata se afunda din ce in ce mai mult in mizeria jocurilor de culise, in care totul se joaca in birourile lui Sandu, Dragomir sau Kassay. Poate ca oameni ca Iancu, Mititelu, Padureanu sau Penescu i-au deranjat pe mai marii fotbalului romanesc neclintiti din posturile lor de 20 de ani, dar nu este normal ca din cauza lor sa sufere fanii acestor echipe. Trebuie gasite mecanisme ca astfel de incidente sa nu mai fie posibile, ca asa zisii patroni de cluburi sa fie obligati de catre ANAF sa isi plateasca datoriile si nu sa ajunga sa nu primeasca licenta.
Ceea ce se intampla este rusinos.
sâmbătă, 28 mai 2011
cronica finalei Champions League, Barcelona - Manchester United
Barcelona – Manchester United 3 – 1
Imi place jocul Barcei, dar credeam ca acest meci va fi castigat de Manchester United, avand in vedere dorinta de revansa dupa finala pierduta in 2009 si dupa lipsa de trofee europene pe care o resimte echipa lui Sir Alex in ultimii ani. M-am inselat, iar Barcelona s-a impus, cu aceeasi diferenta de doua goluri ca in 2009.
Pe vechiul Wembley ambele au castigat cate o data Cliga Campionilor. Desi in Anglia, noul Wembley nu a fost o “casa” pentru United asa cum am asteptam, fanii englezi, care nu tineau deja cu Manchester, avand o atitudine neutra fata de cele doua echipe.
Sir Alex Ferguson a inceput cu 4-4-2 cu Van der Sar in poarta, Fabio, Ferdinand, Vidic Evra fundasi, Valencia, Giggs, Carrick si Park la mijloc, iar in atac Hernandez si Rooney.
De partea cealalta, Barcelona a inceput cu clasicul 4-3-3 fara varf impins cu Valdes in poarta, Alves, Pique, Mascherano si Abidal in linia de fund, Xavi, Busquets, Iniesta la mijloc si Messi, Villa si Pedro in atac.
Primele 10 minute au inceput bine pentru englezi, care au reusit sa faca un presing bun pe tot terenul oprind pasele Barcei si creandu-si o prima ocazie la incursiunea din minutul 10 a lui Rooney, oprit bine de Valdes.
Barcelona a pus apoi stapanire pe mijlocul terenului unde Park pe stanga si Valencia pe dreapta au fost prea statici si nu au ajutat in mijlocul terenului. Messi, Pedro sau Villa au creat faze periculoase prin venirea din benzi in centrul terenului. In minutul 15 Messi a avut o mare ocazie cand nu a reusit, sa devieze in poarta din 6 pasa lui Dani Alves. Apoi David Villa a avut doua suturi periculoase in minutele 20 si 22.
Deschiderea scorului, produsa in minutul 28, a fost opera lui Xavi care a reusit o pasa in adancime perfecta pentru Pedro care l-a invins pe Van der Sar cu un sut pe coltul scurt. Poartarul olandez nu a avut nici o vina, atacantul Barcei sund din pozitie centrala fara marcaj.
United a reusit sa egaleze rapid prin Rooney, la o aruncare de la margine batuta de Abidal, balonul a ajuns la Ryan Giggs, aflat in ofsaid in momentul primirii balonului, care i-a pasat atacantului englez ce l-a executat cu un sut plasat pe Valdes. Pana la pauza nu s-a mai intamplat nimic notabil.
Daca in prima repriza englezii au reusit sa tina piept masinii de pase a Barcelonei, in a doua nu s-a mai intamplat acest lucru, mijlocul Barcei functionand perfect.
Prima ocazie a avut-o Messi al carui sut de gol a fost respins in corner de Carrick. Golul a venit in minutul 55 cand, la o faza prelungita de atac, mingea a fost plimbata prin fata careului lui United, pana cand a ajuns la Messi care a prins un sut la coltul lung de la 20 m invingandu-l pe portarul olandez al lui United. Daca dupa primirea primului gol United a avut puterea sa revina, acum nu a mai reusit, iar Barcelona a presat si si-a mai creat doua bune ocazii la suturile lui Xavi si Iniesta respinse de Van der Sar.
Inevitabilul s-a produs in minutul 70 cand Villa a sutat superb la vinclu, dupa o pasa a lui Messi, stabilind scorul final al partidei.
Dupa primirea celui de al treilea gol, englezii au incercat mai mult dar nu au reusit decat doua suturi prin Rooney si Nani, destul de putin pentru o echipa care a castigat Premier League.
Dupa acest trofeu, Barcelona si-a pastrat imaginea de echipa momentului, iar fotbalul prestat in acest meci confirma aceasta. Stilul impus de Guardiola, aceste pase in viteza pun adversarul in dificultate, iar absenta atacantului central dinamizeaza mult jocul. Atunci cand l-a lasat pe Ibrahimovic sa plece Guardiola a fost criticat de fani, dar iata ca a avut dreptate, stilul actual nefiind pentru suedez. Un lucru impresionant la Barcelona este colectivul, jucatorii parca formeaza o familie, iar gestul de la final cand, desi nu este capitan, lui Abidal i-a fost oferita banderola pentru a ridica primul trofeul arata acest lucru. Faptul ca jucatorii se cunosc de la grupele de juniori creeaza relatii puternice care confera stabilitate.
Manchester United nu a reusit sa pastreze presingul pe care l-a facut la inceputul partidei, linia de mijloc nu a functionat, iar Hernandez a fost prea usor anihilat de Mascherano. Sir Alex trebuie sa gaseasca inlocuitori de mai mare valoare pentru Giggs, Scholes si Van der Sar decat ce are acum daca doreste ca la anul sa ajunga macar in semifinale.
Imi place jocul Barcei, dar credeam ca acest meci va fi castigat de Manchester United, avand in vedere dorinta de revansa dupa finala pierduta in 2009 si dupa lipsa de trofee europene pe care o resimte echipa lui Sir Alex in ultimii ani. M-am inselat, iar Barcelona s-a impus, cu aceeasi diferenta de doua goluri ca in 2009.
Pe vechiul Wembley ambele au castigat cate o data Cliga Campionilor. Desi in Anglia, noul Wembley nu a fost o “casa” pentru United asa cum am asteptam, fanii englezi, care nu tineau deja cu Manchester, avand o atitudine neutra fata de cele doua echipe.
Sir Alex Ferguson a inceput cu 4-4-2 cu Van der Sar in poarta, Fabio, Ferdinand, Vidic Evra fundasi, Valencia, Giggs, Carrick si Park la mijloc, iar in atac Hernandez si Rooney.
De partea cealalta, Barcelona a inceput cu clasicul 4-3-3 fara varf impins cu Valdes in poarta, Alves, Pique, Mascherano si Abidal in linia de fund, Xavi, Busquets, Iniesta la mijloc si Messi, Villa si Pedro in atac.
Primele 10 minute au inceput bine pentru englezi, care au reusit sa faca un presing bun pe tot terenul oprind pasele Barcei si creandu-si o prima ocazie la incursiunea din minutul 10 a lui Rooney, oprit bine de Valdes.
Barcelona a pus apoi stapanire pe mijlocul terenului unde Park pe stanga si Valencia pe dreapta au fost prea statici si nu au ajutat in mijlocul terenului. Messi, Pedro sau Villa au creat faze periculoase prin venirea din benzi in centrul terenului. In minutul 15 Messi a avut o mare ocazie cand nu a reusit, sa devieze in poarta din 6 pasa lui Dani Alves. Apoi David Villa a avut doua suturi periculoase in minutele 20 si 22.
Deschiderea scorului, produsa in minutul 28, a fost opera lui Xavi care a reusit o pasa in adancime perfecta pentru Pedro care l-a invins pe Van der Sar cu un sut pe coltul scurt. Poartarul olandez nu a avut nici o vina, atacantul Barcei sund din pozitie centrala fara marcaj.
United a reusit sa egaleze rapid prin Rooney, la o aruncare de la margine batuta de Abidal, balonul a ajuns la Ryan Giggs, aflat in ofsaid in momentul primirii balonului, care i-a pasat atacantului englez ce l-a executat cu un sut plasat pe Valdes. Pana la pauza nu s-a mai intamplat nimic notabil.
Daca in prima repriza englezii au reusit sa tina piept masinii de pase a Barcelonei, in a doua nu s-a mai intamplat acest lucru, mijlocul Barcei functionand perfect.
Prima ocazie a avut-o Messi al carui sut de gol a fost respins in corner de Carrick. Golul a venit in minutul 55 cand, la o faza prelungita de atac, mingea a fost plimbata prin fata careului lui United, pana cand a ajuns la Messi care a prins un sut la coltul lung de la 20 m invingandu-l pe portarul olandez al lui United. Daca dupa primirea primului gol United a avut puterea sa revina, acum nu a mai reusit, iar Barcelona a presat si si-a mai creat doua bune ocazii la suturile lui Xavi si Iniesta respinse de Van der Sar.
Inevitabilul s-a produs in minutul 70 cand Villa a sutat superb la vinclu, dupa o pasa a lui Messi, stabilind scorul final al partidei.
Dupa primirea celui de al treilea gol, englezii au incercat mai mult dar nu au reusit decat doua suturi prin Rooney si Nani, destul de putin pentru o echipa care a castigat Premier League.
Dupa acest trofeu, Barcelona si-a pastrat imaginea de echipa momentului, iar fotbalul prestat in acest meci confirma aceasta. Stilul impus de Guardiola, aceste pase in viteza pun adversarul in dificultate, iar absenta atacantului central dinamizeaza mult jocul. Atunci cand l-a lasat pe Ibrahimovic sa plece Guardiola a fost criticat de fani, dar iata ca a avut dreptate, stilul actual nefiind pentru suedez. Un lucru impresionant la Barcelona este colectivul, jucatorii parca formeaza o familie, iar gestul de la final cand, desi nu este capitan, lui Abidal i-a fost oferita banderola pentru a ridica primul trofeul arata acest lucru. Faptul ca jucatorii se cunosc de la grupele de juniori creeaza relatii puternice care confera stabilitate.
Manchester United nu a reusit sa pastreze presingul pe care l-a facut la inceputul partidei, linia de mijloc nu a functionat, iar Hernandez a fost prea usor anihilat de Mascherano. Sir Alex trebuie sa gaseasca inlocuitori de mai mare valoare pentru Giggs, Scholes si Van der Sar decat ce are acum daca doreste ca la anul sa ajunga macar in semifinale.
Finala NHL 2011
Anul acesta finala NHL va opune Vancouver Canucks si Boston Bruins, doua formatii care in ultimii ani nu au avut rezultate stralucite, dar care in acest sezon au terminat pe primul loc in conferinta de vest Vancouver si locul trei in conferinta de est Boston.
Vancouver nu a castigat niciodata Cupa Stanley, pierzand de doua ori in finala in fata echipelor din NewYork, in 1982 in fata lui Islanders si in 1994 in fata lui Rangers. Dintre marile nume care au jucat la Canucks ii amintesc pe Stan Smyl, Trevor Linden si Markus Naslund, toti cu tricouri retrase si pe Mark Messier sau Igor Larionov.
Din echipa actuala se remarca gemenii Sedin, Sami Salo si portarul Roberto Luongo.
Boston Bruins este una dintre cele 6 echipe fondatoare ale ligii nord americane de hochei alaturi de Chicago Blackhawks, Detroit Red Wings, Montreal Canadiens, New York Rangers, and Toronto Maple Leafs. In palmares Bruins au 5 Cupe Stanley castigate in 192, 1939, 1941, 1970 si 1972. Dintre marii jucatori care au evoluat la echipa din Boston ii amintesc pe Eddie Shore, Lionel Hitchman, Bobby Orr, Aubrey Clapper, Phin Esposito, Cam Neely(actualul presedinte al clubului), Johnny Bucyk, Milt Schmidt, Terry O’Reilly, Ray Bourque toti cu tricouri retrase precum si pe Joe Thorton, Jason Allison sau Sergei Samsonov. Din echipa actuala se remarca Zdno Chara, Mark Recchi, Patrice Bergeron sau Shawn Thorton.
Primul meci al finalei va fi pe 02.06.2011.
Vancouver nu a castigat niciodata Cupa Stanley, pierzand de doua ori in finala in fata echipelor din NewYork, in 1982 in fata lui Islanders si in 1994 in fata lui Rangers. Dintre marile nume care au jucat la Canucks ii amintesc pe Stan Smyl, Trevor Linden si Markus Naslund, toti cu tricouri retrase si pe Mark Messier sau Igor Larionov.
Din echipa actuala se remarca gemenii Sedin, Sami Salo si portarul Roberto Luongo.
Boston Bruins este una dintre cele 6 echipe fondatoare ale ligii nord americane de hochei alaturi de Chicago Blackhawks, Detroit Red Wings, Montreal Canadiens, New York Rangers, and Toronto Maple Leafs. In palmares Bruins au 5 Cupe Stanley castigate in 192, 1939, 1941, 1970 si 1972. Dintre marii jucatori care au evoluat la echipa din Boston ii amintesc pe Eddie Shore, Lionel Hitchman, Bobby Orr, Aubrey Clapper, Phin Esposito, Cam Neely(actualul presedinte al clubului), Johnny Bucyk, Milt Schmidt, Terry O’Reilly, Ray Bourque toti cu tricouri retrase precum si pe Joe Thorton, Jason Allison sau Sergei Samsonov. Din echipa actuala se remarca Zdno Chara, Mark Recchi, Patrice Bergeron sau Shawn Thorton.
Primul meci al finalei va fi pe 02.06.2011.
vineri, 27 mai 2011
Finala NBA 2011
Finala NBA 2011 va aduce fata in fata Miami Heat si Dallas Mavericks, cele mai in forma echipe din NBA la aceasta ora. Primul meci al finalei este programat pe 31.05.2011.
Achizitiile facute la inceputul anului la Miami, prin venirea lui Le Brom James si Chris Bosh care s-au adaugat vedetei Dwayne Wade, au facut din echipa al carui presedinte este Pat Riley o forta a conferintei de est, in finala trecand destul de usor de Chicago Bulls cu 4-1.
De partea celalta, Dallas Maverick se bazeaza in primul rand pe Dirk Nowitzki, germanul fiind, de atatia ani, liderul acestei echipe cu care nu a castigat insa niciodata NBA, pe Shawn Marion, fost la Phoenix Suns si pe veteranul Jason Terry, un aruncator foarte bun de 3 puncte. Dallas a trecut tot cu 4-1 de surprinzatoarea Oklahoma City Thunder.
Va fi o reeditare a finalei din 2006, castigata de Miami. Vom vedea ce va fi acum.
Achizitiile facute la inceputul anului la Miami, prin venirea lui Le Brom James si Chris Bosh care s-au adaugat vedetei Dwayne Wade, au facut din echipa al carui presedinte este Pat Riley o forta a conferintei de est, in finala trecand destul de usor de Chicago Bulls cu 4-1.
De partea celalta, Dallas Maverick se bazeaza in primul rand pe Dirk Nowitzki, germanul fiind, de atatia ani, liderul acestei echipe cu care nu a castigat insa niciodata NBA, pe Shawn Marion, fost la Phoenix Suns si pe veteranul Jason Terry, un aruncator foarte bun de 3 puncte. Dallas a trecut tot cu 4-1 de surprinzatoarea Oklahoma City Thunder.
Va fi o reeditare a finalei din 2006, castigata de Miami. Vom vedea ce va fi acum.
miercuri, 25 mai 2011
cronica finalei Cupei Romaniei Steaua - Dinamo
Steaua – Dinamo 2 - 1
Doua victorii in campionat pentru Dinamo, dar Cupa Romaniei ajunge in Ghencea. Dezamagire mare pentru Borcea si spartanii sai. In special pentru Torje, care alaturi de Alexe este unul dintre marii sufletisti ai lui Dinamo in acest moment. Acest Torje a aratat cat de mult suflet pune in joc la sfarsitul meciului, cand plangea in hohote.
Pentru mine, victoria Stelei a fost o surpriza. Credeam ca Dinamo se va mobiliza mai bine si va castiga. Se pare ca Olaroiu a reusit sa ii remonteze pe jucatorii Stelei, iar acestia s-au luptat pentru fiecare balon.
Dinamo a inceput cu un sistem 4-4-2 cu Balgradean in poarta, Barboianu, Moti, Grigore, Bordeianu fundasi, Torje, Kone, Margaritescu, Munteanu la mijloca, Alexe, Danciulescu in atac. Steaua a inceput cu un sistem 4-4-1-1 cu Tatarusanu in poarta, Emeghara, Gardos, Galamaz si Latovlevic pe linia de fund, Nicolita, Nicoliţă, Brandan, Tănase, Surdu la mijloc, Dică mijlocas ofensiv si Bilaşco unic atacant.
Meciul a inceput cu o ocazie mare a lui Torje care a sutat in minutul 3 din unghi dar a nimerit numai bara. Apoi Steaua a echilibrat meciul si a castigat mijlocul terenului.
In minutul 4 Moti il atinge pe Nicolita care cade usor in careu, putin in contratimp cu atingerea. Consider ca Avram a procedat corect neacordand penalti la aceasta faza. Avram a gresit in schimb atunci cand nu la eliminat pe Moti care, in conditiile in care avea cartonas galben, a avut 3 intrari urate.
In minutul 6 Surdu suteaza din 6 m dupa o iesire aiurea a lui Balgradean dar, ca de obicei, rateaza. In minutul 8 o alta ocazie Steaua la devierea din 6 m a lui Banel pe langa poarta.
In minutul 20 sut periculos al lui Alexe la poarta lui Tatarusanu.
In minutul 23 fault facut gresit de Margaritescu la marginea careului dinamovist, iar Dica executa bine, pe coltul portarului si deschide scorul. In minutul 28 Bilasco are o ocazie uriasa la o centrarea perfecta a lui Nicolita.
In minutul 32 Torje are o cadere usoara la marginea careului, Avram acorda lovitura libera batuta bine de Torje care a egalat si se intra la cabine la egalitate.
A doua repriza a inceput cu Dinamo la carma, dar Barboianu a reusit sa puna ordine pe teren si la o centrare a lui Nicolita a reusit un sut frumos invingandu-si propriul portar.
Dupa primirea golului Dinamo a incercat sa preseze dar pe contra Steaua a avut doua ocazii prin Surdu care a fost ratangiul meciului, in minurul 84 scapand singur cu Balgradean dar fiind prins de Bordeianu. Dinamo nu a reusit sa isi creeze nici o ocazie cu exceptia loviturii de cap a lui Moti din minutul 90. Dinamovistii au mai solicitat un penalti la un asa zis hent a lui Emeghara, dar aglomeratia din careul Stelei era prea mare ca Avram sa vada. Poate daca era vreun jucator al lui Dinamo prin zona, Avram era mai atent si acorda lovitura.
Ma bucur de aceasta victorie a Stelei venita in urma unui joc in care cred eu a fost mai buna si a presat permanent, reusind sa puna presiune pe Dinamo. Un alt motiv de bucurie, de aceasta data rautacios, este faptul ca victoria a fost adusa de unul dintre cei doi jucatori luati in conditii dubioase de la Craiova, Stefan Barboianu. Pentru Dinamo va fi greu sa treaca de cele 3 tururi preliminare care vor incepe in iulie, dar, este clar, echipa incepe sa arate bine, tinerii jucatori s-au maturizat si la anul sigur vor avea rezultate mai bune. Pentru Steaua este bine ca seceta de trofee s-a terminat si la anul pot spera si ei la mai bine. In cazul in care Olaroiu nu va continua insa Steaua trebuie sa gaseasca un antrenor cu personalitate care sa ii determine pe jucatori sa dea totul pe teren si sa lupte pentru fiecare minge, asa cum au facut in aceaata finala de cupa.
Doua victorii in campionat pentru Dinamo, dar Cupa Romaniei ajunge in Ghencea. Dezamagire mare pentru Borcea si spartanii sai. In special pentru Torje, care alaturi de Alexe este unul dintre marii sufletisti ai lui Dinamo in acest moment. Acest Torje a aratat cat de mult suflet pune in joc la sfarsitul meciului, cand plangea in hohote.
Pentru mine, victoria Stelei a fost o surpriza. Credeam ca Dinamo se va mobiliza mai bine si va castiga. Se pare ca Olaroiu a reusit sa ii remonteze pe jucatorii Stelei, iar acestia s-au luptat pentru fiecare balon.
Dinamo a inceput cu un sistem 4-4-2 cu Balgradean in poarta, Barboianu, Moti, Grigore, Bordeianu fundasi, Torje, Kone, Margaritescu, Munteanu la mijloca, Alexe, Danciulescu in atac. Steaua a inceput cu un sistem 4-4-1-1 cu Tatarusanu in poarta, Emeghara, Gardos, Galamaz si Latovlevic pe linia de fund, Nicolita, Nicoliţă, Brandan, Tănase, Surdu la mijloc, Dică mijlocas ofensiv si Bilaşco unic atacant.
Meciul a inceput cu o ocazie mare a lui Torje care a sutat in minutul 3 din unghi dar a nimerit numai bara. Apoi Steaua a echilibrat meciul si a castigat mijlocul terenului.
In minutul 4 Moti il atinge pe Nicolita care cade usor in careu, putin in contratimp cu atingerea. Consider ca Avram a procedat corect neacordand penalti la aceasta faza. Avram a gresit in schimb atunci cand nu la eliminat pe Moti care, in conditiile in care avea cartonas galben, a avut 3 intrari urate.
In minutul 6 Surdu suteaza din 6 m dupa o iesire aiurea a lui Balgradean dar, ca de obicei, rateaza. In minutul 8 o alta ocazie Steaua la devierea din 6 m a lui Banel pe langa poarta.
In minutul 20 sut periculos al lui Alexe la poarta lui Tatarusanu.
In minutul 23 fault facut gresit de Margaritescu la marginea careului dinamovist, iar Dica executa bine, pe coltul portarului si deschide scorul. In minutul 28 Bilasco are o ocazie uriasa la o centrarea perfecta a lui Nicolita.
In minutul 32 Torje are o cadere usoara la marginea careului, Avram acorda lovitura libera batuta bine de Torje care a egalat si se intra la cabine la egalitate.
A doua repriza a inceput cu Dinamo la carma, dar Barboianu a reusit sa puna ordine pe teren si la o centrare a lui Nicolita a reusit un sut frumos invingandu-si propriul portar.
Dupa primirea golului Dinamo a incercat sa preseze dar pe contra Steaua a avut doua ocazii prin Surdu care a fost ratangiul meciului, in minurul 84 scapand singur cu Balgradean dar fiind prins de Bordeianu. Dinamo nu a reusit sa isi creeze nici o ocazie cu exceptia loviturii de cap a lui Moti din minutul 90. Dinamovistii au mai solicitat un penalti la un asa zis hent a lui Emeghara, dar aglomeratia din careul Stelei era prea mare ca Avram sa vada. Poate daca era vreun jucator al lui Dinamo prin zona, Avram era mai atent si acorda lovitura.
Ma bucur de aceasta victorie a Stelei venita in urma unui joc in care cred eu a fost mai buna si a presat permanent, reusind sa puna presiune pe Dinamo. Un alt motiv de bucurie, de aceasta data rautacios, este faptul ca victoria a fost adusa de unul dintre cei doi jucatori luati in conditii dubioase de la Craiova, Stefan Barboianu. Pentru Dinamo va fi greu sa treaca de cele 3 tururi preliminare care vor incepe in iulie, dar, este clar, echipa incepe sa arate bine, tinerii jucatori s-au maturizat si la anul sigur vor avea rezultate mai bune. Pentru Steaua este bine ca seceta de trofee s-a terminat si la anul pot spera si ei la mai bine. In cazul in care Olaroiu nu va continua insa Steaua trebuie sa gaseasca un antrenor cu personalitate care sa ii determine pe jucatori sa dea totul pe teren si sa lupte pentru fiecare minge, asa cum au facut in aceaata finala de cupa.
luni, 23 mai 2011
final de campionat in liga 1
Pot spune ca acum, la final de campionat, m-au surprins doua lucruri, unul placut, titlul obtinut de Otelul si unul neplacut, retrogradarea Craiovei.
Sa incepem cu lucrurile frumoase. Consider ca titlul Otelului este o palma data mai marilor campionatului intern, a doua pe care acestia o primesc dupa cea numita Unirea Urziceni. Pe langa mult discutatele greseli de arbitraj in favoarea sa, Otelul a castigat titlul datorita linistii de care echipa a beneficiat si dorintei jucatorilor de a se afirma. Chiar si in meciurile importante tinerii jucatori de la Galati au facut partide bune, vezi cazul Timisoarei, nu s-au pierdut. Au jucat ce stiu cel mai bine, defensiv.
Locu 2 a fost ocupat de Timisoara. Din punctul meu de vedere este echipa cu cel mai frumos public si cel mai antipatic patron. Pentru Poli ratarea titlului este o mare dezamagire, acand in vedere valoarea lotului. Acelasi lucru poate fi spus si despre ocupanta locului 3 Vaslui. Echipa cu mari pretentii, moldovenii au “beneficiat” de mostenirea Lopez Caro si au inceput campionatul slab. Prin venirea lui Hizo echipa si-a revenit, iar traseul ascendant i-a adus pe locul 3.
Urmeaza pe locurile 4, 5 si 6 ocupate de echipele bucurestene Rapid, Steaua si Dinamo. Desi aparent dezamagite de locurile obtinute, cele 3 ar trebui sa fie foarte multumite la cate scandaluri, certuri au suferit si la ce joc au prestart. Steaua este campioana schimarilor de antrenori, Dinamo sufera de o schimbare incompleta de generatii, iar Rapid are un lot prea subtire pentru a fi mai sus in clasament.
Urmeaza pe 7 a doua surpriza placuta a campionatului, Gaz Metan Medias. Echipa lui Cristi Pustai a reusit sa se mentina in prima jumatate, avand sanse, destul de slabe la un loc de Europa League. Sunt curios sa vad evolutia de sezonul urmator, avand in vedere bugetul foarte mic al mediesenilor.
Nou promovata U Cluj a terminat pe 8, un loc destul de bun la prima vedere, dar destul de slab avand in vedere investitiile facute. Oricum aici trebuie sa existe intelegere, avand in vedere schimbarile masive de jucatori.
Pe locul 9 o gasim pe Astra Ploiesti, echipa care a facut o investitie importanta prin aducerea lui N’Doye, dar care sufera la capitolul experienta.
Pe noua gasim una dintre deziluziile sezonului, CFR Cluj. Echipa fosta campioana nu a efectuat schimbul de jucatori necesar la sfarsitul sezonului trecut iar rezultalele se vad. Vanzarea in graba a lui Traore si incepartarea lui Culio si Tony a facut ca echipa sa isi piarda atacantul de baza si cei doi lideri.
Dupa un inceput slab de sezon Targu Muresul lui Sabau si-a revenit si a terminat pe un loc linistitor, 11. In spatele muresenilor se afla FC Brasov, care in ciuda declaratiilor razboinice nu a reusit mare lucru, daca nu luam in considerare faptul ca a ajuns pana in semifinala Cupei Romaniei.
Pandurii si Gloria Bistrita au terminat deasupra liniei retrogradarii. Ambele echipe au facut putine investitii, s-au bazat pe jucatori de mana a doua, dar nu au avut prea mari emotii. Atat Pandurii cat si Gloria si-au vandut cei mai buni jucatori in persoana lui Gabi Matei si Junior Moraes.
Prima de sub linie este marea dezamagire a campionatului, Universitatea Craiova. Credeam, la inceputul sezonului, ca oltenii se bat la Europa. Ma bazam in primul rand pe valoarea lotului. Scandalurile au inceput din primele etape cu principal vinovat Adrian Mititelu. L-a dat afara de Ticleanu pentru a-l inlocui cu Piturca. S-a certat cu Piturca si l-a pus pe Napoli. L-a dat afara pe Napoli si l-a readus pe Ticleanu. Mititelu a batut recordul la amenzi iar datoria de 7 mil eur catre Piturca va fi greu de rambursat. A pierdut jucatori la preturi de nimic. Sper ca echipa sa revina in primul an in Liga 1, dar va fi dificil avand in vedere numarul mare de adversari pe care si i-a facut patronul oltean.
Celelalte trei retrogradate erau de asteptat, Branestiul, Urziceni si Sportul avand bugete prea mici pentru prima liga.
Sezonul urmator se anunta si mai interesant, avand in vedere ca Otelul va castiga ceva bani din calificarea in CL, Steaua si CFR vor face investitii inseminate iar Dinamo va avea o echipa mai sudata. Vaslui si Rapid vor alege probabil tactica unei continuitati de acum caracteristica. Vom vedea ce va fi la anul.
Sa incepem cu lucrurile frumoase. Consider ca titlul Otelului este o palma data mai marilor campionatului intern, a doua pe care acestia o primesc dupa cea numita Unirea Urziceni. Pe langa mult discutatele greseli de arbitraj in favoarea sa, Otelul a castigat titlul datorita linistii de care echipa a beneficiat si dorintei jucatorilor de a se afirma. Chiar si in meciurile importante tinerii jucatori de la Galati au facut partide bune, vezi cazul Timisoarei, nu s-au pierdut. Au jucat ce stiu cel mai bine, defensiv.
Locu 2 a fost ocupat de Timisoara. Din punctul meu de vedere este echipa cu cel mai frumos public si cel mai antipatic patron. Pentru Poli ratarea titlului este o mare dezamagire, acand in vedere valoarea lotului. Acelasi lucru poate fi spus si despre ocupanta locului 3 Vaslui. Echipa cu mari pretentii, moldovenii au “beneficiat” de mostenirea Lopez Caro si au inceput campionatul slab. Prin venirea lui Hizo echipa si-a revenit, iar traseul ascendant i-a adus pe locul 3.
Urmeaza pe locurile 4, 5 si 6 ocupate de echipele bucurestene Rapid, Steaua si Dinamo. Desi aparent dezamagite de locurile obtinute, cele 3 ar trebui sa fie foarte multumite la cate scandaluri, certuri au suferit si la ce joc au prestart. Steaua este campioana schimarilor de antrenori, Dinamo sufera de o schimbare incompleta de generatii, iar Rapid are un lot prea subtire pentru a fi mai sus in clasament.
Urmeaza pe 7 a doua surpriza placuta a campionatului, Gaz Metan Medias. Echipa lui Cristi Pustai a reusit sa se mentina in prima jumatate, avand sanse, destul de slabe la un loc de Europa League. Sunt curios sa vad evolutia de sezonul urmator, avand in vedere bugetul foarte mic al mediesenilor.
Nou promovata U Cluj a terminat pe 8, un loc destul de bun la prima vedere, dar destul de slab avand in vedere investitiile facute. Oricum aici trebuie sa existe intelegere, avand in vedere schimbarile masive de jucatori.
Pe locul 9 o gasim pe Astra Ploiesti, echipa care a facut o investitie importanta prin aducerea lui N’Doye, dar care sufera la capitolul experienta.
Pe noua gasim una dintre deziluziile sezonului, CFR Cluj. Echipa fosta campioana nu a efectuat schimbul de jucatori necesar la sfarsitul sezonului trecut iar rezultalele se vad. Vanzarea in graba a lui Traore si incepartarea lui Culio si Tony a facut ca echipa sa isi piarda atacantul de baza si cei doi lideri.
Dupa un inceput slab de sezon Targu Muresul lui Sabau si-a revenit si a terminat pe un loc linistitor, 11. In spatele muresenilor se afla FC Brasov, care in ciuda declaratiilor razboinice nu a reusit mare lucru, daca nu luam in considerare faptul ca a ajuns pana in semifinala Cupei Romaniei.
Pandurii si Gloria Bistrita au terminat deasupra liniei retrogradarii. Ambele echipe au facut putine investitii, s-au bazat pe jucatori de mana a doua, dar nu au avut prea mari emotii. Atat Pandurii cat si Gloria si-au vandut cei mai buni jucatori in persoana lui Gabi Matei si Junior Moraes.
Prima de sub linie este marea dezamagire a campionatului, Universitatea Craiova. Credeam, la inceputul sezonului, ca oltenii se bat la Europa. Ma bazam in primul rand pe valoarea lotului. Scandalurile au inceput din primele etape cu principal vinovat Adrian Mititelu. L-a dat afara de Ticleanu pentru a-l inlocui cu Piturca. S-a certat cu Piturca si l-a pus pe Napoli. L-a dat afara pe Napoli si l-a readus pe Ticleanu. Mititelu a batut recordul la amenzi iar datoria de 7 mil eur catre Piturca va fi greu de rambursat. A pierdut jucatori la preturi de nimic. Sper ca echipa sa revina in primul an in Liga 1, dar va fi dificil avand in vedere numarul mare de adversari pe care si i-a facut patronul oltean.
Celelalte trei retrogradate erau de asteptat, Branestiul, Urziceni si Sportul avand bugete prea mici pentru prima liga.
Sezonul urmator se anunta si mai interesant, avand in vedere ca Otelul va castiga ceva bani din calificarea in CL, Steaua si CFR vor face investitii inseminate iar Dinamo va avea o echipa mai sudata. Vaslui si Rapid vor alege probabil tactica unei continuitati de acum caracteristica. Vom vedea ce va fi la anul.
sâmbătă, 21 mai 2011
retragerea lui Critian Chivu de la echipa nationala
Nu am fost surprins de aceasta decizie luata de Cristian Chivu. Era normal ca decizia lui Radoi sa fie urmata si de alti jucatori ai generatiei “Chivu-Mutu”.
Ceea ce m-a deranjat au fost criticile nu tocmai elegante care au insotit aceasta decizie, unii considerand ca Cristi Chivu “este dator cu mai mult fotbalului romanesc”. Cred ca astfel de declaratii tin de imaginea celor care le fac. In fond este decizia unui jucator care si-a facut cu mult profesionalism datoria la echipa nationala. Cu atat de mult profesionalism a venit la echipa incat cei din conducerea Interului i-au cerut sa aiba grija sa se accidenteze mai putin la echipa nationala.
Ceea ce cred ca a contribuit cel mai mult la aceasta decizie a fost accidentarea grava pe care a suferit-o si lipsa de rezultate a echipei nationale. Fiind catre sfarsitul carierei Chivu nu isi permite o accidentare grava, si, este clar, ca nu mai face fata pe doua fronturi, echipa nationala si echipa de club. Atunci cand era la Ajax sau la Roma putea, acum, la Inter programul este mai incarcat, presiunea mai mare si el nu vrea sa mai riste. Probabil Chivu va parasi si Interul si se va indrepta spre o echipa mai mica din Italia unde sa locul de titular sa fie asigurat si unde presiunea sa fie mai mica.
Mi se pare corect sa ii fie acceptata si respectata decizia. In acesta fel tinerii pot fi promovati mai usor. Cred ca inlocuitorul adecvat pentru Chivu este Gardos. Oricum echipa nationala nu mai are sanse de calificare. Urmatorii pe lista de retrageri vor fi Tamas, Rat si Mutu desi in cazul ultimului echipa nationala este unul dintre punctele de care se agata cariera sa, locul la Fiorentina fiind tot mai subred.
Imi doresc sa se retraga si Razvan Lucescu dupa rezultatele pe care le-a obtinut. Sunt convins ca decizia acestuia nu va fi criticata de nimeni.
Ceea ce m-a deranjat au fost criticile nu tocmai elegante care au insotit aceasta decizie, unii considerand ca Cristi Chivu “este dator cu mai mult fotbalului romanesc”. Cred ca astfel de declaratii tin de imaginea celor care le fac. In fond este decizia unui jucator care si-a facut cu mult profesionalism datoria la echipa nationala. Cu atat de mult profesionalism a venit la echipa incat cei din conducerea Interului i-au cerut sa aiba grija sa se accidenteze mai putin la echipa nationala.
Ceea ce cred ca a contribuit cel mai mult la aceasta decizie a fost accidentarea grava pe care a suferit-o si lipsa de rezultate a echipei nationale. Fiind catre sfarsitul carierei Chivu nu isi permite o accidentare grava, si, este clar, ca nu mai face fata pe doua fronturi, echipa nationala si echipa de club. Atunci cand era la Ajax sau la Roma putea, acum, la Inter programul este mai incarcat, presiunea mai mare si el nu vrea sa mai riste. Probabil Chivu va parasi si Interul si se va indrepta spre o echipa mai mica din Italia unde sa locul de titular sa fie asigurat si unde presiunea sa fie mai mica.
Mi se pare corect sa ii fie acceptata si respectata decizia. In acesta fel tinerii pot fi promovati mai usor. Cred ca inlocuitorul adecvat pentru Chivu este Gardos. Oricum echipa nationala nu mai are sanse de calificare. Urmatorii pe lista de retrageri vor fi Tamas, Rat si Mutu desi in cazul ultimului echipa nationala este unul dintre punctele de care se agata cariera sa, locul la Fiorentina fiind tot mai subred.
Imi doresc sa se retraga si Razvan Lucescu dupa rezultatele pe care le-a obtinut. Sunt convins ca decizia acestuia nu va fi criticata de nimeni.
duminică, 15 mai 2011
cronica meciului Otelul Galati - Poli Timisoara din Liga 1
Otelul Galati – Poli Timisoara 2 - 1
De obicei nu prea vizionez meciuri din campionatul Romaniei dar de aceasta am decis sa ma uit la acest meci, mai mult datorita comentariilor din zilele anterioare.
Meciul in sine a lasat mult de dorit, asa zisa “finala a campionatului” a fost un meci slab, cu prea multa presiune pusa pe jucatori si cu prea multi nervi. Cred ca daca arbitrul nu era ingaduitor, Timisoara trebuia sa termine in 9 jucatori si nu in 11, Sepsi si Alexa fiind scutiti de eliminari desi primul a aplicat un cot si al doilea a aplicat o talpa, ambele actiuni avand loc in prima repriza.
Otelul a inceput meciul fara varf impins, cu un sistem 4-2-3-1, cu Grahovac in poarta, Ripa, Costin, Sirghi si Salageanu fundasi, Filip si Giurgiu la inchidere, Antal, Viglianti si Bus mijlocasi si Paraschiv mijlocas avansat.
Poli a inceput cu un 4-3-3 aparent ofensiv cu Taborda in poarta inlocuit in minutul 15 cu Pantilimon, Luchin, Burca, Ghionea si Sepsi in aparare, Alexa, Bourceanu si Ignjatjevic la mijloc, Ricketts, Zicu si Goga in atac.
In ciuda sistemului de joc ofensiv, Poli nu a reusit prea multe in prima repriza, banatenii fiind dominati de jucatorii Otelului. Mai intai in minutul 10 Taborda are o iesire aiurea la marginea careului de 16 m, se loveste de Sepsi, mingea ajunge la Antal care se pierde cu firea. In urma acestei faze portarul portughez al lui Poli s-a si accidentat.
In minutul 15 vine deschiderea scorului, la un corner batut bine de Viglianti Ghionea trece pe sub balon, Taborda nu iese, iar Antal reia cu capul din 6 m in poarta.
In minutul 22 apare prima ocazie a lui Poli la o centrare de pe stanga, Sirghi respinge slab in centru, iar Alexa trage putin peste poarta. In minutul 26 Goga are si el un sut frumos dar tot peste poarta lui Grahovac.
In minutul 35 Poli a avut cea mai mare ocazie de gol, la un ofsaid nesemnalizat de arbitru, Goga primeste o pasa de pe partea stanga dar nu reuseste sa devieze in poarta din 6 m.
In a doua parte Poli a fortat mai mult, iar prima ocazie a venit in minutul 50 la un corner batut bine de Bourceanu, balonul ajunge la Luchin care cu pieptul trimite spre poarta dar Grahovac respinge in Filip si balonul din bara transversala in corner.
La faza urmatoare Poli a egalat. Faza identica cu corner batut bine de Boourceanu, Ghionea a recentrat in careu de unde Zicu a inscris usor din 6 m.
Cele doua echipe s-au anulat apoi reciproc, pana in minutul 65 cand Otelul a dat impresia ca s-a trezit din socul golului incasat si a atacat, prima data prin Antal care a avut o ocazie mare la recentrarea lui Sergiu Costin si apoi la golul lui Pena, introdus inspirat de Dorinel Munteanu in locul lui Gabi Paraschiv. Golul a fost o lectie de contraatac a galatenilor, plecata de la un corner al lui Poli, cand balonul a fost recuperat, a ajuns pe dreapta la Bus, care a pasat in centru de unde Pena a reluat nemarcat cu capul in poarta lui Pantilimon. Cei care au incercat si dupa gol au fost tot galatenii acetia avand doua ocazii bune la suturile lui Bus.
Cu acest rezultat si cu un verdict favorabil la TAS prin care meciul cu Pandurii sa nu fie rejucat Otelul a castigat titlul, in urma unui sezon in care a avut constanta si liniste, lucruri care au lipsit echipelor mai mari ale campionatului romanesc. Ar fi a doua oara in ultimii ani cand o echipa mica reuseste sa castige titlul nefiind luata in seama de mai marii fotbalului romanesc dupa Unirea Urziceni.
Poli trebuie sa se multumesca cu locul 2 dupa un joc slab, in care jucatorii sai nu au putut sa treaca de barajul ridicat de galateni si ce este cel mai garv nu au avut imaginatie. M-a surprins neplacut evolutia lui Sepsi, un jucator pe care il consideram mai bun, avand in vedere ca el a fost chiar convocat la un moment dat la nationala Romaniei. Ma bucur de ratarea posibila a titlului pentru tampeniile pe care le debiteaza patronul Iancu, dar imi pare rau pentru publicul timisorean, unul dintre cele mai frumoase din Romania.
Sper ca echipa care va castiga titlul la final sa investeasca fondurile obtinute in echipa si sa nu se faca de ras in Europa, pentru a revigora putin coeficientul Romaniei si a mai spala imaginea sifonata a fotbalului romanesc.
De obicei nu prea vizionez meciuri din campionatul Romaniei dar de aceasta am decis sa ma uit la acest meci, mai mult datorita comentariilor din zilele anterioare.
Meciul in sine a lasat mult de dorit, asa zisa “finala a campionatului” a fost un meci slab, cu prea multa presiune pusa pe jucatori si cu prea multi nervi. Cred ca daca arbitrul nu era ingaduitor, Timisoara trebuia sa termine in 9 jucatori si nu in 11, Sepsi si Alexa fiind scutiti de eliminari desi primul a aplicat un cot si al doilea a aplicat o talpa, ambele actiuni avand loc in prima repriza.
Otelul a inceput meciul fara varf impins, cu un sistem 4-2-3-1, cu Grahovac in poarta, Ripa, Costin, Sirghi si Salageanu fundasi, Filip si Giurgiu la inchidere, Antal, Viglianti si Bus mijlocasi si Paraschiv mijlocas avansat.
Poli a inceput cu un 4-3-3 aparent ofensiv cu Taborda in poarta inlocuit in minutul 15 cu Pantilimon, Luchin, Burca, Ghionea si Sepsi in aparare, Alexa, Bourceanu si Ignjatjevic la mijloc, Ricketts, Zicu si Goga in atac.
In ciuda sistemului de joc ofensiv, Poli nu a reusit prea multe in prima repriza, banatenii fiind dominati de jucatorii Otelului. Mai intai in minutul 10 Taborda are o iesire aiurea la marginea careului de 16 m, se loveste de Sepsi, mingea ajunge la Antal care se pierde cu firea. In urma acestei faze portarul portughez al lui Poli s-a si accidentat.
In minutul 15 vine deschiderea scorului, la un corner batut bine de Viglianti Ghionea trece pe sub balon, Taborda nu iese, iar Antal reia cu capul din 6 m in poarta.
In minutul 22 apare prima ocazie a lui Poli la o centrare de pe stanga, Sirghi respinge slab in centru, iar Alexa trage putin peste poarta. In minutul 26 Goga are si el un sut frumos dar tot peste poarta lui Grahovac.
In minutul 35 Poli a avut cea mai mare ocazie de gol, la un ofsaid nesemnalizat de arbitru, Goga primeste o pasa de pe partea stanga dar nu reuseste sa devieze in poarta din 6 m.
In a doua parte Poli a fortat mai mult, iar prima ocazie a venit in minutul 50 la un corner batut bine de Bourceanu, balonul ajunge la Luchin care cu pieptul trimite spre poarta dar Grahovac respinge in Filip si balonul din bara transversala in corner.
La faza urmatoare Poli a egalat. Faza identica cu corner batut bine de Boourceanu, Ghionea a recentrat in careu de unde Zicu a inscris usor din 6 m.
Cele doua echipe s-au anulat apoi reciproc, pana in minutul 65 cand Otelul a dat impresia ca s-a trezit din socul golului incasat si a atacat, prima data prin Antal care a avut o ocazie mare la recentrarea lui Sergiu Costin si apoi la golul lui Pena, introdus inspirat de Dorinel Munteanu in locul lui Gabi Paraschiv. Golul a fost o lectie de contraatac a galatenilor, plecata de la un corner al lui Poli, cand balonul a fost recuperat, a ajuns pe dreapta la Bus, care a pasat in centru de unde Pena a reluat nemarcat cu capul in poarta lui Pantilimon. Cei care au incercat si dupa gol au fost tot galatenii acetia avand doua ocazii bune la suturile lui Bus.
Cu acest rezultat si cu un verdict favorabil la TAS prin care meciul cu Pandurii sa nu fie rejucat Otelul a castigat titlul, in urma unui sezon in care a avut constanta si liniste, lucruri care au lipsit echipelor mai mari ale campionatului romanesc. Ar fi a doua oara in ultimii ani cand o echipa mica reuseste sa castige titlul nefiind luata in seama de mai marii fotbalului romanesc dupa Unirea Urziceni.
Poli trebuie sa se multumesca cu locul 2 dupa un joc slab, in care jucatorii sai nu au putut sa treaca de barajul ridicat de galateni si ce este cel mai garv nu au avut imaginatie. M-a surprins neplacut evolutia lui Sepsi, un jucator pe care il consideram mai bun, avand in vedere ca el a fost chiar convocat la un moment dat la nationala Romaniei. Ma bucur de ratarea posibila a titlului pentru tampeniile pe care le debiteaza patronul Iancu, dar imi pare rau pentru publicul timisorean, unul dintre cele mai frumoase din Romania.
Sper ca echipa care va castiga titlul la final sa investeasca fondurile obtinute in echipa si sa nu se faca de ras in Europa, pentru a revigora putin coeficientul Romaniei si a mai spala imaginea sifonata a fotbalului romanesc.
vineri, 13 mai 2011
Kenny Dalglish - contract prelungit
Va anunt cu bucurie ca omul care a schimbat fqta lui Liverpool in acest sezon, Kenny Dalglish, si-a prelungit contractul cu echipa de pe Anfield cu inca 3 ani.
A preluat echipa de pe locul 13 si este acum pe locul 5, cu sanse reale la Europa League, a facut transferuri de foarte buna calitate in special prin aducerea la un pret rezolnabil a lui Luiz Suarez de la Ajax, a dat o noua fata unei echipe care a trait numai dezamagiri in acest inceput de sezon.
Cel mai frumos lucru poate este faptul ca fanii de pe Anfield vor sti ca pe banca tehnica se afla un om cu un spirit de luptator specific echipei cormoranilor, o echipa care a avut mereu puterea sa revina din momente grele, aduceti-va aminte episodul Heysel sau episodul finalei de la Istanbul. De asemenea, o astfel de mutare aduce o lovitura de imagine proprietarilor actuali ai lui Liverpool care le-au satisfacut placerea fanilor si l-au convins pe Kenny sa semneze.
Kenny Dalglish, asemenea lui Josep Gurdiola la Bercelona este un copil al lui Anfield Road, un adept al fotbalului britanic adevarat, bazat pe forta care, cred eu, va face in urmatoarele sezoane din Liverpool o echipa care se va bate din nou pentru titlu in Anglia. Nu trebuie sa uitam ca scotianul este cel care l-a facut pachet pe Fernando Torres si l-a trimis la Chelsea spunand “nimeni nu este mai presus de Liverpool”. Indiferent de rezultate Dalglish va fi intordeauna in inimile fanilor lui Liverpool, si, cu siguranta “You’ll never walk alone” va rasuna mereu. Mult succes!
A preluat echipa de pe locul 13 si este acum pe locul 5, cu sanse reale la Europa League, a facut transferuri de foarte buna calitate in special prin aducerea la un pret rezolnabil a lui Luiz Suarez de la Ajax, a dat o noua fata unei echipe care a trait numai dezamagiri in acest inceput de sezon.
Cel mai frumos lucru poate este faptul ca fanii de pe Anfield vor sti ca pe banca tehnica se afla un om cu un spirit de luptator specific echipei cormoranilor, o echipa care a avut mereu puterea sa revina din momente grele, aduceti-va aminte episodul Heysel sau episodul finalei de la Istanbul. De asemenea, o astfel de mutare aduce o lovitura de imagine proprietarilor actuali ai lui Liverpool care le-au satisfacut placerea fanilor si l-au convins pe Kenny sa semneze.
Kenny Dalglish, asemenea lui Josep Gurdiola la Bercelona este un copil al lui Anfield Road, un adept al fotbalului britanic adevarat, bazat pe forta care, cred eu, va face in urmatoarele sezoane din Liverpool o echipa care se va bate din nou pentru titlu in Anglia. Nu trebuie sa uitam ca scotianul este cel care l-a facut pachet pe Fernando Torres si l-a trimis la Chelsea spunand “nimeni nu este mai presus de Liverpool”. Indiferent de rezultate Dalglish va fi intordeauna in inimile fanilor lui Liverpool, si, cu siguranta “You’ll never walk alone” va rasuna mereu. Mult succes!
joi, 12 mai 2011
Kenny Dalglish - contract pe trei ani cu Liverpool
Va anunt cu bucurie ca omul care a schimbat fata lui Liverpool in acest sezon, Kenny Dalglish, si-a prelungit contractul cu echipa de pe Anfield pe 3 ani.
A preluat echipa de pe locul 13 si este acum pe locul 5, cu sanse reale la Europa League, a facut transferuri de foarte buna calitate in special prin aducerea la un pret rezonabil a lui Luiz Suarez de la Ajax, a dat o noua fata unei echipe care a trait numai dezamagiri in acest inceput de sezon.
Cel mai frumos lucru poate este faptul ca fanii de pe Anfield vor sti ca pe banca tehnica se afla un om cu un spirit de luptator specific echipei cormoranilor, o echipa care a avut mereu puterea sa revina din momente grele, aduceti-va aminte episodul Heysel sau episodul finalei de la Istanbul. De asemenea, o astfel de mutare aduce o lovitura de imagine proprietarilor actuali ai lui Liverpool care le-au satisfacut placerea fanilor si l-au convins pe Kenny sa semneze.
Kenny Dalglish, asemenea lui Josep Gurdiola la Bercelona este un copil al lui Anfield Road, un adept al fotbalului britanic adevarat, bazat pe forta care, cred eu, va face in urmatoarele sezoane din Liverpool o echipa care se va bate din nou pentru titlu in Anglia. Nu trebuie sa uitam ca scotianul este cel care l-a facut pachet pe Fernando Torres si l-a trimis la Chelsea spunand “nimeni nu este mai presus de Liverpool”. Indiferent de rezultate Dalglish va fi intotdeauna in inimile fanilor lui Liverpool, si, cu siguranta, cat va fi el pe banca, “You’ll never walk alone” va rasuna mereu. Mult succes!
A preluat echipa de pe locul 13 si este acum pe locul 5, cu sanse reale la Europa League, a facut transferuri de foarte buna calitate in special prin aducerea la un pret rezonabil a lui Luiz Suarez de la Ajax, a dat o noua fata unei echipe care a trait numai dezamagiri in acest inceput de sezon.
Cel mai frumos lucru poate este faptul ca fanii de pe Anfield vor sti ca pe banca tehnica se afla un om cu un spirit de luptator specific echipei cormoranilor, o echipa care a avut mereu puterea sa revina din momente grele, aduceti-va aminte episodul Heysel sau episodul finalei de la Istanbul. De asemenea, o astfel de mutare aduce o lovitura de imagine proprietarilor actuali ai lui Liverpool care le-au satisfacut placerea fanilor si l-au convins pe Kenny sa semneze.
Kenny Dalglish, asemenea lui Josep Gurdiola la Bercelona este un copil al lui Anfield Road, un adept al fotbalului britanic adevarat, bazat pe forta care, cred eu, va face in urmatoarele sezoane din Liverpool o echipa care se va bate din nou pentru titlu in Anglia. Nu trebuie sa uitam ca scotianul este cel care l-a facut pachet pe Fernando Torres si l-a trimis la Chelsea spunand “nimeni nu este mai presus de Liverpool”. Indiferent de rezultate Dalglish va fi intotdeauna in inimile fanilor lui Liverpool, si, cu siguranta, cat va fi el pe banca, “You’ll never walk alone” va rasuna mereu. Mult succes!
vineri, 6 mai 2011
comentariul lui Ioan Becali despre Adrian Vasii
Am citit un articol in Gazeta, cu un interviu acordat de Ioan Becali care il considera pe Adrian Vasii, antrenorul nationalei de fotbal a Romaniei Under 17, “o catastrofa”.
Pe langa faptul ca a fost unul dintre jucatorii importanti ai fostei echipe FC Sibiu, Adrian Vasii a reusit sa califice Romania la campionatul european under 17. Este una dintre cele mai mari performante ale fotbalului romanesc din ultimii ani daca tinem cont de rezultatele echipei de seniori. Vasii este cel care l-a promovat cu insistenta pe Branescu, portarul echipei under 17, ajuns acum la Juventus Torino.
Criticile sunt rezultatul infrangerii cu 1-0 in fata Olandei, recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune echipe la acest nivel de varsta. Ceea ce l-a deranjat pe Ioan Becali este jocul defensiv in fata olandezilor. Pentru cine nu s-a interesat de jocul nationalei under 17 a Romaniei, aceasta utilizeaza un sistem 4-2-3-1, bazat in primul rand pe defensiva, favorabil contraatacului. Nu este de mirare ca l-a utilizat si in meciul in fata Olandei. Chiar daca ar fi jucat cel mai prost meci al anului, ar fi pierdut cu 5-0, nu cred ca rezultatele si cunostiintele unui antrenor pot fi catalogate dupa un singur joc. Pentru un antrenor de la acest nivel de varsta important este in primul rand numarul de jucatori promovati.
Replica FRF a fost data de Miodrag Belodedici care i-a recomandat lui Becali sa isi vada de treaba lui. Mi se parea normal ca acest Becali sa primeasca si o amenda, asa cum se intampla cu Adrian Mititelu care ii “jigneste” pe mai marii fotbalului romanesc.
Un asemenea comentariu este specific unui personaj de prost gust din fotbalul romanesc, un “cappo mafioso” local care nu este interesat decat de buzunarul sau si pe care il intereseaza evolutia fotbalului romanesc tot atat cat il intereseaza ce se intampla cu cosmonautii aflati pe statia spatiala internationala. Acest fost vanzator de bilete la film, mare expert al jocurilor de noroc, care a facut si a desfacut la echipa nationala a Romaniei, impunandu-si chiar si selectionerul la un moment dat, ar face bine sa taca si sa isi vada de combinatiile lui josnice. Problema lui cu Adrian Vasii pleaca de la faptul ca antrenorul nu a acceptat sa isi indrume jucatorii sa semneze cu firma de impresariat a fratilor Becali, unii dintre ei fiind impresariati chiar de parinti sau de impresari cu mai putina notorietate, dar poate, cu mai mult interes fata de viitorul jucatorilor. Acest Becali este cel care a pus la cale telenovela ieftina a transferului lui Chivu de la Roma la Real Madrid pentru ca apoi sa ajunga la Inter. Un impresar care s-a imbogatit dupa plecarea masiva a jucatorilor romani imediat dupa 1990, un bufon chemat pe la toate televiziunile si care acorda interviuri in toate ziarele de sport in calitate de mare specialist. Poate ca publicul din Romania ar trebui sa elimine din preferintele sale acest gen de personaj, care nu aduce plus valoare ci ne afunda mai mult in mocirla mediatica, in care scandalurile si circul sunt mereu prezente.
Pe langa faptul ca a fost unul dintre jucatorii importanti ai fostei echipe FC Sibiu, Adrian Vasii a reusit sa califice Romania la campionatul european under 17. Este una dintre cele mai mari performante ale fotbalului romanesc din ultimii ani daca tinem cont de rezultatele echipei de seniori. Vasii este cel care l-a promovat cu insistenta pe Branescu, portarul echipei under 17, ajuns acum la Juventus Torino.
Criticile sunt rezultatul infrangerii cu 1-0 in fata Olandei, recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune echipe la acest nivel de varsta. Ceea ce l-a deranjat pe Ioan Becali este jocul defensiv in fata olandezilor. Pentru cine nu s-a interesat de jocul nationalei under 17 a Romaniei, aceasta utilizeaza un sistem 4-2-3-1, bazat in primul rand pe defensiva, favorabil contraatacului. Nu este de mirare ca l-a utilizat si in meciul in fata Olandei. Chiar daca ar fi jucat cel mai prost meci al anului, ar fi pierdut cu 5-0, nu cred ca rezultatele si cunostiintele unui antrenor pot fi catalogate dupa un singur joc. Pentru un antrenor de la acest nivel de varsta important este in primul rand numarul de jucatori promovati.
Replica FRF a fost data de Miodrag Belodedici care i-a recomandat lui Becali sa isi vada de treaba lui. Mi se parea normal ca acest Becali sa primeasca si o amenda, asa cum se intampla cu Adrian Mititelu care ii “jigneste” pe mai marii fotbalului romanesc.
Un asemenea comentariu este specific unui personaj de prost gust din fotbalul romanesc, un “cappo mafioso” local care nu este interesat decat de buzunarul sau si pe care il intereseaza evolutia fotbalului romanesc tot atat cat il intereseaza ce se intampla cu cosmonautii aflati pe statia spatiala internationala. Acest fost vanzator de bilete la film, mare expert al jocurilor de noroc, care a facut si a desfacut la echipa nationala a Romaniei, impunandu-si chiar si selectionerul la un moment dat, ar face bine sa taca si sa isi vada de combinatiile lui josnice. Problema lui cu Adrian Vasii pleaca de la faptul ca antrenorul nu a acceptat sa isi indrume jucatorii sa semneze cu firma de impresariat a fratilor Becali, unii dintre ei fiind impresariati chiar de parinti sau de impresari cu mai putina notorietate, dar poate, cu mai mult interes fata de viitorul jucatorilor. Acest Becali este cel care a pus la cale telenovela ieftina a transferului lui Chivu de la Roma la Real Madrid pentru ca apoi sa ajunga la Inter. Un impresar care s-a imbogatit dupa plecarea masiva a jucatorilor romani imediat dupa 1990, un bufon chemat pe la toate televiziunile si care acorda interviuri in toate ziarele de sport in calitate de mare specialist. Poate ca publicul din Romania ar trebui sa elimine din preferintele sale acest gen de personaj, care nu aduce plus valoare ci ne afunda mai mult in mocirla mediatica, in care scandalurile si circul sunt mereu prezente.
marți, 3 mai 2011
cronica meciului Barcelona-Real Madrid din semifinala CL
Barcelona – Real Madrid 1 – 1
Prima idee care imi vine in cap este “victoria pasiunii”. Este o victorie a fotbalului total, jucat din pasiune in baza unei conceptii unitare, in fata fotbalului jucat de jucatori adusi pe sume uriase dar care isi dovedesc neputinta. Nu cred ca Barcelona este in acest moment echipa care domina fotbalul asa cum am auzit in comentariul TV, dar cred ca Barcelona este echipa cu cel mai spectaculos si, in mod sigur, cel mai combinativ joc.
Egalul de astazi, alaturi de victoria cu 2-0 din tur m-au bucurat enorm. Barcelona a jucat fotbal si in aceasta partida ca si in tur, si-a creat multe ocazii, pe cand Real a incercat sa contraatace desi ar fi trebuit sa atace continuu. Filozofia de joc a lui Mourinho implica un joc pe contre, ceea ce Barcelona nu i-a oferit.
Pana in minutul 30 cele doua echipe s-au tatonat reciproc si astfel nu si-au creat ocazii. Primul sut periculos il are Messi in minutul 32, dar Casillas apara in doi timpi. La faza urmatoare acelasi Messi suteaza la coltul lung din interiorul careului dar Casillas se opune din nou.
In minutul 35 pe un contraatac 3 contra 2 Messi ii paseaza in stanga lui Villa care suteaza dar Casillas respinge spectaculos. In minutul 37 Messi mai suteaza o data dar portarul Realului a reusit sa apere.
Prima semi-ocazie a Realului s-a petrecut in minutul 39 cand Ronaldo, scapat pe partea dreapta centreaza prea aproape de Valdez, portarul Barcei intervine si la pauza se intra cu 0-0.
In minutul 46 a avut loc o faza controversata, in care Ronaldo cade involuntar peste Mascherano, balonul ajunge la Higuain care inscrie, dar golul este anulat pe motiv de fault in atac. Chiar daca nu a intentionat sa il faulteze pe Mascherano, jucatorul Realului a creat un avantaj pentru echipa sa si arbitrul a acordat faultul. Macherano era insa departe de Higuain, nu avea posibilitati de a interveni in faza si se putea lua in considerare factorul involuntar. Poate ca, in sfarsit, un arbitru nu se mai lasa influentat de comentariile lui Mourinho si, drept rasplata, a luat aceasta decizie.
Primul gol a venit in minutul 57 la o pasa superba a lui Iniesta pe culoar Pedro suteaza plasat deschizand scorul.
Egalarea a adus-o Marcello in minutul 63 dupa o actiune frumoasa a lui di Maria care l-a driblat pe Mascherano si a sutat in bara balonul ricosand la fundasul brazilian care a marcat.
Pana la sfarsitul meciului nu am mai avut nici o ocazie importanta, numai intrari urate ale frustratilor jucatori ai Realului, in prim plan fiind Adebayor si Diarra.
Un lucru frumos a fost revenirea in uralele intregului stadion a lui Eric Abidal introdus in minutul 90 de Guardiola. Sunt primele sale minute de joc dupa operatia suferita pentru indepartarea tumorii de care a suferit.
Barcelona merge astfel in finala CL unde va intalni Manchester United, in timp ce Realul ramane cu satisfactia ca a invins o data in duelul cu marea rivala, in finala cupei Spaniei.
Prima idee care imi vine in cap este “victoria pasiunii”. Este o victorie a fotbalului total, jucat din pasiune in baza unei conceptii unitare, in fata fotbalului jucat de jucatori adusi pe sume uriase dar care isi dovedesc neputinta. Nu cred ca Barcelona este in acest moment echipa care domina fotbalul asa cum am auzit in comentariul TV, dar cred ca Barcelona este echipa cu cel mai spectaculos si, in mod sigur, cel mai combinativ joc.
Egalul de astazi, alaturi de victoria cu 2-0 din tur m-au bucurat enorm. Barcelona a jucat fotbal si in aceasta partida ca si in tur, si-a creat multe ocazii, pe cand Real a incercat sa contraatace desi ar fi trebuit sa atace continuu. Filozofia de joc a lui Mourinho implica un joc pe contre, ceea ce Barcelona nu i-a oferit.
Pana in minutul 30 cele doua echipe s-au tatonat reciproc si astfel nu si-au creat ocazii. Primul sut periculos il are Messi in minutul 32, dar Casillas apara in doi timpi. La faza urmatoare acelasi Messi suteaza la coltul lung din interiorul careului dar Casillas se opune din nou.
In minutul 35 pe un contraatac 3 contra 2 Messi ii paseaza in stanga lui Villa care suteaza dar Casillas respinge spectaculos. In minutul 37 Messi mai suteaza o data dar portarul Realului a reusit sa apere.
Prima semi-ocazie a Realului s-a petrecut in minutul 39 cand Ronaldo, scapat pe partea dreapta centreaza prea aproape de Valdez, portarul Barcei intervine si la pauza se intra cu 0-0.
In minutul 46 a avut loc o faza controversata, in care Ronaldo cade involuntar peste Mascherano, balonul ajunge la Higuain care inscrie, dar golul este anulat pe motiv de fault in atac. Chiar daca nu a intentionat sa il faulteze pe Mascherano, jucatorul Realului a creat un avantaj pentru echipa sa si arbitrul a acordat faultul. Macherano era insa departe de Higuain, nu avea posibilitati de a interveni in faza si se putea lua in considerare factorul involuntar. Poate ca, in sfarsit, un arbitru nu se mai lasa influentat de comentariile lui Mourinho si, drept rasplata, a luat aceasta decizie.
Primul gol a venit in minutul 57 la o pasa superba a lui Iniesta pe culoar Pedro suteaza plasat deschizand scorul.
Egalarea a adus-o Marcello in minutul 63 dupa o actiune frumoasa a lui di Maria care l-a driblat pe Mascherano si a sutat in bara balonul ricosand la fundasul brazilian care a marcat.
Pana la sfarsitul meciului nu am mai avut nici o ocazie importanta, numai intrari urate ale frustratilor jucatori ai Realului, in prim plan fiind Adebayor si Diarra.
Un lucru frumos a fost revenirea in uralele intregului stadion a lui Eric Abidal introdus in minutul 90 de Guardiola. Sunt primele sale minute de joc dupa operatia suferita pentru indepartarea tumorii de care a suferit.
Barcelona merge astfel in finala CL unde va intalni Manchester United, in timp ce Realul ramane cu satisfactia ca a invins o data in duelul cu marea rivala, in finala cupei Spaniei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
