Cupa Cornel Dinu la fotbal sau cronica unui meci de duminica

In cadrul batranului Complex Dinamo, mai exact pe terenul 2, a inceput o noua editie a Cupei Cornel Dinu, competitie rezervata companiilor, in care jocurile se disputa pe durata a doua reprize a cate 20 minute, in echipe de cate 6 jucatori inclusiv portarul. Intr-o atmosfera infernala, creata de fanii echipei Rotary, care, inarmati cu tobe, fumigene si vuvuzele, si-au incurajat frenetic echipa, Alphabank a intalnit echipa Heinrig in prima etapa a fazei intai a competitiei. Partida a fost arbirtata de celebrul Florin Chivulete. Cu o echipa schimbata fata de editia trecuta, in care si-au facut loc jucatori mai tineri, dar si cu cateva absente in special in compartimentul defensiv, echipa Alpha a inceput cu un sistem de joc cu doi fundasi centrali, doi jucatori de banda si un varf retras. Alpha a inceput bine partida si si-a creat cateva ocazii la poarta adversa, dar, furati de oportunitatea de a inscrie rapid, au neglijat apararea si au incasat doua goluri rapide pe contraatac. Din fericire, Alpha a reusit sa inscrie un gol la o combinatie de efect pe partea dreapta, balonul fiind centrat in careu de unde unul dintre atacanti a inscris nemarcat. Dupa un time-out inspirat cerut de antrenor, Alpha a continuat cavalcada ocaziilor la poarta Heinrig si a reusit egalarea. Din pacate, pe fondul relaxarii premature a echipei Alpha, Heinrig a reusit sa marcheze. Acesta a fost momentul in care nervii unor jucatori ai echipei noastre au cedat, dar au fost repede calmati de pe margine si Alpha s-a trezit reusind sa marcheze de nu mai putin de 3 ori, astfel ca la pauza s-a intrat cu 5-4 pentru Alpha. Dansu-si seama ca “i-au luat de sus pe adversari”, jucatorii Alphabank au intrat mai motivati dupa pauza si, in urma unor de executii individuale de efect, au dus scorul la 7-4. Lipsa de omogenitate a echipei Alpha s-a vazut cel mai mult in evolutia celor doi fundasi centrali, care au gafat la o faza de atac a Heinrig si numai interventia salvatoare a portarului a facut ca sa nu fie incasat un nou gol. Din pacate acesta a picat in poarta Alpha la lovitura libera executata la vinclu si scorul a devenit 7-5. In ultimele minute ale partidei insa, la o centrare in careu, balonul a fost reluat in plasa de catre unul dintre atacantii Alpha care a stabilit astfel scorul final, 8-5. Cu o echipa “adunata de pe plaja”, fara multe antrenamente inaintea competitiei, asemenea Danemarcei din 1992 care a castigat Campionatul European, echipa Alpha a aratat placere in joc si disponibilitate mare la efort. Fata de editia trecuta Alpha a renuntat la baloanele lungi incercand mai multe combinatii la “firul ierbii”. Odata cu revenirile unor titulari si cu meciurile care vor urma va veni si omogenitatea. Fara a avea un obiectiv clar stabilit, echipa joaca fara presiunea rezultatelor si poate spera la calificarea in faza urmatoare a competitiei.

Steaua Dinamo in semifinala Cupei Romaniei

Steaua – Dinamo 5 - 2 Dupa ce am vazut un Real Barca 3-4 a venit si meciul supranumit “derby de Romania”, Steaua - Dinamo, partida disputata pe Arena Nationala in fata unui stadion plin. Atmosfera mi s-a parut foarte frumoasa, desi la momentul de reculegere de la inceputul partidei fanii nu au pastrat linistea. Mai avem un pic de invatat ce insemna sa acorzi respectul cuvenit unui important jucator dinamovist, Augustin Deleanu. Pentru un meci intre doua echipe romanesti partida mi s-a parut una destul de intensa, cu un presing bun al lui Dinamo care a incercat sa alinieze o echipa scurta si cu o garnitura a Stelei care arata bine, joaca in pase frumoasa, scoate balonul la margine si combina mult. Stoican a inceput cu Balgradean in poarta, Rus, Durimel, D. Grigore si Grecu in aparare, Barboianu, Boubacar si Elton la mijloc si Lazar si Rotariu in benzi si Tucudean varf impins. Reghecampf a inceput cu Tatarusanu in poarta, Varela, Szukala, Gardos si Latovlevici in aparare, Pintilii mijlocas defensiv, Popa, Sanmartean, Stanciu si Tanase in spatele varfului retras Chipciu. Dupa o prima ocazie a lui Dinamo la sutul lui Elton care trece putin peste, Steaua a trecut la conducerea jocului si a avut o bara in minutul 18 cand Stanciu a reluat spre poarta lui Balgradean. Cel care a deschis scorul a fost Latovlevici cu o incercare de centrare, care l-a depasit pe Balgradean si a intrat in poarta. Dinamo a reusit egalarea la o centrare frumoasa a lui Valentin Lazar care l-a gasit bine in careu lui Dorin Rotariu acesta reluand din 6 m fara sperante pentru Tatarusanu. Dupa primirea golului egalizator Steaua a dominat partida, iar lipsa de experienta a lui Dinamo s-a vazut la golul marcat de Varela. A fost o minge respinsa prost de apararea lui Dinamo iar fundasul Stelei a sutat din foarfeca. Chipciu a facut 3-1 cu un sut la coltul scurt din afara careului, cu concursul portarului lui Dinamo. Apararea lui Dinamo a mai gafat o data in minutul 45 cand, dupa un corner in careul Stelei, balonul a ajuns la Chipciu care l-a driblat usor pe Grecu si, scapat singur cu Balgradean, i-a pasat lui Tanase care a marcat un gol usor si a dus diferenta la pauza la 4-1 pentru Steaua. Inceputul celei de a doua reprize a adus golul de 4-2 marcat de Lazar care l-a culcat pe Szukala si a marcat cu un sut plasat la coltul scurt. Steaua, desi a parut ca in a doua repriza joaca cu frana de mana trasa, a avut cateva oportunitati de a marca prin Keseru. Acelasi jucator a stabilit scorul final in minutul 75 cand servit bine de Piovaccari il invinge pe Balgradean cu un sut din interiorul careului. Steaua a parut in aceasta partida o echipa matura care a profitat de greselile adversarului. Jocul de pase al Stelei a facut diferenta, iar Dinamo, o echipa in reconstructie, nu a reusit sa pastreze presingul bun pe care l-a avut in prima repriza si a facut pasul inapoi lucru de care au profitat stelistii. Rezervele Stelei, in special Keseru si Piovaccari au intrat foarte bine in meci, in timp ce portarul lui Dinamo, Balgradean a prins o zi slaba. Dupa acest 5-2 pentru Steaua, echipa lui Reghecampf este favorita la calificarea in finala, returul disputandu-se tot pe Arena Nationala peste trei saptamani.

Irlanda castiga Turneul 6 Nations

Irlanda a reusit sa invinga Franta cu 22-20 pe Stade de France si a castigat turneul de rugby Six Nations. Pentru cine nu stie, Turneul 6 Nations este fostul 5 Nations, care s-a marit prin cooptarea in anul 2000 a Italiei. Pe locul 2 s-a clasat Anglia tot cu 8 puncte dar cu un esaveraj mai slab. Pe 3 s-a clasat Tara Galilor cu 6 puncte, pe 4 Franta tot cu 6 puncte, pe locul 5 a incheiat Scotia cu 2 puncte, iar pe ultimul loc si castigatoarea "lingurii de lemn" Italia fara nici un punct. Franta lui Phillipe Saint-Andre a inceput cu Domingo, Szarzewski si Mas linia intai, Pape si Maestri linia a doua, Picamoles, Choul flankeri, Lapandry mijlocas la inchidere, Tales mijlocas la gramada, Machenaud uvertura, Fickou si Bastareaud centri, Medard si Huget aripi si Dulin fundas. Irlanda a inceput cu Ross, Best si Healy linia intai, O'Connell si Toner linia a doua, O'Mahony si Henry flankeri, Heaslip mijlocas la inchidere, Murray mijlocas la gramada, Sexton uvertura, D'Arcy si O'Driscoll centri, Dave Kearney si Trimble aripi si Rob Kearney fundas. A fost un meci foarte echilibrat, in care Irlanda a marcat trei eseuri prin Jonathan Sexton doua si Andrew Trimble unul, in timp ce Jonathan Sexton a reusit doua transformari si o lovitura de pedeapsa. Pentru Franta au inscris eseuri Dulin si Szarzewski, in timp ce Machenaud a reusit doua transformari si o lovitura de pedeapsa. A fost ultimul meci pentru unul dintre cei mai importanti jucatori de rugby ai ultimilor ani, Brian O'Driscoll, acesta anuntandu-si deja retragerea. Capitanul Irlandei este unul dintre cei mai buni jucatori pe pozitia de centru din lume. El a debutat in turneu in anul 2000 si isi trece astfel in palmares al doilea Trofeu Six Nations. Este al treilea an in care cele doua mari favorite Franta si Anglia nu castiga, dar ambele au aratat in acest an o revenire de forma, Anglia terminand a doua, iar Franta a patra. Prin retragerea lui O'Driscoll Irlanda va pierde din putere, si, cred eu, turneul de anul urmator va fi unul si mai disputat.

Schimbare de presedinte la Federatia Romana de Fotbal

Dupa o zi in care nu am aflat decat unde s-au predat “mai marii” fotbalului romanesc, ma refer la cei din dosarul transferurilor, a venit momentul alegerilor presedintelui Federatiei Romane de Fotbal. Cu Gica Popescu, principalul favorit, in inchisoare, lupta a fost mai echilibrata. In final a invins Razvan Burleanu, pentru multi un necunoscut, care i-a devansat pe Marcel Puscas, Gheorghe Chivorchian si Vasile Avram. De mentionat ca in turul doi, Burleanu l-a invins pe Avram clar, dupa ce Puscas si Chivorchian i-au cedat voturile lor. Marcel Puscas, in afara de faptul ca este un fost jucator destul de bun si ca a fost casatorit cu Luminita Anghel nu s-a facut remarcat cu nimic, iar Chivorchian si Avram pentru mine sunt doi dintre intemeietorii “cooperativei” in fotbalul romanesc. Burleanu, in varsta de 30 de ani, este fiul fostului fotbalist de la FCM Bacau Gheorghe Burleanu, iar aici o oarecare apropiere de Chivorchian, fost presedinte al acestui club, este de inteles. A fost angajat al Presedentiei si al Parlamentului Romaniei si in prezent este presedintele Federatiei Romane de Minifotbal. Dorinta mea, asa cum a fost si la alegerea lui Gino Iorgulescu la LPF, este ca Burleanu sa schimbe ceva in fotbalul romanesc, sa vina cu un suflu nou, sa ajute la promovarea tinerilor, sa ii apropie pe acestia de sport, sa evite abuzurile gen “dezafilierea Craiovei”, sa impuna mai multa ordine si sa se implice mai mult pe partea de echipe nationale, unde domnitori ca Piturca nu au nici macar un obiectiv clar dar nu pot fi dati afara fara compensatii uriase. Sper de asemenea ca acum, Mircea Sandu sa aiba timp sa mearga la DNA si sa ofere explicatii in dosarul de dezafiliere a Universitatii Craiova, unde imi doresc sa “obtina” si el cativa ani de inchisoare.