Rapid Bucuresti, o echipa cu aproape 100 de ani de existenta in fotbalul romanesc,
a fost declarata in faliment de instante si nu i s-a permis inscrierea in Liga
1 desi obtinuse promovarea. Fara antrenor, fara jucatori, cu un patron ciudat
care nu a investit in echipa, soarta “Rapiduletului”, asa cum ii spunea bunicul
meu, fan infocat al echipei, pare pecetluita.
Ce mi se pare anormal este ca LPF a invitat ACS Poli Timisoara, echipa
retrogradata anul trecut si care va porni in noul sezon cu un handicap de 14
puncte pentru neindeplinirea baremului, va lua locul Rapidului. Aceasta in
conditiile in care UTA Batrana Doamna, echipa care a pierdut barajul cu FC
Voluntari nu pornea cu handicap si indeplinea conditiile de promovare daca ar
fi fost invitata in locul Rapidului. Este un nou campionat care se decide prin
birouri si in care aproape cunoastem care va fi una dintre retrogradatele
sezonului.
Falimentul Rapidului se adauga unei serii “selecte” de echipe de traditie
care au disparut din fotbalul “mare” romanesc: Petrolul Ploiesti, Farul
Constanta, Otelul Galati, Gloria Bistrita, ca sa nu mai vorbim despre Sportul
Studentesc sau Progresul. Putem adauga FC Brasov si U Cluj, echipe care se
apropie de faliment si avem o imagine a situatiei sumbre a fotbalului romanesc. Toate aceste cluburi au avut parte de un management
defectuos al unor asa zisi oameni de afaceri care nu au raspuns pentru modul in
care au gestionat destinele echipelor, asa cum este cazul lui Dan Adamescu la
Galati, Vasile Siman la Sportul, Dan Capra si Florian Walter la Petrolul,
ultimul si la U Cluj, Constantin Iacov si Gino Iorgulescu la Progresul, Valerii
Moraru si ceilalti conducatori ai Rapidului si lista poate continua.
Initiative precum ASU Poli Timisoara, echipa suporterilor din orasul de pe Bega, Suporter Club Otelul Galati, UTA Batrana Doamna, echipa suporterilor din Arad, sustinuta si de primarie sau CSU Craiova aduc o speranta ca oamenii sunt inca alaturi de echipe.
Puternicul fotbal romanesc are doua foruri conducatoare, LPF si FRF, care
se calca “pe bataturi” si isi paseaza problemele de la unul la altul,
ferindu-se sa ia decizii. Nici unul dintre aceste foruri nu a propus o lege
privind finantarea echipelor de fotbal, care sa stabileasca modul in care
patronii pot “baga” sau “scot” bani din echipe, care sa stabileasca
posibilitatea de finantare de la bugetul de stat sau care sa impuna clar
ca echipele din primele 3 ligi de exemplu trebuie sa aiba in teren minim un jucator
roman sub 21 de ani.
Faptul ca jucatorii sunt transferati de la o echipa la alta liberi de
contract sau pe sume mici arata ca puterea de cumparare a patronilor din Liga 1
a scazut mult. Echipele de club din Romania nu promoveaza tineri jucatori preferand sa
importe straini, iar jucatorii romani de 16-17 ani sunt transferati direct la
echipe din strainatate. Poate ca acest lucru este un avantaj, prin faptul ca
acestia cresc cu o mentalitate sanatoasa si pot oferi solutii pentru echipa
nationala.