Romania - Austria 0-1 sau cum sa omori visele a milioane de romani

 

Romania – Austria 0 – 1

“Trei esecuri ale nationale care au omorat visele a milioane de romani”.

Am auzit acest comentariu facut de un “specialist” in fotbal si nu mi-a venit sa cred.

Nationala de fotbal a Romaniei a pierdut in luna octombrie toate cele trei partide pe care le-a jucat, cu Islanda 1-2, cu Norvegia 0-4 si cu Austria 0-1, ratand calificarea la Campionatul European pe care il va gazdui si ocupand locul 3 in grupa in Liga Natiunilor.

Toata lumea il acuza pe selectionerul Radoi si pe jucatori, fara a vedea de fapt unde a ajuns fotbalul romanesc si fara a acuza, in primul rand, conducerea FRF, principalul vinovat, in opinia mea, de aceste esecuri si de situatia fotbalului romanesc in general.

Nu spun ca Radoi nu are partea lui de vina. De exemplu, nu inteleg de ce insista sa joace in acest sistem 4-3-3 mai ales ca apararea sufera foarte mult. Un astfel de sistem poate fi folosit de echipele care au sisteme defensive solide si fundasi laterali de foarte buna calitate. De fapt, fundasii laterali sunt cei mai expusi in acest sistem de joc. Dintre echipele mari, cred ca numai Italia lui Mancini il mai foloseste in  mod curent. In meciul cu Norvegia s-a vazut “bulevardul Manea”, in meciul cu Austria am vazut jocul slab al lui Bancu, iar in meciul cu Islanda a fost randul lui Camora sa gafeze. Pe langa sistemul de joc, lui Radoi nu prea am ce sa ii reprosez. Poate era mai potrivit un sistem 4-4-1-1 in care benzile sa fi fost mai acoperite, iar linia de mijloc mai ajutata. Daca mergem “la fineturi”, putem sa mai adaugam neselectionarea la nationala mare a lui Man care a inscris un hattrick la tineret si ar fi fost mai bun decat Deac, dar nu avem de unde sa stim sigur ca juca bine si pentru nationala mare.

Despre jucatori nu am ce sa spun. Cam acestia sunt cei mai buni. Aceste jocuri au venit si intr-un moment in care mai multi fundasi, 4 la numar, sunt accidentati sau “covid-ati”, asa cum este cazul lui Chiriches, Nedelcearu, Grigore si Pascanu. Din pacate, atunci cand ajungi sa joci la Gaziantep in Turcia asa cum este cazul lui Tosca, folosit fundas central de Radoi, nu ai cum sa ii faci marcaj de calitate lui Halland, omul de “suta de milioane” al Borussiei Dortmund. De asemenea, este greu pentru Alex Maxim, Nicusor Stanciu sau Alexandru Cretu in fata unor jucatori buni precum Berge, Schopf, ca sa nu mai vorbim de Sabitzer. La capitolul atacanti diferenta este si mai clara. Noi ne laudam cu Keseru, Alibec si Puscas, in timp ce Norvegia ii are pe Halland, Sorloth sau King, evaluati la peste 20 milioane de euro, iar  Islanda pe Sigurdson, care a costat-o pe Everton 50 milioane de euro. Cam aceasta este diferenta in acest moment.

Si ajungem la principalul vinovat, FRF si al sau presedinte Razvan Burleanu. De fapt, Razvan Burleanu nu ar fi ajuns in veci presedintele FRF daca Gica Popescu nu ar fi fost condamnat, dar asta este.

Cred ca, prin tot ce a facut FRF in mandatul lui Burleanu, distruge visele romanilor. Din urmatoarele considerente:

-     -   Nu isi asuma un obiectiv clar pentru nationala mare pe care sa il comunice suporterilor. Pentru cine se pricepe la fotbal, echipa nationala de fotbal a Romaniei este jos, foarte jos. La fel ca si fotbalul romanesc in general. Nu pot sa vinzi mereu gogosi legate de calificare. Sa ne calificam ar fi o minune, iar minunile nu sunt chiar atat de dese in fotbal. Ar fi mult mai fair-play sa fi iesit sa spuna “noi suntem intr-o perioada de reconstructie. L-am adus pe Radoi care a obtinut rezultate la tineret, ii ajutam tineri sa creasca si asteptam rezultate in cativa ani”. Toata lumea stia la ce sa se astepte. Dar, asa cum spunea si Radoi, Burleanu si ai lui “nu au sange in instalatie” sa iasa sa spuna asta. Ar fugi sponsorii federatiei o perioada de timp si, impreuna cu ei, salariile, primele si bonusurile lor de neperformanta;

-        - A adus fotbalul romanesc acolo unde este acum, prin faptul ca:

o   a tolerat patroni precum Gigi Becali care fac ce vor la club si in campionat in general. Aici ar fi si o nota personala, prin faptul ca au permis acestui mascarici avid de publicitate si bani, menevre prin care a influentat soarta titlului sezonul trecut;

o   a permis afluxul de jucatori straini adusi din toate zonele lumii in dauna tinerilor crescuti in academii. Cred ca Dinamo si CFR Cluj sunt cele mai bune exemple, iar importul acestor jucatori isi va arata “roadele” in anii urmatori; 

o   a permis cluburilor sa isi bata joc de regula jucatorului under 21. Cel mai bun exemplu este cel al lui Ionut Badea, antrenor la Pitesti, care a facut in primul minut al unui meci schimbarea jucatorului under 21 introducand un jucator mai experimentat;

o   a permis unor antrenori precum Dan Petrescu sau unor manageri precum MM Stoica sau Gica Hagi sa puna presiune pe arbitrii fara a lua masuri drastice. Prin acest mod de a acuza mereu arbitrajul pentru rezultatele slabe ale echipei tale influentezi mentalitatea jucatorilor, iar la jucatorii tineri se vede acest lucru. Jucatorii trebuie sa se obisnuiasca sa nu mai cada mereu in careu precum in bazin cersind un penalty. Trebuie sa se obisnuiasca cu jocul mai barbatesc, nu spun dur si poate asa vor putea tine piept unui Berge sau Baumgartlinger;

o   a omorat fotbalul juvenil, mai ales academiile care mai functionau in tara. Tinerii nu pot creste daca aceste cluburi nu sunt ajutate de FRF. In Anglia marile cluburi, la sugestia conducerii federatiei, au propus infiintarea unei competitii dedicate academiilor. In Romania, echipele under 23 sunt impanzite de jucatori alungati de la prima echipa pentru mofturi ale patronilor. Si iar ne intoarcem la Gigi Becali.

Iar academiile, pentru a supravietui, trebuie sa vanda jucatori foarte tineri, la 16-17 ani cui ofera ceva. Asa au plecat tineri in campionate tari, precum Radu Dragusin la Juventus. Dar sunt prea fragezi si daca nu au noroc sau un impresar de calitate, nu reusesc. Asa cum a fost cazul lui Alex Pascanu care din academia lui Leicester a ajuns inapoi prin Romania, pentru ca acum sa evolueze in a doua liga spanioala la celebra echipa Ponferradina

Cred ca mai putem gasi si alte erori de management ale FRF, dar nu este atat de important.

Poate ca ar trebui sa invatam din greselile noastre si sa nu le repetam la nesfarsit. Sa invatam din exemplele Germaniei sau Olandei, care au acceptat ratarea de calificari si au crescut generatii intregi de tineri.

Si, cel mai important, sa ii facem pe oameni sa inteleaga ca atat putem in acest moment.

Nu ca nu vrem, dar atat putem. Acum. 

Bayern, campioana Europei

Bayern Munchen – PSG 1 – 0

 

Ultimul act al Champions League a adus fata in fata cea mai ofensiva echipa din Europa, Bayern si PSG, echipa care, dupa ce a tremurat in sfertul impotriva Atalantei castigat cu 2-1, venea in finala cu tot ce avea mai bun. Neymar, di Maria si Mbappe formeaza un atac letal. In seminale PSG a invins clar o alta echipa germana, Leipzig.

Alaturi de cei trei, antrenorul german al lui PSG, Thomas Tuchel, i-a trimis pe Navas in poarta, Kehrer, Silva, Kimpembe si Benat in aparare, Paredes, Marquinhos si Herrera la mijloc. Nu au fost titulari la PSG Mauro Icardi, Marco Verratti si Julian Draxler, jucatori cu nume.

De partea celalalta, Hans Dieter Flick, antrenorul lui Bayern, a inceput in poarta cu Neuer, in aparare, Kimmich, Boateng, Alaba si Davies, la mijloc Thiago, Goretzka, Gnabry, Muller si Coman si Lewandowski in atac.

Prima repriza a meciului a fost dominata teritorial de Bayern care a ratat o ocazie mare de a deschide scorul atunci cand Lewandowski a trimis in bara. De partea cealalta, di Maria si Herrera au ratat ocazii bune de a deschide scorul. Cele mai mari ocazii le-au avut insa Neymar si Mbappe, care nu au reusit sa il invinga pe Neuer in dueluri unu la unu.

In a doua repriza Bayern a presat mai mult si, in minutul 60, dupa o faza prelungita de atac centrarea lui Joshua Kimmich a fost reluata cu capul de Kingsley Coman fara sperante pentru portarul lui PSG Navas.

La 1-0 a intrat in teren pentru PSG regizorul Marco Verratti. Din pacate mijlocul terenului a fost dominat tot de Bayern care a presat sus si nu le-a permis parizienilor sa aiba mingea. PSG a incercat arma contraatacului care a functionat foarte bine.

PSG a avut cea mai buna ocazie de egalare prin Marquinhos care a fost blocat de Neuer intr-o situatie de singur cu portarul.

S-a terminat 1-0 si Bayern Munchen isi trece in palmares al 6-lea trofeu al Ligii Campionilor.

PSG a aratat foarte bine in finala. Din pacate, ocaziile ratate cu usurinta de Mbappe si Neymar, i-au costat scump pe francezi. Daca in competitia interna nu au rivali de multi ani, acesta a fost primul sezon in care PSG a contat cu adevarat la nivel european. Pentru mine a fost o surpriza ca  Tuchel nu a fortat pe final prin introducerea lui Icardi, dar echipa a jucat ofensiv foarte bine.

Slabiciunile din aparare, mai ales pe banda dreapta acolo unde Kehrer a fost depasit mult prea usor de Coman au fost speculate de Bayern. Vazand evolutia lui Kehrer nu poti sa nu te intrebi de ce l-a vandut PSG pentru Thomas Meunier, fundasul dreapta al nationalei Belgiei.

De partea cealalta, Bayern a dominat teritorial meciul. Mijlocul echipei bavareze este foarte solid. Goretzka si Thiago Alcantara au presat permanent mijlocasul de creatie al lui PSG recuperand multe baloane. Benzile creeaza mult, atat Grabry cat si Coman fiind jucatori foarte incisivi.

Dupa inceputul de sezon foarte dificil, cu multe conflicte interne care s-au soldat inclusiv cu schimbarea antrenorului Nico Kovac si inlocuirea lui “Hansi” Flick, Bayern pare ca si-a gasit cadenta.

Nu au fost operate multe schimbari, dar Flick a stiut sa il revitalizeze pe Muller. De asemenea, trecerea in centrul apararii a lui David Alaba si promovarea lui Alphonso Davies, care a devenit titular pe postul de fundas stanga, au dat stabilitate apararii.

Ceea ce a reusit Bayern este crearea unei echipe tinere, cu o foame mare de trofee, care va fi greu de batut in viitor. Desi a folosit de-a lungul sezonului mai multi jucatori imprumutati, precum Coutinho, Perisic sau Odriozola, Bayern nu i-a achizitionat definitiv pe acestia.

In schimb sezonul urmator in tricoul bavarez o sa ii vedem pe Leroy Sane, adus de la Man City,  pe Tanguy Kouassi, adus din academia lui PSG si pe Alexander Nubel, care a semnat liber de contract de la Shalke.  

De asemenea, in lotul lui Bayern se afla alti tineri de valoare, precum Cuisance un mijlocas de mare calitate care a prins multe minute si care il poate inlocui pe Thiago, Fiete Arp, un atacant de mare viitor adus de la Hamburg sau Adrian Fein care a facut un sezon excelent sub forma de imprumut la Hamburg.

Ceea ce s-a schimbat cel mai mult la Munchen este insa stilul de joc. Pentru un fan al lui Bayern este clar ca aceasta echipa seamana cu echipele conduse de Jupp Heynckes sau Ottmar Hitzfeld. Dominatia la mijlocul terenului imbinata cu jocul direct si utilizarea la maxim a benzilor difera de tiki-taka adusa la Munchen de Guardiola.

Stilul lui Flick place mai mult fanilor germani si jucatorilor. Sa nu uitam ca, la schimbarea lui Nico Kovac, jucatorii au fost cei care au cerut conducerii sa ii acorde incredere lui “Hansi” Flick. Iar omul care a evoluat 5 ani ca jucator la Bayern a rasplatit increderea acordata.

Bayern pare ca este aproape de a finaliza schimbul de generatii inceput prin indepartarea lui Robben si Ribery. Echipa arata bine si se anunta o candidata pentru castigarea trofeului Champions League anul viitor.

 

 

 

Una nueva manita sau dezastrul Barcelonei

Barcelona – Bayern 2 – 8

Pare de necrezut. Un scor „de maidan”.

Despre meci nu se pot spune foarte multe. Barcelona a jucat aproximativ 20 de minute, iar Bayern, 90 de minute.

Bayern a deschis scorul repede in minutul 4 prin Thomas Muller, pentru ca tot un jucator al lui Bayern, David Alaba, sa egaleze in minutul 7. Bercelona a mai avut doua ocazii bune la 1-1, din care una a fost bara lui Messi, dar apoi s-a stins.

Barcelona nu a facut fata presingului sufocant al lui Bayern si astfel a venit golul de 2-1 dupa o eroare la o combinatie intre Sergi Roberto si Nelson Semedo. La pauza a fost 4-1 pentru Bayern.

Bavarezii nu s-au oprit, au mai marcat de 4 ori si puteau sa o mai faca.

In semifinale, Bayern va intalni invingatoarea dintre Manchester City si Lyon. Ar putea fi o intalnire intre Guardiola si fost sa echipa, in cazul in care englezii trec de francezi.

Echipa germana a aratat in meciul cu Barca ca se poate juca ofensiv, frumos. Stilul de acum cativa ani impus de Guardiola, celebrul tiki-taka taca-paca, a fost schimbat cu un joc direct in care verticalizarile si jocul pe benzi sunt cheia. Hansi Flick, „solutia de avarie” adus sa „dreaga busuiocul” dupa Nico Kovac in noiembrie-decembrie anul trecut a facut echipa sa mearga perfect.

Din interimar a devenit principal pana la sfarsitul campionatului pentru ca apoi sa semneze un contract pe 3 ani cu Bayern. Fostul asistent al lui Jogi Low are solutia de a creste tineri de mare valoare precum Alphonso Davies sau Joshua Zirkzee.

Dar ce s-a intamplat cu Barcelona? Care este cauza dezastrului? Esecurile suferite cu Roma (0-3) acum 2 ani si cu Liverpool (0-4) anul trecut par „pistol cu apa” pe langa umilinta suprema suferita in fata lui Bayern.

Esecul in fata lui Bayern este poate cel mai bun exemplu despre cum o echipa poate sa distruga totul. Este rezultatul unui management dezastru al presedintelui Bartomeu mostenit, partial si de la Sandro Rossel.

Normal, dupa un astfel de esec, antrenorul are o vina. Si Quique Setien in mod sigur are o mare vina. Venit de nicaieri in locul lui Ernesto Valverde, fostul antrenor al lui Betis nu a reusit nimic la Barca. Ba mai mult a reusit sa strice vestiarul cu ideile lui nastrusnice. Pentru cine se pricepe la fotbal este clar ca Barca joaca 4-3-3. Quique a vrut sa joace 4-4-2 si rezultatul s-a vazut. Dupa ratarea titlului a venit acest 2-8 in fata lui Bayern. Nu sunt multi antrenori care pot schimba sistemul de joc al unei echipe peste noapte. In mod sigur Setien nu este un astfel de antrenor. De fapt, cred ca omul nu are nicio legatura cu Barcelona.

Dar, pe langa antrenor, dezastrul arata ceva mult mai grav. Sa ne amintim ca Barcelona, cu a sa academie La Masia a crescut jucatori de mare valoare. Succesul lui Guardiola s-a bazat pe acesti tineri. Puyol, Xavi, Iniesta si, in mod sigur, Messi.

Din pacate foarte multi tineri crescuti in La Masia nu au fost promovati, nu au avut loc in prima echipa si au plecat spre alte zari. In aceasta categorie ii putem include pe adversarul de la Bayern Thiago Alcantara, pe Eric Garcia, fundasul adus pe nimic de Manchester City sau pe Gerard Delofeu.  

Si aici este principala vina a management-ului echipei, alaturi de transferurile complet ratate.

In primul rand aducerea lui Antoine Griezmann pe care Barca a platit 120 milioane de euro lui Atletico. Cifrele lui Griezman in acest sezon arata acest lucru. Apoi Ousmane Dembele adus pentru 105 milioane de euro de la Dortmund a fost foarte mult timp accidentat. Coutinho pentru care s-au platit lui Liverpool 150 milioane si care a fost imprumutat la Bayern.

In locul lor Barca ii avea pe tanarul de 17 ani Ansu Fati. Dar in aripa putea juca si Delofeu. Sau Munir. Ca sa nu mai vorbim despre Adama Traore ajuns vedeta in Premier Luague.

Frankie de Jong a ajuns pana in semifinala CL anul trecut cu Ajax si a fost adus la Barca pentru 75 milioane de euro. De Jong este, in mod sigur un tanar talentat, dar la fel ca el Barca ii avea pe Carles Alena sau Riqui Puig in propria pepiniera. Ca sa nu mai vorbim de Rafinha Alcantara fratele lui Thiago.

Despre aparare nu sunt multe de spus. Cand joci cu Lenglet un fundas de o inconsistenta fantastica,  pe care l-ai cumparat cu 40 milioane de la Sevilla, totul este clar. Dar Lenglet este numai ultimul dintr-o lunga serie de esecuri ale Barcei la capitolul achizitii de fundasi. Sa ii amintim numai pe Christinaval sau Thomas Vermelen si avem imaginea dezastrului.

Din pacate, managerii Barcei nu au inteles nimic si poate ca acest esec dureros in fata lui Bayern va produce mai mult decat plecarea lui Setien. Au acceptat un schimb cu Juventus, Pjanic-Arthur, in care vor achizitiona un jucator de 30 ani, cunoscut ca fiind foarte capriscios si au cedat un tanar, pe Arthur, de 23 ani care a jucat foarte bine.

Presedintele Bartomeu a prezentat scuze imediat dupa esecul Bayern. De asemenea, a anuntat schimbari importante.

Sunt foarte curios care vor fi acele schimbari. Sper ca una dintre schimbari sa fie chiar plecarea lui din fruntea clubului. Niciun presedinte al Barcei nu a reusit sa creeze atatea conflicte. Sau nu a reusit sa le aplaneze pe cele care existau in club. Sa ne amintim disputa intre Leo Messi si directorul sportiv Eric Abidal. Sa nu uitam si de concedierea unor directori din cadrul clubului fara nicio explicatie.

Vom vedea ce va fi, dar in mod sigur, la Barca s-a incheiat un ciclu. La toate nivelurile.

Liverpool campioana Angliei

Dimineata, cand m-am trezit si am vazut ca Manchester City a pierdut in fata lui Chelsea, am stiut ca Liverpool a castigat titlul.

Dupa 30 de ani de asteptare Liverpool a reusit sa castige din nou titlul in Anglia. Parca nu imi venea sa cred. Mi-ar fi placut sa fiu in Liverpool sa ma bucur pentru acest titlu.

La inceputul fiecarui sezon din acesti ultimi 30 de ani, suporterii cormoranilor isi faceau planuri. Acesta va fi sezonul in care vom castiga. Multi au inceput sa vorbeasca despre blesteme, pe modelul celor de la Benfica.

In toti acesti 30 de ani pe Anfield au evoluat jucatori importanti printre care ii putem aminti pe Michael Owen sau Robbie Fowler, ca sa nu mai vorbim de Steven Gerrard.

In acesti 30 de ani s-au castigat trofee si s-au intamplat „minuni” fotbalistice, asa cum a fost cazul finalei Champions League de la Istanbul din 2005 cand echipa lui Rafa Benitez a revenit de la 0-3 in fata super echipei Milanului invingand la penalty-uri.

Echipa a fost aproape de titlu in mai multe randuri. Ne amintim titlul pierdut de Brandon Rodgers in ultima etapa in fata lui City.

Pentru ca asteptarea sa fie si mai grea, in urma epidemiei de Covid 19, desi avea un avans de 23 de puncte fiindu-i necesare numai 6 pentru a castiga titlul, unii specialisti vorbeau despre anularea acestui sezon si nedesemnarea unei campioane.

Dar totul s-a terminat cu bine si titlul mult asteptat a venit. Trofeul Premier League a ajuns pe Anfield.

Si odata cu el a venit si mentalitatea de invingator. Echipa care avea o evolutie buna si una proasta a devenit o echipa-metronom care castiga si atunci cand joaca mai slab. In acest sezon scorul cel mai des intalnit a fost 2-1.

Schimbarea la fata a inceput in 2015, odata cu venirea lui Jurgen Klopp pe banca lui Liverpool. Din pacate aceasta a coincis cu plecarea lui Steven Gerrard, omul care, dupa 17 ani pe Anfield, a decis sa evolueze in MLS.

Au plecat, de asemenea, alte piese grele, precum Luis Suarez sau Coutinho, pentru sume importante. Unii jucatori produsi de academie au generat sume frumusele, asa cum a fost cazul lui Jordan Ibe. Jucatori transferati care nu au prins au fost lasati sa plece asa cum a fost cazul lui Solanke.

Sumele obtinute au fost investite cu inteligenta. Au fost adusi Mane, Salah sau Fabinho.

Dupa esecul din finala Champions League in fata lui Real Madrid era clar ca defensiva si postul de portar erau vulnerabile si astfel a fost nevoie de aducerea lui Alisson Becker si a lui Virgil van Dijk, care au betonat apararea. Cei doi au costat-o pe Liverpool 150 milioane de euro.

Pe langa acest efort trebuie amintit efortul financiar reprezentat de comisioanele agentilor, Liverpool fiind „campioana” si la acest capitol.

A venit mai intai trofeul Champions League, dupa finala in fata lui Tottenham pentru ca, apoi, sa vina si titlul.

Daca sezonul trecut Liverpool a obtinut 97 de puncte si a pierdut titlul in fata lui City, acum echipa de pe Anfield a dominat autoritar campionatul, fiind neinvinsa.

Cu exceptia a unu sau doua posturi suporterii stiu echipa lui Klopp. Alisson in poarta, Alexander-Arnold pe dreapta, Van Dijk si Gomez in centrul apararii si Robertson pe stanga, la mijloc Henderson, Fabinho si Wijnaldum, in atac tripleta Salah-Firmino-Mane.

Banca de rezerve a oferit solutii de calitate precum Matip, Lovren, Lallana, Shaqiri, Oxlade-Chamberlain, Keita sau Origi.

Tinerii din academie au crescut fiind folositi in multe meciuri, mai ales in cupa. Neco Williams este o solutie pentru postul de fundas dreapta. Curtis Jones este un jucator care a adus victoria in meciul in fata lui Everton din Cupa in care Liverpool a utilizat echipa Under 23 iar caramelele au jucat cu cea mai buna echipa. De asemenea, sunt jucatori tineri si interesanti imprumutati la alte echipe asa cum este cazul lui Rhian Brewster care inscrie mult la Swansea, Marko Grujic ajuns jucator de baza la Hertha Berlin sau Harry Wilson care evolueaza la Bournemouth. Avand in vedere reducerea veniturilor prin evolutia fara spectatori acestia pot oferi solutii pentru prima echipa in noul sezon.

Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, Liverpool nu va face multe schimbari importante in echipa. Se vorbea despre Timo Werner ajuns la Chelsea, acum se vorbeste despre Adama Traore.

O sa vedem ce va fi in aceasta vara. Multe lucruri vor depinde de bugetul disponibil. Ar mai fi nevoie de unul-doi jucatori, mai ales pe postul de fundas stanga si in atac.

Dar pana atunci sa ne bucuram de acest titlu. Titlul mult asteptat.

In cel mai bun fair-play britanic, Sir Alex Ferguson, omul care a facut istorie la Man United, a tinut sa ii felicite pe cormorani. Din Scotia, unde antreneaza Rangers, simbolul Steven Gerrard a tinut la randul lui sa ii felicite pe jucatori si pe fani pentru acest titlu.

Parca niciodata un trofeu nu a adus mai multa bucurie decat acest titlu.

Care te face sa stii ca, fiind fan al lui Liverpool „You'll Never Walk Alone" indeferent unde te-ai afla.

https://www.youtube.com/watch?v=g-RyBBDLSPw

Oricine site: This is Anfield and we are Liverpool!

Manchester City, doi ani in afara din Champions League

Cand am citit stirea ca Manchester City nu va avea dreptul sa participe in urmatoarele 2 sezoane de Champions League nu mi-a venit sa cred.

Motivarea deciziei este una interesanta. Sanctiunea a fost aplicata pentru incalcarea grava, in perioada 2012-2016, a regulilor Fair-Play-ului financiar si refuzul, cu rea intentie, de a colabora cu investigatorii.

Fair-play-ul financiar reprezinta acele reguli financiare impuse de forurile fotbalistice europene menite sa mentina un echilibru de forte intre marile forte ale fotbalului european si echipele cu o putere financiar mai mica.

Concret, Man City a declarat venituri mai mari din sponsorizarile primite de la compania Ettihad, sumele provenind din averea personala a seicului Mansour, patronul clubului, lucru interzis de regulamentele europene.

Este posibil ca excluderea, care va fi contestata de City la TAS, sa aduca si o depunctare in Premier League, avand in vedere ca Federatia Engleza este obligata sa sanctioneze si ea incalcarile regulamentelor europene.

Pentru City aceasta eliminare va insemna pierderi financiare foarte mari, cel putin din bonusurile TV, sume acordate de FIFA si bilete vandute.

De asemenea, la nivelul lotului de jucatori este posibil ca unele vedete, curtate de marile cluburi, sa nu doreasca sa mai ramana, mai ales ca nu au un “atasament” fata de club. Ma refer aici la un mercenar precum Sterling, care a plecat de la Liverpool, echipa care l-a crescut, pentru a ajunge la City (aici a fost o nota personala, de suporter al lui Liverpool). Nu este greu sa plece si de la City, la Real Madrid de exemplu.

De asemenea, jucatorii mai batrani precum David Silva sau Aguero vor dori sa plece, contractele lor apropiindu-se de sfarsit.

O alta schimbare este foarte posibil sa apara la nivelul bancii tehnice. Contractul lui Guardiola va expira in 2021 si este posibil ca spaniolul sa doreasca sa mearga la un club care sa ii ofere posibilitatea sa participe si, de ce nu sa castige Champions League.

Asa cum ii sta bine unui club care arunca cu banii pe fereastra, destinatia lui Guardiola pare a fi Juventus. Din pacate echipa din Piemont pare ca a uitat ce inseamna traditia si investeste bani in imagine. Dupa aducerea lui Ronaldo, Guardiola pare omul perfect pentru a mai castiga niste sponsori.

In Anglia se zvoneste ca noul antrenor al “cetatenilor” va fi Mauricio Pocchetino, vazut ca omul care are capacitatea de a construi o echipa, pe modelul Tottenham.

Lupta pentru locurile de Champions League in acest sezon si lupta la titlu in Premier League in urmatoarele sezoane vor deveni si ele interesante.

Acest sezon are, aproape sigur, un castigator, Liverpool. Celelalte trei pozitii de Champions League sunt ocupate de City, Leicester si Chelsea. Daca City nu va participa in editia urmatoare a CL, inseamna ca locul 5 va deveni eligibil pentru a participa. In lupta pentru locul 5 se afla Man United, Tottenham, Sheffield United Wolves.

In sezoanele urmatoare, pe fondul schimbarilor de la City lupta la titlu va deveni mai interesanta. In mod normal Chelsea, care la randul sau a indurat o sanctiune de natura interdictiei de a mai face transferuri in ultimele doua sezoane are multi bani pentru investitii. De asemenea, United isi doreste sa revina in lupta.

Multi acuza United ca se afla in spatele acestei decizii a forurilor europene, dar cred ca City si-a facut-o “cu mana ei”. Dorinta de trofee cat mai multe cat si mai rapide i-a facut sa nu mai fie atenti. Au adus jucatori pe sume uriase, pe modelul PSG, dar, spre deosebire de francezi, se pare ca au facut smecherii la nivel contabil si asta, este posibil, sa ii coste foarte mult.