Cand am urmarit tragerile la sorti ale Champions League si Europa League am sperat pe de o parte ca echipele romanesti sa aiba noroc si sa pice in grupe accesibile, iar pe de alta parte ca in grupa Stelei sa fie plasata Juventus, echipa mea favorita. Daca despre a doua neaindeplinirea este certa, cred ca nici prima nu s-a realizat. Grupele in care au nimerit CFR Cluj si Steaua sunt dintre cele mai puternice.
Grupa CFR-ului cuprinde vicecampioana Europei, Bayern Munchen, vicecampioana Italiei AS Roma si echipa ce domina in ultimii ani campionatul Elvetiei, FC Basel.
Despre Bayern nu cred ca se poate vorbi foarte mult, toata lumea stie ca este cea mai bogata echipa din Germania si are un antrenor foarte valoros Louis van Gaal. Lotul este aproape acelasi ca sezonul trecut, principalul punct forte al bavarezilor fiind atacul bazat pe Ribery si Robben. Cred ca Bayern va ocupa locul intai in grupa.
AS Roma este singura echipa din Italia care sezonul trecut a tinut piept Interului, lucru deloc usor. Din echipa romanilor face parte Francesco Totti, unul dintre simbolurile giallorossilor, capabil sa mobilizeze echipa in meciurile dificile. Roma este o echipa care a reusit sa imbine tineretea unui Jeremy Menez cu experienta lui Danielle de Rossi, creand cu putini bani o echipa foarte competitiva. Faptul ca nu a schimbat multi jucatori, adaugand doi jucatori cu experienta ca Adriano si Burdisso, ma face sa cred ca Roma va ocupa locul doi in grupa.
Basel este echipa care domina fotbalul elvetian in ultimii ani. Transformarea acestei echipe i se datoreaza lui Christian Gross, actualul tehnician al lui Stuttgart. Din echipa fac parte internationalii Marco Streller, Shaqiri, Chipperfield si vedeta Alexander Frei. Au un inceput de sezon slab in Elvetia cu o victorie un egal si o infrangere, dar si doua victorii in preliminariile Champions League cu Sheriff Tiraspol. Opinia mea este ca CFR se va lupta pentru locul 3 cu Basel.
Grupa Stelei cuprinde o echipa de traditie in Anglia, Liverpool, una dintre cele mai iubite echipe italiene Napoli si o echipa care a progresat mult in Olanda, Utrecht.
Primul loc cred ca va fi ocupat de Napoli, echipa care de la promovare a avut un trend ascendent. Are un presedinte de Laureantis cu multe relatii in fotbalul italian si un antrenor Walter Mazzari cu ochi pentru fotbalisti. Walter Mazzari este cel care a creat in urma cu trei ani la Sampdoria echipa de astazi, care a ajuns pana in preliminariile Champios League. La Napoli s-a creat o echipa tanara din care fac parte jucatori ca Santacroce, fundas de nationala Italiei, Hassan Yebda, international algerian, Marek Hamsik, liderul nationalei Slovaciei, jucator evaluat la 25 milioane de euro, Edison Cavani, international uruguayan si Ezequiel Lavezzi jucator pe care in sezonul trecut l-au dorit Inter si Milan. Singurul dezavantaj al lui Napoli este lipsa de experienta europeana, dar in ciuda acestui lucru cred ca va ocupa primul loc in grupa.
Liverpool este una dintre echipele mele preferate care de cativa ani este intr-o continua schimbare, dar care in acest an a produs cea mai buna mutare prin aducerea lui Roy Hodgson, un antrenor capabil sa refaca echipa demoralizata si cu un buget scazut. Au achizitionat trei jucatori adaptati fotbalului englez, portarul Brad Jones si mijlocasii Christian Poulsen si Joe Cole. De asemenea, inlaturarea jucatorilor care nu prea mai au chef sa joace la Liverpool, gen Mascherano si Ryan Babbel este un lucru bun pentru cormorani. Cu toate schimbarile produse in acest mercato, inclusiv schimbarea antrenorului, cred ca Liverpool va ocupa locul doi in grupa.
Utrecht este o echipa in ascensiune in fotbalul olandez, cam de locurile 5-10, cu un lot mai putin cunoscut microbistului roman. Cei mai cunoscuti jucatori sunt, normal Mihai Nesu si fundasul Cornelisse care in trecut a jucat la Vitesse. Inceputul de sezon cu doua victorii si o infrangere in campionat, si victoria cu 4-0 in fata lui Celtic arata ca Utrecht este o echipa puternica, care va le va pune multe probleme stelistilor. Opinia mea este ca Steaua va termina grupa pe ultimul loc.
duminică, 29 august 2010
evolutia echipelor romanesti in preliminariile Europa League
Am avut 5 echipe care au incercat sa acceada in grupele Europa League si am reusit sa ajungem numai cu una dintre ele si cu aceea chinuit. Cred ca aceasta situatie spune multe despre valoarea campionatului intern, bantuit de scandaluri si profetii.
Nu mai comentez evolutia lui Dinamo care inca o data s-a facut de ras in cupele europene si a continuat traditia “pescarilor” care ii elimina pe caini, de aceasta data evoluand foarte slab in fata unui adversar accesibil Hajduk Split.
Aceeasi formatie croata a eliminat Unirea Urziceni. Jucatorii vicecampioanei Romaniei au aratat ca sunt preocupati de alte probleme decat meciul in sine si au incasat goluri usoare. Sper ca Unirea Urziceni sa nu se desfiinteze in ciuda problemelor financiare pe care patronul le are si sa continue sa faca o figura frumoasa in campionat chiar si fara Galamaz, Bilasco, Maftei si compania, jucatori plecati intre timp pe alte meleaguri.
“Valoroasa” echipa din Vaslui cu al ei antrenor “Galactic de Caro” a invocat valoarea adversarului si eroarea de arbitraj din meciul retur pentru eliminarea din Europa League. Eu cred ca aceasta echipa moldoveana a uitat sa joace fotbal, sa faca spectacol. In sezonul trecut echipa era formata din tineri dornici de afirmare pe cand acum este formata din multi jucatori pensionari, care au venit in Romania aproape de finalul carierei, vezi cazul Bodipo, deoarece in campionatele straine nu isi mai gaseau locul. Sper ca Porumboiu sa isi dea seama de greselile facute si sa continue sa promoveze tineri ca Papp sau Zmeu, jucatori care sa joace pentru club si nu numai pentru bani. Lille, in ciuda lotului bun pe care il are este o echipa de batut, inceputul de sezon din Franta aratand acest lucru.
Singura echipa care poate invoca valoarea adversarului pentru eliminarea din Europa League este Politehnica Timisoara, sau cum s-o numi aceasta echipa. A intalnit o echipa puternica, cu un lot valoros si cu jucatori dornici de a demonta criticile din presa engleza care considera ca la Manchester City jucatorii au venit numai pentru a castiga banii seicilor. Timisoara a jucat bine in meciul tur, nu a dezamagit, dar a avut ghinion la golul lui Mario Balotelli venit in urma unei erori colective a apararii. In meciul retur insa nu a jucat prea bine, nu au mai facut presing, au cedat fara prea multa lupta mijlocul terenului intr-un cuvant s-au dus acolo cu ideea de a a pierde onorabil desi nu mai aveau nimic de pierdut.
Ajungem si la singura echipa romaneasca ce a reusit calificarea in Europa League, Steaua.
Nu vreau sa comentez daca Steaua lui Ilie este mai buna decat Steaua lui Piti, dar cred ca sistemul lui Ilie 4-2-3-1 se potriveste mai bine cu faptul ca Steaua a schimbat 50% din echipa si cu faptul ca actuala echipa este tanara si neexperimentata. Ma bucur ca Ilie Dumitrescu i-a acordat incredere lui Tatarusanu care a avut o contributie importanta la calificarea Stelei in grupe in dauna lui Stanca. Ce nu inteleg, este de ce este introdus titular in centrul apararii Geraldo Alves, jucator cu un bun joc aerian si cu un bun plasament dar foarte lent care a fost depasit usor atat de jucatorii Craiovei in meciul din Ghencea cat si de catre elvetieni in meciul de la Zurich. Ilie ar fi trebuit sa incerce si varianta Gardos, macar spre finalul meciului tur cu elvetienii din Ghencea.
Evolutia Stelei in meciul de la Zurich a aratat limitele pe care le are formatia ros-albastra in acest moment, faptul ca se bazeaza pe maxim 15 jucatori de valoare si lipsa de omogenitate in defensiva si linia mediana. Singurul capitol la care Steaua a jucat binisor a fost atacul unde Surdu si Stancu au vorbit aceeasi limba. Un castig ar putea fi bulgarul Angelov, jucator care a reusit sa blocheze constructia elvetienilor. Poate ca prin achizitionarea celor 7 jucatori de la Urziceni se vor crea doua echipe de valori aproximativ egale si va ramane de rezolvat numai problema omogenitatii. Ilie mai are multe de pus la punct, dar premisele sunt bune, jucatorii se straduiesc, alearga, dovedesc ca isi doresc sa faca meciuri de calitate. Odata cu omogenizarea si concurenta pe posturi vor veni si rezultatele, iar pana la meciurile din grupe vor fi multe meciuri de campionat in care jucatorii se vor cunoaste mai bine. Referitor la “megapatronul” Gigi Becali pot sa remarc un lucru in limbajul sau si anume ca evita sa vorbeasca despre obiectivul titlu. Intr-un tarziu si-a dat si Gigi seama ca a vorbi mereu despre necesitatea castigarii titlului din primul sezon nu face bine echipei.
Nu mai comentez evolutia lui Dinamo care inca o data s-a facut de ras in cupele europene si a continuat traditia “pescarilor” care ii elimina pe caini, de aceasta data evoluand foarte slab in fata unui adversar accesibil Hajduk Split.
Aceeasi formatie croata a eliminat Unirea Urziceni. Jucatorii vicecampioanei Romaniei au aratat ca sunt preocupati de alte probleme decat meciul in sine si au incasat goluri usoare. Sper ca Unirea Urziceni sa nu se desfiinteze in ciuda problemelor financiare pe care patronul le are si sa continue sa faca o figura frumoasa in campionat chiar si fara Galamaz, Bilasco, Maftei si compania, jucatori plecati intre timp pe alte meleaguri.
“Valoroasa” echipa din Vaslui cu al ei antrenor “Galactic de Caro” a invocat valoarea adversarului si eroarea de arbitraj din meciul retur pentru eliminarea din Europa League. Eu cred ca aceasta echipa moldoveana a uitat sa joace fotbal, sa faca spectacol. In sezonul trecut echipa era formata din tineri dornici de afirmare pe cand acum este formata din multi jucatori pensionari, care au venit in Romania aproape de finalul carierei, vezi cazul Bodipo, deoarece in campionatele straine nu isi mai gaseau locul. Sper ca Porumboiu sa isi dea seama de greselile facute si sa continue sa promoveze tineri ca Papp sau Zmeu, jucatori care sa joace pentru club si nu numai pentru bani. Lille, in ciuda lotului bun pe care il are este o echipa de batut, inceputul de sezon din Franta aratand acest lucru.
Singura echipa care poate invoca valoarea adversarului pentru eliminarea din Europa League este Politehnica Timisoara, sau cum s-o numi aceasta echipa. A intalnit o echipa puternica, cu un lot valoros si cu jucatori dornici de a demonta criticile din presa engleza care considera ca la Manchester City jucatorii au venit numai pentru a castiga banii seicilor. Timisoara a jucat bine in meciul tur, nu a dezamagit, dar a avut ghinion la golul lui Mario Balotelli venit in urma unei erori colective a apararii. In meciul retur insa nu a jucat prea bine, nu au mai facut presing, au cedat fara prea multa lupta mijlocul terenului intr-un cuvant s-au dus acolo cu ideea de a a pierde onorabil desi nu mai aveau nimic de pierdut.
Ajungem si la singura echipa romaneasca ce a reusit calificarea in Europa League, Steaua.
Nu vreau sa comentez daca Steaua lui Ilie este mai buna decat Steaua lui Piti, dar cred ca sistemul lui Ilie 4-2-3-1 se potriveste mai bine cu faptul ca Steaua a schimbat 50% din echipa si cu faptul ca actuala echipa este tanara si neexperimentata. Ma bucur ca Ilie Dumitrescu i-a acordat incredere lui Tatarusanu care a avut o contributie importanta la calificarea Stelei in grupe in dauna lui Stanca. Ce nu inteleg, este de ce este introdus titular in centrul apararii Geraldo Alves, jucator cu un bun joc aerian si cu un bun plasament dar foarte lent care a fost depasit usor atat de jucatorii Craiovei in meciul din Ghencea cat si de catre elvetieni in meciul de la Zurich. Ilie ar fi trebuit sa incerce si varianta Gardos, macar spre finalul meciului tur cu elvetienii din Ghencea.
Evolutia Stelei in meciul de la Zurich a aratat limitele pe care le are formatia ros-albastra in acest moment, faptul ca se bazeaza pe maxim 15 jucatori de valoare si lipsa de omogenitate in defensiva si linia mediana. Singurul capitol la care Steaua a jucat binisor a fost atacul unde Surdu si Stancu au vorbit aceeasi limba. Un castig ar putea fi bulgarul Angelov, jucator care a reusit sa blocheze constructia elvetienilor. Poate ca prin achizitionarea celor 7 jucatori de la Urziceni se vor crea doua echipe de valori aproximativ egale si va ramane de rezolvat numai problema omogenitatii. Ilie mai are multe de pus la punct, dar premisele sunt bune, jucatorii se straduiesc, alearga, dovedesc ca isi doresc sa faca meciuri de calitate. Odata cu omogenizarea si concurenta pe posturi vor veni si rezultatele, iar pana la meciurile din grupe vor fi multe meciuri de campionat in care jucatorii se vor cunoaste mai bine. Referitor la “megapatronul” Gigi Becali pot sa remarc un lucru in limbajul sau si anume ca evita sa vorbeasca despre obiectivul titlu. Intr-un tarziu si-a dat si Gigi seama ca a vorbi mereu despre necesitatea castigarii titlului din primul sezon nu face bine echipei.
sâmbătă, 21 august 2010
despre transferuri (3)
In Spania, Realul a continuat mutarile, de aceasta data prin achizitii (dupa inlaturarea lui Raul si Guti) prin aducerea lui Angel di Maria de la Benfica, Sami Khedira de la Stuttgart, Mesut Ozil de la Werder, Pedro Leon de la Getafe si a lui Ricardo Carvalho de la Chelsea, copilul lui Mourinho. Mourinho a achizitionat “fresh blood”, jucatori tineri asa cum ii plac lui, dar ar fi normal sa mai si vanda pentru ca nu cumva Realul sa ceara din nou ajutorul guvernului pentru a acoperi datoriile, asa cum Florentino Perez a procedat acum vreo 7 ani cand acumulase datorii de 400 milioane de dolari.
Barca nu a mai achizitionat nimic dupa Divid Villa si Adriano, dar a vandut bine prin trimiterea peste ocean a vedetei Thierry Henry, una dintre marile dezamagiri din era Guardiola si a lui Rafa Marquez. A scapat si de a doua dezamagire Dmitri Cigrinski, jucator expediat la Shahtior, afacere din care Barca a pierdut 8 milioane (l-a cumparat cu 23 milioane si l-a trimis inapoi cu 15 milioane).
Atletico Madrid a facut doua achizitii bune, fundasul Godin de la Villareal si mijlocasul Thiaggo de la Juventus. In rest, castigatoarea Europa League nu a schimbat mult lotul, element ce se poate dovedi important in viitorul sezon.
La Valencia nu putem vorbi decat de plecari, situatia financiara grea a liliecilor obligandu-i sa vanda cei mai importanti jucatori: David Silva, David Villa si Carlos Marchena.
In Germania nu au fost mutari demne de remarcat (cu exceptia plecarii lui Sami Khedira si Mesut Ozil la Real Madrid cum am mentionat mai sus). Doar Shalke a realizat o mutare importanta prin aducerea veteranului Raul Gonzales de la Real Madrid, jucator simbol, care, prin experienta sa, ar putea face o forta din echipa minerilor.
In Franta se pot remarca plecarile lui Sidney Govou si Jean Alain Boumsong de la Lyon la Panatinaikos si a lui Mamadou Niang de la OM la Fener, in rest nimic deosebit.
Ajungem in Italia. Pot spune aici, cu multumire, ca singura echipa care a miscat a fost tot Juventus, care, dupa achizitiile lui Simone Pepe, Martinez si Bonucci a mai realizat doua mutari buni prin aducerea lui Milos Krasic de la CSKA Moscova si a lui Aquilani de la Liverpool. De asemenea ma bucura plecarile lui Cristian Poulsen la Liverpool si a lui Thiago la Atletico Madrid, jucatori care nu s-au adaptat la Torino. Sper ca Juve sa scape de “superfundasul” Zebina si de batranul Camoranesi care a inceput sa strice vestiarul. La Milan si Inter nu am vazut mutari importante, cu exceptia achizitiei lui Kevin Prince Boateng de catre AC Milan.
Barca nu a mai achizitionat nimic dupa Divid Villa si Adriano, dar a vandut bine prin trimiterea peste ocean a vedetei Thierry Henry, una dintre marile dezamagiri din era Guardiola si a lui Rafa Marquez. A scapat si de a doua dezamagire Dmitri Cigrinski, jucator expediat la Shahtior, afacere din care Barca a pierdut 8 milioane (l-a cumparat cu 23 milioane si l-a trimis inapoi cu 15 milioane).
Atletico Madrid a facut doua achizitii bune, fundasul Godin de la Villareal si mijlocasul Thiaggo de la Juventus. In rest, castigatoarea Europa League nu a schimbat mult lotul, element ce se poate dovedi important in viitorul sezon.
La Valencia nu putem vorbi decat de plecari, situatia financiara grea a liliecilor obligandu-i sa vanda cei mai importanti jucatori: David Silva, David Villa si Carlos Marchena.
In Germania nu au fost mutari demne de remarcat (cu exceptia plecarii lui Sami Khedira si Mesut Ozil la Real Madrid cum am mentionat mai sus). Doar Shalke a realizat o mutare importanta prin aducerea veteranului Raul Gonzales de la Real Madrid, jucator simbol, care, prin experienta sa, ar putea face o forta din echipa minerilor.
In Franta se pot remarca plecarile lui Sidney Govou si Jean Alain Boumsong de la Lyon la Panatinaikos si a lui Mamadou Niang de la OM la Fener, in rest nimic deosebit.
Ajungem in Italia. Pot spune aici, cu multumire, ca singura echipa care a miscat a fost tot Juventus, care, dupa achizitiile lui Simone Pepe, Martinez si Bonucci a mai realizat doua mutari buni prin aducerea lui Milos Krasic de la CSKA Moscova si a lui Aquilani de la Liverpool. De asemenea ma bucura plecarile lui Cristian Poulsen la Liverpool si a lui Thiago la Atletico Madrid, jucatori care nu s-au adaptat la Torino. Sper ca Juve sa scape de “superfundasul” Zebina si de batranul Camoranesi care a inceput sa strice vestiarul. La Milan si Inter nu am vazut mutari importante, cu exceptia achizitiei lui Kevin Prince Boateng de catre AC Milan.
despre transferuri (2)
Campionatul Angliei detine in continuare suprematia pe piata transferurilor in principal datorita lui Manchester City, care, dupa Yaya Toure, David Silva si Koralov a reusit inca doua transferuri de marca, Mario Balotelli si James Milner. Impresia mea este ca de real folos pentru echipa este numai Balotelli, Milner nefiind altceva decat un moft al lui Mancini, in conditiile in care pentru postul de mijlocas dreapta City ii avea pe Adam Johnson si Shaun Wright-Philips, jucatori cu un ramdament bun sezonul trecut. Ceea ce imi displace total la aceasta echipa este tocmai faptul ca isi pierde caracterul de echipa bataioasa, care isi doreste sa creeze jucatori, si care combate United prin jucatorii pe care ii creste. La City nu mai poate fi vorba despre traditie, in conditiile in care Stephen Ireland si Micah Richards, jucatori formati la echipa nu isi mai gasesc locul si sunt vanduti. Acelasi lucru s-a intamplat si la Chelsea la venirea lui Vialli, cand, daca va mai aduceti aminte, nu mai exista decat Denise Wise din vechea echipa printre titulari. Dupa venirea lui Mancini si aducerea atator jucatori pe banda rulanta incep sa il admir pe Sir Alex Ferguson, care, si din lipsa banilor, a achizitionat tineri jucatori sau a promovat din propria pepiniera. Un lucru este benefic in venirea lui Mancini si anume impunerea disciplinei la City, prin plecarile rebelilor Bellamy si, posibil, a lui Robinho. O parte dintre noile achizitii ale lui Manchester City au evoluat in meciul de la Timisoara impotriva lui Poli castigat de cetateni cu
1-0. S-a vazut in jocul lui City o lipsa de omogenitate, lucru normal dupa atatea schimbari de efectiv.
Cu exceptia lui City celelalte echipe nu au facut transferuri de marca.
Doar Liverpool a miscat ceva mai serios pe piata transferurilor prin aducerea portarului Jones de la Middlesborough, a lui Christian Poulsen de la Juventus, Joe Cole venit gratis de la Chelsea si a tanarului Jonjo Shelvey un jucator tanar de mare valoare adus de la Charlton Athletic. La capitolul plecari este certa trecerea lui Yossi Benayoun la Chelsea si discutiile pentru transferul eternei sperante Ryan Babbel la Wolsburg. Faptul ca a pastrat aproape tot lotul de sezonul trecut si a adaugat cate ceva in punctele slabe ale echipei ma face sa cred ca batranul Roy Hodgson va revitaliza echipa cormoranilor. De asemenea, ma bucura incercarea de indepartare a lui Alberto Aquilani, jucator care nu s-a adaptat pe Merseyside.
Celelalte echipe mari au incercat sa isi pastreze loturile de sezonul trecut. Chelsea l-a vandut pe Ricardo Carvalho la Real si l-a trimis pe Ballack inapoi la Leverkusen, fara a face vreun transfer de marca. Venirea lui Ancelotii a promovat un spirit diferit de cel al lui Mourinho, echipa avand o coloana vertebrala fixa, Terry-Lampard-Drogba, in jurul carora sunt adaugati alti jucatori. Au fost indepartati jucatorii tip vedeta ca Joe Cole si Ballack, urmand, probabil, sa fie achizitionati tineri. Vom vedea.
La Arsenal nimic notabil, cu exceptia incercarilor de a aduce un portar valoros, pana acum soldate cu esecuri.
1-0. S-a vazut in jocul lui City o lipsa de omogenitate, lucru normal dupa atatea schimbari de efectiv.
Cu exceptia lui City celelalte echipe nu au facut transferuri de marca.
Doar Liverpool a miscat ceva mai serios pe piata transferurilor prin aducerea portarului Jones de la Middlesborough, a lui Christian Poulsen de la Juventus, Joe Cole venit gratis de la Chelsea si a tanarului Jonjo Shelvey un jucator tanar de mare valoare adus de la Charlton Athletic. La capitolul plecari este certa trecerea lui Yossi Benayoun la Chelsea si discutiile pentru transferul eternei sperante Ryan Babbel la Wolsburg. Faptul ca a pastrat aproape tot lotul de sezonul trecut si a adaugat cate ceva in punctele slabe ale echipei ma face sa cred ca batranul Roy Hodgson va revitaliza echipa cormoranilor. De asemenea, ma bucura incercarea de indepartare a lui Alberto Aquilani, jucator care nu s-a adaptat pe Merseyside.
Celelalte echipe mari au incercat sa isi pastreze loturile de sezonul trecut. Chelsea l-a vandut pe Ricardo Carvalho la Real si l-a trimis pe Ballack inapoi la Leverkusen, fara a face vreun transfer de marca. Venirea lui Ancelotii a promovat un spirit diferit de cel al lui Mourinho, echipa avand o coloana vertebrala fixa, Terry-Lampard-Drogba, in jurul carora sunt adaugati alti jucatori. Au fost indepartati jucatorii tip vedeta ca Joe Cole si Ballack, urmand, probabil, sa fie achizitionati tineri. Vom vedea.
La Arsenal nimic notabil, cu exceptia incercarilor de a aduce un portar valoros, pana acum soldate cu esecuri.
luni, 9 august 2010
cronica Hajduk Split - Dinamo Bucuresti
Hajduk Split – Dinamo Bucuresti 3-0
M-am gandit mult daca sa scriu aceasta cronica sau nu pentru a nu supara prietenii dinamovisti pe care ii am, dar pana la urma m-am hotarat sa ii supar, dar numai un pic, si dupa ce a trecut ceva timp.
Nu sunt fan al echipei Dinamo, dar, in cupele europene tin cu echipele romanesti, deci si cu Dinamo. Am sperat sa vad un joc usor avand in vedere ca aveau un avantaj de 2 goluri din meciul tur asa ca m-am uitat la meci.
Dar, ca niste vedete care sunt au tratat meciul ca pe unul dinainte castigat, nu s-au concentrat, iar rezultatul a fost pe deplin “meritat”.
In primul rand cred ca este greseala lui Andone care a facut varza echipa, introducandu-l pe Torje pe partea stanga alaturi de Pulhac jucator care era mai mult cu gandul la plecare. Deci banda stanga usor de depasit. Avand in vedere ca nu avea alt fundas stanga la dispozitie o decizie normala era introducerea lui Catalin Munteanu ca mijlocas stanga si pastrarea lui Torje ca mijlocas dreapta. In atac Andone a introdus doi maini moarte, doi atacanti care nu mai sperie pe nimeni, Liviu Ganea si Marius Niculae. Nici unul dintre ei nu a creat vreo faza periculoasa la poarta croatilor. Cred ca cei doi mijlocasi defensivi africani, Kone si N’Doye s-au certat intr-un club in noaptea dinaintea meciului pentru ca nu au dorit deloc sa se ajute in timpul meciului, incercand fiecare sa faca viata grea celuilalt. Ajungem acum la “curca” meciului, portarul lui Dinamo George Curca. Un portar extrem de valoros venit gratis de la retrogradata Farul Constanta. La acest capitol fotbalul romanesc in general sta slab, dar Dinamo sta foarte slab. In toti anii dupa plecarea lui Lobont a incercat solutii de avarie gen Dolha sau Curca in loc sa creasca un portar tanar caruia sa ii ofere incredere chiar daca la inceput ar fi gresit.
Dar sa revenim la joc. Partida s-a incheiat in 30 de minute cat a tinut forcingul croatilor dupa care a iesit in evidenta neputinta lui Dinamo. Vedetele de doi bani ale lui Dinamo au fost depasite la toate capitolele de tinerii lui Hajduk. Ar putea fi spus ca Moti a fost batut de “a scapat de toate pachetele de tigari din cap”. Treceau atacantii croati pe langa “bravii” fundasi dinamovisti ca avioanele. Normal ca domnul Cristi Borcea poate acuza accidentarea celui mai in forma fundas dinamovist, Garat dar chiar si asa rezultatul nu poate fi pus la indoiala. Cainii au fost prea slabi, prea obositi dupa meciurile dificile din campionat, dupa noptile petrecute prin club si dupa victoriile in lant din meciurile amicale.
Dupa pauza “Printul” Cristea a ratat ca un amator tragand pe langa poarta un sut usor din 11 metri, dar cam asta a putut Dinamo intr-un meci in care pleca mare favorita, dar pe care l-a incheiat in genunchi. Cel mai rau mi-a parut de Danciulescu care nu a bifat nici un minut in acest meci desi, la cum au jucat atacantii dinamovisti, Andone ii putea oferi ocazia sa debuteze intr-un meci oficial.
Asa cum zicea si Cristi Borcea “ne raman competitiile interne unde ne propunem ambele obiective atat campionatul cat si Cupa Romaniei” si, as adauga eu, Dinamo trebuie lasata sa se pregateasca in liniste pentru viitoarea campanie europeana. Poate, cine stie, la anul va pica cu vreo echipa din Andorra in primul tur si cu una din Malta in turul doi si se va califica in grupe.
M-am gandit mult daca sa scriu aceasta cronica sau nu pentru a nu supara prietenii dinamovisti pe care ii am, dar pana la urma m-am hotarat sa ii supar, dar numai un pic, si dupa ce a trecut ceva timp.
Nu sunt fan al echipei Dinamo, dar, in cupele europene tin cu echipele romanesti, deci si cu Dinamo. Am sperat sa vad un joc usor avand in vedere ca aveau un avantaj de 2 goluri din meciul tur asa ca m-am uitat la meci.
Dar, ca niste vedete care sunt au tratat meciul ca pe unul dinainte castigat, nu s-au concentrat, iar rezultatul a fost pe deplin “meritat”.
In primul rand cred ca este greseala lui Andone care a facut varza echipa, introducandu-l pe Torje pe partea stanga alaturi de Pulhac jucator care era mai mult cu gandul la plecare. Deci banda stanga usor de depasit. Avand in vedere ca nu avea alt fundas stanga la dispozitie o decizie normala era introducerea lui Catalin Munteanu ca mijlocas stanga si pastrarea lui Torje ca mijlocas dreapta. In atac Andone a introdus doi maini moarte, doi atacanti care nu mai sperie pe nimeni, Liviu Ganea si Marius Niculae. Nici unul dintre ei nu a creat vreo faza periculoasa la poarta croatilor. Cred ca cei doi mijlocasi defensivi africani, Kone si N’Doye s-au certat intr-un club in noaptea dinaintea meciului pentru ca nu au dorit deloc sa se ajute in timpul meciului, incercand fiecare sa faca viata grea celuilalt. Ajungem acum la “curca” meciului, portarul lui Dinamo George Curca. Un portar extrem de valoros venit gratis de la retrogradata Farul Constanta. La acest capitol fotbalul romanesc in general sta slab, dar Dinamo sta foarte slab. In toti anii dupa plecarea lui Lobont a incercat solutii de avarie gen Dolha sau Curca in loc sa creasca un portar tanar caruia sa ii ofere incredere chiar daca la inceput ar fi gresit.
Dar sa revenim la joc. Partida s-a incheiat in 30 de minute cat a tinut forcingul croatilor dupa care a iesit in evidenta neputinta lui Dinamo. Vedetele de doi bani ale lui Dinamo au fost depasite la toate capitolele de tinerii lui Hajduk. Ar putea fi spus ca Moti a fost batut de “a scapat de toate pachetele de tigari din cap”. Treceau atacantii croati pe langa “bravii” fundasi dinamovisti ca avioanele. Normal ca domnul Cristi Borcea poate acuza accidentarea celui mai in forma fundas dinamovist, Garat dar chiar si asa rezultatul nu poate fi pus la indoiala. Cainii au fost prea slabi, prea obositi dupa meciurile dificile din campionat, dupa noptile petrecute prin club si dupa victoriile in lant din meciurile amicale.
Dupa pauza “Printul” Cristea a ratat ca un amator tragand pe langa poarta un sut usor din 11 metri, dar cam asta a putut Dinamo intr-un meci in care pleca mare favorita, dar pe care l-a incheiat in genunchi. Cel mai rau mi-a parut de Danciulescu care nu a bifat nici un minut in acest meci desi, la cum au jucat atacantii dinamovisti, Andone ii putea oferi ocazia sa debuteze intr-un meci oficial.
Asa cum zicea si Cristi Borcea “ne raman competitiile interne unde ne propunem ambele obiective atat campionatul cat si Cupa Romaniei” si, as adauga eu, Dinamo trebuie lasata sa se pregateasca in liniste pentru viitoarea campanie europeana. Poate, cine stie, la anul va pica cu vreo echipa din Andorra in primul tur si cu una din Malta in turul doi si se va califica in grupe.
duminică, 8 august 2010
ziarele si televiziunile sportive din Romania
Sintagma “paine si circ” se potriveste de minune la romani, iar sportul nu poate face exceptie.
Performentale sportive sunt pe planul doi, pe primul fiind barfele, scandalurile si viata milionarilor de carton.
Sa incepem cu programul meu TV preferat, Sport.ro. Stirile de aici, de ce se numesc asa nu stiu, sunt hilare. Singurele echipe ale caror rezultate sunt prezentate sunt cele romanesti, iar stirile sunt legate de cancan. Ce a zis Meme, ce i-a replicat Becali, cat de frumos a dansat Borcea sau Sumudica. Altceva nimic. Asa zisele emisiuni talk show sunt niste aberatii, in care se vorbeste la telefon cu aceeasi actori: Gigi Becali, Meme, Borcea sau Giovani Becali, toti mari personalitati. Ma intreb de ce il suna pe Giovani Becali, el oficial nu este implicat la nici un club si nici impresar nu mai este (impresar de jucatori, nu persoana cu “impresii” varianta a doua fiind corecta). Toti ceilalti trei sunt circari.
Ma intreb de ce nimeni nu il cauta insistent pe Nicolae Badea, pe Dumitru Bucsanu sau pe Narcis Raducan, pe Piturca sau pe Ienei. Il cauta pe Gigi Becali pentru a-l provoca, si, pentru ca mascariciul sa scoata o tampenie pe care apoi sa o verse lui Piturca si asa ia nastere un scandal, favoritul ziarelor si al televiziunilor romanesti.
Sa continuam cu stirile de sport ale posturilor nespecializate, gen Antena 1, Pro TV sau Kanal D unde identificam “maimute“ gen Simona Patruleasa care habar nu au despre fotbal dar au un decolteu generos. Ma intreb de ce nu se gandesc si la Nicoleta Luciu. Ca veni vorba despre cultura fotbalistica a Simonei Patruleasa, am auzit-o spunand “opsaid”. Este clar cat fotbal stie fata asta.
Ziarele de sport sunt cam asa: primele 4 pagini dedicate Stelei, urmatoarele 2 lui Dinamo, 1 pagina Rapidului si apoi, concentrate CFR, Unirea, Poli, Vaslui, Craiova. La ce joaca Steaua cred ca nu ar merita mai mult de o pagina, iar Dinamo cred ca nu mai mult de cateva randuri. Fotbalului international ii este dedicata o pagina, din care jumatate sunt “perfomantele” lui Mutu sau Marica. De multe ori la “performante” este identificat Mutu in cine stie ce companie sau Ilinca Vandici si cum a plecat ea cu pantalonii de trening a lui Marica. Celorlalte sporturi, chiar daca se obtin performante le este dedicata penultima pagina.
Uitasem personajul central al stirilor si anume “marele” Mitica Dragomir, celebrul “oracol”. Ce imi place la omul asta sunt palariile pe care le poarta, in rest imi face greata cu prelegerile lui. Nu inteleg cum cel mai mare aranjator de meciuri, unul dintre distrugatorii fotbalului romanesc isi permite sa vorbeasca despre arbitraje, despre lotul national, el care, alaturi de Mircea Sandu, a creat scandalul prin care Piturca a fost dat afara de la nationala pentru ca nu promova jucatorii impresariati de Giovani Becali. Macar Jean Padureanu are decenta si s-a retras din prim planul fotbalului romanesc si isi vede linistit de Bistrita lui.
Culmea circului l-a reprezentat reportajul despre modul in care Giovani Becali ajuta la lucrarile de consructie din curtea casei sale. Bufonul a aparut in paginile Gazetei si la toate posturile TV.
Din pacate gazetarii de sport adevarati au disparut. Persoane ca Andrei Vochin care prezenta tactica la Procesul Etapei nu sunt agreati pentru ca nu aduc rating. Alte personalitati ca Grigore Cartianu, Mitica Pelican se numesc acum “analisti” si vorbesc despre situatia economica a Romaniei. Ma intreb cand il vom auzi pe Ilie Dobre vorbind despre incalzirea globala si criza din Grecia.
Presa romaneasca a creat personaje ca Gigi Becali, Meme Stoica, Mitica Dragomir sau Giovani Becali. Mi-a parut rau de comportamentul pe care Giovani Becali l-a avut mai de mult in studioul Sport.Ro cand l-a scuipat pe prezentatorul emisiunii Emanuel Terzian, dar, pe de alta parte, consider ca acesta este nivelul multor oameni implicati in fotbalul romanesc. Niste ciobani sau vanzatori de bilete la cinema care sunt chemati la emisiuni TV unde ne dau lectii despre fotbalul mare. Imi aduc aminte cu mare bucurie cand Giovani Becali s-a dus intins la Peter Kenyon directorul lui Chelsea pentru a negocia amenda lui Mutu si, cu toate relatiile pe care sustine ca le are, nu a fost primit nici in ziua de astazi.
De ani de zile urmaresc Eurosport si nu am vazut decat comentarii scurte legate de viata privata a jucatorilor, chiar daca Pippo Inzaghi, Francesco Totti, Cristian Vieri sau Teddy Sheringham au controlat mai multe manechine decat toti fotbalistii din campionatul romanesc la un loc. La noi toata lumea se intreaba care mai este evolutia relatiei dintre “Blonda lui Bote” si “Printul Cristea”, sunt sau nu impreuna? Mai vreau sa spun ceva legat de aceste doua personaje. Prima stire sportiva la Antena 1 intr-o seara a fost ca “Bianca l-a lasat pe Bote sa ii bage mana in chilotei”. Imi cer scuze pentru vulgaritate. Aceste doua mari vedete, Bianca si Cristea apar mai des in ziare decat handbalistele de la Oltchim care au terminat pe locul doi in Liga Campionilor. Ce sa faci tine de rating, romanii se inghesuie sa ii vada.
Cam asta am avut sa va spun. Va doresc in continuare lectura placuta si de asemenea, vizionare placuta.
Performentale sportive sunt pe planul doi, pe primul fiind barfele, scandalurile si viata milionarilor de carton.
Sa incepem cu programul meu TV preferat, Sport.ro. Stirile de aici, de ce se numesc asa nu stiu, sunt hilare. Singurele echipe ale caror rezultate sunt prezentate sunt cele romanesti, iar stirile sunt legate de cancan. Ce a zis Meme, ce i-a replicat Becali, cat de frumos a dansat Borcea sau Sumudica. Altceva nimic. Asa zisele emisiuni talk show sunt niste aberatii, in care se vorbeste la telefon cu aceeasi actori: Gigi Becali, Meme, Borcea sau Giovani Becali, toti mari personalitati. Ma intreb de ce il suna pe Giovani Becali, el oficial nu este implicat la nici un club si nici impresar nu mai este (impresar de jucatori, nu persoana cu “impresii” varianta a doua fiind corecta). Toti ceilalti trei sunt circari.
Ma intreb de ce nimeni nu il cauta insistent pe Nicolae Badea, pe Dumitru Bucsanu sau pe Narcis Raducan, pe Piturca sau pe Ienei. Il cauta pe Gigi Becali pentru a-l provoca, si, pentru ca mascariciul sa scoata o tampenie pe care apoi sa o verse lui Piturca si asa ia nastere un scandal, favoritul ziarelor si al televiziunilor romanesti.
Sa continuam cu stirile de sport ale posturilor nespecializate, gen Antena 1, Pro TV sau Kanal D unde identificam “maimute“ gen Simona Patruleasa care habar nu au despre fotbal dar au un decolteu generos. Ma intreb de ce nu se gandesc si la Nicoleta Luciu. Ca veni vorba despre cultura fotbalistica a Simonei Patruleasa, am auzit-o spunand “opsaid”. Este clar cat fotbal stie fata asta.
Ziarele de sport sunt cam asa: primele 4 pagini dedicate Stelei, urmatoarele 2 lui Dinamo, 1 pagina Rapidului si apoi, concentrate CFR, Unirea, Poli, Vaslui, Craiova. La ce joaca Steaua cred ca nu ar merita mai mult de o pagina, iar Dinamo cred ca nu mai mult de cateva randuri. Fotbalului international ii este dedicata o pagina, din care jumatate sunt “perfomantele” lui Mutu sau Marica. De multe ori la “performante” este identificat Mutu in cine stie ce companie sau Ilinca Vandici si cum a plecat ea cu pantalonii de trening a lui Marica. Celorlalte sporturi, chiar daca se obtin performante le este dedicata penultima pagina.
Uitasem personajul central al stirilor si anume “marele” Mitica Dragomir, celebrul “oracol”. Ce imi place la omul asta sunt palariile pe care le poarta, in rest imi face greata cu prelegerile lui. Nu inteleg cum cel mai mare aranjator de meciuri, unul dintre distrugatorii fotbalului romanesc isi permite sa vorbeasca despre arbitraje, despre lotul national, el care, alaturi de Mircea Sandu, a creat scandalul prin care Piturca a fost dat afara de la nationala pentru ca nu promova jucatorii impresariati de Giovani Becali. Macar Jean Padureanu are decenta si s-a retras din prim planul fotbalului romanesc si isi vede linistit de Bistrita lui.
Culmea circului l-a reprezentat reportajul despre modul in care Giovani Becali ajuta la lucrarile de consructie din curtea casei sale. Bufonul a aparut in paginile Gazetei si la toate posturile TV.
Din pacate gazetarii de sport adevarati au disparut. Persoane ca Andrei Vochin care prezenta tactica la Procesul Etapei nu sunt agreati pentru ca nu aduc rating. Alte personalitati ca Grigore Cartianu, Mitica Pelican se numesc acum “analisti” si vorbesc despre situatia economica a Romaniei. Ma intreb cand il vom auzi pe Ilie Dobre vorbind despre incalzirea globala si criza din Grecia.
Presa romaneasca a creat personaje ca Gigi Becali, Meme Stoica, Mitica Dragomir sau Giovani Becali. Mi-a parut rau de comportamentul pe care Giovani Becali l-a avut mai de mult in studioul Sport.Ro cand l-a scuipat pe prezentatorul emisiunii Emanuel Terzian, dar, pe de alta parte, consider ca acesta este nivelul multor oameni implicati in fotbalul romanesc. Niste ciobani sau vanzatori de bilete la cinema care sunt chemati la emisiuni TV unde ne dau lectii despre fotbalul mare. Imi aduc aminte cu mare bucurie cand Giovani Becali s-a dus intins la Peter Kenyon directorul lui Chelsea pentru a negocia amenda lui Mutu si, cu toate relatiile pe care sustine ca le are, nu a fost primit nici in ziua de astazi.
De ani de zile urmaresc Eurosport si nu am vazut decat comentarii scurte legate de viata privata a jucatorilor, chiar daca Pippo Inzaghi, Francesco Totti, Cristian Vieri sau Teddy Sheringham au controlat mai multe manechine decat toti fotbalistii din campionatul romanesc la un loc. La noi toata lumea se intreaba care mai este evolutia relatiei dintre “Blonda lui Bote” si “Printul Cristea”, sunt sau nu impreuna? Mai vreau sa spun ceva legat de aceste doua personaje. Prima stire sportiva la Antena 1 intr-o seara a fost ca “Bianca l-a lasat pe Bote sa ii bage mana in chilotei”. Imi cer scuze pentru vulgaritate. Aceste doua mari vedete, Bianca si Cristea apar mai des in ziare decat handbalistele de la Oltchim care au terminat pe locul doi in Liga Campionilor. Ce sa faci tine de rating, romanii se inghesuie sa ii vada.
Cam asta am avut sa va spun. Va doresc in continuare lectura placuta si de asemenea, vizionare placuta.
miercuri, 4 august 2010
cronica Zenit-Unirea
Zenit Sankt Petersburg – Unirea Urziceni 1-0
Prima idee care mi-a venit in cap vazand prima repriza a meciului dintre Zenit si Unirea a fost “neputinta” Unirii de a trece de blocajul format de rusi.
Levy a inceput cu un 4-4-1-1 cu acelasi Bilasco singur varf impins. De altfel acesta a fost cel mai slab jucator al Unirii, fiind cu o viteza mai lent decat coechipierii sai. Precizare. Bilasco are un concurent serios in Epaminonda Nicu, fundasul dreapta al Unirii, desi a spune despre el fundas este cam mult. A fost depasit la fiecare faza de Danny. O data nici macar nu a avut timp sa il traga de tricou pe portughez pentru a-l faulta. Nu am inteles mutarea lui Ronny Levy care l-a tinut pe banca pe Petre Marin si l-a introdus pe Nicu, jucator vizibil depasit de importanta partidei. O fi el Nicu cel mai vechi jucator al Unirii dar cred ca locul lui este pe banca.
De partea cealalta Zenit a inceput cu un 4-2-3-1 in care Danny a defilat pe partea stanga iar Denisov si Zyrianov au inchis perfect mijlocul terenului. Cei doi fundasi centrali ai lui Zenit au neutralizat in prima repriza atacul Unirii. Singurul jucator care a incercat cate ceva a fost Marinescu. Acesta a prins doua suturi spre poarta. Oricum putin pentru o echipa care dorea calificarea. Golul lui Danny a fost consecinta minutelor de dominare clara a rusilor care presau in terenul nostru cu 8 jucatori. Stilul foarte organizat al italianului Spaletti, imprimat si Romei, a fost vizibil, Zenit jucand mai economicos decat pe vremea lui Dick Advocaat dar mult mai eficient.
Dupa pauza ialomitenii parca s-au trezit un pic, au iesit la joc si si-au creat doua ocazii mari, prin Neaga si Dale. Mutarile facute de Ronny Levi au fost foarte inspirate, Neaga si Dale impulsionand atacul Unirii.
Ce nu mi-a placut in jocul Unirii a fost insistenta de a juca cu baloane lungi in loc sa incerce combinatii rapide, desi fundasii centrali rusi, daca le pot spune asa acestia fiind un portughez si un belgian sunt lenti. Cele doua ocazii au fost rezultatul unor combinatii rapide la firul ierbii a ialomitenilor.
Zenit s-a multumit in a doua repriza sa inchida jocul si sa astepte greseala romanilor. Au avut si ei doua ocazii mari prin Fayzulin care a ratat cu poarta goala si prin tanarul Kannunikov.
Pe ansamblul cred ca rezultatul este normal, Zenit fiind mai experimentata decat Unirea, ai carei jucatori mi s-a parut blazati, multumiti ca au ajuns pana aici si fiind cu gandul mai mult la transferuri decat la joc.
Sper ca in ciuda ce am citit in ziare Unirea Urziceni sa nu se desfiinteze si sa faca in continuare o figura frumoasa in campionat si, de ce nu, in Europa League.
Prima idee care mi-a venit in cap vazand prima repriza a meciului dintre Zenit si Unirea a fost “neputinta” Unirii de a trece de blocajul format de rusi.
Levy a inceput cu un 4-4-1-1 cu acelasi Bilasco singur varf impins. De altfel acesta a fost cel mai slab jucator al Unirii, fiind cu o viteza mai lent decat coechipierii sai. Precizare. Bilasco are un concurent serios in Epaminonda Nicu, fundasul dreapta al Unirii, desi a spune despre el fundas este cam mult. A fost depasit la fiecare faza de Danny. O data nici macar nu a avut timp sa il traga de tricou pe portughez pentru a-l faulta. Nu am inteles mutarea lui Ronny Levy care l-a tinut pe banca pe Petre Marin si l-a introdus pe Nicu, jucator vizibil depasit de importanta partidei. O fi el Nicu cel mai vechi jucator al Unirii dar cred ca locul lui este pe banca.
De partea cealalta Zenit a inceput cu un 4-2-3-1 in care Danny a defilat pe partea stanga iar Denisov si Zyrianov au inchis perfect mijlocul terenului. Cei doi fundasi centrali ai lui Zenit au neutralizat in prima repriza atacul Unirii. Singurul jucator care a incercat cate ceva a fost Marinescu. Acesta a prins doua suturi spre poarta. Oricum putin pentru o echipa care dorea calificarea. Golul lui Danny a fost consecinta minutelor de dominare clara a rusilor care presau in terenul nostru cu 8 jucatori. Stilul foarte organizat al italianului Spaletti, imprimat si Romei, a fost vizibil, Zenit jucand mai economicos decat pe vremea lui Dick Advocaat dar mult mai eficient.
Dupa pauza ialomitenii parca s-au trezit un pic, au iesit la joc si si-au creat doua ocazii mari, prin Neaga si Dale. Mutarile facute de Ronny Levi au fost foarte inspirate, Neaga si Dale impulsionand atacul Unirii.
Ce nu mi-a placut in jocul Unirii a fost insistenta de a juca cu baloane lungi in loc sa incerce combinatii rapide, desi fundasii centrali rusi, daca le pot spune asa acestia fiind un portughez si un belgian sunt lenti. Cele doua ocazii au fost rezultatul unor combinatii rapide la firul ierbii a ialomitenilor.
Zenit s-a multumit in a doua repriza sa inchida jocul si sa astepte greseala romanilor. Au avut si ei doua ocazii mari prin Fayzulin care a ratat cu poarta goala si prin tanarul Kannunikov.
Pe ansamblul cred ca rezultatul este normal, Zenit fiind mai experimentata decat Unirea, ai carei jucatori mi s-a parut blazati, multumiti ca au ajuns pana aici si fiind cu gandul mai mult la transferuri decat la joc.
Sper ca in ciuda ce am citit in ziare Unirea Urziceni sa nu se desfiinteze si sa faca in continuare o figura frumoasa in campionat si, de ce nu, in Europa League.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
