Barcelona – Real Madrid 5 – 0
Magie vs. Umilinta. Este prima idee care o am.
Am fost ani buni un mare fan al Realului. Era pe vremea marii echipe a lui Butragueno, Michel, Manuel Sanchis. Nu apreciez actuala echipa care strica, prin joc, prin atitudine, imaginea creata in atatia ani.
In aceasta seara a invins echipa care a jucat pozitiv, a creat. Jocul s-a desfasurat intr-o singura directie, spre poarta Realului. Barca si-a egalat propriul record de goluri intr-un meci contra Realului. A mai fost un 5-0 in anul 1994. Neputinta si frustrarea au fost cuvintele de ordine pentru echipa lui Mourinho.
Guardiola a inceput cu un 4-3-3 clasic pentru Barca, fara un varf impins, dar cu aceeasi linie de mijloc foarte creativa si cu o pofta de joc deosebita. Jucatorii catalani se cunosc foarte bine, pasele curg natural plecand de multe ori de la fundasii centrali. Posesia si jocul dintr-o atingere sunt foarte importante pentru Barcelona. Cei trei mijlocasi centrali catalani au blocat perfect jocul Realului care, pana la intrarea lui Lass Diarra, nu au reusit sa puna probleme la centrul terenului.
Realul a inceput cu clasicul 4-2-3-1 cu doi inchizatori si trei oameni in spatele unicului varf Benzema. Madrilenii au fost depasiti la toate capitolele. Iker Casillas a fost nesigur, cei doi fundasi laterali, Marcello si Sergio Ramos au fost depasiti cu regularitate in duelurile unu la unu, fundasii centrali nu s-au coordonat prea bine, iar mijlocasii defensivi nu au acoperit linia de fund. In atac, singurele realizari au fost doua suturi din lovituri libere ale lui Cristiano Ronaldo. In rest nimic. Ceilalti trei jucatori ofensivi ai Realului, Benzama, Angel di Maria si Mesut Ozit au fost inexistenti. Valoarea antrenorului portughez s-a vazut in momentul inlocuirii lui Mesut Ozil cu Lass Diarra si a fundasului lateral Marcello cu Arbeloa schimbare ce a mai asigurat un pic de liniste pe partea stanga a defensivei Realului.
Barcelona a speculat perfect jocul la ofsaid al Realului la primul gol al lui Xavi. Dupa marcarea acestui gol jocul a devenit mult mai usor pentru catalani. Reusitele lui David Villa, doua, Pedro si Jeffren au asigurat Barcei succesul. Mourihno a fost invins cu propria arma in aceasta seara, jocul direct, pasele in adancime ale catalanilor functionand perfect. De mentionat ca Messi, chiar daca nu a inscris, a reusit trei pase de gol.
Din pacate meciul a fost umbrit de jocul dur al Realului, tensiunea pe care Mourinho o creeaza in jurul echipei aratandu-si roadele la intrarea de maidan a lui Sergio Ramos asupra lui Messi pentru care spaniolul a fost eliminat. Asa cum le-a cerut jucatorilor sai sa incaseze cartonase rosii in penultimul meci din Grupele Champions League, poate ca personajul numit Jose Mourinho ar trebui sa ii invete si ce inseamna fair-play-ul. Ma indoiesc insa ca el cunoaste acest termen.
Pe langa faptul ca a castigat acest meci, Barca a dovedit inca o data ca jucatorii crescuti la propria academie pot face diferenta in fata unora care au fost achizitionati pe sume importante. Jocul de pase al Barcei a fost invatat inca de pe vremea cand Messi, Pedro sau Xavi erau juniori. Modelul Barcei, care, pe langa copiii crescuti la propria academie, achizitioneaza unul sau doi jucatori gen David Villa pentru a crea echipa ar trebui urmat si de Real. Este imposibil insa in era Florentino Perez, presedinte pentru care banii proveniti din marketing sunt foarte importanti. Decat sa astepte 10 ani ca sa formeze un jucator ca Messi prefera sa achizitioneze unul gen Cristiano Ronaldo pentru 96.000.000 EUR, in timp de jucatorii formati la propria academie au rezultate foarte bune la alte echipe, asa cum este cazul lui Soldado, acum aflat la Valencia. Este jenant.
Cel mai mult ma bucur insa ca acest rezultat a venit dupa indepartarea rusinoasa a lui Raul, poate ultimul jucator-emblema al Realului. Plecarea lui “Raul Madrid” dovedeste inca o data cat de mult sunt pretuite in prezent adevaratele valori la Real Madrid.
luni, 29 noiembrie 2010
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
performanta echipei de rugby a Romaniei
Singura echipa din Romania prezenta la cele 7 editii consecutive ale “campionatului” mondial. In rugby in 15 nu exista un campionat mondial, competitia suprema este numita Cupa Mondiala.
Performanta este cu atat mai frumoasa cu cat meciul retur in fata Uruguayului s-a jucat in Romania, iar jucatorii au facut un meci foarte frumos.
Prima repriza partida s-a desfasurat numai in terenul sud-americanilor, eseurile marcate de Csaba Gal, Alexandru Manta si cel de penalizare in urma greselilor repetate in gramada ale uruguayenilor, aducand linistea. In a doua repriza Romania a mai marcat doua eseuri prin Fercu si Lemnaru. Scor final 39-12 pentru Romania.
Este o mare performanta, nu numai a rugby-ului, ci a sportului romanesc in general. Stadionul plin, publicul destul de cunoscator care nu a fluierat la deciziile arbitrului, arata ca romanii mai iubesc si altceva decat fotbal, iar echipa de rugby este sustinuta. Este performanta unei generatii foarte bune de jucatori, a unui antrenor si a unui presedinte de federatie tineri, dar cu performante ca jucatori, Romeo Gontineac si Alin Petrache. Adversarul de sambata a fost unul destul de bun, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost jocul facut de romani care s-au batut pentru fiecare balon, au avut permanent doua directii de atac la gramezile spontane, au jucat exact in margine si pe linia de trei sferturi. Dintre jucatorii romani, toti cu un joc foarte bun, mi-a placut Iulian Dumitras, fiul lui Haralambie Dumitras, un jucator cu o lovitura de picior exacta si puternica. Un singur regret am dupa acest meci si dupa modul de comportament al spectatorilor si anume ca noul stadion national nu este teren de rugby. Poata daca echipa nationala de rugby a Romaniei va castiga Cupa Mondiala se va gandi cineva sa construiasca un nou teren. Actualul stadion de rugby Arcul de Triumf este foarte cochet, dar nu are decat 5.000 de locuri disponibile pentru spectatori. Grupa de la Cupa Mondiala este una grea, cu Anglia, Scotia, Argentina si Georgia, dar, dupa jocul de aseara, este foarte posibil ca echipa sa faca o figura frumoasa.
Performanta este cu atat mai frumoasa cu cat meciul retur in fata Uruguayului s-a jucat in Romania, iar jucatorii au facut un meci foarte frumos.
Prima repriza partida s-a desfasurat numai in terenul sud-americanilor, eseurile marcate de Csaba Gal, Alexandru Manta si cel de penalizare in urma greselilor repetate in gramada ale uruguayenilor, aducand linistea. In a doua repriza Romania a mai marcat doua eseuri prin Fercu si Lemnaru. Scor final 39-12 pentru Romania.
Este o mare performanta, nu numai a rugby-ului, ci a sportului romanesc in general. Stadionul plin, publicul destul de cunoscator care nu a fluierat la deciziile arbitrului, arata ca romanii mai iubesc si altceva decat fotbal, iar echipa de rugby este sustinuta. Este performanta unei generatii foarte bune de jucatori, a unui antrenor si a unui presedinte de federatie tineri, dar cu performante ca jucatori, Romeo Gontineac si Alin Petrache. Adversarul de sambata a fost unul destul de bun, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost jocul facut de romani care s-au batut pentru fiecare balon, au avut permanent doua directii de atac la gramezile spontane, au jucat exact in margine si pe linia de trei sferturi. Dintre jucatorii romani, toti cu un joc foarte bun, mi-a placut Iulian Dumitras, fiul lui Haralambie Dumitras, un jucator cu o lovitura de picior exacta si puternica. Un singur regret am dupa acest meci si dupa modul de comportament al spectatorilor si anume ca noul stadion national nu este teren de rugby. Poata daca echipa nationala de rugby a Romaniei va castiga Cupa Mondiala se va gandi cineva sa construiasca un nou teren. Actualul stadion de rugby Arcul de Triumf este foarte cochet, dar nu are decat 5.000 de locuri disponibile pentru spectatori. Grupa de la Cupa Mondiala este una grea, cu Anglia, Scotia, Argentina si Georgia, dar, dupa jocul de aseara, este foarte posibil ca echipa sa faca o figura frumoasa.
vineri, 26 noiembrie 2010
gestul lui Sorin Cartu
Despre Sorin Cartu nu se poate spune ca este un antrenor calm. Dar de aceasta data a intrecut orice limita a “respectului” fata de jocul de fotbal in sine. In campionatul intern gestul de a sparge geamul pe terenul advers se lasa probabil cu un avertisment, dar, din pacate, in competitiile europene are ca efect denigrarea imaginii echipei. Demiterea sa a fost un gest normal al unei echipe care isi doreste un PR bun.
Cred ca gestul sau poate fi catalogat fie ca imaginea neputintei echipei sale, un fel de frustrare, dar cel mai mult, cred ca aceasta este imaginea fotbalului romanesc. Locul unde astfel de comportament, alergarea arbitrilor pe tunelul de la vestiare sau urmarirea echipei adverse cu masina plina de bani, vezi cazul Gigi Becali, sunt menite sa puna presiune pe arbitrii, sa ii faca sa greseasca in favoarea ta.
In campionatele puternice sau in cupele europene astfel de gesturi se lasa cu amenzi grase sau suspendari si nu cu simple avertismente.
Diferenta de cultura fotbalistica este evidenta. In fotbalul european antrenorul reprezinta punctul de sprijin al fotbalistului aflat pe teren. Atunci cand priveste catre banca tehnica sa identifice un punct de sprijin, de incredere. Poate va aduceti aminte de Rinus Michels, marele antrenor olandez, celebrul Sfinx. In lumea est europeana a existat un Valeri Lobanovski, care se legana pe banca tehnica, dar nu se ridica de acolo. Ambii reprezentau imaginea linistii perfecte. Exista si in fotbalul european antrenori agitati, vezi cazul Giovanni Trapattoni, dar acest lucru nu depaseste limitele decentei, a respectului fata de adversar, fata de public.
Gestul lui Cartu va fi uitat mai devreme sau mai tarziu, dar ce este cel mai important este sa invatam din acesta, sa ne dam seama ca o astfel de imagine poate avea efecte pe termen lung asupra fotbalului romanesc, daca este sa privim si atitudinea fanilor romani din ultima perioada.
Cred ca gestul sau poate fi catalogat fie ca imaginea neputintei echipei sale, un fel de frustrare, dar cel mai mult, cred ca aceasta este imaginea fotbalului romanesc. Locul unde astfel de comportament, alergarea arbitrilor pe tunelul de la vestiare sau urmarirea echipei adverse cu masina plina de bani, vezi cazul Gigi Becali, sunt menite sa puna presiune pe arbitrii, sa ii faca sa greseasca in favoarea ta.
In campionatele puternice sau in cupele europene astfel de gesturi se lasa cu amenzi grase sau suspendari si nu cu simple avertismente.
Diferenta de cultura fotbalistica este evidenta. In fotbalul european antrenorul reprezinta punctul de sprijin al fotbalistului aflat pe teren. Atunci cand priveste catre banca tehnica sa identifice un punct de sprijin, de incredere. Poate va aduceti aminte de Rinus Michels, marele antrenor olandez, celebrul Sfinx. In lumea est europeana a existat un Valeri Lobanovski, care se legana pe banca tehnica, dar nu se ridica de acolo. Ambii reprezentau imaginea linistii perfecte. Exista si in fotbalul european antrenori agitati, vezi cazul Giovanni Trapattoni, dar acest lucru nu depaseste limitele decentei, a respectului fata de adversar, fata de public.
Gestul lui Cartu va fi uitat mai devreme sau mai tarziu, dar ce este cel mai important este sa invatam din acesta, sa ne dam seama ca o astfel de imagine poate avea efecte pe termen lung asupra fotbalului romanesc, daca este sa privim si atitudinea fanilor romani din ultima perioada.
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Stefan Edberg
Stefan Edberg, alaturi de Boris Becker, a fost jucatorul care a facut tranzitia de la generatia lui Bjorn Borg, John McEnroe si Ivan Lendl la cea a lui Pete Sampras, Andre Agassi, Jim Courier si Michal Chang. Se poate spune despre el ca este ultimul jucator care a folosit numai sistemul de joc serviciu-voleu. Modalitatea sa de serviciu reprezinta imaginea folosita pentru promovarea turnelui Australia Open, iar voleul sau fin este considerat de specialisti unul dintre cele mai bune din istoria tenisului.
Pentru mine, Stefan Edberg a fost unul dintre cei mai eleganti jucatori de tenis si un model de fair-play.
Stefan Edberg s-a nascut in anul 1966, in Suedia. S-a facut remarcat inca de pe vremea junioratului, fiind primul jucator care a castigat in acelasi an toate cele 4 titluri de Grand Slam rezervate acestei categorii de varsta. Era in anul 1983. In acelasi an a castigat si primul trofeu ca profesionist, la Basel.
Edberg a fost un jucator de tenis cu rezultate bune atat la simplu cat si la dublu, facand pereche in principal cu conationalul sau Anders Jarryd. In anul 1984 a castigat alaturi de acesta finala turneului demonstrativ de tenis de la Olimpiada, in anul 1986 a ajuns in finala de dublu de la Rolland Garros, iar in anul 1987 a castigat finalele de dublu de la Australian Open si US Open.
In anul 1985 a castigat primul titlu de Grand Slam in finala de la Australian Open, invingandu-l pe Mats Wilander. Cel de-al doilea titlu la Australian Open din cariera sa a fost castigat in anul 1987 in fata americanului Pat Cash. De mentionat este faptul ca Edberg a reusit sa castige doua titluri la Australian fata de conationalul Bjorn Borg care nu a castigat nici un astfel de trofeu din 10 incercari.
Au urmat apoi cele trei meciuri impotriva lui Boris Becker din finala de la Wimbledon din anii 1988, 1989 si 1990. Primul si al treilea au fost castigate de suedez, iar al doilea de german.
In anii 1991 si 1992 a castigat US Open cu victorii in fata lui Jim Courier si Pete Sampras.
Ultimele aparitii in finale de Grand Slam au fost la Australian Open, in anii 1992 si 1993 ambele pierdute impotriva americanului Jim Courier.
Ultimul titlu de Grand Slam din cariera a fost la dublu in finala de la Australian Open 1996 unde a jucat alaturi de cehul Petr Korda.
Jucator serviciu-voleu, Edberg s-a simtit bine pe suprafetele rapide, specifice Australian Open, US Open si Wimbledon, castigand cate doua trofee la fiecare dintre cele trei turnee mentionate. De fapt, singurul trofeu de Grand Slam care lipseste din cariera sa de profesionist este French Open. A reusit sa ajunga in finala la Paris in 1989 dar a fost invins de Michael Chang, care atunci nu avea decat 17 ani, desi a condus cu doua seturi.
Si-a incheiat cariera in finala Cupei Davis din anul 1996, pierduta de Suedia in fata Frantei la Malmo.
Stefan Edberg a fost lider mondial timp de 72 saptamani si este alaturi, de John McEnroe jucatorul de tenis ce a fost lider mondial atat la simplu cat si la dublu, de cand clasamentul mondial ATP a devenit computerizat. Edberg a castigat trofeul ATP de Sportivul Anului in anii 1988, 1989, 1990, 1992 si 1995, iar din anul 1996 acest trofeu ii poarta numele.
Este casatorit cu Annette Hjort Olsen, fosta prietena a lui Mats Wilander, alaturi de care are doi copii. In prezent, Stefan Edberg, eroul din copilarie a lui Roger Federer, locuieste la Londra.
Pentru mine, Stefan Edberg a fost unul dintre cei mai eleganti jucatori de tenis si un model de fair-play.
Stefan Edberg s-a nascut in anul 1966, in Suedia. S-a facut remarcat inca de pe vremea junioratului, fiind primul jucator care a castigat in acelasi an toate cele 4 titluri de Grand Slam rezervate acestei categorii de varsta. Era in anul 1983. In acelasi an a castigat si primul trofeu ca profesionist, la Basel.
Edberg a fost un jucator de tenis cu rezultate bune atat la simplu cat si la dublu, facand pereche in principal cu conationalul sau Anders Jarryd. In anul 1984 a castigat alaturi de acesta finala turneului demonstrativ de tenis de la Olimpiada, in anul 1986 a ajuns in finala de dublu de la Rolland Garros, iar in anul 1987 a castigat finalele de dublu de la Australian Open si US Open.
In anul 1985 a castigat primul titlu de Grand Slam in finala de la Australian Open, invingandu-l pe Mats Wilander. Cel de-al doilea titlu la Australian Open din cariera sa a fost castigat in anul 1987 in fata americanului Pat Cash. De mentionat este faptul ca Edberg a reusit sa castige doua titluri la Australian fata de conationalul Bjorn Borg care nu a castigat nici un astfel de trofeu din 10 incercari.
Au urmat apoi cele trei meciuri impotriva lui Boris Becker din finala de la Wimbledon din anii 1988, 1989 si 1990. Primul si al treilea au fost castigate de suedez, iar al doilea de german.
In anii 1991 si 1992 a castigat US Open cu victorii in fata lui Jim Courier si Pete Sampras.
Ultimele aparitii in finale de Grand Slam au fost la Australian Open, in anii 1992 si 1993 ambele pierdute impotriva americanului Jim Courier.
Ultimul titlu de Grand Slam din cariera a fost la dublu in finala de la Australian Open 1996 unde a jucat alaturi de cehul Petr Korda.
Jucator serviciu-voleu, Edberg s-a simtit bine pe suprafetele rapide, specifice Australian Open, US Open si Wimbledon, castigand cate doua trofee la fiecare dintre cele trei turnee mentionate. De fapt, singurul trofeu de Grand Slam care lipseste din cariera sa de profesionist este French Open. A reusit sa ajunga in finala la Paris in 1989 dar a fost invins de Michael Chang, care atunci nu avea decat 17 ani, desi a condus cu doua seturi.
Si-a incheiat cariera in finala Cupei Davis din anul 1996, pierduta de Suedia in fata Frantei la Malmo.
Stefan Edberg a fost lider mondial timp de 72 saptamani si este alaturi, de John McEnroe jucatorul de tenis ce a fost lider mondial atat la simplu cat si la dublu, de cand clasamentul mondial ATP a devenit computerizat. Edberg a castigat trofeul ATP de Sportivul Anului in anii 1988, 1989, 1990, 1992 si 1995, iar din anul 1996 acest trofeu ii poarta numele.
Este casatorit cu Annette Hjort Olsen, fosta prietena a lui Mats Wilander, alaturi de care are doi copii. In prezent, Stefan Edberg, eroul din copilarie a lui Roger Federer, locuieste la Londra.
HC Steaua Bucuresti - CSM Bucuresti
Am scris un articol despre caderea HC Steaua Bucuresti. Intre timp am vazut si un joc al noii echipe a Stelei.
In meciul castigat cu 25 – 22 in fata lui CSM Bucuresti, in primii sapte i-am regasit pe Stefan Leauceag, Ionut Mazilu, Andrei Ciag si Marian Rapciuga supravietuitori ai echipe de sezonul trecut. Alaturi de acestia au intrat francezul Casanova, Marcheta si Stefan Birtalan jr. O echipa cu doi interi noi, Birtalan si Casanova si un pivot modern, foarte puternic, Marcheta. Se vede ca echipa nu este inchegata, jucatorii nu se cunosc, exista numeroase pase gresite. Meciul a fost controlat in permanenta de Steaua, care a condus cu 3-4 goluri diferenta. Din fericire pe banca Stelei se afla un antrenor foarte echilibrat, Nicolae Munteanu, secundul nationalei, care a temperat elanul jucatorilor stelisti. Atunci cand conduceau cu 4 goluri acestia s-au relaxat nepermis si au permis CSM-ului sa egaleze. Apoi diferenta a fost refacuta in special datorita interventiilor lui Lafceag si golurilor lui Birtalan jr.
CSM Bucuresti este o echipa tanara cu un jucator foarte valoros, Patru si cu un director tehnic care nu are nevoie de prezentare, Cornel Otelea.
Este numai a doua victorie a Stelei din sezon, dar ofera echipei liniste inaintea pregatirii de iarna, iar la primavara echipa reconstruita poate face meciuri bune.
Ce m-a impresionat cel mai mult la acest meci a fost insa tribuna din sala Floreasca plina de personalitati ale handbalului. Printre altii fostii mari handbalisti Valentin Samungi si Stefan Birtalan senior.
In meciul castigat cu 25 – 22 in fata lui CSM Bucuresti, in primii sapte i-am regasit pe Stefan Leauceag, Ionut Mazilu, Andrei Ciag si Marian Rapciuga supravietuitori ai echipe de sezonul trecut. Alaturi de acestia au intrat francezul Casanova, Marcheta si Stefan Birtalan jr. O echipa cu doi interi noi, Birtalan si Casanova si un pivot modern, foarte puternic, Marcheta. Se vede ca echipa nu este inchegata, jucatorii nu se cunosc, exista numeroase pase gresite. Meciul a fost controlat in permanenta de Steaua, care a condus cu 3-4 goluri diferenta. Din fericire pe banca Stelei se afla un antrenor foarte echilibrat, Nicolae Munteanu, secundul nationalei, care a temperat elanul jucatorilor stelisti. Atunci cand conduceau cu 4 goluri acestia s-au relaxat nepermis si au permis CSM-ului sa egaleze. Apoi diferenta a fost refacuta in special datorita interventiilor lui Lafceag si golurilor lui Birtalan jr.
CSM Bucuresti este o echipa tanara cu un jucator foarte valoros, Patru si cu un director tehnic care nu are nevoie de prezentare, Cornel Otelea.
Este numai a doua victorie a Stelei din sezon, dar ofera echipei liniste inaintea pregatirii de iarna, iar la primavara echipa reconstruita poate face meciuri bune.
Ce m-a impresionat cel mai mult la acest meci a fost insa tribuna din sala Floreasca plina de personalitati ale handbalului. Printre altii fostii mari handbalisti Valentin Samungi si Stefan Birtalan senior.
vineri, 19 noiembrie 2010
intoarcerea lui Mihai Stoica in Ghencea
Mi se pare evident, Gigi Becali este disperat.
Razboinicul luminii a cedat si cred eu ca bine a facut. Pe langa “marii sfatuitori” de care s-a inconjurat a readus un om care se pricepe la fotbal.
Mihai Stoica are, in opinia mea, cel putin doua calitati. Este o persoana respectata de fanii stelisti si in stare sa se certe cu Gigi Becali, sa ii inchida gura. Am pierdut numarul inceputurilor de drum din acest sezon, dar aducerea lui MM poate oferi Stelei sansa unui viitor mai linistit. Stoica a adoptat o atitudine asemanatoare lui Mourinho, iese in fata, se cearta cu toata lumea, iar echipa are parte de liniste. Integrarea jucatorilor adusi de la Urziceni este mai usoara cu Mihai Stoica, ei fiind transferati la Unirea de catre MM. Prin aducerea sa este posibil ca stafful Stelei sa se schimbe, dar la rezultatele echipei nu este un lucru rau. Pe de alta parte este posibil ca Stoica sa ii asigure lui Lacatus linistea de care acesta are nevoie. Vom vedea.
Razboinicul luminii a cedat si cred eu ca bine a facut. Pe langa “marii sfatuitori” de care s-a inconjurat a readus un om care se pricepe la fotbal.
Mihai Stoica are, in opinia mea, cel putin doua calitati. Este o persoana respectata de fanii stelisti si in stare sa se certe cu Gigi Becali, sa ii inchida gura. Am pierdut numarul inceputurilor de drum din acest sezon, dar aducerea lui MM poate oferi Stelei sansa unui viitor mai linistit. Stoica a adoptat o atitudine asemanatoare lui Mourinho, iese in fata, se cearta cu toata lumea, iar echipa are parte de liniste. Integrarea jucatorilor adusi de la Urziceni este mai usoara cu Mihai Stoica, ei fiind transferati la Unirea de catre MM. Prin aducerea sa este posibil ca stafful Stelei sa se schimbe, dar la rezultatele echipei nu este un lucru rau. Pe de alta parte este posibil ca Stoica sa ii asigure lui Lacatus linistea de care acesta are nevoie. Vom vedea.
duminică, 14 noiembrie 2010
violentele de pe Giulesti
Imi pare rau ca trebuie sa discut tot despre fani, avand in vedere ca dupa al doilea meci Rapid-Steaua din aceasta saptamana acesta a fost subiectul preferat al televiziunilor de sport din Romania.
Am discutat cu prietenii sambata seara despre acest “fenomen” al violentei in sport in general si pe stadioanele de fotbal in special. Din pacate, in Romania ca sa ne limitam numai la noi, acest fenomen a ajuns sa fie subiect de lauda pe retelele de socializare, citate ca “ne-am batut cu jandarmii” fiind un titlu de glorie.
Presa are o mare parte din vina, fiind prezentate termene ca “razboi intre galerii”, “macel” nu stiu in ce colt al orasului. Fanii adevarati care merg la stadion pentru a incuraja echipa cu fulare, steaguri nu sunt prezentati. Sunt in schimb aratati frustratii care de la inceputul meciului arunca fumigene si incendiaza scaune. Normal, pe termen scurt acest tip de reportaj produce senzationalul care aduce audienta, dar pe termen lung indeparteaza oamenii de stadioane in primul rand datorita fricii.
In opinia mea acest fenomen ar avea o rezolvare rapida, adoptand modelul englez. In primul rand firmele de stewarzi care asigura paza in interiorul stadioanelor sa fie responsabilizate, controlul la intrarea pe stadioane sa fie efectuat la sange, astfel incat sa nu se permita accesul cu materiale pitotehnice, cutite sau mai stiu eu ce prostii. Nu cred ca pe Giulesti s-a intamplat acest lucru la al doilea meci Rapid-Steaua.
Apoi, biletele de meci sa fie cumparate individual pe baza de act de identitate, numele sa fie inscris pe bilet, iar la patrunderea pe stadion biletul sa fie taxat, asemenea metroului. Astfel o persoana interzisa nu ar mai putea patrunde pe stadion. In interiorul stadionului sa fie montate camere de luat vederi care sa urmareasca fiecare colt de stadion iar la primele incidente firma de paza sa intervina. Nu am mentionat jandarmii pentru ca acestia la fel ca huliganii (cred ca este mult spus huligani unor frustrati fara creier) au o prima inclinatie spre violenta, iar bastonul este modalitatea lor de “a face dreptate”. Pe Giulesti mi s-a parut grotesc ca fanii care ieseau prin acel tunel facut de jandarmi sa fie batuti. Este o idiotenie fara margini, in fond erau evacuati sub atenta supraveghere a fortelor de ordine si mie mi s-a parut ca paraseau arena fara a se opune. Sunt de acord ca acei fani nu au venit sa vada meciul, avand in vedere ca din primele minute au facut scandal, iar despre incurajari nu poate fi vorba, dar nici bestialitatea jandarmilor nu este o solutie. Din pacate printre acei fani ai Stelei se puteau afla si oameni fara legatura cu imbecilii care au aruncat petarde si astfel erau batuti fara nici o vina.
Normal, un astfel de sistem presupune o investitie ce trebuie facuta in infrastructra de la stadion, dar eu cred ca un astfel de sistem ar reduce violenta pe stadioane, iar pe termen lung, alaturi de cresterea calitatii jocului, ar readuce publicul langa echipe. Din acordarea cu darnicie a sanctiunii jocului fara spectatori nu sufera acesti asa zisi suporteri, ci abonatii care isi doresc sa vada meciurile echipei favorite.
Am discutat cu prietenii sambata seara despre acest “fenomen” al violentei in sport in general si pe stadioanele de fotbal in special. Din pacate, in Romania ca sa ne limitam numai la noi, acest fenomen a ajuns sa fie subiect de lauda pe retelele de socializare, citate ca “ne-am batut cu jandarmii” fiind un titlu de glorie.
Presa are o mare parte din vina, fiind prezentate termene ca “razboi intre galerii”, “macel” nu stiu in ce colt al orasului. Fanii adevarati care merg la stadion pentru a incuraja echipa cu fulare, steaguri nu sunt prezentati. Sunt in schimb aratati frustratii care de la inceputul meciului arunca fumigene si incendiaza scaune. Normal, pe termen scurt acest tip de reportaj produce senzationalul care aduce audienta, dar pe termen lung indeparteaza oamenii de stadioane in primul rand datorita fricii.
In opinia mea acest fenomen ar avea o rezolvare rapida, adoptand modelul englez. In primul rand firmele de stewarzi care asigura paza in interiorul stadioanelor sa fie responsabilizate, controlul la intrarea pe stadioane sa fie efectuat la sange, astfel incat sa nu se permita accesul cu materiale pitotehnice, cutite sau mai stiu eu ce prostii. Nu cred ca pe Giulesti s-a intamplat acest lucru la al doilea meci Rapid-Steaua.
Apoi, biletele de meci sa fie cumparate individual pe baza de act de identitate, numele sa fie inscris pe bilet, iar la patrunderea pe stadion biletul sa fie taxat, asemenea metroului. Astfel o persoana interzisa nu ar mai putea patrunde pe stadion. In interiorul stadionului sa fie montate camere de luat vederi care sa urmareasca fiecare colt de stadion iar la primele incidente firma de paza sa intervina. Nu am mentionat jandarmii pentru ca acestia la fel ca huliganii (cred ca este mult spus huligani unor frustrati fara creier) au o prima inclinatie spre violenta, iar bastonul este modalitatea lor de “a face dreptate”. Pe Giulesti mi s-a parut grotesc ca fanii care ieseau prin acel tunel facut de jandarmi sa fie batuti. Este o idiotenie fara margini, in fond erau evacuati sub atenta supraveghere a fortelor de ordine si mie mi s-a parut ca paraseau arena fara a se opune. Sunt de acord ca acei fani nu au venit sa vada meciul, avand in vedere ca din primele minute au facut scandal, iar despre incurajari nu poate fi vorba, dar nici bestialitatea jandarmilor nu este o solutie. Din pacate printre acei fani ai Stelei se puteau afla si oameni fara legatura cu imbecilii care au aruncat petarde si astfel erau batuti fara nici o vina.
Normal, un astfel de sistem presupune o investitie ce trebuie facuta in infrastructra de la stadion, dar eu cred ca un astfel de sistem ar reduce violenta pe stadioane, iar pe termen lung, alaturi de cresterea calitatii jocului, ar readuce publicul langa echipe. Din acordarea cu darnicie a sanctiunii jocului fara spectatori nu sufera acesti asa zisi suporteri, ci abonatii care isi doresc sa vada meciurile echipei favorite.
joi, 11 noiembrie 2010
caderea HC Steaua
Acum ceva timp ma aflam cu colegii la Oradea, unde se desfasura si Trofeul Carpati. Printre componentii nationalei Romaniei i-am vazut pe Alin Sania si Marius Novanc, handbalisti pe care ii stiam la Steaua.
Cand m-am uitat insa in clasament am vazut ca echipa sta “foarte bine”, este a patra, dar de jos in sus.
Din echipa de anul trecut nu mai fac parte printre altii, Stavrositu, Novanc, Georgescu, jucatori de nationala. Novanc a plecat la Energia Lignitul Targu Jiu, Stavrositu s-a intors la HCM Constanta, iar Ionut Georgescu a plecat la UCM Resita.
Printre atatea vesti mai putin bune as putea adauga una buna si anume ca echipa nu se mai numeste Steaua MFA, ci CSA Steaua, iar Constantin Cazacu, “marele” conducator a fost inlaturat. Acest personaj ciudat a reusit sa isi bata joc de cateva glorii ale Stelei pe care le-a adus pe banca echipei pentru ca numai dupa cateva etape sa ii inlature. Un fel de Gigi Becali din handbal, numai cu mai putin notorietate. Printre cei amintiti se numara nume grele ca Vasile Stanga, actualul selectioner al Romaniei si Dumitru Berbece.
Din noua echipa a Stelei fac parte supravietuitorii Viorel Mazilu, Stefan Laufceag.
Strategia eronata a sezoanelor trecute, cand au fost investite sume mari fara performante deosebite si fara a asigura o stabilitate a bancii tehnice se vad acum. A fost nevoie de o intinerire fortata si sper ca echipa sa nu retrogradeze in actualul sezon. Poate cel mai important transfer este insa aducerea pe banca tehnica a lui Nicolae Munteanu.
Am incercat sa accesez site-ul echipei dar acesta nu a functionat mai multe zile la rand. Prin urmare nu pot sa va pot comunica unde isi desfasoara echipa meciurile sau datele de meci, in caz ca vreti sa mergeti. Acum ceva timp, pe cand juca in cupele europene, echipa isi desfasura partidele la Buzau.
Cand m-am uitat insa in clasament am vazut ca echipa sta “foarte bine”, este a patra, dar de jos in sus.
Din echipa de anul trecut nu mai fac parte printre altii, Stavrositu, Novanc, Georgescu, jucatori de nationala. Novanc a plecat la Energia Lignitul Targu Jiu, Stavrositu s-a intors la HCM Constanta, iar Ionut Georgescu a plecat la UCM Resita.
Printre atatea vesti mai putin bune as putea adauga una buna si anume ca echipa nu se mai numeste Steaua MFA, ci CSA Steaua, iar Constantin Cazacu, “marele” conducator a fost inlaturat. Acest personaj ciudat a reusit sa isi bata joc de cateva glorii ale Stelei pe care le-a adus pe banca echipei pentru ca numai dupa cateva etape sa ii inlature. Un fel de Gigi Becali din handbal, numai cu mai putin notorietate. Printre cei amintiti se numara nume grele ca Vasile Stanga, actualul selectioner al Romaniei si Dumitru Berbece.
Din noua echipa a Stelei fac parte supravietuitorii Viorel Mazilu, Stefan Laufceag.
Strategia eronata a sezoanelor trecute, cand au fost investite sume mari fara performante deosebite si fara a asigura o stabilitate a bancii tehnice se vad acum. A fost nevoie de o intinerire fortata si sper ca echipa sa nu retrogradeze in actualul sezon. Poate cel mai important transfer este insa aducerea pe banca tehnica a lui Nicolae Munteanu.
Am incercat sa accesez site-ul echipei dar acesta nu a functionat mai multe zile la rand. Prin urmare nu pot sa va pot comunica unde isi desfasoara echipa meciurile sau datele de meci, in caz ca vreti sa mergeti. Acum ceva timp, pe cand juca in cupele europene, echipa isi desfasura partidele la Buzau.
miercuri, 10 noiembrie 2010
Ivan Lendl
Am urmarit intr-o zi un rezumat al unui meci de la Paris Masters si mi-am adus aminte despre jucatorul meu de tenis preferat, Ivan Lendl. Cred ca putini isi mai aduc aminte de acest mare campion care, la un moment dat, a fost “interzis” in statele foste comuniste datorita plecarii sale in Statele Unite in anul 1981.
Nascut in fosta Cehoslovacie, la Ostrava in anul 1960, Ivan Lendl a fost cel care a dominat tenisul mondial in anii 80, fiind considerat de specialisti unul dintre cei mai valorosi tenismani ai tuturor timpurilor.
Aceiasi specialisti care, cu cativa ani in urma considerau ca nu are sanse sa ajunga in topul mondial, neavand calitatile necesare unui jucator de top. Este adeverat ca nu a fost la fel de spactaculos ca Bjorn Borg sau John McEnroe dar a avut o alta calitate nespecifica tenisului perioadei lui si anume o putere de munca uriasa.
Succesul lui Lendl s-a bazat pe o pregatire fizica foarte buna si pe o capacitate mare de adaptare a jocului sau la conditiile de joc si la calitatile adversarului. Acest lucru nu putea fi facut prea usor de Ilie Nastase sau John McEnroe al caror joc era foarte ofensiv, serviciu-vole.
Mi-a placut jocul sau bazat pe forta si pe viteza care ii permitea sa il puna in inferioritate pe adversar inca de la serviciu. Desi inalt Ivan Lendl a fost un jucator rapid cu un spirit de anticipatie bun care ii permitea sa avanseze la fileu atunci cand era nevoie.
A cucerit de doua ori Australian Open, de trei ori Rolland Garros si de 3 ori US Open. Singurul titlu de Grand Slam care lipseste din vitrina acestui mare campion este Wimbledon-ul.
Datorita atitudinii profesionale si a stilului sau de joc modern, bazat foarte mult pe o pregatire aproape stiintifica a jocurilor, Ivan Lendl a avut un impact considerabil asupra tenisului de astăzi.
Viata sa nu a fost presarata cu scandaluri amoroase specifice perioadei sale. S-a casatorit in 1989, cu trei ani inainte de a deveni cetatean american si are cinci fete. Dupa retragerea din tenis a inceput sa participe la turnee de golf.
Nascut in fosta Cehoslovacie, la Ostrava in anul 1960, Ivan Lendl a fost cel care a dominat tenisul mondial in anii 80, fiind considerat de specialisti unul dintre cei mai valorosi tenismani ai tuturor timpurilor.
Aceiasi specialisti care, cu cativa ani in urma considerau ca nu are sanse sa ajunga in topul mondial, neavand calitatile necesare unui jucator de top. Este adeverat ca nu a fost la fel de spactaculos ca Bjorn Borg sau John McEnroe dar a avut o alta calitate nespecifica tenisului perioadei lui si anume o putere de munca uriasa.
Succesul lui Lendl s-a bazat pe o pregatire fizica foarte buna si pe o capacitate mare de adaptare a jocului sau la conditiile de joc si la calitatile adversarului. Acest lucru nu putea fi facut prea usor de Ilie Nastase sau John McEnroe al caror joc era foarte ofensiv, serviciu-vole.
Mi-a placut jocul sau bazat pe forta si pe viteza care ii permitea sa il puna in inferioritate pe adversar inca de la serviciu. Desi inalt Ivan Lendl a fost un jucator rapid cu un spirit de anticipatie bun care ii permitea sa avanseze la fileu atunci cand era nevoie.
A cucerit de doua ori Australian Open, de trei ori Rolland Garros si de 3 ori US Open. Singurul titlu de Grand Slam care lipseste din vitrina acestui mare campion este Wimbledon-ul.
Datorita atitudinii profesionale si a stilului sau de joc modern, bazat foarte mult pe o pregatire aproape stiintifica a jocurilor, Ivan Lendl a avut un impact considerabil asupra tenisului de astăzi.
Viata sa nu a fost presarata cu scandaluri amoroase specifice perioadei sale. S-a casatorit in 1989, cu trei ani inainte de a deveni cetatean american si are cinci fete. Dupa retragerea din tenis a inceput sa participe la turnee de golf.
marți, 9 noiembrie 2010
BC Steaua
Ma straduiesc de ceva timp sa scriu despre un alt sport decat fotbalul si iata ca am reusit.
Pentru cei pasionati de baschet va pot spune ca s-a reinfiintat echipa de baschet Steaua Bucuresti. Chiar daca acum se numeste Steaua Turabo Bucuresti, este tot Steaua.
Echipa disparuta prin 2000 a fost reinfiintata, printre cei care au avut aceasta initiativa fiind Anton Netolitchi si Costel Cernat, doua foste mari glorii ale echipei.
Echipa a promovat in primul esalon in anul 2009, iar acum, dupa numai un sezon, a reusit sa se califice in Grupele Euro Challenge Cup. Din echipa fac parte printre altii Vorgil Stanescu si Virgil Carutasu, jucatori de nationala, alaturi de cativa americani destul de buni. In ultimul meci echipa a castigat in fata echipei CS Otopeni si ocupa locul 3 in campionat, la egalitate cu echipa de pe locul 1. Din pacate, site-ul echipei este unul destul de slab, nu sunt oferite informatii despre programul meciurilor si locul de desfasurare al partidelor. Poate pe masura echipa va obtine rezultate si popularizarea acesteia va fi mai buna. Oricum, o initiativa laudabila, in aceasta perioada in care sportul romanesc inregistreaza o scadere.
Pentru cei pasionati de baschet va pot spune ca s-a reinfiintat echipa de baschet Steaua Bucuresti. Chiar daca acum se numeste Steaua Turabo Bucuresti, este tot Steaua.
Echipa disparuta prin 2000 a fost reinfiintata, printre cei care au avut aceasta initiativa fiind Anton Netolitchi si Costel Cernat, doua foste mari glorii ale echipei.
Echipa a promovat in primul esalon in anul 2009, iar acum, dupa numai un sezon, a reusit sa se califice in Grupele Euro Challenge Cup. Din echipa fac parte printre altii Vorgil Stanescu si Virgil Carutasu, jucatori de nationala, alaturi de cativa americani destul de buni. In ultimul meci echipa a castigat in fata echipei CS Otopeni si ocupa locul 3 in campionat, la egalitate cu echipa de pe locul 1. Din pacate, site-ul echipei este unul destul de slab, nu sunt oferite informatii despre programul meciurilor si locul de desfasurare al partidelor. Poate pe masura echipa va obtine rezultate si popularizarea acesteia va fi mai buna. Oricum, o initiativa laudabila, in aceasta perioada in care sportul romanesc inregistreaza o scadere.
luni, 8 noiembrie 2010
cronica meciului Rapid - Steaua
Rapid – Steaua 0 - 0
Este unul dintre putinele meciuri din fotbalul romanesc pe care le-am vizionat in ultimii ani si pot spune ca nu m-a impresionat cu nimic.
Meciul a fost unul destul de slab, cu multe momente in care jucatorii nu se gaseau intre ei, cu pase la adversar fara ca jucatorul sa fie presat si multe degajari ale portarilor in afara terenului, lucru nepermis la acest nivel.
Avand in vedere si meciul cu Dinamo, cred ca stelistii meritau mai mult, au avut doua bare prin Tanase si Surdu, dar, ca si in meciul din Stefan cel Mare nu au stiut sa concretizeze, s-au pierdut in fata portii si au irosit multe momente prielnice.
Lacatus a inceput intr-un sistem 4-4-2 cu Surdu si Bogdan Stancu in atac, Szekely, Bicfalvi, Ricardo si Tanase la mijloc si Martinovici, Gardos, Geraldo si Latovlevici in linia de mijloc. Din pacate, Lacatus a efectuat o mutare neinspirata prin introducerea lui Brandan in locul lui Tanase inventivitatea Stelei avand mult de suferit.
De partea cealalta antrenorul Rapidului, a inceput cu Candido, Marius Constantin, Marcos Antonio si Bozovic fundasi, Roman, N. Grigore, Lazăr si Frunză mijlocasi, Spadacio mijlocas ofensiv si Cassio atacant.
Prima repriza a fost tacticizata nici una dintre echipe nedorind sa joace deschis. Rapidul a dominat, dar nu a reusit sa creeze ceva foarte periculos, cu exceptia unei lovituri libere executate foarte bine de Spadacio care i-a dat emotii lui Tatarusanu.
La inceputul celei de a doua reprize Rapid a inceput tare, a presat dar s-a stins fara a crea ceva periculos. Steaua a inceput cu adevarat sa joace de prin minutul 60, odata cu bara lui Tanase. Apoi au venit ocaziile lui Bicfalvi, Martinovici si bara lui Surdu. Acesta din urma a ratat nepermis dintr-o pozitie ideala. In opinia mea nu avea voie sa rateze de acolo.
Am ramas placut impresionat de arbitrajul lui Balaj. A condus meciul elegant, fara implicare excesiva, fara a acorda multe galbene. A evitat discutiile inutile cu jucatorii, gen Alexandru Tudor, iar la proteste a acordat cartonas, asa cum este normal.
Vazand meciul cu Dinamo si pe cel cu Rapid, pot spune ca jocul Stelei merge frumos, dar echipa are si putin ghinion. Sanse la titlu mai au ambele echipe dar cred, dupa jocul prestat, ca atat Steaua cat si Rapid vor termina pe locurile 4-5.
Este unul dintre putinele meciuri din fotbalul romanesc pe care le-am vizionat in ultimii ani si pot spune ca nu m-a impresionat cu nimic.
Meciul a fost unul destul de slab, cu multe momente in care jucatorii nu se gaseau intre ei, cu pase la adversar fara ca jucatorul sa fie presat si multe degajari ale portarilor in afara terenului, lucru nepermis la acest nivel.
Avand in vedere si meciul cu Dinamo, cred ca stelistii meritau mai mult, au avut doua bare prin Tanase si Surdu, dar, ca si in meciul din Stefan cel Mare nu au stiut sa concretizeze, s-au pierdut in fata portii si au irosit multe momente prielnice.
Lacatus a inceput intr-un sistem 4-4-2 cu Surdu si Bogdan Stancu in atac, Szekely, Bicfalvi, Ricardo si Tanase la mijloc si Martinovici, Gardos, Geraldo si Latovlevici in linia de mijloc. Din pacate, Lacatus a efectuat o mutare neinspirata prin introducerea lui Brandan in locul lui Tanase inventivitatea Stelei avand mult de suferit.
De partea cealalta antrenorul Rapidului, a inceput cu Candido, Marius Constantin, Marcos Antonio si Bozovic fundasi, Roman, N. Grigore, Lazăr si Frunză mijlocasi, Spadacio mijlocas ofensiv si Cassio atacant.
Prima repriza a fost tacticizata nici una dintre echipe nedorind sa joace deschis. Rapidul a dominat, dar nu a reusit sa creeze ceva foarte periculos, cu exceptia unei lovituri libere executate foarte bine de Spadacio care i-a dat emotii lui Tatarusanu.
La inceputul celei de a doua reprize Rapid a inceput tare, a presat dar s-a stins fara a crea ceva periculos. Steaua a inceput cu adevarat sa joace de prin minutul 60, odata cu bara lui Tanase. Apoi au venit ocaziile lui Bicfalvi, Martinovici si bara lui Surdu. Acesta din urma a ratat nepermis dintr-o pozitie ideala. In opinia mea nu avea voie sa rateze de acolo.
Am ramas placut impresionat de arbitrajul lui Balaj. A condus meciul elegant, fara implicare excesiva, fara a acorda multe galbene. A evitat discutiile inutile cu jucatorii, gen Alexandru Tudor, iar la proteste a acordat cartonas, asa cum este normal.
Vazand meciul cu Dinamo si pe cel cu Rapid, pot spune ca jocul Stelei merge frumos, dar echipa are si putin ghinion. Sanse la titlu mai au ambele echipe dar cred, dupa jocul prestat, ca atat Steaua cat si Rapid vor termina pe locurile 4-5.
duminică, 7 noiembrie 2010
cronica meciului Lazio-Roma
Lazio – AS Roma 0-2
In ultimii ani Roma se afla in clasament inaintea marii rivale din Roma, dar de aceasta data Lazio pornea de pe primul loc. Oricum, indiferent de locurile din clasament acest derby este foarte incins. Special in acest sezon pentru noi romanii a fost faptul ca Radu Stefan a fost titular pentru Lazio si a jucat chiar bine.
Plusul de experienta al Romei a facut diferenta, echipa lui Ranieri, care, in sezoanele trecute s-a batut la titlu a facut mai bine fata presiunii jocului decat Lazio, care de cativa ani isi construieste o echipa.
Ambele echipe au inceput cu sisteme de joc asemanatoare, 4-4-2, cu deosebirea ca la Roma, Mirko Vucinic a jucat mijlocas ofensiv.
Lazio a inceput bine partida avand doua bune sanse de gol prin Tommaso Rocchi si Hernandes, dar apoi jocul a fost controlat de Roma, care a stiut sa aglomereze mijlocul terenului si, prin retragerea lui Vucinic ca mijlocas ofensiv, a reusit sa recupereze multe baloane. Pana la sfarsitul primei reprize Roma a ratat o mare ocazie prin Greco, dar pe ansamblu, cele doua echipe s-au anulat reciproc.
Meciul s-a animat odata cu penaltiul stupid comis de Lichsteiner, care la o minge a lui Simplicio a comis hent si astfel i-a permis lui Boriello sa marcheze. Ma asteptam ca dupa primirea golului Lazio sa preseze, dar acest lucru nu s-a intamplat, iar cei care au avut inca o ocazie mare au fost tot jucatorii Romei prin Vucinic, la sutul lui Simplicio.
Apoi a venit faza care, probabil a schimbat meciul. Consider ca arbitrul a refuzat in penalti clar lazialilor la faultul lui Riise asupra lui Muari. Protestele jucatorilor lui Lazio nu au avut efect, iar in minutul 85 arbitrul a acordat inca un penalti pentru Roma la faultul lui Dias asupra lui Julio Baptista. Penaltiul a fost transformat elegant de Vucinic.
Dintre jucatorii celor doua echipe mi-au placut mijlocasii ofensivi Vucinic si Mauri care au alergat foarte mult, au pasat bine si au creat multe ocazii de gol pentru coechipieri. Ca dezamagiri as putea sa il remarc pe lazialul Fernando Muslera, portarul nationalei Uruguayului prinzand un meci foarte slab.
Pe ansamblu cred ca victoria Romei este meritata. Pacat ca victoria este umbrita de greseala arbitrului la penaltiul neacordat lui Lazio. Lazialii raman pe primul loc in clasament in timp ce Roma revine pe locul 7 dupa inceputul dezastruos de sezon.
In ultimii ani Roma se afla in clasament inaintea marii rivale din Roma, dar de aceasta data Lazio pornea de pe primul loc. Oricum, indiferent de locurile din clasament acest derby este foarte incins. Special in acest sezon pentru noi romanii a fost faptul ca Radu Stefan a fost titular pentru Lazio si a jucat chiar bine.
Plusul de experienta al Romei a facut diferenta, echipa lui Ranieri, care, in sezoanele trecute s-a batut la titlu a facut mai bine fata presiunii jocului decat Lazio, care de cativa ani isi construieste o echipa.
Ambele echipe au inceput cu sisteme de joc asemanatoare, 4-4-2, cu deosebirea ca la Roma, Mirko Vucinic a jucat mijlocas ofensiv.
Lazio a inceput bine partida avand doua bune sanse de gol prin Tommaso Rocchi si Hernandes, dar apoi jocul a fost controlat de Roma, care a stiut sa aglomereze mijlocul terenului si, prin retragerea lui Vucinic ca mijlocas ofensiv, a reusit sa recupereze multe baloane. Pana la sfarsitul primei reprize Roma a ratat o mare ocazie prin Greco, dar pe ansamblu, cele doua echipe s-au anulat reciproc.
Meciul s-a animat odata cu penaltiul stupid comis de Lichsteiner, care la o minge a lui Simplicio a comis hent si astfel i-a permis lui Boriello sa marcheze. Ma asteptam ca dupa primirea golului Lazio sa preseze, dar acest lucru nu s-a intamplat, iar cei care au avut inca o ocazie mare au fost tot jucatorii Romei prin Vucinic, la sutul lui Simplicio.
Apoi a venit faza care, probabil a schimbat meciul. Consider ca arbitrul a refuzat in penalti clar lazialilor la faultul lui Riise asupra lui Muari. Protestele jucatorilor lui Lazio nu au avut efect, iar in minutul 85 arbitrul a acordat inca un penalti pentru Roma la faultul lui Dias asupra lui Julio Baptista. Penaltiul a fost transformat elegant de Vucinic.
Dintre jucatorii celor doua echipe mi-au placut mijlocasii ofensivi Vucinic si Mauri care au alergat foarte mult, au pasat bine si au creat multe ocazii de gol pentru coechipieri. Ca dezamagiri as putea sa il remarc pe lazialul Fernando Muslera, portarul nationalei Uruguayului prinzand un meci foarte slab.
Pe ansamblu cred ca victoria Romei este meritata. Pacat ca victoria este umbrita de greseala arbitrului la penaltiul neacordat lui Lazio. Lazialii raman pe primul loc in clasament in timp ce Roma revine pe locul 7 dupa inceputul dezastruos de sezon.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
cronica meciului Inter-Brescia
Inter-Brescia 1-1
Este primul meci complet al Inter-ului din era Benitez pe care il vad si impresia mea este ca echipa si-a pierdut stralucirea din sezonul trecut.
Jucatorii incearca foarte mult sa rezolve actiunile individual si suteaza din pozitii dificile fara a incerca combinatiile rapide de sezonul trecut. Dupa acest egal si dupa victoriile chinuite obtinute cu 1-0 in fata Genovei si a lui Cagliari, pot spune ca Inter trebuie sa isi schimbe modul de joc pentru a castiga titlul, mai ales ca in acest sezon Milan si Juve s-au intarit.
Benitez a inceput jocul cu un sistem curajos, cu doua extreme avansate, Coutinho si Pandev alaturi de mijlocasii Sneijder si Zanetti si doi atacanti clasici, Eto’o si Milito.
De partea celalalta Brescia a inceput cu un 4-5-1 in care Andrea Caracciolo a jucat avansat si Diamanti mijlocas ofensiv.
Milanezii au inceput foarte bine cu doua ocazii mari ale lui Pandev si Eto’o, dar mai intai macedoneanul a tras putin alaturi, iar sutul lui Eto’o a fost aparat.
A venit apoi golul Bresciei cu o minge lunga catre Andrea Caracciolo care nu a putut fi blocat de Samuel si Lucio si a sutat plasat pe langa Castelazzi.
Pana la sfarsitul primei reprize Inter a atacat haotic, plimband balonul ca la handbal in jurul careului Bresciei, dar nereusind sa creeze vreo faza periculoasa. Singurul lucru notabil a fost schimbarea lui Maicon accidentat.
Dupa pauza, cam acelasi scenariu. Inter nu si-a creat vreo ocazii cu adevarat periculoase pana la penaltiul acordat la o faza in care Eto’o a combinat cu Pandev, macedoneanul fiind impins de Berardi. A transformat Eto’o. Inter ar fi putut sa mai primesca inca o lovitura de pedeapsa, dar Milito a cazut prea usor din contactul cu Zebina iar arbitrul l-a ignorat.
Rafa Benitez poate acuza cele trei accidentari din acest meci, Maicon, Samuel si Sneijder dar chiar si cu ei in teren jocul milanezilor este incalcit, fara combinatii intre jucatori, parca fiecare joaca pentru el.
Exista cateva puncte slabe ale Interului si anume: absenta unei linii de mijloc puternice care sa ofere baloane atacantilor, Sneijder fiind bine marcat in acest meci de catre Baiocco, Chivu care are un joc foarte slab in linia de fund fiind depasit prea usor, iar in atac Milito joaca in alt film, accidentarea care l-a tinut departe de gazon o perioada lunga de timp punandu-si amprenta asupra jocului argentinianului. Ar trebui achizitionati cativa jucatori noi in pauza de iarna, sange proaspat care sa revigoreze putin echipa oarecum plafonata a lui Benitez. Ca o bucurie personala dupa acest joc, in calitatea mea de fan al lui Juvetus, pot spune ca plecarea lui Zebina de la Torino este un lucru mare, francezul aratand si in acest joc cat este de imprudent in actiunile sale, chiar si interiorul propriului careu.
Este primul meci complet al Inter-ului din era Benitez pe care il vad si impresia mea este ca echipa si-a pierdut stralucirea din sezonul trecut.
Jucatorii incearca foarte mult sa rezolve actiunile individual si suteaza din pozitii dificile fara a incerca combinatiile rapide de sezonul trecut. Dupa acest egal si dupa victoriile chinuite obtinute cu 1-0 in fata Genovei si a lui Cagliari, pot spune ca Inter trebuie sa isi schimbe modul de joc pentru a castiga titlul, mai ales ca in acest sezon Milan si Juve s-au intarit.
Benitez a inceput jocul cu un sistem curajos, cu doua extreme avansate, Coutinho si Pandev alaturi de mijlocasii Sneijder si Zanetti si doi atacanti clasici, Eto’o si Milito.
De partea celalalta Brescia a inceput cu un 4-5-1 in care Andrea Caracciolo a jucat avansat si Diamanti mijlocas ofensiv.
Milanezii au inceput foarte bine cu doua ocazii mari ale lui Pandev si Eto’o, dar mai intai macedoneanul a tras putin alaturi, iar sutul lui Eto’o a fost aparat.
A venit apoi golul Bresciei cu o minge lunga catre Andrea Caracciolo care nu a putut fi blocat de Samuel si Lucio si a sutat plasat pe langa Castelazzi.
Pana la sfarsitul primei reprize Inter a atacat haotic, plimband balonul ca la handbal in jurul careului Bresciei, dar nereusind sa creeze vreo faza periculoasa. Singurul lucru notabil a fost schimbarea lui Maicon accidentat.
Dupa pauza, cam acelasi scenariu. Inter nu si-a creat vreo ocazii cu adevarat periculoase pana la penaltiul acordat la o faza in care Eto’o a combinat cu Pandev, macedoneanul fiind impins de Berardi. A transformat Eto’o. Inter ar fi putut sa mai primesca inca o lovitura de pedeapsa, dar Milito a cazut prea usor din contactul cu Zebina iar arbitrul l-a ignorat.
Rafa Benitez poate acuza cele trei accidentari din acest meci, Maicon, Samuel si Sneijder dar chiar si cu ei in teren jocul milanezilor este incalcit, fara combinatii intre jucatori, parca fiecare joaca pentru el.
Exista cateva puncte slabe ale Interului si anume: absenta unei linii de mijloc puternice care sa ofere baloane atacantilor, Sneijder fiind bine marcat in acest meci de catre Baiocco, Chivu care are un joc foarte slab in linia de fund fiind depasit prea usor, iar in atac Milito joaca in alt film, accidentarea care l-a tinut departe de gazon o perioada lunga de timp punandu-si amprenta asupra jocului argentinianului. Ar trebui achizitionati cativa jucatori noi in pauza de iarna, sange proaspat care sa revigoreze putin echipa oarecum plafonata a lui Benitez. Ca o bucurie personala dupa acest joc, in calitatea mea de fan al lui Juvetus, pot spune ca plecarea lui Zebina de la Torino este un lucru mare, francezul aratand si in acest joc cat este de imprudent in actiunile sale, chiar si interiorul propriului careu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
