gestul lui Sorin Cartu

Despre Sorin Cartu nu se poate spune ca este un antrenor calm. Dar de aceasta data a intrecut orice limita a “respectului” fata de jocul de fotbal in sine. In campionatul intern gestul de a sparge geamul pe terenul advers se lasa probabil cu un avertisment, dar, din pacate, in competitiile europene are ca efect denigrarea imaginii echipei. Demiterea sa a fost un gest normal al unei echipe care isi doreste un PR bun.
Cred ca gestul sau poate fi catalogat fie ca imaginea neputintei echipei sale, un fel de frustrare, dar cel mai mult, cred ca aceasta este imaginea fotbalului romanesc. Locul unde astfel de comportament, alergarea arbitrilor pe tunelul de la vestiare sau urmarirea echipei adverse cu masina plina de bani, vezi cazul Gigi Becali, sunt menite sa puna presiune pe arbitrii, sa ii faca sa greseasca in favoarea ta.
In campionatele puternice sau in cupele europene astfel de gesturi se lasa cu amenzi grase sau suspendari si nu cu simple avertismente.
Diferenta de cultura fotbalistica este evidenta. In fotbalul european antrenorul reprezinta punctul de sprijin al fotbalistului aflat pe teren. Atunci cand priveste catre banca tehnica sa identifice un punct de sprijin, de incredere. Poate va aduceti aminte de Rinus Michels, marele antrenor olandez, celebrul Sfinx. In lumea est europeana a existat un Valeri Lobanovski, care se legana pe banca tehnica, dar nu se ridica de acolo. Ambii reprezentau imaginea linistii perfecte. Exista si in fotbalul european antrenori agitati, vezi cazul Giovanni Trapattoni, dar acest lucru nu depaseste limitele decentei, a respectului fata de adversar, fata de public.
Gestul lui Cartu va fi uitat mai devreme sau mai tarziu, dar ce este cel mai important este sa invatam din acesta, sa ne dam seama ca o astfel de imagine poate avea efecte pe termen lung asupra fotbalului romanesc, daca este sa privim si atitudinea fanilor romani din ultima perioada.