Stim sa ne apreciem cu adevarat sportivii de valoare?

Romanii au un mare talent de a ridica in slavi sportivii cand obtin o performanta si apoi de a-i critica vehement cand rezultatele nu mai sunt la nivelul dorit, fara a analiza si motivele insuccesului. Cel mai bun exemplu este Simona Halep. O jucatoare de tenis de numai 23 de ani, care a facut pasul spre marea performanta de numai 1 an sau 2 si care a jucat in 2014 doua finale de turnee importante, Rolland Garros si Madrid pierzandu-le pe amandoua. Tot in 2014 romanca a castigat turneul de la Doha si cel de la Bucuresti. Parcusul bun a propulsat-o pe locul 2 mondial. In ultima perioada, romanca a abandonat la mai multe turnee din cauza unor accidentari mai mult sau mai putin reale, cazand pe locul 3 si, in scurt timp pe 4. Criticii, printre care in mod surprizator se afla si Ilie Nastase, apreciaza ca romanca a beneficiat numai de un traseu favorabil fara a vedea si faptul ca pentru o jucatoare de numai 23 de ani forma fizica scade catre sfarsitul sezonului. Faptul ca Simona nu a castigat nici un turneu de Mare Slam, lucru de asemenea adus mereu in discutie de “admiratori” care acum ceva timp o laudau, nu mi se pare justificat, avand in vedere ca Na Li a castigat primul turneu de Mare Slam la aproximativ 30 de ani, iar Simona, prin finala de la Paris, a demonstrat ca poate. Romania a ocupat locul 4 la campionatul mondial de gimnastica, iar Larisa Iordache a devenit vicecampioana mondiala la individual compus. In ciuda acestor performante exista comentatori care sunt nemultumiti de rezultatele gimnasticii feminine romanesti si care uita ca ultima medalie la individual compus a fost obtinuta in 2007. Tot acesti comentatori nu mai amintesc faptul ca echipa Romaniei este compusa din Larisa Iordache o gimnasta ajunsa la maturitate si de tinerele Stefania Stanila, Andreea Munteanu, Paula Tudorache si Anamaria Ocolisan aflate la prima competitie importanta. Avand in vedere si schimbarile de antrenori de la lot, plecarea cuplului Belu – Bitang, eu cred ca rezultatele de la mondialul de gimnastica din China sunt o mare performanta. Echipa de baschet masculin a Romaniei a ratat calificarea la Campionatul European de baschet pierzand in fata Letoniei in luna august. Jucatorii romani si conducatorii federatiei au fost aspru criticati pentru acest rezultat, fara a se vedea si faptul ca dupa foarte multi ani Romania a avut macar sansa de a se califica. Sau ca Romania a intalnit un adversar care are doi jucatori ce evolueaza in Euroliga de baschet in timp ce Romania propune numai unul si acela la primul sezon, Vlad Moldoveanu, vedeta nationalei. In ultima perioada, in baschetul masculin romanesc au reinceput sa apara sponsorii si, un lucru foarte important, Steaua si Dinamo si-au revitalizat sectiile de la acest sport. Calificata la Cupa Mondiala de Rugby de unde nu a lipsit, Romania a pierdut in Georgia in luna martie a acestui an ratand Cupa Europeana a Natiunilor, a doua competitie valorica dupa Turneul Celor 6 Natiuni. Pentru cine nu stie din cei 25 de jucatori care compun echipa Georgiei 18 evolueaza in Franta, 1 in Anglia si 1 in Scotia, puteri ale rugby-ului mondial, in timp ce numai 5 romani evolueaza "in afara" restul fiind “autohtoni”. Faptul ca ne mentinem in al doilea esalon al rugby-ului ca sa zic asa, este un lucru foarte important, mai ales ca este vorba despre un sport care are un public destul de specializat. Dar daca te duci la un meci de acasa pe cochetul stadion de la Arcul de Triumf te umpli de energie si de buna dispozitie. Este greu sa nu apreciezi sportul atunci cand vezi copii de 10 ani care se joaca cu balonul oval pe terenul 2 in timp ce echipa joaca cu Fiji sau Canada meciuri test. Dar cel mai tare m-a deranjat ca inaintea meciului Romania-Ungaria am auzit un comentator roman vorbind despre Emerich Ienei ca despre antrenorul de nationalitate maghiara si fostul sot al Vasilicai Tastaman fara a aminti performantele lui ca antrenor. Mi se pare la fel cum vorbim mereu despre sanii Simonei Halep in loc sa vedem performantele acesteia. Emerich Ienei a adus pentru fotbalul romanesc o mare performanta, Cupa Campionilor Europeni, trofeu care nu este la indemana oricui. Faptul ca unii afirma ca echipa cu care a castigat trofeul a fost creatia lui Florin Halagian, ca Ienei “i-a luat munca” “armeanului”, mi se pare exagerat. In Anglia, pentru un mare antrenor de fotbal si un om de legenda, Sir Bobby Robson, si el, ca si Ienei, un “campion al elegantei” si al respectului fata de joc si de fani, Federatia Engleza a organizat in 31 iulie 2014 ceea ce a devenit Ziua Sir Bobby Robson. Mi se pare un gest de mare respect pentru oamenii care au adus bucurie suporterilor, lucru pe care, in mod sigur, noi romanii, trebuie sa il invatam.