In
aceasta campanie de calificare pentru Campionatul Mondial de fotbal, suporterii
nationalei au avut parte de rezultate obtinute “pe muchie”, fie ca a fost vorba
despre victoria in fata Macedoniei de Nord sau de infrangerea in fata Armeniei.
Acum,
dupa meciul pierdut in fata Germaniei, consider ca nationala Romaniei a dat
proba de foc in fata unui adversar foarte puternic si nu s-a facut de ras.
Nu
vreau sa ma entuziasmez, mai ales ca drumul pana la obtinerea calificiarii la
mondial este lung, dar cred ca perioada de reconstructie a echipei nationale
s-a incheiat.
Si,
pentru prima data dupa mult timp, jucatorii au parut ca isi doresc sa dea totul
pentru nationala.
Momentul
este bun, mai ales ca multi jucatori evolueaza titulari la echipele de club,
chiar daca nu sunt echipe de top si acest lucru ajuta.
Selectionerul
Mirel Radoi incepe si el sa inteleaga ca, pentru a castiga sau macar pentru a
obtine un rezultat bun, trebuie sa te si aperi bine nu numai sa joci ofensiv.
Echipa
are inca probleme in aparare, mai ales pe banda stanga. Fie ca a fost vorba
despre Camora, Bancu sau Tosca, parca niciunul nu a fost de nationala. O solutie
ar putea fi Florin Stefan, jucator ce evolua foarte bine la tineret si care
acum, dupa ce a fost transferat de CFR Cluj, poate constitui o solutie pentru
nationala mare.
De
asemenea, nu sunt solutii foarte bune pentru pozitia de varf de atac. George
Puscas pare ca nu se mai maturizeaza, Alibec cu viata lui extrasportiva sta mai
mult accidentat, astfel ca, probabil, ne vom baza din nou pe Keseru, jucator
care, dupa revenirea la FCSB se afla intr-o forma buna.
Un
alt element important pe care l-am sesizat, este faptul ca suporterii
nationalei dar si jurnalistii par sa devina mai realisti. Acestia incep sa
inteleaga nivelul nationalei si isi adapteaza asteptarile. Nu pot sa ii ceri
unui Ianis Hagi sa fie Gheorghe Hagi. De asemenea, Stanciu nu poate fi comparat
cu Sabau sau Ilie Dumitrescu.
Trebuie
sa acceptam ca Romania este o echipa din al doilea sau al treilea esalon
valoric al Europei, dar este o echipa care are potential.
Dupa
experimentul Daum, care mie mi s-a parut cea mai mare greseala pe care
conducerea federatiei de fotbal a putut-o face, increderea pe care au aratat-o
in Radoi mi se pare un lucru bun. Un antrenor care a condus echipa de tineret,
care a lucrat alaturi de jucatori tineri, reprezinta, in opinia, mea cea mai
buna solutie pentru reconstructia unei echipe.
Pentru
Romania urmeaza un meci foarte greu, o finala pentru locul 2, cu Armenia.
Sper
ca forma buna a echipei lui Radoi sa continue echipa sa obtina victoria. Romania
porneste favorita, mai ales daca analizam echipele unde evolueaza jucatorii
celor doua echipe, dar Armenia cu al sau un antrenor experimentat, Joaquin
Caparos, reprezinta o nuca foarte tare. Este o ehcipa artagoasa, plina de
vitalitate, care ne poate pune probleme.
Vor
veni apoi meciurile cu Islanda si Liechtestein, teoretic meciuri usoare.
Oricum
ar fi, poate ca nu vom prinde locul, 2 dar cred ca obiectivul cel mai
important, reconstructia echipei nationale, a fost realizat.
