Roger Federer a castigat Turneul Campionilor la tenis editia 2011 invingandu-l in finala disputata la Londra pe Jo-Wilfried Tsonga cu 6-3 6-7 6-3.
Elvetianul a castigat primul set reusind un break in game-ul 8. In al doilea a mai reusit un break, dar Tsonga a revenit, a reusit la randul sau un break, a salvat un matchpoint a lui Federer si apoi s-a impus cu 8-6 in tie-break. Al treilea set a semanat cu primul, Federer a reusit un break, iar in final a reusit sa se impuna tot cu 6-3.
Experienta lui Federer si dorinta acestuia de a arata ca nu este un jucator “plictisit” asa cum il considera multi au avut un rol important in victoria elvetianului, care a parut foarte stapan pe sine.
Francezul Tsonga a reusit un turneu foarte bun, cu jocuri foarte spectaculoase, in care serviciul sau mi-a placut mult. De asemenea, mi se pare ca s-a maturizat, jocul sau este mai organizat, iar venirile la fileu sunt mai calculate decat in anii anteriori. Cred ca in sezoanele urmatoare Tsonga va fi unul dintre primii 5 jucatori ai lumii daca va continua cu acest joc bine organizat si va lasa in continuare nervii la o parte.
Personal imi place jocul lui Federer, foarte calm, in care elvetianul da impresia ca stie permanent ceea ce face. Ajuns la 30 de ani, Roger Federer a aratat ca stie sa puncteze in momentele esentiale ale jocului, se concentreaza foarte bine si, chiar si atunci cand simte presiunea adversarului raspunde bine. Acesta a reusit sa treaca peste toate dezamagirile acestui sezon, si este primul jucator care a castigat turneul campionilor de sase ori in cariera.
duminică, 27 noiembrie 2011
A murit Gary Speed
Gary Speed, selectionerul Tarii Galilor, fostul jucator al lui Leeds United si Newcastle United, primul jucator din Premier League cu 500 meciuri, a fost gasit mort in locuinta sa.
A fost detinatorul recordului celor mai multe partide jucate in Premier League cu 535partide, fiind depasit ulterior de David James.
Gary Speed a inceput fotbalul la Leeds United, debutand in echipa mare la 19 ani si i-a avut coechipieri printre altii pe Gordon Strachan, Dabid Batty si Gary McAllistar. S-a transformat apoi la Everton de unde a plecat desi fusese numit capitan al echipei, fara a divulga presei motivul plecarii sale, lasand loc multor barfe. A trecut apoi la Newcastle United, echipa condusa de Sir Bobby Robson cu care a obtinut cele mai importante performante, doua finale pierdute de Cupa Angliei in 1998 in fata lui Arsenal si in 1999 in fata lui Manchester United. In 2004 s-a transferat la Bolton unde a “implinit” cele 500 meciuri in Premier League intr-un meci disputat in fata lui West Ham. In 2008 s-a transferat la Sheffield United. Accidentarile l-au facut sa rateze aproape tot sezonul 2008-2009, iar retragerea si-a anuntat-o la 41 de ani.
In nationala Tarii Galilor a jucat 85 de meciuri retragand-se in 2004.
A fost numit prima data intr-o functie de manager in sezonul 2010-2011 la Sheffiled United, dar nu a apucat multe meciuri fiind numit apoi selectioner al Tarii Galilor in locul lui John Toschack.
A fost detinatorul recordului celor mai multe partide jucate in Premier League cu 535partide, fiind depasit ulterior de David James.
Gary Speed a inceput fotbalul la Leeds United, debutand in echipa mare la 19 ani si i-a avut coechipieri printre altii pe Gordon Strachan, Dabid Batty si Gary McAllistar. S-a transformat apoi la Everton de unde a plecat desi fusese numit capitan al echipei, fara a divulga presei motivul plecarii sale, lasand loc multor barfe. A trecut apoi la Newcastle United, echipa condusa de Sir Bobby Robson cu care a obtinut cele mai importante performante, doua finale pierdute de Cupa Angliei in 1998 in fata lui Arsenal si in 1999 in fata lui Manchester United. In 2004 s-a transferat la Bolton unde a “implinit” cele 500 meciuri in Premier League intr-un meci disputat in fata lui West Ham. In 2008 s-a transferat la Sheffield United. Accidentarile l-au facut sa rateze aproape tot sezonul 2008-2009, iar retragerea si-a anuntat-o la 41 de ani.
In nationala Tarii Galilor a jucat 85 de meciuri retragand-se in 2004.
A fost numit prima data intr-o functie de manager in sezonul 2010-2011 la Sheffiled United, dar nu a apucat multe meciuri fiind numit apoi selectioner al Tarii Galilor in locul lui John Toschack.
joi, 17 noiembrie 2011
Springboks 1995
Am vazut filmul “Neinfrant” in regia lui Clint Eastwood cu Morgan Freeman in rolul lui Nelson Mandela, fostul presedinte al Africii de Sud si mi-am amintit de echipa nationala de rugby a Africii de Sud castigatoare a Cupei Mondiale de Rugby din 1995.
Nationala de rugby a Africii de Sud, numita si springboks sau bokke, a fost unul dintre liantii care a unit o tara dezbinata de regimul de apartheid. Pentru cine nu stie, nationala de rugby a Africii de Sud nu a putut participa la cupele Mondiale din 1997 si 1991 datorita boicotului anti-apartheid. Rugbyul a pansat niste rani vechi, cateva sute de ani de lupte coloniale. Traditional, rugby-ul era al omului alb, un joc pentru Afrikaner, iar majoritatea comunităţilor de culoare jucau fotbal.
Cupa mondială de rugby din 1995 a fost organizată în aceasta tara proaspat eliberata. Alegerea tarii pentru a gazdui Cupa Mondiala de Rugby a declansat un val urias de sprijin atat din partea comunitatii albe, cat din partea negrilor. Acesta a fost primul eveniment sportiv major care a avut loc in Africa de Sud, iar arhiepiscopul Desmond Tutu a poreclit natiunea sud-africana ca fiind " naţiunea-curcubeu", iar sloganul a fost ca Springboks au in spatele "o echipa, o singură ţară". Atat capitanul Francois Pienaar cat şi managerul Morne du Plessis au încercat să promoveze acest slogan.
Ideea lor a avut efectul de unire dorit atat intre spectatori dar si intre jucatori, in ciuda faptului ca pe teren s-a aflat un singur jucator de culoare, Chester Williams.
Meciul a fost unul foarte echilibrat desi toata lumea vedea Noua Zeelanda castigatoare, mai ales ca il avea in componenta pe Jonah Lomu, cea mai puternica aripa din lume. All Blacks invinsesera tot pana la finala si aratau un joc teribil. In finala nu s-a inscris nici un eseu, punctele fiind aduse de transformerii Andrew Mehrtens si Joel Stransky. A fost prima finala de Cupa Mondiala care a intrat in prelungiri. Victoria Africii de Sud a fost adusa de un drop-goal al lui Joel Stransky cu 3 min inainte de finalul prelungirilor.
Echipa Africii de Sud ii avea in componenta pe langa capitanul Francois Pienaar, aripa Chester William si uvertura Joel Stransky pe Andre Joubert, Japie Mulder, Hennie Le Roux, Joost van der Westhuizen, Peter Os du Randt, Chris Rossouw sau Ruben Kruger.
Din echipa Noii Zeelande faceau partea capitanul Sean Fitzpatrick sau Josh Kronfeld.
Momentul in care trofeul i-a fost inmanat lui Francois Pienaar de catre presedintele Nelson Mandela imbracat cu un tricou galben-verde al springboks este unul dintre cele mai frumoase din istoria rugby-ului.
Nationala de rugby a Africii de Sud, numita si springboks sau bokke, a fost unul dintre liantii care a unit o tara dezbinata de regimul de apartheid. Pentru cine nu stie, nationala de rugby a Africii de Sud nu a putut participa la cupele Mondiale din 1997 si 1991 datorita boicotului anti-apartheid. Rugbyul a pansat niste rani vechi, cateva sute de ani de lupte coloniale. Traditional, rugby-ul era al omului alb, un joc pentru Afrikaner, iar majoritatea comunităţilor de culoare jucau fotbal.
Cupa mondială de rugby din 1995 a fost organizată în aceasta tara proaspat eliberata. Alegerea tarii pentru a gazdui Cupa Mondiala de Rugby a declansat un val urias de sprijin atat din partea comunitatii albe, cat din partea negrilor. Acesta a fost primul eveniment sportiv major care a avut loc in Africa de Sud, iar arhiepiscopul Desmond Tutu a poreclit natiunea sud-africana ca fiind " naţiunea-curcubeu", iar sloganul a fost ca Springboks au in spatele "o echipa, o singură ţară". Atat capitanul Francois Pienaar cat şi managerul Morne du Plessis au încercat să promoveze acest slogan.
Ideea lor a avut efectul de unire dorit atat intre spectatori dar si intre jucatori, in ciuda faptului ca pe teren s-a aflat un singur jucator de culoare, Chester Williams.
Meciul a fost unul foarte echilibrat desi toata lumea vedea Noua Zeelanda castigatoare, mai ales ca il avea in componenta pe Jonah Lomu, cea mai puternica aripa din lume. All Blacks invinsesera tot pana la finala si aratau un joc teribil. In finala nu s-a inscris nici un eseu, punctele fiind aduse de transformerii Andrew Mehrtens si Joel Stransky. A fost prima finala de Cupa Mondiala care a intrat in prelungiri. Victoria Africii de Sud a fost adusa de un drop-goal al lui Joel Stransky cu 3 min inainte de finalul prelungirilor.
Echipa Africii de Sud ii avea in componenta pe langa capitanul Francois Pienaar, aripa Chester William si uvertura Joel Stransky pe Andre Joubert, Japie Mulder, Hennie Le Roux, Joost van der Westhuizen, Peter Os du Randt, Chris Rossouw sau Ruben Kruger.
Din echipa Noii Zeelande faceau partea capitanul Sean Fitzpatrick sau Josh Kronfeld.
Momentul in care trofeul i-a fost inmanat lui Francois Pienaar de catre presedintele Nelson Mandela imbracat cu un tricou galben-verde al springboks este unul dintre cele mai frumoase din istoria rugby-ului.
duminică, 13 noiembrie 2011
Belgia-Romania sau cum ne prefacem ca reconstruim nationala
Nu stiu cum a fost ales ca adversar Belgia, dar mi se pare unul dintre cele mai bune exemple pe care Romania ar trebui sa le adopte pentru a reconstrui nationala de fotbal. Belgienii spre deosebire de noi nu si-au propus calificarea la fiecare turneu final, iar de aproximativ 5 ani promoveaza tineri in echipa nationala. Dintre acestia Felaini (Everton), Witsel (Benfica), Kompany (Manchester City) sunt jucatori care au ajuns titulari si au prins contracte bune la echipe mari din Europa.
Despre meci in sine nu am ce sa spun prea mult pentru ca noi nu am jucat mare lucru.
In prima repriza nu am reusit sa iesim din propria jumatate, ne-am lasat dominati, am pierdut baloane usor la mijloc. Varga si Lazar se pierdusera pe teren, iar Cocis a fost absent, ca de obicei. In aparare, Goian si Chiriches pareau ca s-au cunoscut la intrarea pe gazon, iar atacantii nu au primit baloane utile. Golurile au fost marcate de belgieni pe doua greseli ale romanilor, la primul, Goian pierzandu-l nepermis din marcaj pe van Buyten, iar la al doilea Cocis reusind sa inscrie, dar in proprie poarta, la centrarea lui van den Borre. Cred ca si la al doilea gol o parte din vina o are tot Goian care a fost depasit usor de belgian. Scorul pauzei putea fi 3-0 daca arbitrul nu anula eronat golul marcat de Axel Witsel.
In a doua repriza nationala Romaniei a mai incercat cate ceva, intrarea lui Torje si a lui Mazilu reusind sa revigoreze atacul apatic al lui Piturca. Golul Romaniei a fost opera cuplului Mazilu-Torje, in urma combinatiei acestora balonul ajungand la Daniel Niculae care a marcat cu un sut frumos de la 16 m.
Belgia putea sa refaca diferenta de doua goluri la bara lui Vertonghen. La faza imediat urmatoare Mazilu a ratat egalarea. Echipa lui Piturca a avut sansa de a obtine un egal, pe care eu il consider nemeritat, in min. 87, cand arbitrul a acordat penalti la o actiune frumoasa a aceluiasi Torje. Rat, a executat prea relaxat, sutand slab balonul fiind retinut de Gillet.
Belgia a inceput cu Gillet in poarta, van den Bore, Kompany, van Buyten, Vertonghen in aparare, Defour, Witsel mijlocasi defensivi, Fellaini, Chadli si Mertens mijlocasi ofensivi si Mirallas varf impins. Sistemul impus acum cativa ani in nationala Belgiei incepe sa dea roade, echipa are o posesie buna a balonului, dar utilizeaza bine si baloanele inalte, Felaini actionand de multe ori ca pivot. Au mai jucat Vossen, Nainggolan, Moussa Dembele si de Bruyne.
Romania a inceput cu un sistem 4-3-3 cu Tătăruşanu in poarta, Luchin, Chiricheş, Goian si Raţ in aparare, Cociş, Lazăr, Pintilii la mijloc, Varga mijlocas ofensiv, Bogdan Stancu si Daniel Niculae in atac. Au mai jucat Pleaşcă, Găman, Papp, Tănase si Torje.
Nu il inteleg pe Piturca. Incearca sa impuna un sistem 4-3-3 chiar daca acest sistem nu este adaptat nationalei Romaniei si lotului pe care il are la dispozitie. Cred ca mult mai potrivit un 4-4-2, pentru care ar avea si jucatori adecvati. Eu vad nationala jucand in linia de mijloc cu Lazar si Bourceanu ca mijlocasi defensivi si pe benzi cu Torje si Varga. Si in acest meci a fost evident ca Varga stie numai in banda. Solutii de rezerva pentru postul de mijlocas defensiv ar putea fi Alexa sau Ropotan, iar pentru benzi Sanmartean, Adrian Cristea si Tanase, ultimul numai cat il mai tine forma buna. In linia de atac cred ca Bogdan Stancu nu are ce sa caute in acest moment, avand in vedere ca nu reuseste sa se impuna la echipa de club. Un cuplu mult mai potrivit ar fi Mazilu-Daniel Niculae cu rezerve Marius Niculae, cu multe goluri marcate in acest campionat pentru Dinamo si Gigel Bucur, care are un sezon bun la Kuban.
In aparare sistemul de 4 fundasi in linie trebuie lucrat, jucatorii trebuie sa se cunoasca intre ei, iar schimbarea la fiecare meci a fundasilor centrali este o problema. De asemenea, cred ca nu ar mai trebui selectionat Rat, jucator care a inceput sa lustruiasca banca la Sahtior si care vine la nationala pentru a se relaxa. O solutie ar putea fi Latovlevic.
Jucatori ca Pintilii, Pleasca, Cocis sau Gaman nu au ce sa caute in echipa nationala. Referitor la Gaman nu vreau sa spun nimic, pentru ca il consider un jucator lipsit de caracter. Cocis este jucatorul care nu isi gaseste locul in echipa, pur si simplu nu s-a inventat un post pentru el in nationala Romaniei. Primii doi nu au valoare sa joace in nationala Romaniei,trebuie sa creasca si sa mai joace la echipele de club.
Avand in vedere ca nationala de tineret a Romaniei nu produce fotbalisti de valoare, o solutie ar fi organizarea de trialuri sau naturalizarea unor jucatori.
Singurul antrenor care a incercat sa organizeze trialuri la nationala Romaniei a fost Boloni. Cu ocazia acestor jocuri ar putea fi vazuta valoarea unor jucatori ca Pleasca sau Pintilii.
Jucatori ca Wesley sau Traore ar face bine atacului nationalei, Hugo Luz, de la FC Vaslui este un fost fundas stanga al nationalei de tineret a Portugaliei, ca sa nu mai vorbim despre strainii CFR-ului, iar naturalizarea lor ar aduce un echipei nationalei.
Piturca ar trebui sa lase la o parte interesele impresarilor fotbalului romanesc, fratii Becali, si sa faca o selectie corecta, bazata pe forma de moment a echipelor si a jucatorilor. Nu este normal ca jucatori ca Adrian Cristea, Marius Niculae, Danciulescu sau Alexa sa nu prinda macar cateva minute intr-un joc amical. De asemenea, pentru ca relatiile de joc sa se intareasca ar trebui facuta o echipa tip, cu Torje titular.
Piturca a reusit insa si lucruri bune la acest meci si anume neselectionerea Mutu, lasat sa se pregateasca la Cesena pentru Serie B, Tamas ostenit dupa meciurile cu sticlele de bere in barurile din Birmingham si superstarul Gheorghe Florescu, jucator care nu are echipa, in caz ca cineva a uitat de el.
Despre meci in sine nu am ce sa spun prea mult pentru ca noi nu am jucat mare lucru.
In prima repriza nu am reusit sa iesim din propria jumatate, ne-am lasat dominati, am pierdut baloane usor la mijloc. Varga si Lazar se pierdusera pe teren, iar Cocis a fost absent, ca de obicei. In aparare, Goian si Chiriches pareau ca s-au cunoscut la intrarea pe gazon, iar atacantii nu au primit baloane utile. Golurile au fost marcate de belgieni pe doua greseli ale romanilor, la primul, Goian pierzandu-l nepermis din marcaj pe van Buyten, iar la al doilea Cocis reusind sa inscrie, dar in proprie poarta, la centrarea lui van den Borre. Cred ca si la al doilea gol o parte din vina o are tot Goian care a fost depasit usor de belgian. Scorul pauzei putea fi 3-0 daca arbitrul nu anula eronat golul marcat de Axel Witsel.
In a doua repriza nationala Romaniei a mai incercat cate ceva, intrarea lui Torje si a lui Mazilu reusind sa revigoreze atacul apatic al lui Piturca. Golul Romaniei a fost opera cuplului Mazilu-Torje, in urma combinatiei acestora balonul ajungand la Daniel Niculae care a marcat cu un sut frumos de la 16 m.
Belgia putea sa refaca diferenta de doua goluri la bara lui Vertonghen. La faza imediat urmatoare Mazilu a ratat egalarea. Echipa lui Piturca a avut sansa de a obtine un egal, pe care eu il consider nemeritat, in min. 87, cand arbitrul a acordat penalti la o actiune frumoasa a aceluiasi Torje. Rat, a executat prea relaxat, sutand slab balonul fiind retinut de Gillet.
Belgia a inceput cu Gillet in poarta, van den Bore, Kompany, van Buyten, Vertonghen in aparare, Defour, Witsel mijlocasi defensivi, Fellaini, Chadli si Mertens mijlocasi ofensivi si Mirallas varf impins. Sistemul impus acum cativa ani in nationala Belgiei incepe sa dea roade, echipa are o posesie buna a balonului, dar utilizeaza bine si baloanele inalte, Felaini actionand de multe ori ca pivot. Au mai jucat Vossen, Nainggolan, Moussa Dembele si de Bruyne.
Romania a inceput cu un sistem 4-3-3 cu Tătăruşanu in poarta, Luchin, Chiricheş, Goian si Raţ in aparare, Cociş, Lazăr, Pintilii la mijloc, Varga mijlocas ofensiv, Bogdan Stancu si Daniel Niculae in atac. Au mai jucat Pleaşcă, Găman, Papp, Tănase si Torje.
Nu il inteleg pe Piturca. Incearca sa impuna un sistem 4-3-3 chiar daca acest sistem nu este adaptat nationalei Romaniei si lotului pe care il are la dispozitie. Cred ca mult mai potrivit un 4-4-2, pentru care ar avea si jucatori adecvati. Eu vad nationala jucand in linia de mijloc cu Lazar si Bourceanu ca mijlocasi defensivi si pe benzi cu Torje si Varga. Si in acest meci a fost evident ca Varga stie numai in banda. Solutii de rezerva pentru postul de mijlocas defensiv ar putea fi Alexa sau Ropotan, iar pentru benzi Sanmartean, Adrian Cristea si Tanase, ultimul numai cat il mai tine forma buna. In linia de atac cred ca Bogdan Stancu nu are ce sa caute in acest moment, avand in vedere ca nu reuseste sa se impuna la echipa de club. Un cuplu mult mai potrivit ar fi Mazilu-Daniel Niculae cu rezerve Marius Niculae, cu multe goluri marcate in acest campionat pentru Dinamo si Gigel Bucur, care are un sezon bun la Kuban.
In aparare sistemul de 4 fundasi in linie trebuie lucrat, jucatorii trebuie sa se cunoasca intre ei, iar schimbarea la fiecare meci a fundasilor centrali este o problema. De asemenea, cred ca nu ar mai trebui selectionat Rat, jucator care a inceput sa lustruiasca banca la Sahtior si care vine la nationala pentru a se relaxa. O solutie ar putea fi Latovlevic.
Jucatori ca Pintilii, Pleasca, Cocis sau Gaman nu au ce sa caute in echipa nationala. Referitor la Gaman nu vreau sa spun nimic, pentru ca il consider un jucator lipsit de caracter. Cocis este jucatorul care nu isi gaseste locul in echipa, pur si simplu nu s-a inventat un post pentru el in nationala Romaniei. Primii doi nu au valoare sa joace in nationala Romaniei,trebuie sa creasca si sa mai joace la echipele de club.
Avand in vedere ca nationala de tineret a Romaniei nu produce fotbalisti de valoare, o solutie ar fi organizarea de trialuri sau naturalizarea unor jucatori.
Singurul antrenor care a incercat sa organizeze trialuri la nationala Romaniei a fost Boloni. Cu ocazia acestor jocuri ar putea fi vazuta valoarea unor jucatori ca Pleasca sau Pintilii.
Jucatori ca Wesley sau Traore ar face bine atacului nationalei, Hugo Luz, de la FC Vaslui este un fost fundas stanga al nationalei de tineret a Portugaliei, ca sa nu mai vorbim despre strainii CFR-ului, iar naturalizarea lor ar aduce un echipei nationalei.
Piturca ar trebui sa lase la o parte interesele impresarilor fotbalului romanesc, fratii Becali, si sa faca o selectie corecta, bazata pe forma de moment a echipelor si a jucatorilor. Nu este normal ca jucatori ca Adrian Cristea, Marius Niculae, Danciulescu sau Alexa sa nu prinda macar cateva minute intr-un joc amical. De asemenea, pentru ca relatiile de joc sa se intareasca ar trebui facuta o echipa tip, cu Torje titular.
Piturca a reusit insa si lucruri bune la acest meci si anume neselectionerea Mutu, lasat sa se pregateasca la Cesena pentru Serie B, Tamas ostenit dupa meciurile cu sticlele de bere in barurile din Birmingham si superstarul Gheorghe Florescu, jucator care nu are echipa, in caz ca cineva a uitat de el.
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Rezultatele meciurilor de baraj pentru Campionatul European din 2012
Ma gandeam sa incep aceste randuri cu celebrul citat din clasicii fotbalului romanesc “din pacate numai ghinionul ne-a facut sa nu fim in locul Bosniei la baraj”.
Valoarea Romaniei este comparabila cu cea a Georgiei si putin peste Moldova, Luxembourg sau Feroe. Nu aveam ce sa cautam la baraj. Nu era firesc sa fim in locul unei echipe ca cea a Bosniei. La ei putem vorbi despre ghinion pentru ca au picat cu Portugalia.
Dintre cele 4 meciuri de baraj numai cel dintre Bosnia si Portugalia mai ofera ceva suspans, dupa 0-0 la Sarajevo. Echipa Bosniei, cu o aparare improvizata a reusit sa tina piept cu succes Portugaliei lui Ronaldo. Meciul a fost dominat de portughezi, care au avut ocazii bune de a marca prin Raul Meirelles si Cristiano Ronaldo, dar care puteau fi infranti in min. 80 la sutul lui Ibisevic care a trecut foarte putin peste poarta. Cred ca Bosnia poate pune probleme in Portugalia, mai ales pe contraatac, apararea lusitanilor fiind destul de fragila.
Cehia a invins pe teren propriu echipa Muntenegru cu 2-0. Pentru cine nu cunoaste, echipa Muntenegrului ii are in componenta pe Mirko Vucinic de la Juventus si pe Stefan Jovetic de la Fiorentina, alaturi, normal, de rapidistul Bozovic si ex-rapidistul Djalovic, ultimii doi rezerve in meciul de aseara. In prima repriza a fost o singura ocazie buna de gol, a muntenegrenilor, prin Vucinic care a reluat peste centrarea lui Pavicevic. Tot ex-iugoslavii au avut o ocazie buna in minutul 50, dar Damjanovic nu a fost in stare sa trimita in poarta din 6 m. Si cum ocaziile se rezbuna, cehii au marcat prima data prin Pilar, in minutul 65 cu un sut foarte frumos de la distanta si apoi prin Sivoc in minutul 90 cu o lovitura de cap. In ciuda scorului de 2-0 care ar putea sa ofere ceva sanse Muntenegrului, nu cred ca echipa are puterea sa intoarca scorul, mai ales ca Cehia este o echipa echilibrata, ce are in compenenta jucatori cu experienta care pot tine un rezultat.
Meciul dintre Turcia si Croatia s-a incheiat 3-0 pentru echpa lui Slaven Bilic, dupa un joc fara istoric. Croatii au inceput tare si au marcat in minutul 3 prin Ivica Olic. Au majorat apoi scorul in minutul 30 la golul lui Mario Mandzukic si au inchis partida in minutul 50 cu golul lui Corluka. Echipa lui Guus Hiddink, daca va mai ramane la carma Turciei, si-a arata limitele, lipsa de experienta europeana a multor jucatori fiind una dintre cauzele acestui esec. Echipa Croatiei continua sa produca rezultate bune, este foarte organizata si beneficiaza de jucatori ce evolueaza la echipe de top. Ce ma surprinde de fiecare data la aceasta echipa este rigurozitatea tactica, fata de sarbi de exemplu care sunt mai talentati dar mai dezorganizati.
In ultimul meci al serii, Estonia a fost adusa cu picioarele pe pamant de Irlanda lui Giovanni Trapattoni, care a predat la Tallin o lectie de fotbal. Estonienii, considerati marea surpriza a preliminariilor, au primit rapid gol de la Keith Andrews in min. 13 dupa o perioada de dominare a irlandezilor. In prima repriza elevii lui Tarmo Ruutli au incercat sa marcheze numai prin suturi de la distanta in special prin Vassiliev, dar Shay Given a retinut de fiecare data. Neputinta estoninilor s-a materializat si prin cartonasul rosu vazut in min. 35 de Stepanov. In a doua repriza Irlanda a marcat de trei ori prin Walters si Robbie Keane de doua ori ducand scorul la un 4-0 care nu poate, in mod normal, sa ridice vreun semn de intrebare privind calificarea. Estonia, care in opinia mea nu este o echipa asa de buna cum au aratat aceste preliminarii si-a aratat limitele. In fond aceasta echipa baltica a profitat de degringolada din fotbalul sarb, precum si de incidentele de la meciul Italia-Serbia in urma caruia sarbii au jucat cateva meciuri fara spectatori. Asa cum am spus si la inceput, avand in vedere ca suntem in grupa cu Estonia pentru mondialul din 2014 nu cred ca nationala Romaniei este in stare sa invinga o echipa de tipul Estoniei. Ne ramane sa urmarim meciurile retur din barajul pentru europeanul din 2012 si sa speram ca nea Piti va revigora echipa nationala a Romaniei pentru calificarile pentru mondialul din 2014.
Valoarea Romaniei este comparabila cu cea a Georgiei si putin peste Moldova, Luxembourg sau Feroe. Nu aveam ce sa cautam la baraj. Nu era firesc sa fim in locul unei echipe ca cea a Bosniei. La ei putem vorbi despre ghinion pentru ca au picat cu Portugalia.
Dintre cele 4 meciuri de baraj numai cel dintre Bosnia si Portugalia mai ofera ceva suspans, dupa 0-0 la Sarajevo. Echipa Bosniei, cu o aparare improvizata a reusit sa tina piept cu succes Portugaliei lui Ronaldo. Meciul a fost dominat de portughezi, care au avut ocazii bune de a marca prin Raul Meirelles si Cristiano Ronaldo, dar care puteau fi infranti in min. 80 la sutul lui Ibisevic care a trecut foarte putin peste poarta. Cred ca Bosnia poate pune probleme in Portugalia, mai ales pe contraatac, apararea lusitanilor fiind destul de fragila.
Cehia a invins pe teren propriu echipa Muntenegru cu 2-0. Pentru cine nu cunoaste, echipa Muntenegrului ii are in componenta pe Mirko Vucinic de la Juventus si pe Stefan Jovetic de la Fiorentina, alaturi, normal, de rapidistul Bozovic si ex-rapidistul Djalovic, ultimii doi rezerve in meciul de aseara. In prima repriza a fost o singura ocazie buna de gol, a muntenegrenilor, prin Vucinic care a reluat peste centrarea lui Pavicevic. Tot ex-iugoslavii au avut o ocazie buna in minutul 50, dar Damjanovic nu a fost in stare sa trimita in poarta din 6 m. Si cum ocaziile se rezbuna, cehii au marcat prima data prin Pilar, in minutul 65 cu un sut foarte frumos de la distanta si apoi prin Sivoc in minutul 90 cu o lovitura de cap. In ciuda scorului de 2-0 care ar putea sa ofere ceva sanse Muntenegrului, nu cred ca echipa are puterea sa intoarca scorul, mai ales ca Cehia este o echipa echilibrata, ce are in compenenta jucatori cu experienta care pot tine un rezultat.
Meciul dintre Turcia si Croatia s-a incheiat 3-0 pentru echpa lui Slaven Bilic, dupa un joc fara istoric. Croatii au inceput tare si au marcat in minutul 3 prin Ivica Olic. Au majorat apoi scorul in minutul 30 la golul lui Mario Mandzukic si au inchis partida in minutul 50 cu golul lui Corluka. Echipa lui Guus Hiddink, daca va mai ramane la carma Turciei, si-a arata limitele, lipsa de experienta europeana a multor jucatori fiind una dintre cauzele acestui esec. Echipa Croatiei continua sa produca rezultate bune, este foarte organizata si beneficiaza de jucatori ce evolueaza la echipe de top. Ce ma surprinde de fiecare data la aceasta echipa este rigurozitatea tactica, fata de sarbi de exemplu care sunt mai talentati dar mai dezorganizati.
In ultimul meci al serii, Estonia a fost adusa cu picioarele pe pamant de Irlanda lui Giovanni Trapattoni, care a predat la Tallin o lectie de fotbal. Estonienii, considerati marea surpriza a preliminariilor, au primit rapid gol de la Keith Andrews in min. 13 dupa o perioada de dominare a irlandezilor. In prima repriza elevii lui Tarmo Ruutli au incercat sa marcheze numai prin suturi de la distanta in special prin Vassiliev, dar Shay Given a retinut de fiecare data. Neputinta estoninilor s-a materializat si prin cartonasul rosu vazut in min. 35 de Stepanov. In a doua repriza Irlanda a marcat de trei ori prin Walters si Robbie Keane de doua ori ducand scorul la un 4-0 care nu poate, in mod normal, sa ridice vreun semn de intrebare privind calificarea. Estonia, care in opinia mea nu este o echipa asa de buna cum au aratat aceste preliminarii si-a aratat limitele. In fond aceasta echipa baltica a profitat de degringolada din fotbalul sarb, precum si de incidentele de la meciul Italia-Serbia in urma caruia sarbii au jucat cateva meciuri fara spectatori. Asa cum am spus si la inceput, avand in vedere ca suntem in grupa cu Estonia pentru mondialul din 2014 nu cred ca nationala Romaniei este in stare sa invinga o echipa de tipul Estoniei. Ne ramane sa urmarim meciurile retur din barajul pentru europeanul din 2012 si sa speram ca nea Piti va revigora echipa nationala a Romaniei pentru calificarile pentru mondialul din 2014.
marți, 1 noiembrie 2011
Juventus a implinit 114 ani
La multi ani si multe succese Juventus.
In data de 01.11.2011 s-au implinit 114 ani de la infiintarea clubului Juventus Torino. Se intampla in 1897 cand un grup de tineri studenti condusi de Eugenio Canfari, care a fost si primul presedinte, au pus bazele lui Juventus Football Club S.p.A., cunoscut ca Juventus. Primul titlu a venit in anul 1906. Din aceasta perioada provin si culorile actuale ale echipei, alb si negru.
Momentul de cotitura in istoria lui Juve a fost preluarea echipei de catre familia Agnelli, in 1923 si constructia unui nou stadion. In anul 1930, echipa devine primul club profesionist al Italiei, iar intre intre 1931 si 1935 castiga patru titluri consecutive.
Dupa al doilea razboi mondial, sub conducerea lui Gianni Agneli, echipa a mai castigat doua titluri in anii 1950 si 1952. Juventus, cu tripleta teribila Boniperti-Omar Sivori-John Charles a castigat trei titluri in anii 1958, 1960 si 1961, fiind primul club italian care a castigat 10 titluri de campion. Titlul din 1967 a fost urmat de alte doua in anul 1972 si 1973, cu Bettega si Causio in echipa. In anii 1975, 1977 si 1978 au mai fost castigate 3 titluri, cel mai important jucator al echipei fiind Gaetano Scirea. Dupa titlurile obtinute in anii 1981, 1982, 1984 (cu Michel Platini si Zbigniew "Zib" Boniek in echipa) si 1986 (cu Michel Platini in echipa), a fost o perioada de seceta de 9 ani, pana in 1995, cand, sub conducerea lui Marcello Lippi, a fost castigat un nou titlu, cu o echipa din care faceau parte, Ciro Ferrara, Roberto Baggio, Gianluca Vialli si tanarul pe atunci Alessandro Del Piero. In anii 1997 si 1998 au mai fost castigate doua titluri. Tot sub conducerea lui Lippi, dar cu o echipa schimbata, din care faceau parte acum Gianluigi Buffon, David Trezeguet, Pavel Nedved si Lilian Thuram, Juve a mai castigat doua titluri in anii 2002 si 2003. A venit apoi la conducerea echipei Fabio Capello dar, titlurile castigate in anii 2006 si 2007 au fost anulate pentru scandalul Calciopoli in urma caruia Juve a fost retrograta in Serie B. Pana la aceasta retrogradare Juventus nu retrogradase niciodata.
In istoria sa de 114 ani Juventus a castigat 9 Cupe ale Italiei, 4 Supercupe ale Italiei, 2 Cupe ale Campionilor, 3 Cupe UEFA, 1 Cupa a Cupelor (trofeu desfiintat acum), 1 Cupa Intertoto si 3 Supercupe ale Europei.
In anul 2011 antrenor al echipei a fost numit Antonio Conte, fost capitan al echipei, echipa s-a mutat pe noul stadion inaugurat in data de 8 September 2011 cu un meci impotriva lui Notts County (echipa de la care au fost inspirate culorile alb-negru in anul 1906, iar presedintele Andrea Agnelli, al patrulea membru al familiei Agnelli care conduce echipa, dupa tatal sau Umberto, bunicul sau Edoardo si unchiul sau Gianni a anuntat ca obiectivul ehipei este din nou castigarea titlului de campion al Italiei.
Juventus este cea mai iubita echipa din Italia cu peste 12 mil de fani si in lume cu peste 180 mil de suporteri.
Cele mai mari rivalitati in campionat sunt cu concitadina AC Torino, inceputa in 1906, AC, desprinzandu-se de Juventus si cu Internationale Milano, rivalitate accentuata in urma scandalului Calciopoli, titlurile castigate pe teren de Juventus in anii 2006 si 2007, ajungand la masa verde in palmersul lui Inter. Inter a asteptat timp de 17 ani, din 1989 castigarea unui titlu. Ca un fan al lui Juventus care sunt dintotdeauna, imi doresc sa mai treaca inca 20 pana cand Inter va mai castiga un trofeu.
Alessandro Del Piero detine recordul de prezente in tricoul echipei si recorul de goluri marcate pentru Juve.
Juventus este cunoscuta in intrega lume ca fiind echipa bianconera, dupa culorile tricourilor, sau batrana doamna, asa cum ii sta bine unei echipe care a implinit 114 ani (cu 11 mai mult decat Inter, cu 3 mai mult decat Milan.
Forza Juve
In data de 01.11.2011 s-au implinit 114 ani de la infiintarea clubului Juventus Torino. Se intampla in 1897 cand un grup de tineri studenti condusi de Eugenio Canfari, care a fost si primul presedinte, au pus bazele lui Juventus Football Club S.p.A., cunoscut ca Juventus. Primul titlu a venit in anul 1906. Din aceasta perioada provin si culorile actuale ale echipei, alb si negru.
Momentul de cotitura in istoria lui Juve a fost preluarea echipei de catre familia Agnelli, in 1923 si constructia unui nou stadion. In anul 1930, echipa devine primul club profesionist al Italiei, iar intre intre 1931 si 1935 castiga patru titluri consecutive.
Dupa al doilea razboi mondial, sub conducerea lui Gianni Agneli, echipa a mai castigat doua titluri in anii 1950 si 1952. Juventus, cu tripleta teribila Boniperti-Omar Sivori-John Charles a castigat trei titluri in anii 1958, 1960 si 1961, fiind primul club italian care a castigat 10 titluri de campion. Titlul din 1967 a fost urmat de alte doua in anul 1972 si 1973, cu Bettega si Causio in echipa. In anii 1975, 1977 si 1978 au mai fost castigate 3 titluri, cel mai important jucator al echipei fiind Gaetano Scirea. Dupa titlurile obtinute in anii 1981, 1982, 1984 (cu Michel Platini si Zbigniew "Zib" Boniek in echipa) si 1986 (cu Michel Platini in echipa), a fost o perioada de seceta de 9 ani, pana in 1995, cand, sub conducerea lui Marcello Lippi, a fost castigat un nou titlu, cu o echipa din care faceau parte, Ciro Ferrara, Roberto Baggio, Gianluca Vialli si tanarul pe atunci Alessandro Del Piero. In anii 1997 si 1998 au mai fost castigate doua titluri. Tot sub conducerea lui Lippi, dar cu o echipa schimbata, din care faceau parte acum Gianluigi Buffon, David Trezeguet, Pavel Nedved si Lilian Thuram, Juve a mai castigat doua titluri in anii 2002 si 2003. A venit apoi la conducerea echipei Fabio Capello dar, titlurile castigate in anii 2006 si 2007 au fost anulate pentru scandalul Calciopoli in urma caruia Juve a fost retrograta in Serie B. Pana la aceasta retrogradare Juventus nu retrogradase niciodata.
In istoria sa de 114 ani Juventus a castigat 9 Cupe ale Italiei, 4 Supercupe ale Italiei, 2 Cupe ale Campionilor, 3 Cupe UEFA, 1 Cupa a Cupelor (trofeu desfiintat acum), 1 Cupa Intertoto si 3 Supercupe ale Europei.
In anul 2011 antrenor al echipei a fost numit Antonio Conte, fost capitan al echipei, echipa s-a mutat pe noul stadion inaugurat in data de 8 September 2011 cu un meci impotriva lui Notts County (echipa de la care au fost inspirate culorile alb-negru in anul 1906, iar presedintele Andrea Agnelli, al patrulea membru al familiei Agnelli care conduce echipa, dupa tatal sau Umberto, bunicul sau Edoardo si unchiul sau Gianni a anuntat ca obiectivul ehipei este din nou castigarea titlului de campion al Italiei.
Juventus este cea mai iubita echipa din Italia cu peste 12 mil de fani si in lume cu peste 180 mil de suporteri.
Cele mai mari rivalitati in campionat sunt cu concitadina AC Torino, inceputa in 1906, AC, desprinzandu-se de Juventus si cu Internationale Milano, rivalitate accentuata in urma scandalului Calciopoli, titlurile castigate pe teren de Juventus in anii 2006 si 2007, ajungand la masa verde in palmersul lui Inter. Inter a asteptat timp de 17 ani, din 1989 castigarea unui titlu. Ca un fan al lui Juventus care sunt dintotdeauna, imi doresc sa mai treaca inca 20 pana cand Inter va mai castiga un trofeu.
Alessandro Del Piero detine recordul de prezente in tricoul echipei si recorul de goluri marcate pentru Juve.
Juventus este cunoscuta in intrega lume ca fiind echipa bianconera, dupa culorile tricourilor, sau batrana doamna, asa cum ii sta bine unei echipe care a implinit 114 ani (cu 11 mai mult decat Inter, cu 3 mai mult decat Milan.
Forza Juve
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
