Imi aduc aminte foarte bine acea zi de 1 mai 1994. Pentru mine, ziua de 1 mai, are si o componenta destul de trista.
Am fost un mare fan al lui Ayrton Senna, iar acel nenorocit Mare Premiu de
la Imola reprezinta una dintre ultimele curse de Formula 1 pe care le-am mai
vazut. Formula 1 aproape ca a murit odata cu moartea lui Ayrton Senna. Au
trecut 21 de ani de la disparitia omului care a reprezentat prototipul sportivului
perfect, care a iubit ceea ce a facut si a dat totul pentru asta.
Nascut la 21 martie 1960 in Brazilia la Sao Paolo, Ayrton a inceput cursele
la 4 ani, debutand in kart la 13 ani. La nivel de kart cea mai mare performanta a fost titlul Americii de Sud
castigat in 1977, fara a castiga titlul mondial.
La numai 21 de ani a venit in Europa si a debutat in Formula Ford 1600
devenind campion al Marii Britanii si al Europei din primul an, la fel cum s-a
intamplat si in anul urmator in Formula Ford 2000. In 1983 a intrat in
„anticamera” Formulei 1, Formula 3, campionat britanic pe care l-a castigat
usor.
In 1984 a semnat cu micuta echipa Toleman desi a fost pilot de teste la
Brabham, dar, acolo, conationalul sau, Nelson Piquet, s-a opus ca lui Ayrton sa
i se ofere un contract.
In 1985 a trecut apoi la Lotus, echipa cu care a castigat primul mare
premiu. S-a intamplat unde altundeva decat la Monaco, pe ploaie. Asa cum am
citit un articol acum ceva timp Senna a fost „fiul soarelui si al ploii”. Cred
ca a fost cel mai bun pilot pe ploaie. Avea suficienta nebunie incat sa nu ii
pese de conditiile meteo.
In 1987, Lotus a semnat un contract pentru motor cu Honda, echipa care
furniza si pentru McLaren, asa ca pasul, facut in 1988, catre echipa britanica
a lui Ron Dennis a fost firesc.
La McLaren pilot principal era Alain Prost dar ambitia lui Senna a facut ca
duelul intre cei doi sa aduca savoare. Ambitia brazilianului s-a vazut din anul
de debut cand acesta a castigat primul titlu de campion in Formula 1.
Rivalitatea dintre Senna si Prost
a atins cote maxime în 1989
la Suzuka cand, atat Senna cat si Prost
aveau sanse la titlul mondial. Inainte de cursa cei doi piloti s-au inteles, in
prezenta managerului Ron Dennis ca acela care va fi primul la
capatul primului tur al cursei sa castige. Prost a avut un start mai bun si s-a instalat
la conducere, dar Senna era chiar in spatele lui, iar in ultima sicana a
turului a intrat intr-o depasire pe interior, fiind blocat de Prost intr-o maniera deloc sportiva. Cei doi au
reintrat in cursa, dar Senna a fost ajutat de comisarii de traseu sa revină pe
pista. Ceea ce a urmat a fost de domeniul fantasticului: de pe locul 25 la
capatul primului tur, Senna a terminat cursa primul. Totusi el a fost
descalificat pentru ca a revenit pe traseu ajutat de comisarii de cursa, lucru
interzis de regulament, iar titlul i-a revenit astfel lui Alain Prost.
Era clar insa ca Senna era cel mai bun, iar Prost a decis sa plece la Ferrari,
fiind inlocuit de Gerhard Berger. Chiar daca nu s-a ridicat la nivelul lui
Ayrton si al lui Prost, Berger a reprezentat locotenentul perfect pentru
brazilian, prietenia celor doi fiind de notorietate. Berger spunea despre Senna
„m-a învatat să fiu pilot de Formula 1, iar eu l-am invatat sa se bucure de
viata”.
Rivalitatea cu Alain Prost a continuat si in sezonul urmator, 1990. Cei doi
aveau sanse la titlu, dar pentru a castiga Ayrton avea nevoie de abandonul
francezului. Prost a reusit un
start mai bun si s-a instalat la conducere, insa Senna l-a lovit din spate in momentul
in care cele două masini intrau in primul viraj, provocand un dublu abandon. A
fost polita pe care Senna i-a platit-o fostului sau coleg pentru ce patise cu
un an inainte. FIA a luat imediat pozitie mai ales ca datele
telemetrice au aratat că Senna nu a avut nici cea mai mica intentie de a frana.
Dupa lungi discutii, in care Senna a fost amenintat chiar cu ridicarea
superlicentei si excluderea din campionat, FIA a decis totusi sa-l incoroneze pe brazilian campion
mondial. Acest incident a fost unul dintre cele care au contribuit la
supranumele de „geniu obscur”. In 1991
Ayrton a reusit cel de-al treilea titlu mondial din palmares.
McLaren nu i-a mai putut oferi o masina competitiva in urmatoarele sezoane
si, dupa de decizie de retragere anulata, Senna a decis sa treaca la Williams
Renault. In masina lui Frank Williams avea sa isi gaseasca si sfarsitul, in
cursa de la Imola disputata in 1 mai 1994, cand a intrat cu peste 200 de km la
ora in zid. Pana la accidentul lui Senna in weekendul din Italia a mai murit si
pilotul austriac Roland Ratzenberger. Din pacate masurile pentru siguranta
pilotilor au fost luate dupa accidentele celor doi.
Cu exceptia lui Michael Schumacher si el un super campion, in opinia mea, dupa
Senna nu a mai aparut nici un pilot important in Formula 1. Din pacate pentru
Michael el nu a avut rival. Ma gandesc la ce spunea Senna despre modul cum isi
imagineaza sfarsitul, ca isi doreste un sfarsit rapid nu o suferinta
indelungata cum sufera acum Michael.
Trupul neinsufletit al lui Ayrton a fost primit de 3 milioane de oameni in
Brazilia si, in ciuda rivalitatii cu Senna, Alain Prost l-a purtat pe brazilian
catre mormantul din Cimitirul Morumbi din Sao Paolo. Sportiv, Alain Prost spunea: ”Senna a condus
intotdeauna 102% peste limita, pe când eu am fost abia la 90%”.
Sunt multe lucruri de spus despre Senna, chiar si un banc despre el. Un fan
al Formulei 1 moare si ajunge in Rai. Acolo, Sfantul Petru ii spune ca,
intrucat a fost un om bun, ii va indeplini orice dorinta. „Bine”, zice omul,
„atunci pune-ma ultimul pe grila de start a circuitului de la Spa, pe ploaie, si
fa-ma sa castig”. Puff!, se trezeşte in cockpit la Spa si se da startul. Omul
incepe sa-i depasească pe ceilalti si, in ultimul tur, ajunge in frunte. Cand
intra insa in sicana, o masina rosu cu alb, pilotata de un tip cu casca
galbena, se strecoara pe langă el si-i fura victoria. Furios, omul se da jos si
se repede la Sfantul Petru: „Cum ne-a fost vorba? De ce a castigat Senna
cursa?”. La care sfantul îi spune: „Nu te supara, omule. Nu era Senna, ci
Dumnezeu. Uneori Ii place sa se creada Senna”.
Senna, care spunea ca „vrea sa fie aproape de
Dumnezeu” avea o dorinta teribila de a castiga. Aceasta, alaturi de talent,
l-au ajutat in cariera.
Criticat de Jackie Stewart dupa ciocnirea cu Prost
din 1990, Senna i-a raspuns acestuia, dand definitia pilotului de curse:
„Principala noastra motivatie este sa invingem, noi nu concuram pentru locul al
treilea, al patrulea, al cincilea sau al saselea”.
Pentru Ayrton „sa fii al doilea inseamna să fii
primul care pierde." Iar pentru a fi primul era gata sa „piloteze peste
limite”, asa cum spunea despre el marele rival Alain Prost. Iar pentru mine, el
a fost numarul 1.