1 mai - Ayrton Senna

Imi aduc aminte foarte bine acea zi de 1 mai 1994. Pentru mine, ziua de 1 mai, are si o componenta destul de trista.  

Am fost un mare fan al lui Ayrton Senna, iar acel nenorocit Mare Premiu de la Imola reprezinta una dintre ultimele curse de Formula 1 pe care le-am mai vazut. Formula 1 aproape ca a murit odata cu moartea lui Ayrton Senna. Au trecut 21 de ani de la disparitia omului care a reprezentat prototipul sportivului perfect, care a iubit ceea ce a facut si a dat totul pentru asta.

Nascut la 21 martie 1960 in Brazilia la Sao Paolo, Ayrton a inceput cursele la 4 ani, debutand in kart la 13 ani. La nivel de kart cea mai mare performanta a fost titlul Americii de Sud castigat in 1977, fara a castiga titlul mondial.

La numai 21 de ani a venit in Europa si a debutat in Formula Ford 1600 devenind campion al Marii Britanii si al Europei din primul an, la fel cum s-a intamplat si in anul urmator in Formula Ford 2000. In 1983 a intrat in „anticamera” Formulei 1, Formula 3, campionat britanic pe care l-a castigat usor.

In 1984 a semnat cu micuta echipa Toleman desi a fost pilot de teste la Brabham, dar, acolo, conationalul sau, Nelson Piquet, s-a opus ca lui Ayrton sa i se ofere un contract.

In 1985 a trecut apoi la Lotus, echipa cu care a castigat primul mare premiu. S-a intamplat unde altundeva decat la Monaco, pe ploaie. Asa cum am citit un articol acum ceva timp Senna a fost „fiul soarelui si al ploii”. Cred ca a fost cel mai bun pilot pe ploaie. Avea suficienta nebunie incat sa nu ii pese de conditiile meteo.

In 1987, Lotus a semnat un contract pentru motor cu Honda, echipa care furniza si pentru McLaren, asa ca pasul, facut in 1988, catre echipa britanica a lui Ron Dennis a fost firesc.

La McLaren pilot principal era Alain Prost dar ambitia lui Senna a facut ca duelul intre cei doi sa aduca savoare. Ambitia brazilianului s-a vazut din anul de debut cand acesta a castigat primul titlu de campion in Formula 1.

Rivalitatea dintre Senna si Prost a atins cote maxime în 1989 la Suzuka cand, atat Senna cat si Prost aveau sanse la titlul mondial. Inainte de cursa cei doi piloti s-au inteles, in prezenta managerului Ron Dennis ca acela care va fi primul la capatul primului tur al cursei sa castige. Prost a avut un start mai bun si s-a instalat la conducere, dar Senna era chiar in spatele lui, iar in ultima sicana a turului a intrat intr-o depasire pe interior, fiind blocat de Prost intr-o maniera deloc sportiva. Cei doi au reintrat in cursa, dar Senna a fost ajutat de comisarii de traseu sa revină pe pista. Ceea ce a urmat a fost de domeniul fantasticului: de pe locul 25 la capatul primului tur, Senna a terminat cursa primul. Totusi el a fost descalificat pentru ca a revenit pe traseu ajutat de comisarii de cursa, lucru interzis de regulament, iar titlul i-a revenit astfel lui Alain Prost. Era clar insa ca Senna era cel mai bun, iar Prost a decis sa plece la Ferrari, fiind inlocuit de Gerhard Berger. Chiar daca nu s-a ridicat la nivelul lui Ayrton si al lui Prost, Berger a reprezentat locotenentul perfect pentru brazilian, prietenia celor doi fiind de notorietate. Berger spunea despre Senna „m-a învatat să fiu pilot de Formula 1, iar eu l-am invatat sa se bucure de viata”.

Rivalitatea cu Alain Prost a continuat si in sezonul urmator, 1990. Cei doi aveau sanse la titlu, dar pentru a castiga Ayrton avea nevoie de abandonul francezului. Prost a reusit un start mai bun si s-a instalat la conducere, insa Senna l-a lovit din spate in momentul in care cele două masini intrau in primul viraj, provocand un dublu abandon. A fost polita pe care Senna i-a platit-o fostului sau coleg pentru ce patise cu un an inainte. FIA a luat imediat pozitie mai ales ca datele telemetrice au aratat că Senna nu a avut nici cea mai mica intentie de a frana. Dupa lungi discutii, in care Senna a fost amenintat chiar cu ridicarea superlicentei si excluderea din campionat, FIA a decis totusi sa-l incoroneze pe brazilian campion mondial. Acest incident a fost unul dintre cele care au contribuit la supranumele de „geniu obscur”.  In 1991 Ayrton a reusit cel de-al treilea titlu mondial din palmares.

McLaren nu i-a mai putut oferi o masina competitiva in urmatoarele sezoane si, dupa de decizie de retragere anulata, Senna a decis sa treaca la Williams Renault. In masina lui Frank Williams avea sa isi gaseasca si sfarsitul, in cursa de la Imola disputata in 1 mai 1994, cand a intrat cu peste 200 de km la ora in zid. Pana la accidentul lui Senna in weekendul din Italia a mai murit si pilotul austriac Roland Ratzenberger. Din pacate masurile pentru siguranta pilotilor au fost luate dupa accidentele celor doi.

Cu exceptia lui Michael Schumacher si el un super campion, in opinia mea, dupa Senna nu a mai aparut nici un pilot important in Formula 1. Din pacate pentru Michael el nu a avut rival. Ma gandesc la ce spunea Senna despre modul cum isi imagineaza sfarsitul, ca isi doreste un sfarsit rapid nu o suferinta indelungata cum sufera acum Michael.

Trupul neinsufletit al lui Ayrton a fost primit de 3 milioane de oameni in Brazilia si, in ciuda rivalitatii cu Senna, Alain Prost l-a purtat pe brazilian catre mormantul din Cimitirul Morumbi din Sao Paolo. Sportiv, Alain Prost spunea: ”Senna a condus intotdeauna 102% peste limita, pe când eu am fost abia la 90%”.

Sunt multe lucruri de spus despre Senna, chiar si un banc despre el. Un fan al Formulei 1 moare si ajunge in Rai. Acolo, Sfantul Petru ii spune ca, intrucat a fost un om bun, ii va indeplini orice dorinta. „Bine”, zice omul, „atunci pune-ma ultimul pe grila de start a circuitului de la Spa, pe ploaie, si fa-ma sa castig”. Puff!, se trezeşte in cockpit la Spa si se da startul. Omul incepe sa-i depasească pe ceilalti si, in ultimul tur, ajunge in frunte. Cand intra insa in sicana, o masina rosu cu alb, pilotata de un tip cu casca galbena, se strecoara pe langă el si-i fura victoria. Furios, omul se da jos si se repede la Sfantul Petru: „Cum ne-a fost vorba? De ce a castigat Senna cursa?”. La care sfantul îi spune: „Nu te supara, omule. Nu era Senna, ci Dumnezeu. Uneori Ii place sa se creada Senna”.

Senna, care spunea ca „vrea sa fie aproape de Dumnezeu” avea o dorinta teribila de a castiga. Aceasta, alaturi de talent, l-au ajutat in cariera.

Criticat de Jackie Stewart dupa ciocnirea cu Prost din 1990, Senna i-a raspuns acestuia, dand definitia pilotului de curse: „Principala noastra motivatie este sa invingem, noi nu concuram pentru locul al treilea, al patrulea, al cincilea sau al saselea”.

Pentru Ayrton „sa fii al doilea inseamna să fii primul care pierde." Iar pentru a fi primul era gata sa „piloteze peste limite”, asa cum spunea despre el marele rival Alain Prost. Iar pentru mine, el a fost numarul 1.