Noua campioana mondiala la rugby

Noua Zeelanda – Australia 34 – 17

Duelul de 112 ani, de atata timp se desfasoara meciuri intre cele doua mari echipe, dominat de Noua Zeelanda care conduce cu 106 victorii fata de numai 42 australiene, meciul mult asteptat, finala mult dorita, intre Noua Zeelanda si Australia s-a incheiat cu victoria Noii Zeelande dupa un meci dominat de catre Allblacks, in care baietii lui Steve Hansen au aratat de ce au fost considerati principalii favoriti la castigarea trofeului.

Dupa sfertul in care au devastat Franta, dupa semifinala castigata greu in fata Africii de Sud a venit finala in care Allblacks au dominat prima repriza categoric, terminand cu scorul de 16-3. Au marcat un eseu chiar inainte de pauza prin Nehe Millner-Skudder, un eseu pe supanumeric,conducand permanent dupa punctele marcate din lovituri de pedeapsa aduse de Dan Carter.

Dupa pauza tot neo-zeelandezi au mai marcat un eseu prin jucatorul meu preferat, centrul M’a Nonu dupa o cursa superba.

Imediat, neo-zeelandezii au suferit o eliminare, a fundasului Ben Smith si, pe fondul superioritatii numerice, australienii s-au apropiat la 21-17 dupa doua eseuri marcate de David Peacock si Kuridrani (varul lui Lote Tukiri).

Superioritatea neo-zeelandeza s-a facut simtita insa pana la final, Allblacks reusind un drop-gol prin Dan Carter, care a mai reusit si o lovitura de pedeapsa. Neo-zeelandezii au mai marcat un eseu prin Barrett, scorul final fiind 34-17.

Pentru Australia, echipa despre care multi credeau ca nu va iesi din “grupa mortii” cu Anglia si Tara Galilor, este o mare performanta, mai ales ca echipa lui Michael Cheika nu a avut un lot foarte bun, mult mai slab decat al celui neo-zeelandez. Cheika are meritul ca a dat echipei un suflu nou. Singurul antrenor care a castigat titlul cu echipe de club de pe cele doua emisfere, cu Leinster, in emisfera de nord si cu Waratacks in cea de sud, a  revitalizat jucatori terminati precum Drew Mitchell sau Matt Gitteau. Din pacate Australia a intalnit o echipa mai buna, Noua Zeelanda.

Noua Zeelanda a aratat o maturitate teribila si aici nu exagerez cu nimic. Chiar daca au inceput mai slab turneul, au crescut de la meci la meci. In finala, asa cum a recunoscut si capitanul Australiei Steven Moore “au fost mai buni”.

Odata cu castigarea acestei finale, Noua Zeelanda a batut cateva recorduri: a devenit prima echipa care isi apara trofeul si a devenit prima echipa care are trei trofee in palmares. De asemenea, a reusit sa castige pentru prima data trofeul pe teren strain, celelalte doua trofee ale Allblacks fiind obtinute pe teren propriu. Asa cum se intampla dupa Cupa Mondiala multi jucatori se retrag din activitatea internationala. Printre acestia se numara neo-zeelandezii Ritchie McCaw cel mai selectionat jucator din lume cu 147 selectii, cea mai selectionata pereche de centrii din lume  Conrad Smith si M’a Nonu, cel mai bun marcator de puncte, uvertura Daniel Carter, pilierul Tony Woodcock sau talonerul Kevin Mealamu.  Este Cupa Mondiala a unei tari care traieste pentru rugby, in care orice copil isi doreste sa fie un Allblacks.

Eu unul, un mare fan al rugby-ului, m-am bucurat enorm de aceasta Cupa Mondiala. Rugby-ul reprezinta un sport al elegantei, al fair-play-ului, in care adversarii se felicita reciproc la final, iar fanii sunt absolut deosebiti.

Aceasta Cupa Mondiala, chiar daca, din punctul meu de vedere a avut un castigator aproape anuntat, Noua Zeelanda, a reprezentat o mare campanie pentru acest sport superb. Va invit sa mergeti la meciurile de rugby inclusiv in Romania. Veti avea posibilitatea de a cunoaste o lume, a rugby-ului foarte frumoasa. Asa cum le spune si arbitrul finalei din aceasta seara, Nigel Owens, primul homosexual care conduce o finala de Cupa Mondiala, capitanilor la inceputul meciului "acesta este rugby".