Revenirea la normalitate

Astazi a fost eliberat conditionat din penitenciar Gica Popescu, fostul mare international roman.

Condamnat alaturi de fratii Becali, Cristi Borcea, Mihai Stoica, George Copos, Gigi Netoiu si Jean Padureanu in “dosarul transferurilor”, la 3 ani, 1 luna si 10 zile de inchisoare cu executare, pentru transferurile realizate fara a plati taxe la stat, fostul capitan al nationalei a fost eliberat dupa ce a executat jumatate din pedeapsa si a acoperit partea sa de prejudiciu. A cazut prada “combinatiilor” fratilor Becali care l-au convins sa li se alature in firma lor dupa terminarea carierei. Nu am inteles gestul procurorilor de a face recurs dupa ce in prima instanta a fost admisa eliberarea conditionata a lui Popescu, dar oricum recursul a fost respins ca nefondat.  

Desi imaginea sa a avut de suferit dupa aceasta condamnare, Gica Popescu ramane capitanul nationalei, un jucator pe care l-am aplaudat de atatea ori. 

Eu il consider pe Gica Popescu un model pe care orice tanar jucator roman il poate urma in cariera lui. A fost un jucator nu foarte talentat, comparativ cu Hagi sau Ilie Dumitrescu, dar cu multa munca, a reusit sa imbrace tricourile unor echipe celebre precum PSV Eindhoven, Galatasaray sau Barcelona. A reusit sa treaca in cariera sa peste momente dificile asa cum a fost transferul nereusit la Steaua, in anul 1998 unde a jucat 13 meciuri si la Dinamo Bucuresti in anul 2002 unde a jucat numai 8 meciuri si a reusit sa continue mereu, castigand doua titluri in Olanda cu PSV, Cupa Spaniei si Cupa UEFA cu Barcelona, campionatul in Turcia cu Galatasaray de trei ori si Cupa Turciei de 2 ori. Tot cu Galata a mai castigat Cupa UEFA si Supercupa Europei. O cariera mare pentru un jucator si un om deosebit.