Retragerea unui campion Real

In epoca fotbalului “materialist”, in care jucatorii intra in greva pentru a pleca de la o echipa la alta pentru un contract mai generous, vezi cazurile Anelka, Beckham sau Cristiano Ronaldo, fotbalistii pe care ii identifici cu o echipa sunt din ce in ce mai rari. Sunt acei fotbalisti carora atunci cand le spui numele te gandesti la o echipa, gen: Totti – AS Roma, Messi – Barcelona sau del Piero – Juventus.

In Spania sunt sustinatorul echipei Atletico Madrid, “echipa saraca” a capitalei Spaniei, daca nu tinem cont de Getafe.

La inceput insa, am sustinut Real Madrid. Era vorba despre acea echipa romantica cu Buyo in poarta, Chendo, Hierro, Manuel Sanchis si Lassa in aparare, Michel, Martin Vasquez, Pardeza si Milla la mijloc, in atac Butragueno si Hugo Sanchez. Ceea ce vreau sa mentionez este ca din aceasta echipa, 6  jucatori,  erau crescuti in academia Realului, La Fabrica, precum Butragueno, Chendo, Michel, Vasquez, Pardeza sau Manolo Sanchis, 

In anii 2000 a inceput insa “era galactica”prin venirea la conducerea echipei Real Madrid a lui Florentin Perez in calitate de presedinte, aducerea unor vedete pe bani grei si investitii masive in marketing si vanzarea de tricouri. Chiar si in aceasta epoca au existat jucatori crescuti in academia Realului care au fost insa indepartati, precum Guti sau Santiago Canizares.

Unul singur insa a fost insa indepartat foarte greu, Raul Gonzalez Blanco, pe scurt Raul.

Raul a inceput  fotbalul la Atletico, dar a trecut la Real in urma deciziei lui Gesus Gil de a inchide academia lui Atletico. A trecut pe la Real Madrid C si Real Madrid B pentru a fi promovat la prima echipa de Jorge Valdano, un alt mare atacant al Realului, in 1994, inlocuindu-l chiar pe Butragueno. A fost ca o predare de stafeta intre doi mari atacanti.

A fost cel mai tanar debutant la prima echipa a Realului la numai 17 ani si 124 de zile. A devenit primul jucator care a inscris 50 de goluri in Champions League si primul care a marcat in doua finale ale acelaiasi competitii.

A jucat 550 de meciuri in 17 ani pentru Real Madrid, inscriind 228 de goluri la nivel de seniori. De asemenea, a inscris un total de 323 de goluri pentru toate echipele Realului, depasindu-l pe legendarul di Stefano. A castigat cu echipa albilor 6 titluri de campioana, 4 Supercupe ale Spaniei, 3 trofee Champions League, o Supercupa a Europei si 2 Cupe Intercontinentale. Un singur trofeu ii lipseste din palmares in Spania, Cupa Regelui.

Chiar daca lui Raul si lui Iker Casillas li s-au promis “contracte pe viata” cu Real, cei doi au fost indepartati de presedintele Florentino Perez, Raul chiar inainte de venirea lui Mourinho. Dupa indepartarea de la Real a trecut in Germania la Shalke cu care a castigat o Cupa a Germaniei, in Qatar la Al Sadd, pentru a-si incheia cariera in Statele Unite la New York Cosmos.

La nationala Spaniei a jucat 102 meciuri pentru care a inscris 44 de goluri, un record, egalat de David Villa.

Imi aduc aminte ca la Campionatul Mondial din 1998 a fost criticat teribil pentru eliminarea prematura a Spaniei inca din grupe. Antrenorul Spaniei a refuzat sa le permita jucatorilor sa isi aduca sotiile sau prietenele in cantonament, iar comentatorii au considerat ca lui Raul nu ii statea capul la fotbal, ci numai la Mamez Sanz, viitoarea sotie si fosta model. Este casatorit din 1999 cu Mamez Sanz cu care are 5 copii.

Super atacantul, purtator al numarului 7, reprezinta si un model de sportivitate. Detine un record, in conditiile in care in 17 ani la Real Madrid nu a incasat nici un cartonas rosu.

In opinia mea, el a fost ultimul simbol adevarat al echipei Real Madrid. Asa cum scandau si fanii de pe Bernabeu, RAUL MADRID. 

Performanta extraordinara a romanilor la Turneul Campionilor

Horia Tecau si partenerul sau olandez Jean-Julien Rojer au castigat finala Turneului Campionilor de la Londra dupa ce au invins perechea romano-indiana Florin Mergea – Rohan Bopanna cu 6-4, 6-3.

Pentru ambii jucatori romani prezenta in finala Turneului Campionilor este o premiera. Daca Horia Tecau s-a aflat la a patra participare, pana acum nereusind sa treaca de faza grupelor, Florin Mergea s-a calificat pentru prima oara la turneul care reuneste anual cele mai bune 8 perechi de jucatori din tenisul mondial.

O alta performanta pentru Horia Tecau, pe langa castigarea trofeului, este ca va incheia anul pe primul loc mondial al jucatorilor de dublu.

La simplu masculin, Turneul Campionilor a fost castigat de sarbul Novak Djokovic care a dispus in finala de elvetianul Roger Federer cu scorul de 6-3, 6-4. Nole a obtinut astfel al patrulea titlu consecutiv la Turneul Campionilor. 

La un pas de Manita

Real Madrid - Barcelona 0 – 4

Pot spune ca mi-a parut rau ca nu a venit si golul 5 pe care l-ar fi putut inscrie chiar inamicul public numarul 1 de pe Santiago Bernabeu, Gerard Pique care ar fi desavarsit seara perfecta a Barcelonei. Pique a devenit inamic atunci cand l-a atacat pe Cristano Ronaldo dupa tripla reusita de Barcelona anul trecut.

A fost un meci fara istoric, in care nu a contat decat Barca, Realul fiind o umbra palida. Chiar daca a aliniat cea mai buna echipa, cu Navas in poarta, Danilo, Ramos, Varane si Marcelo in aparare, Kroos, Modric si James Rodriguez la mijloc, Bale, Benzema si Ronaldo in atac, echipa lui Rafa Benitez a fost surclasata clar de o Barcelona aflata intr-o perioada foarte buna. Cred ca Benitez a gresit neintroducand nici un mijlocas defensiv, lina de trei cu Kroos, Modric si James fiind mult prea usor depasita. Poate introducerea lui Casemiro ajuta mai mult. Din echipa Realului nu il pot remarca decat pe James Rodriguez care a alergat si a avut doua suturi foarte periculoase. In rest numai falturi dure, marca Bale sau Ramos. Rezerva Isco, intrata in locul lui James, a primit chiar cartonas rosu pentru o intrare grosolano-primitiva la Neymar. In jocul Realului s-a simtit neputinta si frustrarea. Daca echipa Realului nu a functionat in schimb fanii au fost superbi, aplaudandu-l pe Iniesta, capitanul Barcei, la iesirea acestuia de pe teren. Iniesta este cel care a adus Spaniei titlul mondial in Africa de Sud.

Barcelona lui Luis Enrique arata in schimb foarte bine. Tiki-taka implementata de Guardiola a fost condimentata cu un joc direct pe varful Suarez. De asemenea, jocul pe benzi a functionat perfect in acest meci, Neymar in special producand mai multe faze. Luis Enrique a inceput in poarta cu Bravo, in aparare cu Alves, Pique, Mascherano si Alba, la mijloc Busquets,  Iniesta si Rakitic, Sergi Roberto si Neymar pe benzi si Suarez in atac. Leo Messi, revenit dupa accidentare a intrat si el in teren in repriza secunda.

Pe langa cele 4 goluri marcate de Neymar in minutele 10 si 38, Iniesta in minutul 53 si Suarez in minutul 73, Barcelona a mai avut un penalty neacordat la faultul in careu a lui Ramos asupra lui Suarez si mai multe ocazii clare de gol precum cea din minutul 90 a lui Muniru care a ratat singur cu portarul, sutand pe langa poarta. In spatele lui Muniru astepta pentru a relua dintr-o pozitie perfecta Gerard Pique.

Putea fi un 5-0 pentru Barcelona pe terenul Realului, care ar fi facut istorie. Chiar si asa, la numai 4-0, Barca s-a distantat la 6 puncte in clasamentul din Spania si pare favorita la titlu, avand in vedere ca nici Atletico nu are un sezon prea bun.

Jonah Lomu s-a stins din viata

Lumea rugby-ului va fi mai saraca fara Jonah Lomu.

Primul si, in opinia mea, singurul jucator vedeta din rugby-ul mondial , gen Cristiano Ronaldo, s-a stins din viata la numai 40 de ani.

Nascut in Noua Zeelanda din parinti tongani, Jonah Tali Lomu a devenit cel mai tanar jucator neo-zeelandez care a debutat intr-un meci test la numai 19 ani si 45 de zile, intr-o partida impotriva Frantei. Desi avea numai doua selectii in nationala All-Blacks, Lomu a fost selectionat in echipa All blacks pentru Cupa Mondiala din 1995, unde a avut o evolutie buna. Si la Cupa Mondiala din 1999 a avut o evolutie excelenta desi echipa sa a terminat numai pe locul 4. A strans 63 de selectii pentru nationala de rugby a Noii Zeelande pentru care a marcat, intre 1994 si 2002, 185 de puncte. Este detinatorul recordului de eseuri marcate la Cupa Mondiala, 15, record egalat anul acesta de sud-africanul Brian Habana.

Dupa Cupa mondiala din 1999 presa a scris ca va trece la fotbalul american sau ca se va transfera in Europa, dar Jonah a preferat sa joace in continuare pentru echipe neo-zeelandeze.

Suferea din 1995 de o maladie a rinichilor care l-a obligat intr-o perioada sa faca dializa de 3 ori pe zi. In 2004 a fost obligat sa faca un transplant de rinichi care i-a impus repaus pana in 2005 cand a revenit in rugby evoluand pentru echipe din Europa. S-a retras din activitate in 2007, an in care a fost inclus si in Hall of Fame-ul rugby-ului mondial.

“Omul munte”, porecla castigata datorita staturii sale impresionante 1,96 si 120 kg, a reprezentat prototipul aripii perfecte din rugby cu o viteza extraordinara si cu o forta de patrundere fabuloasa. Personajul sau nu putea lipsi nici din filmul Invinctus, realizat in 2009 de Clint Eastwood, despre Nelson Mandela si echipa de rugby a Africii de Sud castigatoare a Cupei Mondiale din 1995.

Din pacate pentru acest extraordinar jucator nu a reusit sa castige niciodata Cupa Mondiala. A adus insa o popularitate mare pentru sportul care l-a facut celebru.  

Dopajul in atletism

Am citit despre raportul comisiei Agentiei Mondiale Antidoping care a anchetat cazurile de dopaj si care a recomandat suspendarea Rusiei din toate competitiile atletice. Acest lucru se adauga la scandalul care il leaga de Sepp Blatter, presedinte FIFA, anchetat pentru acordarea dreptului de a organiza Campionatul Mondial de fotbal din 2018 Rusiei. Unii propun chiar retragerea dreptului Rusiei de a organiza campionatul.

Cele doua evenimente nu sunt, in opinia mea, deloc intamplatoare. In primul rand nu trebuie sa uitam ca Vladimir Putin i-a luat apararea lui Blatter si de asemenea, ca in sportul rus, s-au investit multi bani in ultimii ani.

Acum cativa ani sportivii chinezi de la mai multe discipline erau acuzati de dopaj, dar nu s-a facut nici o ancheta si, cu atat mai mult, nu s-a propus suspendarea lor. De asemenea, atletii americani au fost implicati si ei in cazuri de dopaj. Nu trebuie sa uitam ca, in cazul ciclistului Lance Armstrong, acesta a fost oarecum ajutat de oficiali americani de a scapa de controalele antidoping.

Sunt convins sa aceasta strategie de izolare a Rusiei are o tenta americana.

Aceasta presiune asupra Rusiei mie unul mi se pare un joc de imagine, inclus in jocul politic mondial. Din pacate, efectele extreme ale acesteia pot duce pana la boicotarea Jocurilor Olimpice pe modelul celor organizate in anii ‘80 ceea ce nu ne dorim.

Atletii si sportivii in general prinsi dopati intentionat ar trebui suspendati pe viata. Legat de intentie trebuie cantarit bine pentru ca sunt sportivi care se lasa pe mana unor doctori dubiosi si sunt apoi prinsi dopati. In acest caz cei care trebuie suspendati pe viata ar trebui sa fie doctorii.

De asemenea, organizatiile internationale antidoping ar trebui sa aiba puterea de a verifica toate laboratoarele, de a investiga toate suspiciunile si asta de ambele parti ale “baricadei”, nu numai in partea rusa.

Si asta fara a face atat de multa parada. 

Victorie a Stelei impotriva lui Dinamo la baschet

Dupa 5 ani in care marele derby al campionatului Romaniei nu s-a mai disputat, am avut ocazia sa urmaresc un meci intre echipele care faceau legea in campionatul intern.

In cocheta sala Dinamo s-au intalnit nou promovata Dinamo Bucuresti si Steaua CSM Eximbank Bucuresti, echipa care joaca in cupele europene pentru Romania. Ceea ce m-a bucurat mult a fost revenirea lui Dinamo in prima liga a campionatului, mai ales ca fosta campioana, Asesoft Ploiesti, nu s-a mai incris in campionat.

Cu tribunele pline de vedete precum Sandu Vinereanu, Nicu Persu, Florentin Ermurache, Adrian Voinescu sau Costel Palai, spectacolul a fost unul foarte agreabil, desi diferenta de valoare dintre cele doua echipe a fost evidenta. Dinamovistii, cu multi jucatori romani tineri au tinut pasul in prima jumatate incheiata 34-38, scorul final a fost 76-60 pentru Steaua, care, desi a inceput mai greu partida s-a distantat in sferturile 3 si 4. 

Revenirea la normalitate

Astazi a fost eliberat conditionat din penitenciar Gica Popescu, fostul mare international roman.

Condamnat alaturi de fratii Becali, Cristi Borcea, Mihai Stoica, George Copos, Gigi Netoiu si Jean Padureanu in “dosarul transferurilor”, la 3 ani, 1 luna si 10 zile de inchisoare cu executare, pentru transferurile realizate fara a plati taxe la stat, fostul capitan al nationalei a fost eliberat dupa ce a executat jumatate din pedeapsa si a acoperit partea sa de prejudiciu. A cazut prada “combinatiilor” fratilor Becali care l-au convins sa li se alature in firma lor dupa terminarea carierei. Nu am inteles gestul procurorilor de a face recurs dupa ce in prima instanta a fost admisa eliberarea conditionata a lui Popescu, dar oricum recursul a fost respins ca nefondat.  

Desi imaginea sa a avut de suferit dupa aceasta condamnare, Gica Popescu ramane capitanul nationalei, un jucator pe care l-am aplaudat de atatea ori. 

Eu il consider pe Gica Popescu un model pe care orice tanar jucator roman il poate urma in cariera lui. A fost un jucator nu foarte talentat, comparativ cu Hagi sau Ilie Dumitrescu, dar cu multa munca, a reusit sa imbrace tricourile unor echipe celebre precum PSV Eindhoven, Galatasaray sau Barcelona. A reusit sa treaca in cariera sa peste momente dificile asa cum a fost transferul nereusit la Steaua, in anul 1998 unde a jucat 13 meciuri si la Dinamo Bucuresti in anul 2002 unde a jucat numai 8 meciuri si a reusit sa continue mereu, castigand doua titluri in Olanda cu PSV, Cupa Spaniei si Cupa UEFA cu Barcelona, campionatul in Turcia cu Galatasaray de trei ori si Cupa Turciei de 2 ori. Tot cu Galata a mai castigat Cupa UEFA si Supercupa Europei. O cariera mare pentru un jucator si un om deosebit.