In epoca
fotbalului “materialist”, in care jucatorii intra in greva pentru a pleca de la
o echipa la alta pentru un contract mai generous, vezi cazurile Anelka, Beckham
sau Cristiano Ronaldo, fotbalistii pe care ii identifici cu o echipa sunt din ce
in ce mai rari. Sunt acei fotbalisti carora atunci cand le spui numele te
gandesti la o echipa, gen: Totti – AS Roma, Messi – Barcelona sau del Piero –
Juventus.
In Spania
sunt sustinatorul echipei Atletico Madrid, “echipa saraca” a capitalei Spaniei,
daca nu tinem cont de Getafe.
La inceput
insa, am sustinut Real Madrid. Era vorba despre acea echipa romantica cu Buyo in
poarta, Chendo, Hierro, Manuel Sanchis si Lassa in aparare, Michel, Martin
Vasquez, Pardeza si Milla la mijloc, in atac Butragueno si Hugo Sanchez. Ceea
ce vreau sa mentionez este ca din aceasta echipa, 6 jucatori, erau crescuti in academia Realului, La Fabrica, precum Butragueno,
Chendo, Michel, Vasquez, Pardeza sau Manolo Sanchis,
In anii 2000
a inceput insa “era galactica”prin venirea la conducerea echipei Real Madrid a
lui Florentin Perez in calitate de presedinte, aducerea unor vedete pe bani
grei si investitii masive in marketing si vanzarea de tricouri. Chiar si in
aceasta epoca au existat jucatori crescuti in academia Realului care au fost
insa indepartati, precum Guti sau Santiago Canizares.
Unul singur
insa a fost insa indepartat foarte greu, Raul Gonzalez Blanco, pe scurt Raul.
Raul a inceput
fotbalul la Atletico, dar a trecut la
Real in urma deciziei lui Gesus Gil de a inchide academia lui Atletico. A
trecut pe la Real Madrid C si Real Madrid B pentru a fi promovat la prima
echipa de Jorge Valdano, un alt mare atacant al Realului, in 1994, inlocuindu-l
chiar pe Butragueno. A fost ca o predare de stafeta intre doi mari atacanti.
A fost cel
mai tanar debutant la prima echipa a Realului la numai 17 ani si 124 de zile. A
devenit primul jucator care a inscris 50 de goluri in Champions League si
primul care a marcat in doua finale ale acelaiasi competitii.
A jucat 550
de meciuri in 17 ani pentru Real Madrid, inscriind 228 de goluri la nivel de seniori. De asemenea, a inscris un total de 323 de goluri pentru toate echipele Realului, depasindu-l
pe legendarul di Stefano. A castigat cu echipa albilor 6 titluri de campioana, 4 Supercupe ale Spaniei, 3
trofee Champions League, o Supercupa a Europei si 2 Cupe Intercontinentale. Un singur trofeu ii lipseste din palmares in Spania,
Cupa Regelui.
Chiar daca
lui Raul si lui Iker Casillas li s-au promis “contracte pe viata” cu Real, cei
doi au fost indepartati de presedintele Florentino Perez, Raul chiar inainte de venirea lui Mourinho. Dupa indepartarea de
la Real a trecut in Germania la Shalke cu care a castigat o Cupa a Germaniei,
in Qatar la Al Sadd, pentru a-si incheia cariera in Statele Unite la New York
Cosmos.
La nationala Spaniei a jucat 102 meciuri pentru care a inscris 44 de goluri, un record, egalat de David Villa.
Imi aduc aminte
ca la Campionatul Mondial din 1998 a fost criticat teribil pentru eliminarea prematura
a Spaniei inca din grupe. Antrenorul Spaniei a refuzat sa le permita
jucatorilor sa isi aduca sotiile sau prietenele in cantonament, iar
comentatorii au considerat ca lui Raul nu ii statea capul la fotbal, ci numai
la Mamez Sanz, viitoarea sotie si fosta model. Este casatorit din 1999 cu Mamez
Sanz cu care are 5 copii.
Super
atacantul, purtator al numarului 7, reprezinta si un model de sportivitate.
Detine un record, in conditiile in care in 17 ani la Real Madrid nu a incasat nici un cartonas rosu.
In opinia
mea, el a fost ultimul simbol adevarat al echipei Real Madrid. Asa cum scandau
si fanii de pe Bernabeu, RAUL MADRID.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu