AU TRECUT 30 DE ANI DAR NU AM UITAT - STEAUA - 7 MAI 1986

Au trecut 30 de ani de la cea mai mare performanta a fotbalului romanesc in Europa, de la finala Cupei Campionilor Europeni castigata de Steaua Bucuresti in fata lui FC Barcelona, pe Ramon Sanchez Pizquan la 7 mai 1986.

Fara sa vreau sa stirbesc din faima Universitatii Craiova, pe care o consider un adevarat pionier al Romaniei in fotbalul european, performanta Stelei este cu adevarat speciala.

Victoria a fost obtinuta in fata unei echipe care il avea pe banca pe englezul Terry Venables si in teren pe Bernd Schuster, Marcos Alonso, Carrasco sau Alexanko mari jucatori ai acelei perioade. 

Sa nu uitam insa cine au fost eroii Stelei in acea finala: Duckadam portar, Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu in aparare, Balint, Balan, Boloni, Majearu, Lacatus la mijloc si Piturca in atac. Au intrat pe parcursul meciului Iordanescu, in acelasi timp antrenor secund si Marin Radu (Radu II). La acest meci a lipsit capitanul obisnuit al Stelei Tudorel Stoica. Antrenorul echipei era Emeric Jenei. 

Un rol important in crearea acelei echipe mari l-au avut Florin Halagian, fostul antrenor, Ion Alexandescu, “sfinxul”, oficialul Stelei si omul care se ocupa de transferurile de jucatori si, sa nu il uitam, pe “protectorul” Stelei Valentin Ceausescu.

Chiar daca toata lumea si-l aduce aminte pe Duckadam, portarul care a aparat 4 lovituri de la 11 m, cel mai bun jucator al meciului a fost declarat de UEFA Miti Majearu, “Nutria”. 

Cel mai mult a contat insa echipa, unitatea colectivului si jocul simplu al Stelei impus de un antrenor cu adevarat deosebit Emi Jenei. Lacatus i-a spus "nea Imi lasa-ma sa bat ca te facem antrenor mare" inaintea seriei de penaltiuri. Eu unul admir foarte mult eleganta si fair-play-ul acestui adevarat domn care este Jenei. 

Am vazut meciul la un vecin de bloc, unde s-au strans mai multi oameni, multe doamne, atat dinamovisti cat si stelisti. Toata lumea tinea cu Steaua. Probabil ca in acea perioada comunista bucuria unei astfel de victorii era speciala. Unul dintre vecinii mei era sa muste dintr-o vaza de bucurie atunci cand s-a terminat meciul.  

Atat CSA Steaua cat si echipa lui Becali, FCSB, nu au fost in stare sa organizeze un eveniment pentru sarbatorirea a 30 de ani de la aceasta frumoasa victorie. Dar, cred eu, nici un roman nu uita aceasta performanta. In fond nu este numai performanta Stelei, este a unei echipe romanesti. Performanta Stelei este foarte greu de atins de vreo alta echipa din Romania asa ca sarbatoarea anuala a acestei realizari a fotbalului romanesc nu trebuie ratata.

Toti vom ramane cu imaginea regelui Juan Carlos care trebuia sa inmaneze Cupa dar care aplauda apatic. De retinut ca el trebuia sa inmaneze trofeul, dar, de suparare, a plecat si a lasat un alt oficial sa faca acest lucru. Premierea jucatorilor Stelei s-a facut pe teren si nu "la oficiala" asa cum se obisnuieste.

De asemenea, gestul lui Ilie Barbulescu care a alegat catre trofeu la finalul meciului si a fost oprit de un oficial al UEFA este de neuitat. Declaratia lui Barbulescu la finalul meciului mi-a ramas in memorie: “nu am venit la Sevilla sa il imbratisez pe Duckadam, am venit sa imbratisez Cupa”.

Comentariul lui Teoharie Coca-Cosma “Aparaaaaaaaaaaaaaaaaaa Duckaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaadam ............. suntem finalisti, am catigat Cupa. Steaua este castigatoarea Cupei Campionilor Europeni”urmat de "multimirile" aduse conditiilor de pregatire si alte bla-blau-uri specifice periodei comuniste  este de asemenea magnific.

https://www.youtube.com/watch?v=IPRjl6pKuWI