Dupa dezamagirea provocata de eliminarea echipa nationale din faza grupelor Cupei Mondiale si dupa
castigarea trofeului Turneului celor 6 Natiuni de catre aceeasi echipa nationala, suporterii englezi au un nou motiv
de bucurie dupa obtinerea de catre Saracens a Cupei Campionilor, fosta Heineken
Cup, cea mai importanta competitie din rugby-ul european la nivel de echipe de club.
A fost o finala disputata de Saracens pe teren
francez, pe noul stadion din Lyon, in fata unei echipe franceze, Racing Club ’92
Paris (fosta Racing Club Metro), incheiata cu 21-9 pentru englezi.
Cand comentatorii au citit componenta primilor 15
jucatori rasunau nume precum Dan Carter sau Jo Rokokoko, fosti campioni cu Noua
Zeelanda sau Maro Itoje noua senzatie a rugby-ului englez.
Cele doua echipe care au aparut pe teren au fost:
Saracens in linia intai cu Mako Vunipola, Brits,
de Plassis, linia a doua Itoje si Krius, linia a treia Rhodes si Frases,
mijlocas la inchidere Billy Vunipola, fratele lui Mako, mijlocas la deschidere
Wigglesworth, uvertura Owen Farell, centrii Baritt (capitanul echipei) si
Taylor, aripi Wyles si Ashton si fundas Goode. O echipa plina de internationali
englezi si cu o omogenitate absolut extraordinara.
Racing cu Ben Arous, Szarzewski (capitanul
echipei) si Tameifuna in linia intai, Charteris si van der Merwe in linia a
doua, Lauret si le Roux in linia a treia, Chris Masoe mijlocas la inchidere,
Machenaud mijlocas la deschidere, Dan Carter uvertura, Dumoulin si Goosen
centrii, Imhoff si Rokokoko aripi si Doulin fundas.
Chiar daca nu s-a marcat nici un eseu a fost un
meci foarte frumos, disputat pe un teren ud, dupa ce la Lyon a plouat torential
cu 30 minute inainte de start, in care arbitrul Nigel Owens, cel mai apreciat
arbitru al momentului, un fel de Luigi Lamonica (arbitru de baschet) l-a tinut
in frau.
Punctele au fost aduse numai din lovituri de
pedeapsa de Owen Farell, 7 astfel de procedee pentru englezi si Johan Goosen
pentru francezi.
Englezii au practicat un rugby pragmatic, in care
plusul de omogenitate si experienta finalelor au contat foarte mult. Au jucat
cu baloane lungi, in spatele apararii franceze, evitand jocul la mana, care pe
un teren ud poate genera multe erori. Un alt avantaj l-a constituit
accidentarea mijlocasului la deschidere francez, Machenaud, in prima repriza si
a uverturii Dan Carter, cel mai bine platit jucator din lume, chiar la
inceputul reprizei a doua.
Pentru Saracens, club fondat in 1876 este primul
trofeu european, la a doua prezenta intr-o finala dupa cea din 2014 pierduta in fata
lui Toulon. Daca ne gandim ca echipa condusa de directorul de rugby cum se
numeste antrenorul in rugby, Mark McKall se afla pe primul loc si in prima liga
engleza inainte de play-off unde pleaca cu prima sansa, putem spune ca se
prefigureaza un sezon perfect, daca vor reusi si castigarea Aviva Premier
League.
Francezii, cu o echipa plina de vedete, au
incercat sa tina piept echipei momentului in rugby-ul european si chiar au
reusit in prima repriza incheiata 6-12. Sa nu uitam ca acum 10 ani, Racing se afla in a doua liga franceza, pana la venirea la conducere a lui Jacky
Lorenzetti, presedintele clubului si omul care a facut din acest club unul de prim rang in Franta, reusind sa aduca jucatori precum Dan Carter sau Luke Charteris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu