Africa de Sud noua campioana a rugby-ului mondial

Au trecut 12 ani de la ultima victorie a Africii de Suc la Cupa Mondiala de Rugby, echivalentul Campionatului Mondial de fotbal si 24 de ani la prima Cupa Mondiala castigata de Springboks.

In finala disputata pe Yokohama Stadium in fata a 70.000 de oameni Africa de Sud nu a dat nicio sansa echipei Angliei, condusa de extraordinarul australian Eddie Jones, omul care, la ultima cupa mondiala se afla pe banca Japoniei in victoria “unica” a niponilor chiar in fata Africii de Sud, una dintre cele mai mari surprise din rugby-ul mondial. Sud-africanii au invins echipa Albionului cu un 32-12 foarte clar. A fost una dintre cele mai clare victorii dintr-o finala de Cupa Mondiala.

Anglia a inceput cu urmatorul 15: Mako Vunipola, George si Sincker in linia intai, Itoje si Lawes in linia a doua, Curry si Underhill flanker-i, Billy Vunipola mijlocas la inchidere, Youngs mijlocas la gramada, Ford uvertura, May si Watson aripi, Farrel si Tuilagi centri si Daly fundas.

De partea cealalta, Rasssie Erasmus a inceput cu Mtawarira, Mbonambi si Malherbe in linia intai, Etzebeth si de Jager linia a doua, Kolisi si du Toit flanker-i, Vermeulen mijlocas la inchidere, de Klerk mijlocas la deschidere, Pollard uvertura, Mapimpi si Kolbe aripi, de Allende si Am centri si Willie le Roux fundas.

Prima repriza a inceput cu accidentarea din minutul 3 a pilierului englez Kyle Sinclair, aspect care a cantarit mult in economia gramezii engleze. Pana in minutul 35 s-a mers cap la cap fiecare echipa punctand prin cate doua lovituri de pedeapsa transformate de Owen Farrell si Handre Pollard. Totusi, sud-africanii au intrat in avantaj la cabine 12-6, acelasi Pollard reusind inca doua lovituri de pedeapsa pana la finalul primei reprize.

Pana in minutul 65 finala a fost echilibrata, scorul fiind de 18-12 pentru sud-africani, punctele fiind aduse de aceeasi Farrell si Pollard prin transformarea unor lovituri de pedeapsa.

A venit apoi minutul 66 cand aripa Makozole Mapimpi a reusit sa valorifice o pasa foarte buna a centrului Am dupa o actiune pe treisferturi si un sut de urmarire transmis tot de Mapimpi.

Pana la sfarsit tot sud-africanii au mai marcat un eseu prin cealalta aripa, Cheslin Kolby care a dus balonul in terenul de tinta dupa o cursa personala.

Ambele eseuri au fost transformate de Handre Pollard si scorul final a fost 32-12 pentru Africa de Sud.

La inceputul meciului, asa cum s-a intamplat si in precedentele doua finale mentionate anterior, in fata Noii Zelande in 1995 si in fata Angliei in 2007, Africa de Sud a fost considerata outsider-ul. In 1995, dupa abolirea apartheid-ului, Africa de Sud, echipa lui Madiba (Nelson Mandela) cu generatia extraordinara condusa de Francois Pienaar, juca pentru o tara renascuta in fata Noii Zeelande condusa de extraordinarul Shawn Fitzpatrick si avandu-l in teren pe omul munte, Jonah Lomu. La fel s-a intamplat si in finala din 2007, cand, in fata Africii de Sud, s-a aflat Anglia lui Johnny Wilkinson.

Acum, in 2019, echipa de rugby a Africii de Sud a bifat, prin victoria din finala, noi borne.

Daca in 1995 exista un singur jucator de coloare in echipa, aripa Chaster Williams, regretatul jucator care a trecut si prin Romania, in 2019 chiar capitanul echipei a fost un jucator de culoare, Syia Kolisi. De fapt capitanul echipei este un exemplu pentru o tara dominata de rasism, acesta fiind casatorit cu o alba.

Africa de Sud a fost condusa de pe banca de Johan (Rassis) Erasmus, omul care va renunta la functia de antrenor al echipei pentru a deveni primul director de rugby din Africa de Sud, functie creata special pentru el dupa modelul european.

Este prima data cand o echipa castiga trofeul desi pierde un meci in grupe. Africa de Sud a cedat in fata Noii Zeelande. De asemenea, este prima data cand Africa de Sud marcheaza un eseu in finala Rugby World Cup, in precedentele doua finale punctele fiind aduse numai din transformari sau drop-goal-uri.  

Echipa Africii de Sud, dupa victoria cu mari emotii din semifinala cu Tara Galilor, a aratat ca o mare campioana, foarte determinata sa castige trofeul “pentru cei 57 de miloane de oameni de acasa” asa cum spunea Syia Kolisi. Multe dintre istoriile personale ale jucatorilor sud-africani sunt impresionante, asa cum este cazul lui Makozole Mapimpi. Pentru multi dintre ei rugby-ul este o sansa de a scapa de saracie. 

Aceasta a fost ultima cupa mondiala pentru unii dintre sud-africani. In aceasta situatie se afla Schalk Brits ajuns la 38 ani, omul care a jucat 10 ani pentru Saracens in Anglia, Duane Vermeulen, jucatorul de linia a doua care in finala contra Angliei a fost declarat cel mai bun jucator al meciului sau pentru Francois Louw, omul care joaca din 2011 in Anglia pentru Bath sau pentru Tendai Mtawirira pilierul nascut in Zimbabwe care a declansat un mic scandal in Africa de Sud atunci cand a primit acceptul sa joace pentru Africa de Sud, desi tara nu accepta ca jucatori de alte nationalitati sa joace pentru Springboks, nu accepta naturalizari, asa cum este "la moda" in rugby-ul mondial. 

Astazi, Africa de Sud a intrat in istoria rugby-ului mondial egaland marea rivala Noua Zeelanda la numarul de trofee castigate, 3.  
In finala mica a Cupei Mondiale din Japonia, Noua Zeelanda a invins Tara Galilor cu 40-17, in meciul "de adio" al ambilor selectioneri. Steve Hansen ii va parasi pe All-blacks pentru a se retrage, iar Warren Gatland va parasi banca dragonilor pentru a merge acasa in Noua Zeelanda pentru a-i prelua pe Chiefs.

Cateva cuvinte despre presa din Romania

Cu totii am auzit spunandu-se “presa este la fel peste tot in lume”.

Multi dintre noi credem acest lucru, mai ales ca vedem in media romaneasca exemple care ne dovedesc asta.

M-am gandit sa va dau un exemplu in care presa europeana, cea spaniola in special, a pastrat o tacere deplina asupra unui eveniment din viata unei persoane foarte cunoascute si apreciate in fotbalul european.

Toti cei care urmaresc fotbalul european s-au intrebat de ce selectionerul Spaniei Luis Enrique a demisionat “din motive personale” din functia pe care o detinea fiind inlocuit cu Roberto Moreno, asistentul sau.

Am cautat sa vad care sunt aceste “motive personale”. Credeti-ma ca nici o publicatie nu a furnizat care au fost “motivele personale” pentru care Lucho a demisionat.

Presa din Europa a transmis, in cursul zilei de ieri, anuntul decesului fiicei de numai 9 ani a lui Lucho in urma unei grave maladii.

Am comparat aceasta tacere a presei spaniole si europene cu intruziunea in viata privata a persoanelor publice din Romania, pe care presa de la noi din tara o practica cu mare drag.

Ganditi-va la prezentarea “cazului” copilului premierului Dancila si la pozele lui Emil Boc, nud la sala de sport.

Sa ne amintim de asemenea declaratiile fostului fotbalist Victoras Iacob, care, suferind de anumite probleme a spus ca este aproape sa semneze cu Barcelona, informatie publicata si “analizata” pe toate fetele de “mari” specialisti romani care il invitau sa intre in direct la emisiuni. 

Mi se pare ca jurnalistii romani, avizi de rating, nu stiu cand sa se opreasca. Consider ca sunt anumite aspecte ale vietii persoanelor publice care sunt private si nu trebuie sa fie prezentate publicului larg indiferent cat rating produc. Respectul pentru persoana vizata si dorinta de a nu-i produce mai multa suferinta trebuie sa fie pe primul plan, indiferent daca o simpatizam sau nu.

Renasterea fotbalului olandez

Diseara, in finala Nations League, Portugalia va intalni Olanda.

Dupa ce a ratat calificarea la Campionatul European din 2014, pentru prima data din 1984 si la Campionatul Mondial din 2018, echipa Olandei parca a renascut.

Toata lumea se intreba, acum cativa ani, care sunt cauzele rezultatelor slabe si cand se va opri caderea fotbalului olandez.

Cauzele caderii au fost, in opinia mea, schimbul de generatii pe care olandezii nu l-au facut la timp, alaturi de performantele slabe ale echipelor de club care nu au mai produs la fel de mult. Generatia lui Robben a fost “fortata” si aici o parte din vina o au antrenorii echipei care s-au temut sa promoveze tineri.

Rezolvarea acestei probleme a fost facut de federatie prin numirea, in anul 2018, in fruntea nationalei a lui Ronald Koeman. Fostul fundas de fier al Barcelonei a facut imediat schimbarea. A dat sanse unor jucatori aproape necunoscuti precum Quincy Promes si a promovat “pepiniera” lui Ajax.

Cu o echipa tip care joaca in sistem 4-3-3 asa cum ii sta bine echipei care a promovat “fotbalul total”, Olanda a inceput cu o infrangere in fata Frantei 1-2, dar lucrurile aratau din ce in ce mai bine. Acest lucru s-a confirmat la victoria in fata Germaniei, 3-0 la Amsterdam si apoi, dupa 2-0 in fata Frantei, toata lumea era entuziasmata de noua echipei a “portocalei mecanice”.

Cu o aparare in care cei doi centrali, de Ligt si van Dijk dau siguranta, cu o linie de mijlloc care munceste si produce cu Wijnaldum si Frankie de Jong in prim plan si un atac in care tineri precum Promes, Depay, Bergwijn se lupta cu jucatori cu experienta precum Babel sau de Jong, Olanda arata ca izvorul de talente nu a secat.

Pe banca de rezerve sunt solutii de top precum Stefan de Vrij de la Inter, Nathan Ake de la Chelsea, noua senzatie a lui Feyenord Tonny de Vilhena sau speranta Romei Justin Kluivert.

Roland Koeman are o misiune dificila, avand in vedere ca trebuie sa puna la un loc jucatori care sunt titulari la echipele de club, dar parca totul pare mai usor. Iar pentru fanii olandezi care au suferit atat de mult in ultimii 5 ani pare ca visul urat s-a sfarsit.

Semifinala in fara Angliei castigata cu 3-1 a aratat ca Olanda joaca un fotbal frumos, spectaculos, iar pentru Portugalia pare ca va fi greu sa se impuna in finala.

Finala Nations League va fi un meci interesant, intre o echipa tanara Olanda cu jucatori care inca nu au “ajuns vedete” si o echipa cu multa experienta, Portugalia, in care jucatorul “vedeta” Ronaldo “face jocul”. Eu unul sper ca victoria sa revina Olandei desi va fi destul de dificil avand in vedere si faptul ca partida se disputa in Portugalia. Indiferent de rezultat, pentru echipa Olandei a “inceput un nou ciclu”.

Liverpool castiga trofeul Champions League

Livepool a castigat trofeul Champion League dupa victoria cu 2-0 in fata lui Tottenham pe stadionul Wanda Metropolitano din Madrid.

Dupa infrangerea de anul trecut in fata lui Real Madrid, “reusita” cu largul concurs al portarului Loris Karius si cu accidentarea intentionata a lui Salah de catre Sergio Ramos, cormoranii lui Jurgen Klopp au reusit sa castige trofeul.

Dupa o semifinala in care au intors rezultatul de la 0-3 invingand Barcelona lui Messi cu 4-0 pe Anfield, Liverpool a jucat in finala ca o mare echipa, profitand si de greseala lui Moussa Sissoko din minutul 1 care a provocat un penalty transformat de Mo Salah.

Klopp a inceput in poarta cu Alisson, in aparare Alexander-Arnold, Matip, van Dijk, Robertson, la mijloc, Henderson, Fabinho si Wijnaldum, in atac tripleta Salah, Firmino si Mane.

De partea cealalta, Mauricio Pochetino, managerul lui Spurs a inceput in poarta cu Loris, in aparare Trippier, Vertonghen, Alderweireld si Rose, la mijloc Sissoko, Winks, Dele Ali, Ericksen si Son, in atac Harry Kane.

Tottenham a resimtit din plin socul primirii golului din minutul 1 si nu a reusit mai nimic in prima repriza desi a dominat la capitolul posesie. Asa cum spunea si Harry Kane inaintea meciului, lui Liverpool ii place sa joace pe contraatac. Cormoranii au mai avut ocazia de a marca la suturile periculoase ale celor doi fundasi laterali Alexander-Arnold si Andy Robertson, fara ca Tottenham sa creeze pericol la poarta lui Alisson Becker, astfel ca scorul pauzei a fost 1-0 pentru Liverpool.

Dupa pauza, jocul si-a pastrat aceleasi caracteristici, presiunea lui Tottenham crescand si Liverpool incercand contre periculoase,

Dupa o ocazie mare a lui James Millner care a sutat de la marginea careului putin pe langa poarta, Tottenham a avut cele mai bune ocazii de marca in ultimele 20 de minute, de fiecare data suturile lui Dele Ali, Lucas Moura, Christian Ericksen si Harry Kane fiind blocate de Alisson Becker sau trecand peste poarta, asa cum a fost cazul loviturii de cap a aceluiasi  Dele Ali.

Liverpool a reusit sa inchida meciul in minutul 87 atunci cand, la un corner executat de James Milner, apararea lui Spurs nu a reusit sa respinga, balonul a ajuns la rezerva Divock Origi intrata in locul lui Bobby Firmino si eroul din meciul cu Barcelona si-a facut datoria sutand la coltul lung al portii lui Loris si stabilind scorul final 2-0 pentru Liverpool.

Pentru Tottenham este prima finala intr-o competitie europeana dupa 35 de ani, ultima prezenta aducand, trofeul Cupei UEFA in 1984. Din pacate pentru Spurs, Liverpool a fost mai buna, a fost mai consistenta si nu le-a lasat baietilor lui Poch prea multe sanse. Pentru londonezi este important sa se mentina in fruntea Premier League si sa continue sa aiba rezultate bune si in Europa. Este important sa nu isi piarda jucatorii vedeta gen Ericksen sau Kane, tinte pentru multe cluburi europene.

Pentru Liverpool este primul trofeu sub comanda lui Jurgen Klopp. Cormoranii, chiar daca au pierdut Premier League in fata lui Man City la un punct, au aratat constanta, au pierdut puncte foarte greu, iar in Champions League au aratat ca nu mai sunt dependenti de Salah, Mane sau Firmino asa cum a fost cazul semifinalei in fata Barcelonei. A fost sezonul perfect pentru Liverpool in Champions League.

Fata de sezonul trecut, Liverpool a adus jucatori exact pe posturile deficitare. In poarta a venit Alisson Becker care nu a mai facut greseli precum Karius, iar in aparare a venit Virgil van Dick care alaturi de Matip sau Lovren a oferit siguranta. Fundasii laterali Alex-Arnold si Robertson au jucat excelent in acest sezon, iar la mijloc au aparut Fabinho si Keita care au oferit solutii. Cea mai importanta crestere in joc a avut-o insa Divock Origi, atacantul belgian fiind decisiv in semifinala cu Barcelona de pe Anfield. Managerul lui Liverpool a demonstrat inca o data ca jucand ofensiv poti castiga trofee.

Pentru cormorani este al saselea trofeu Champions League dupa cele din 1977, 1978, 1980, 1984 si 2005.

Sper ca anul urmator sa aduca si trofeul Premier League pentru cormorani, un trofeu pe care fanii il asteapta de 30 de ani. Parca acest lucru este mai posibil ca oricand. 

https://theworldgame.sbs.com.au/video/1530995779857/liverpool-fans-players-sing-you-ll-never-walk-alone?playlist=twg-recommends

Romania pierde cu Suedia in preliminariile Euro

Suedia – Romania 2 – 1

Romania a inceput slab aceasta campanie in preliminariile Euro cu o infrangere in fata Suediei.

Am auzit tot felul de cuvinte mari precum “sa razbunam nedreptatea din 1994” (greseala lui Prunea care ne-a privat de finala in fata Braziliei la Mondial) sau “acum este un nou inceput pentru nationala”, dar cam atat.

Pe teren echipa nu a aratat prea multe si rezultatul este, zic eu, meritat.

Selectionerul Contra a inceput cu Tararusanu in poarta, Manea, Sapunaru, Grigore si Bancu in aparare, Baluta si Marin in fata apararii, Chipciu, Stanciu si Mitrita in spatele varfului impins Puscas.

De partea cealalta, sfert finalista de la ultimul mondial, Suedia, a inceput in poarta cu Olsen, in aparare Lustig, Granqvist, Helander si Augunstinson, la mijloc Claesson, Seb Larson, Olsson si Forsberg, in atac Quaison si Markus Berg.

Prima repriza a fost echilibrata la inceput, ambele echipe incercand sa domine mijlocul terenului. Suedezii cu un joc direct pe varf si devieri periculoase, iar romanii cu joc de pase prin care au incercat sa surprinda apararea adversa.

Prima ocazie a fost sutul din lovitura libera a lui Stanciu care a trecut de putin pe langa poarta suedeza.

Imediat insa a venit eroarea lui Razvan Marin la mijlocul terenului, balonul a ajuns la Forsberg, mijlocasul lui Leipzig i-a pasat lui Augunstinson care a centrat la marginea careului de 6 m unde Grigore s-a balbait si tanarul Quaison, varful lui Mainz, l-a invins pe Tatarusanu. Era minutul 33.

Sub ochii fostului presedinte UEFA Lennart Johansson, aflat in tribuna, conationalii sai au facut 2-0 in minutul 40 dupa o combinatie frumoasa Forsberg-Quaison, balonul respins de apararea noastra ajungand la Viktor Claesson care l-a invins pe Tararusanu cu un sut plasat la coltul lung.

Pana la sfarsitul reprizei Romania a avut o ocazie bune prin George Puscas, varful lui Palermo, angajat in adancime, sutand din unghi, balonul fiind respins de Olsen.

La pauza Contra a mutat ofensiv, Mitrita fiind schimbat cu Keseru.

Atacantul lui Ludogorets a reusit sa reduca din diferenta in minutul 58 dupa o pasa a lui Razvan Marin.

Pana la sfarsitul partidei suedezii au fost mai periculosi, Claesson, Berg si Isak ratand ocazii bune.

Singura data cand Romania a avut ocazia de a egala a fost in prelungiri, cand, la o centrare in careu, balonul a ajuns din deviere la Sapunaru dar sutul acestuia a fost respins de Olsen.

Suedia a obtinut o victorie cu 2-1 dupa o partida pe care a dominat-o, in care a creat mult. Linia a mijloc cu Forsberg si Claesson in prim plan a combinat excelent, iar cei doi fundasi laterali, in special Augunstinson au centrat foarte periculos.

Comparand imaginar compartimentele celor doua echipe, singurul capitol in care Romania a fost egala Suediei a fost portarul. Tatatusanu a fost din nou la inaltime. In rest apararea Romaniei a parut fragila atat pe mijloc, unde in special Grigore a gafat, dar si pe benzi, unde Manea si Bancu au fost depasiti prea usor. La mijloc mi-a placut Tudor Baluta, jucatorul Viitorului reusind sa faca un meci bun. Razvan Marin si Chipciu au jucat destul de bine, desi Marin a gresit la primul gol. Stanciu si Mitrita au fost slabi. Probabil nu s-au reglat dupa diferenta de fus orar. Puscas si Keseru au incercat, s-au zbatut, dar cam atat. Apararea suedeza a fost prea solida.

Vazand evolutia lui Grigore in aparare ma gandesc de ce Contra nu selectioneaza unul dintre jucatorii de la tineret, de exemplu pe Alex Pascanu.

Asta ca sa nu ma gandesc ca si Gabi Tamas este o solutie. Gabi ar fi fost de ajutor. Nu credeti?

Desi a parut un adversar facil Suedia s-a dovedit mai tare decat credeam, iar Contra va trebui sa le ofere mai multa incredere jucatorilor. Sa joace cu mai mult curaj, mai ofensiv. Romania a parut o echipa care a venit sa joace la egal. Mitrita in special mi s-a parut izolat in partea stanga. Prea mult a facut faza defensiva. De asemenea, Stanciu a fost slab. Poate ca pastrarea pe teren pana la sfarsitul partidei a fost o greseala. Ianis Hagi a parut mai in meci.

Pentru Romania urmeaza meciul in fata Insulelor Feroe, partida pe care in mod normal ar trebui sa o castigam la scor si sa ne revenim moral.

Am lasat la final un capitol la care suedezii mi-au placut mult. Fanii.

Suporterii suedezi, imbracati ca de obicei in galben-albastru si-au sustinut echipa, in timp ce fanii romani, destul de multi la meci, au avut treaba cu Ungaria, eternul nostru adversar. Scandarile pe care le-am auzit la meciul de la Bucuresti cu Serbia s-au auzit si in Suedia. Au lipsit petardele care au marcat atat de “spectaculos” meciul in fata sarbilor. Poate ca suporterii romani ar trebui sa invete sa isi sustina in primul rand echipa si sa lase manifestarile “balcanice” cum spune procurorul Dinu.

Tara Galilor castiga Six Nations

Tara Galilor a invins in ultimul meci Irlanda la Cardiff cu 25-7, reusind sa castige Turneul celor 6 Natiuni la rugby, cea mai importanta competitie rezervata echipelor nationale din emisfera de nord.

Pe o ploaie specific englezeasca, “dragonii” au inceput tare meciul si au marcat primul eseu in minutul 1 prin Hadleigh Parks angajat cu un balon de urmarire de Gareth Ascombe. Gareth Ascombe a marcat celelalte puncte pentru galezi prin 5 lovituri de pedeapsa si transformarea eseului, astfel ca scorul in minutul 80 era 25-0 pentru Tara Galilor.

Irlandezii au reusit marcarea unui eseu la ultima faza prin Jordan Larmour dupa o faza prelungita de atac in apropierea liniei de tinta galeze.

Pentru galezi si al lor antrenor Warren Gatland este al 3-lea Mare Slam (castigarea turneului invingand toate celelalte adversare) in ultimii 11 ani de cand neo-zeelandezul a preluat nationala Tarii Galilor.

Gatland, al carui contract expira dupa Cupa Mondiala din toamna, a devenit primul antrenor din istorie care castiga 3 Mari Slam-uri in Six Nations.

Echipa sa, neinvinsa de 14 meciuri, arata foate bine inaintea Cupei Mondiale.

Anglia a ocupat locul al doilea in turneu, dupa un 38-38 in fata Scotiei dupa ce la pauza conducea cu 31-7. Irlanda a terminat pe 3, Franta pe 4, Scotia pe 5 si Italia pe 6 fara niciun punct.

A doua surpriza in Champions League

Dupa ce Ajax a reusit sa intoarca rezultatul la Madrid, invingand Realul cu 4-1 si eliminand echipa Blancos din competitia favorita ei, Champions League, a venit randul lui PSG sa fie eliminata de Manchester United.

Jocul disputat la Paris a inceput de la scorul de 2-0 pentru parizieni, dupa victoria din tur. Toate cartile erau facute pentru ca PSG sa treaca mai departe.

Lipsita de aportul lui Neymar si Cavani, PSG s-a vazut condusa din minutul 2 dupa golul lui Lukaku, dar a reusit sa egaleze in minutul 12 prin fundasul Bernat.

Acelasi Lukaku a dus scorul la 2-1 pentru englezi in minutul 30 profitand de o eroare a lui Gigi Buffon.

Golul decisiv a venit in prelungirile meciului, cand Man United a primit un penalty dupa consultarea sistemului VAR, transformat de Marcus Rashford.

Man United se califica mai departe datorita golurilor mai multe marcate in deplasare.

Este o noua eliminare dureroasa pentru PSG care domina campionatul intern si isi doreste cu disperare un trofeu CL, dar nu reuseste sa obtina nici macar accederea in finala, fie ca pe banca s-au aflat Blanc, Emery sau mai nou Tuchel.

De partea cealalta, “renascutul” Man United, cu interimarul Solskjaer pe margine, arata o pofta extraordinara de a castiga. Fie ca este in campionat sau in CL echipa joaca frumos, creeaza faze. Fiecare victorie este o palma la adresa fostului manager Jose Mourinho cu care echipa nu juca nimic si un ajutor pentru interimarul “baby face killer” pentru a obtine contractul de manager al lui United.
Rezumatul meciului: 
https://highlightsfootball.com/video/paris-saint-germain-vs-manchester-united-highlights/

Tara Galilor-Anglia, un meci superb in Turneul celor 6 Natiuni la rugby

Tara Galilor, echipa care a inceput aceasta editie a Six Nations, cu o revenire de senzatie in fata Frantei in deplasare, castigand in prima etapa cu 24-19, a facut un meci similar in fata Angliei de aceasta data pe propriul stadion, Principality din Cardiff, in fata a 70.000 de fani.

Meciurile din Tara Galilor si Anglia, sunt, fara doar si poate, cea mai buna propaganda pentru rugby.

Este o rivalitate exclusiv plecata de la rugby, in care fratele mai mic vrea sa invinga fratele mai mare. Nu se simte prezenta spiritului razboinic plecat din rivalitati istorice precum in partidele Angliei cu Irlanda, Scotia sau Franta sau genul spectacolului, asa cum se intampla cu partidele Anglia - Italia. Acesta este dezavantajul Angliei in Six Nations. Celelalte echipe vor sa ii bata mai mult ca pe oricine altcineva. Iar inscriptia de pe un tricoul unui fan galez spune totul “I don’t care if we beat England”.  

Neo-zeelandezul Warren Gatland, selectionerul Tarii Galilor, a inceput cu Evans, Owens si Francis in prima linie, Hill si Jones in linia a doua, Tipuric si Navidi flakeri, Ross Moriarty mijlocas la inchidere, Gareth Davies mijlocas la deschidere, Gareth Ascombe uvertura, Parkes si Jonathan Davies centrii, Adams si North aripi si Thomas Williams fundas.

De partea cealalta, selectionerul australiano-japonez al Angliei, Eddie Jones a inceput cu Moon, George si Sinckler in linia intai, Lawes si Kruis linia a doua, Wilson si Curry flankeri si Billy Vunipola mijlocas la inchidere, Ben Youngs mijlocas la deschidere, Owen Farrell uvertura, Manu Tuilagi si Slade centrii, May si Nowell aripi si Eliott Dly fundas.

Anglia a incercat sa joace la Cardiff aceeasi partitura pragmatica pe care a abordat-o la Dublin in fata Irlandei unde a obtinut victoria. Joc cu suturi in spatele liniei galeze si gramezi, unde prima linie a Angliei obtine avantajul.

Scorul a fost 3-3 dupa primele 26 de minute, fiecare echipa reusind cate o lovitura de pedeapsa, pentru ca apoi englezii sa inscrie un eseu, prin Tom Curry care a profitat de un balon furat in gramada. Eseul a fost transformat de Owen Farrell care a stabilit scorul pauzei, 10-3 pentru englezi.

Inceputul celei de a doua reprize a fost marcat de jocul plin de nervozitate avandu-l in prim plan pe Kyle Sinckler, talonerul englez fiind schimbat de Eddie Jones cu Harry Williams pentru a scapa de eliminare si de cele doua lovituri de pedeapsa transformate de Gareth Ascombe care au dus scorul la 10-9 pentru englezi.

“Tranfadirii” au profitat de o noua greseala in gramada a galezilor si au mai pus 3 puncte prin acelasi Owen Farrell, inainte ca Warren Gatland sa faca mutarea care a schimbat meciul. A schimbat uvertura. Dan Biggar l-a inlocuit pe Gareth Acombe, in minutul 61.

Perseverenta galeza a reusit sa aduca eseul mult dorit in minutul 67, dupa a faza in care dragonii au provocat 34 de momente de fixare. Apararea engleza a cedat pana la urma si Corry Hill, linia a doua galeza, a culcat balonul in terenul de tinta.

Eseul a fost transformat de Dan Biggar astfel ca scorul a devenit 16-13 pentru galezi.

Pana la final cei care au mai marcat au fost tot galezii, dupa o faza superba, in minutul 77, sutul lui Dan Biggar fiind receptionat de Josh Adams, aripa galeza marcand un nou eseu. Dupa acest eseu englezii au ramas fara punctul bonus defensiv.

Biggar a ratat transformarea asa ca scorul final a fost 21-13 pentru “dragonii” galezi, care devin favoriti la castigarea Six Nations, avand in vedere ca joaca cu Irlanda tot la Cardiff.

Ma bucura infrangerea Angliei pentru ca nu imi place jocul pragmatic practicat de echipele antrenate de Eddie Jones. Asa jucau si Australia si Japonia avandu-l pe el pe banca. Produceau rezultate nu spectacol.

Mie imi aminteste acest joc pragmatic de echipa Angliei din anii 1990. Acea echipa cu Jason Leonard “sef” in linia intai, cu Will Carling, Rob Andrew sau fratii Tony si Rory Underwood.  

Tara Galilor este echipa mea preferata din rugby-ul din emisfera nordica, asa cum Africa de Sud este echipa mea preferata din emisfera sudica. Imi place foarte mult spiritul galez. Jucatorii, antrenorii si fanii. Totul pentru rugby. Totul pentru victorie.

Jucatorii galezi care se bucurau dupa eseul marcat de Clint Hill (foto), Warren Gatland felicitandu-se cu secunzii sa si fanii care dansau in tribune la finalul meciului arata acest lucru.

Dupa acest rezultat Tara Galilor ajunge la 12 partide fara infrangere, un record pentru dragoni. Si daca ne gandim ca galezii nu s-au putut baza pe jucatori precum fundasul Lee Halfpenny accidentat, ne dam seama de ce specialistii considera echipa lui Dan Biggar ca una dintre cele care vor face o figura frumoasa la Cupa Mondiala din toamna.

Rezultat mare pentru Romania in FED Cup

Echipa de FED Cup a Romaniei, condusa de pe margine de capitanul nejucator Florin Segarceanu a reusit sa se califice in semifinalele competitiei dupa victoria in fata Cehiei, 3-2, la Ostrava.

Simona Halep a adus punctele Romaniei la simplu trecand de Katerina Siliakova si Karolina Pliskova, in timp ce Mihaela Buzarnescu a cedat in fata Karolinei Pliskova si Katerinei Siliakova, astfel ca partida de dublu a fost decisiva.

Perechea noastra, formata din Irina Camelia Begu si Monica Niculescu s-a impus in fata cuplului Siniakova-Krejcikova cu 6-7, 6-4, 6-4, aducand Romaniei o noua prezenta in semifinalele FED Cup (echivalentul feminin al Cupei Davis).

Romania a mai avut-o in lot pentru aceasta partida pe Ana Bogdan.

Prin prezenta in penultimul act al FED Cup, Romania isi egaleaza cea mai buna performanta din istorie in aceasta competitie. In 1973, Romania pierdea in fata Africii de Sud.

In semifinale Romania va intalni, in perioada 20-21 aprilie, Franta in deplasare. 

Fetele noastre merita multe felicitari pentru modul in care au luptat in aceasta partida care, asa cum o arata si scorul, a fost foarte echilibrata. 

Pe langa victoria fetelor, m-a bucurat prezenta in numar mare a fanilor romani la Ostrava. 

Rusine istorica in Turneul celor 6 Natiuni la rugby

A doua etapa a Turneului celor 6 natiuni la rugby a adus o noua demonstratie de forta a echipei Angliei, care a reusit sa invinga Franta cu 44-8. Rezultatul putea fi si mai dur pentru francezi daca “trandafirii” englezi nu efectuau mai multe schimbari in partea a doua a partidei disputate pe celebrul Twickenham din Londra.

Francezii au marcat prin Morgan Parra o lovitura de pedeapsa si prin Damien Penaud un eseu, in timp ce aripa Jonny May a marcat trei eseuri in acest meci pentru englezi. Pentru Albion au mai marcat puncte Henry Slade si Owen Farrell cate un eseu si acelasi Owen Farrell, lovituri de pedeapsa si transformari ale eseurilor.

Echipa lui Eddie Jones a administrat “cocosului galic” cea mai dura infrangere din istoria partidelor disputate intre cele doua vechi rivale din emisfera nordica, precedentul fiind inregistrat chiar la primul meci intre cele doua, un 35-8 pentru englezi in 1906 la Paris.

Anglia se anunta una dintre favorite la castigarea 6 Nations dar si la castigarea Cupei Mondiala din toamna.

Principala rivala din 6 Nations este Tara Galilor care a invins cu 26-15 Italia la Roma. Dupa acest rezultat italienii au ajuns la 18 infrangeri consecutive in 6 Nations.

Cel mai echilibrat meci al celei de a doua etape a fost pe Murrayfield, in Scotia, unde “ciulinii” au primit vizita unei echipe a Irlandei care pierduse in prima etapa in fata Angliei. Meciul a fost castigat de irlandezi cu 22-13, dupa ce la pauza a fost 12-10 pentru Irlanda. In a doua repriza scotienii au picat incasand un 10-3.

Dupa cea de a doua etapa, Anglia conduce clasamentul 6 Nations cu 10 puncte, fiind urmata de Tara Galilor cu 8 puncte, Scotia 5 puncte, Irlanda 4 puncte, Franta 1 punct si Italia 0 puncte.

Urmatoarea etapa va aduce fata in fata primele doua clasate. Pe 23 februarie, la Cardiff, Tara Galilor va primi Anglia intr-o partida care va decide, in mare masura, castigatoarea 6 Nations din acest an.   

Meci superb la debutul Turneului celor 6 Natiuni

Franta si Tara Galilor au oferit un meci extraordinar la debutul Turneului celor 6 Natiuni la rugby, editia 2019.

Disputat pe Stade de France, in suburbiile Parisului, partida s-a disputat, asa cum era si normal cu casa inchisa. Franta venea dupa un an 2018 dezastruos, cu 8 victorii din 11 partide disputate,  care au inclus si o infrangere surprinzatoare in fata echipei statului Fiji. De partea cealalta, galezii ocupau locul 4 in clasamentul pe natiuni al World Rubgy si veneau la Paris cu un moral excelent, dupa ce au castigat toate meciurile test de anul trecut.

Selectionerul Frantei, Jacques Brunel, a inceput cu Poiroit, Guirado si Atonio in prima linie, Vahaamahina si Willemse in linia a doua, Lauret si Iturria flankeri, Picamoles mijlocas la inchidere, Parra mijlocas la deschidere, Lopez uvertura, Ntamack si Fofana centrii, Huget si Penaud aripi si Medard fundas.

De remarcat ca francezii au inceput cu cea mai grea gramada din turneu, care cantarea 962 de kg. De asemenea, pe teren s-a aflat, de la inceputul partidei, tanarul de numai 19 ani Romain Ntamack, fiul fostului mare international francez Emile Ntamack, amandoi evoluand pe pozitia de centru in nationala “cocosului galic”.

Selectionerul neo-zeelandez al Tarii Galilor Warren Gatland a inceput cu Evans, Owens si Francis in prima linie, Beard si Jones in linia a doua, Tipuric si Navidi flakeri, Ross Moriarty mijlocas la inchidere, Liam Williams mijlocas la deschidere, Gareth Ascombe uvertura, Parkes si Davies centrii, Adams si North aripi si Thomas Williams fundas.

Partida de la Paris a avut doua parti total diferite.

Prima repriza a inceput excelent pentru francezi care au marcat un eseu rapid in minutul 6, prin mijlocasul la inchidere Louis Picamoles, care a patruns excelent prin apararea galeza la o faza prelungita de atac.  

Tot francezii au reusit un eseu in minutul 23 prin Yoann Huguet la o faza in care mingea a circulat perfect pe treisferutir pana in margine, iar aripa lui Toulouse a culcat balonul in coltul terenului de tinta galez.

Ambele transformari au fost ratate, astfel ca scorul a fost de 10-0 pentru francezi.

Scorul pauzei a fost 16-0 pentru “cocosi” dupa ce uvertura Camille Lopez a reusit o lovitura de pedeapsa si un drop.

De mentionat ca, in prima repriza, francezii, pe langa cele doua transformari, au mai avut o lovitura de pedeapsa ratata de asemenea de Morgan Parra, iar galezii au avut un eseu, marcat de Liam Williams care a fost anulat pentru inainte. A fost o decizie luata dupa consultarea reluarilor video.

Repriza a doua a fost total diferita de prima.

Mai intai uvertura Thomas Williams a patruns prin apararea franceza inscriind un eseu in minutul 47 inainte de a-si intra in rol aripa George North.

Aripa lui Ospreys a profitat, in minutul 52 de o eroare grava a lui Huguet care a scapat balonul de sub control si a marcat un eseu, pentru ca apoi sa reuseasca o interceptie care i-a permis sa scape si sa culce balonul in terenul de tinta al Frantei. Toate eseurile galeze au fost transformate de Gareth Ascombe (2) si Dan Biggar (1).

Franta si Tara Galilor au mai marcat, in repriza a doua, cate o lovitura de pedeapsa prin Camille Lopez si Dan Biggar, astfel ca scorul final a fost 24-19 pentru galezi.

Este un inceput slab pentru francezi, care au de disputat meciurile cu Anglia si Irlanda, cele doua puteri ale Six Nations, in deplasare. Jocul din prima repriza da insa sperante. Greselile la transformarea eseurilor si a loviturilor de pedeapsa i-au costat insa pe “cocosi”.

De partea cealalta, “dragonii” galezi au aratat ca isi merita locul 4 mondial. Bazandu-se pe o echipa foarte puternica, selectionerul Warren Gatland si-a permis sa il tina pe banca pe Dan Biggar, una dintre cele mai bune uverturi din lume. Daca pe francezi programul Six Nations ii dezavantajeaza, pentru galezi este exact invers, atat Irlanda cat si Anglia urmand sa ii viziteze pe dragoni la Cardiff. Tara Galilor se anunta una dintre favoritele la trofeul Six Nations din acest an.

https://www.youtube.com/watch?v=KH4CmSFHzqc

Danemarca noua campiona mondiala la handbal masculin

Echipa Danemarcei a reusit sa castige titlul mondial la handbal masculin, trecand in finala de Norvegia cu 31-22. 

Turneul final, disputat in Germania si Danemarca, a aratat pasiunea celor doua tari pentru handbal si sportivitatea care domneste in acest sport. Am vazut fani ai echipelor adverse care petreceau impreuna dupa meci, precum si foarte multi copii la meciuri, o campanie extraordinara pentru handbal. 

Este primul titlu mondial pentru selectionata nordica, dupa 4 incercari nereusite. Pentru a fi mai savurat, acest prim trofeu a fost castigat in fata propriilor fani, la Herning.

Echipa antrenata de Nikolaj Jakobsen ii datoreaza, in mare parte, acest titlu super-starului Mikkel Jansen. Jucatorul lui PSG a facut un campionat mondial absolut extraordinar, fiind declarat, asa cum era normal, jucatorul competitiei. Din echipa turneului au mai facut parte portarul si pivotul nationalei daneze, Niklas Landin si Rasmus Lauge.  

In finala mica, Franta a trecut cu 26-25 de Germania, cu un gol marcat in ultima secunda de Nikola Karabatic.

Puterea Danemarcei a fost remarcata si in semifinala disputata impotriva Frantei castigata de alb-rosii cu 38-30.

Australian Open 2019

A fost un Australian Open in care speram ca Simona Halep sa ajunga in finala feminina. Locul numarul 1 mondial inaintea turneului, Simona s-a inclinat in fata Serenei Williams, care la randul ei a fost invinsa de Katerinei Pliskova din Cehia.

Eu unul imi doresc ca Simona Halep sa isi gaseasca acea liniste care sa ii aduca multe trofee. Am senzatia ca sportiva din Constanta se iroseste. Mi se pare ca acorda multa atentie reclamelor concentrandu-se mai putin asupra tenisului. Schimbarea de antrenori, mi se pare, de asemenea, ca nu este ceva benefic pentru Simona. Dar asta e.

Finala feminina din acest an de la Australian Open a fost castigata de japoneza Naomi Osaka, cap de serie numarul 4, care a invins-o in finala pe Petra Kvitova din Cehia cu 7-6, 5-7, 6-4. Pentru jucatoarea de 21 de ani este al doilea trofeu de Grand Slam dupa US Open-ul de anul trecut. Nipona, a devenit, dupa acest trofeu castigat, numarul 1 mondial. Petra Kvitova a trecut pe 2, iar Halep completeaza podiumul WTA.

In competitia de dublu feminin s-a impus perechea Samantha Stosur-Shuai Zhang care a trecut in finala de cuplul Kristina Mladenovic-Timea Babos cu 6-3, 6-4.

La dublu mixt trofeul a revenit perechii ceho-americane Barbara Krejcikova-Rajeev Ram care a trecut in finala de cuplul austrialian Sharma-Smith cu 7-6, 6-1.

La dublu masculin s-au impus francezii Mahut-Herbert care i-au invins in finala pe Kontinen-Peers cu 6-4, 7-6.

Am lasat la sfarsit duelul mult asteptat. Finala baietilor care i-a opus in acest an pe Novak Djokovic si Rafael Nadal.

Finala disputata intre cei doi mari campioni, favoritii principali la acest turneu, a fost castigata clar de sarb cu 6-3, 6-2, 6-3. Nadal nu a avut sansa in fata lui Nole care s-a impus printr-un joc precis, cu care l-a sufocat pe spaniol.

Se pot invoca multe in favoarea lui Nadal. Faptul ca revenit dupa accidentare sau ca a avut un parcurs mai greu, dar adevarul este ca sarbul a fost mai bun. Finala aceasta a fost cea mai scurta in care cei doi s-au infruntat.

Sarbul obtine, prin aceasta victorie, un alt record. 7 titluri la Australian Open, numar cu care il depaseste pe Roger Federer la trofee castigate in “tara cangurilor”.

Mi se pare ca Djokovic revine la tenisul sau de top, in care nimeni nu ii sta in cale. Ceea ce pe mine ma bucura.