Africa de Sud noua campioana a rugby-ului mondial

Au trecut 12 ani de la ultima victorie a Africii de Suc la Cupa Mondiala de Rugby, echivalentul Campionatului Mondial de fotbal si 24 de ani la prima Cupa Mondiala castigata de Springboks.

In finala disputata pe Yokohama Stadium in fata a 70.000 de oameni Africa de Sud nu a dat nicio sansa echipei Angliei, condusa de extraordinarul australian Eddie Jones, omul care, la ultima cupa mondiala se afla pe banca Japoniei in victoria “unica” a niponilor chiar in fata Africii de Sud, una dintre cele mai mari surprise din rugby-ul mondial. Sud-africanii au invins echipa Albionului cu un 32-12 foarte clar. A fost una dintre cele mai clare victorii dintr-o finala de Cupa Mondiala.

Anglia a inceput cu urmatorul 15: Mako Vunipola, George si Sincker in linia intai, Itoje si Lawes in linia a doua, Curry si Underhill flanker-i, Billy Vunipola mijlocas la inchidere, Youngs mijlocas la gramada, Ford uvertura, May si Watson aripi, Farrel si Tuilagi centri si Daly fundas.

De partea cealalta, Rasssie Erasmus a inceput cu Mtawarira, Mbonambi si Malherbe in linia intai, Etzebeth si de Jager linia a doua, Kolisi si du Toit flanker-i, Vermeulen mijlocas la inchidere, de Klerk mijlocas la deschidere, Pollard uvertura, Mapimpi si Kolbe aripi, de Allende si Am centri si Willie le Roux fundas.

Prima repriza a inceput cu accidentarea din minutul 3 a pilierului englez Kyle Sinclair, aspect care a cantarit mult in economia gramezii engleze. Pana in minutul 35 s-a mers cap la cap fiecare echipa punctand prin cate doua lovituri de pedeapsa transformate de Owen Farrell si Handre Pollard. Totusi, sud-africanii au intrat in avantaj la cabine 12-6, acelasi Pollard reusind inca doua lovituri de pedeapsa pana la finalul primei reprize.

Pana in minutul 65 finala a fost echilibrata, scorul fiind de 18-12 pentru sud-africani, punctele fiind aduse de aceeasi Farrell si Pollard prin transformarea unor lovituri de pedeapsa.

A venit apoi minutul 66 cand aripa Makozole Mapimpi a reusit sa valorifice o pasa foarte buna a centrului Am dupa o actiune pe treisferturi si un sut de urmarire transmis tot de Mapimpi.

Pana la sfarsit tot sud-africanii au mai marcat un eseu prin cealalta aripa, Cheslin Kolby care a dus balonul in terenul de tinta dupa o cursa personala.

Ambele eseuri au fost transformate de Handre Pollard si scorul final a fost 32-12 pentru Africa de Sud.

La inceputul meciului, asa cum s-a intamplat si in precedentele doua finale mentionate anterior, in fata Noii Zelande in 1995 si in fata Angliei in 2007, Africa de Sud a fost considerata outsider-ul. In 1995, dupa abolirea apartheid-ului, Africa de Sud, echipa lui Madiba (Nelson Mandela) cu generatia extraordinara condusa de Francois Pienaar, juca pentru o tara renascuta in fata Noii Zeelande condusa de extraordinarul Shawn Fitzpatrick si avandu-l in teren pe omul munte, Jonah Lomu. La fel s-a intamplat si in finala din 2007, cand, in fata Africii de Sud, s-a aflat Anglia lui Johnny Wilkinson.

Acum, in 2019, echipa de rugby a Africii de Sud a bifat, prin victoria din finala, noi borne.

Daca in 1995 exista un singur jucator de coloare in echipa, aripa Chaster Williams, regretatul jucator care a trecut si prin Romania, in 2019 chiar capitanul echipei a fost un jucator de culoare, Syia Kolisi. De fapt capitanul echipei este un exemplu pentru o tara dominata de rasism, acesta fiind casatorit cu o alba.

Africa de Sud a fost condusa de pe banca de Johan (Rassis) Erasmus, omul care va renunta la functia de antrenor al echipei pentru a deveni primul director de rugby din Africa de Sud, functie creata special pentru el dupa modelul european.

Este prima data cand o echipa castiga trofeul desi pierde un meci in grupe. Africa de Sud a cedat in fata Noii Zeelande. De asemenea, este prima data cand Africa de Sud marcheaza un eseu in finala Rugby World Cup, in precedentele doua finale punctele fiind aduse numai din transformari sau drop-goal-uri.  

Echipa Africii de Sud, dupa victoria cu mari emotii din semifinala cu Tara Galilor, a aratat ca o mare campioana, foarte determinata sa castige trofeul “pentru cei 57 de miloane de oameni de acasa” asa cum spunea Syia Kolisi. Multe dintre istoriile personale ale jucatorilor sud-africani sunt impresionante, asa cum este cazul lui Makozole Mapimpi. Pentru multi dintre ei rugby-ul este o sansa de a scapa de saracie. 

Aceasta a fost ultima cupa mondiala pentru unii dintre sud-africani. In aceasta situatie se afla Schalk Brits ajuns la 38 ani, omul care a jucat 10 ani pentru Saracens in Anglia, Duane Vermeulen, jucatorul de linia a doua care in finala contra Angliei a fost declarat cel mai bun jucator al meciului sau pentru Francois Louw, omul care joaca din 2011 in Anglia pentru Bath sau pentru Tendai Mtawirira pilierul nascut in Zimbabwe care a declansat un mic scandal in Africa de Sud atunci cand a primit acceptul sa joace pentru Africa de Sud, desi tara nu accepta ca jucatori de alte nationalitati sa joace pentru Springboks, nu accepta naturalizari, asa cum este "la moda" in rugby-ul mondial. 

Astazi, Africa de Sud a intrat in istoria rugby-ului mondial egaland marea rivala Noua Zeelanda la numarul de trofee castigate, 3.  
In finala mica a Cupei Mondiale din Japonia, Noua Zeelanda a invins Tara Galilor cu 40-17, in meciul "de adio" al ambilor selectioneri. Steve Hansen ii va parasi pe All-blacks pentru a se retrage, iar Warren Gatland va parasi banca dragonilor pentru a merge acasa in Noua Zeelanda pentru a-i prelua pe Chiefs.