Tara Galilor-Anglia, un meci superb in Turneul celor 6 Natiuni la rugby

Tara Galilor, echipa care a inceput aceasta editie a Six Nations, cu o revenire de senzatie in fata Frantei in deplasare, castigand in prima etapa cu 24-19, a facut un meci similar in fata Angliei de aceasta data pe propriul stadion, Principality din Cardiff, in fata a 70.000 de fani.

Meciurile din Tara Galilor si Anglia, sunt, fara doar si poate, cea mai buna propaganda pentru rugby.

Este o rivalitate exclusiv plecata de la rugby, in care fratele mai mic vrea sa invinga fratele mai mare. Nu se simte prezenta spiritului razboinic plecat din rivalitati istorice precum in partidele Angliei cu Irlanda, Scotia sau Franta sau genul spectacolului, asa cum se intampla cu partidele Anglia - Italia. Acesta este dezavantajul Angliei in Six Nations. Celelalte echipe vor sa ii bata mai mult ca pe oricine altcineva. Iar inscriptia de pe un tricoul unui fan galez spune totul “I don’t care if we beat England”.  

Neo-zeelandezul Warren Gatland, selectionerul Tarii Galilor, a inceput cu Evans, Owens si Francis in prima linie, Hill si Jones in linia a doua, Tipuric si Navidi flakeri, Ross Moriarty mijlocas la inchidere, Gareth Davies mijlocas la deschidere, Gareth Ascombe uvertura, Parkes si Jonathan Davies centrii, Adams si North aripi si Thomas Williams fundas.

De partea cealalta, selectionerul australiano-japonez al Angliei, Eddie Jones a inceput cu Moon, George si Sinckler in linia intai, Lawes si Kruis linia a doua, Wilson si Curry flankeri si Billy Vunipola mijlocas la inchidere, Ben Youngs mijlocas la deschidere, Owen Farrell uvertura, Manu Tuilagi si Slade centrii, May si Nowell aripi si Eliott Dly fundas.

Anglia a incercat sa joace la Cardiff aceeasi partitura pragmatica pe care a abordat-o la Dublin in fata Irlandei unde a obtinut victoria. Joc cu suturi in spatele liniei galeze si gramezi, unde prima linie a Angliei obtine avantajul.

Scorul a fost 3-3 dupa primele 26 de minute, fiecare echipa reusind cate o lovitura de pedeapsa, pentru ca apoi englezii sa inscrie un eseu, prin Tom Curry care a profitat de un balon furat in gramada. Eseul a fost transformat de Owen Farrell care a stabilit scorul pauzei, 10-3 pentru englezi.

Inceputul celei de a doua reprize a fost marcat de jocul plin de nervozitate avandu-l in prim plan pe Kyle Sinckler, talonerul englez fiind schimbat de Eddie Jones cu Harry Williams pentru a scapa de eliminare si de cele doua lovituri de pedeapsa transformate de Gareth Ascombe care au dus scorul la 10-9 pentru englezi.

“Tranfadirii” au profitat de o noua greseala in gramada a galezilor si au mai pus 3 puncte prin acelasi Owen Farrell, inainte ca Warren Gatland sa faca mutarea care a schimbat meciul. A schimbat uvertura. Dan Biggar l-a inlocuit pe Gareth Acombe, in minutul 61.

Perseverenta galeza a reusit sa aduca eseul mult dorit in minutul 67, dupa a faza in care dragonii au provocat 34 de momente de fixare. Apararea engleza a cedat pana la urma si Corry Hill, linia a doua galeza, a culcat balonul in terenul de tinta.

Eseul a fost transformat de Dan Biggar astfel ca scorul a devenit 16-13 pentru galezi.

Pana la final cei care au mai marcat au fost tot galezii, dupa o faza superba, in minutul 77, sutul lui Dan Biggar fiind receptionat de Josh Adams, aripa galeza marcand un nou eseu. Dupa acest eseu englezii au ramas fara punctul bonus defensiv.

Biggar a ratat transformarea asa ca scorul final a fost 21-13 pentru “dragonii” galezi, care devin favoriti la castigarea Six Nations, avand in vedere ca joaca cu Irlanda tot la Cardiff.

Ma bucura infrangerea Angliei pentru ca nu imi place jocul pragmatic practicat de echipele antrenate de Eddie Jones. Asa jucau si Australia si Japonia avandu-l pe el pe banca. Produceau rezultate nu spectacol.

Mie imi aminteste acest joc pragmatic de echipa Angliei din anii 1990. Acea echipa cu Jason Leonard “sef” in linia intai, cu Will Carling, Rob Andrew sau fratii Tony si Rory Underwood.  

Tara Galilor este echipa mea preferata din rugby-ul din emisfera nordica, asa cum Africa de Sud este echipa mea preferata din emisfera sudica. Imi place foarte mult spiritul galez. Jucatorii, antrenorii si fanii. Totul pentru rugby. Totul pentru victorie.

Jucatorii galezi care se bucurau dupa eseul marcat de Clint Hill (foto), Warren Gatland felicitandu-se cu secunzii sa si fanii care dansau in tribune la finalul meciului arata acest lucru.

Dupa acest rezultat Tara Galilor ajunge la 12 partide fara infrangere, un record pentru dragoni. Si daca ne gandim ca galezii nu s-au putut baza pe jucatori precum fundasul Lee Halfpenny accidentat, ne dam seama de ce specialistii considera echipa lui Dan Biggar ca una dintre cele care vor face o figura frumoasa la Cupa Mondiala din toamna.