Reconstructia echipei nationale de fotbal a Romaniei

 

In aceasta campanie de calificare pentru Campionatul Mondial de fotbal, suporterii nationalei au avut parte de rezultate obtinute “pe muchie”, fie ca a fost vorba despre victoria in fata Macedoniei de Nord sau de infrangerea in fata Armeniei.

Acum, dupa meciul pierdut in fata Germaniei, consider ca nationala Romaniei a dat proba de foc in fata unui adversar foarte puternic si nu s-a facut de ras.

Nu vreau sa ma entuziasmez, mai ales ca drumul pana la obtinerea calificiarii la mondial este lung, dar cred ca perioada de reconstructie a echipei nationale s-a incheiat.

Si, pentru prima data dupa mult timp, jucatorii au parut ca isi doresc sa dea totul pentru nationala.

Momentul este bun, mai ales ca multi jucatori evolueaza titulari la echipele de club, chiar daca nu sunt echipe de top si acest lucru ajuta.

Selectionerul Mirel Radoi incepe si el sa inteleaga ca, pentru a castiga sau macar pentru a obtine un rezultat bun, trebuie sa te si aperi bine nu numai sa joci ofensiv.

Echipa are inca probleme in aparare, mai ales pe banda stanga. Fie ca a fost vorba despre Camora, Bancu sau Tosca, parca niciunul nu a fost de nationala. O solutie ar putea fi Florin Stefan, jucator ce evolua foarte bine la tineret si care acum, dupa ce a fost transferat de CFR Cluj, poate constitui o solutie pentru nationala mare.

De asemenea, nu sunt solutii foarte bune pentru pozitia de varf de atac. George Puscas pare ca nu se mai maturizeaza, Alibec cu viata lui extrasportiva sta mai mult accidentat, astfel ca, probabil, ne vom baza din nou pe Keseru, jucator care, dupa revenirea la FCSB se afla intr-o forma buna.

Un alt element important pe care l-am sesizat, este faptul ca suporterii nationalei dar si jurnalistii par sa devina mai realisti. Acestia incep sa inteleaga nivelul nationalei si isi adapteaza asteptarile. Nu pot sa ii ceri unui Ianis Hagi sa fie Gheorghe Hagi. De asemenea, Stanciu nu poate fi comparat cu Sabau sau Ilie Dumitrescu.

Trebuie sa acceptam ca Romania este o echipa din al doilea sau al treilea esalon valoric al Europei, dar este o echipa care are potential.

Dupa experimentul Daum, care mie mi s-a parut cea mai mare greseala pe care conducerea federatiei de fotbal a putut-o face, increderea pe care au aratat-o in Radoi mi se pare un lucru bun. Un antrenor care a condus echipa de tineret, care a lucrat alaturi de jucatori tineri, reprezinta, in opinia, mea cea mai buna solutie pentru reconstructia unei echipe.

Pentru Romania urmeaza un meci foarte greu, o finala pentru locul 2, cu Armenia.  

Sper ca forma buna a echipei lui Radoi sa continue echipa sa obtina victoria. Romania porneste favorita, mai ales daca analizam echipele unde evolueaza jucatorii celor doua echipe, dar Armenia cu al sau un antrenor experimentat, Joaquin Caparos, reprezinta o nuca foarte tare. Este o ehcipa artagoasa, plina de vitalitate, care ne poate pune probleme.  

Vor veni apoi meciurile cu Islanda si Liechtestein, teoretic meciuri usoare.

Oricum ar fi, poate ca nu vom prinde locul, 2 dar cred ca obiectivul cel mai important, reconstructia echipei nationale, a fost realizat.

Cristiano Ronaldo a plecat de la Juventus

 

Nu am mai scris de mult dar am considerat ca un asemenea eveniment merita cateva randuri.
In cazul in care cineva nu stie deja, Cristiano Rolando s-a transferat de la Juventus Torino la Manchester United pentru suma de 20 milioane de euro.
Adus de la Real Madrid in vara anului 2018 pentru 100 de milioane de euro, Ronaldo a plecat de la Juventus.
La Juventus a reusit sa inscrie in 98 de partide jucate un numar de 81 de goluri contribuind la castigarea a doua titlluri de campioana in 2019 si 2020.
In al treilea sezon a contribuit la ocuparea locului 4, care ii asigura lui Juventus prezenta in Champions League.
Transferul lui Ronaldo la Juve in anul 2018 a determinat adevarate miscari in tabara piemonteza.
Adus la Juventus de fostul director sportiv Fabio Paratici, lui Ronaldo i s-a oferit un salariu astronomic, 30 milioane de euro pe sezon, cel mai mare din Serie A si mult peste celelalte salarii de la Juve, unde jucatori precum Dybala castiga aproximativ 8 milioane de euro pe sezon.
Max Allegri, antrenorul lui Juve din sezonul 2018-2019, a refuzat sa isi prelungeasca intelegerea cu Juve, desi a castigat titlul, din cauza lui Ronaldo.
Pentru a-i face loc lui Ronaldo, Juve a trebuit sa il imprumute la Milan pe Gonzalo Higuain, pentru care se platisera 90 milioane de euro lui Napoli.   
De asemenea, presedintele lui Juventus, Andrea Agnelli, a trebuit sa explice in fata actionarilor Fiat, proprietarul clubului, cum isi permite sa ofere un asemenea salariu unui jucator in conditiile in care uzinele Fiat inregistrau pierderi.
Ronaldo a fost adus pentru a castiga Champions League, trofeu care nu a mai fost castigat de Juve de multi ani, mai exact din 1996, dar, asa cum bine mi-a spus cineva, a parut “in filmul lui”.
Obisnuit sa fie vedeta echipelor unde a jucat, Ronaldo nu a fost niciodata integrat in echipa si, mai mult decat atat, nu a fost cu adevarat iubit de suporterii lui Juve, asa cum este Dybala de exemplu.
Degeaba a declarat ca a oferit totul pentru Juve si pentru fani, gestul facut la meciul cu Udinese din weekend in care a cerut sa fie rezerva a demonstrat ca nu a inteles niciodata ce inseamna Juve.
Juventus este un club care are in palmares 36 de titluri de campioana (sunt 38 daca punem la socoteala cele 2 trecute de federatie in palmaresul lui Inter in urma scandalului Calciopoli) si 14 Cupe ale Italiei.
De asemenea, are doua trofee Champions League in palmares cucerite in anii 1985 si 1996.
Dar poate cel mai important lucru care i-a scapat acestui baiat este faptul ca Juventus este un club al fanilor, un club unde un jucator vine sa joace cu inima. Fie ca el s-a numit Zidane sau Baggio, del Piero sau Inzaghi, Scirea sau Causio, Baggio sau Tardelli, Vialli sau Ravanelli
Desi a imbracat tricoul cu numarul 7 nu cred ca l-a meritat. Acest tricou a fost purtat inainte de jucatori exponentiali ai lui Juve.
Vreau sa ii amintesc aici numai pe Antonio Conte, omul care, dupa ce a jucat la Juventus 14 ani ca jucator a revigorat clubul in calitate de antrenor dupa scandalul Calciopoli si l-a ajutat sa revina in prim planul fotbalul mondial si pe Didier Deschamps care in cele 6 sezoane jucate la Juve a reusit sa castige inclusiv Champions League in 1996 acceptand de asemenea sa antreneze echipa in Serie B. 
Ca sa nu mai vorbim de Roberto Bettega, un om care a adus lui Juve 7 titluri de campiona a Italiei si care a jucat 14 ani la Juventus sau de Giampiero Boniperti care in cele 15 sezoane la Juventus a adus 5 titluri. 

Ronaldo este un jucator bun, chiar foarte bun, dar locul lui este la alt club. Nu la Juventus. Atitudinea acestui jucator nu are legatura cu Juventus.

Juve inseamna istorie, fani si, in primul rand, atasament fata de culorile clubului.

Sunt jucatori care au acceptat sa joace in Serie B pentru Juve. Si nu orice jucatori. Vorbim despre Gianluigi Buffon, Alex del Piero, Pavel Nedved, Giorgio Chiellini, David Trezeguet sau Mauro Camoranesi. Jucatori care au insemnat ceva pentru Juventus si pentru fani. 

Asa cum spunea fostul presedinte al lui Juve, Giovanni Cobolli Gigli “cu cat pleaca mai repede Ronaldo, cu atat e mai bine pentru Juventus”.

Prin plecarea lui Ronaldo, Juventus a inregistrat pentru prima data dupa mult timp crestere la bursa si bugetul de salarii s-a redus simtitor. De asemenea, presedintele Agnelli a inteles si l-a lasat sa plece pe “autorul gafei” de a-l aduce pe Ronaldo la echipa, directorul sportiv Fabio Paratici.

Dar poate cel mai important, prin plecarea lui Ronaldo, Juve redevine o echipa.
Chiar daca va termina pe 10, in afara Champions League, fanii vor sti ca jucatorii lui Juventus au murit pe teren, au dat totul pentru echipa si pentru culorile clubului. Nu au cerut sa fie rezerve si nu si-au chemat de urgenta agentii pentru a le gasi alte echipe.
Pentru cine nu stie intre 1986 si 1995, Juve nu a castigat Serie A, dar fanii au ramas mereu alaturi de echipa si alaturi de culorile alb si negru.
Asa cum spune si titlul imnului echipei Juve – Storia di un grande amore / bianco che abbraccia il nero / coro che si alza davvero / Juve per sempre sara.
 
 
 

Cand sportul ne da un nou sfat

 

Dupa un an de asteptare, Campionatul European 2020 a inceput in anul 2021.
Un campionat organizat in premiera in 12 tari, printre care Rusia, Azerbaidjan si Romania.
Prezenta Romaniei numai in calitate de tara organizatoare nu poate sa nu ne supere, dar despre asta am mai povestit. Din pacate, echipa nationala a Romaniei a aratat ca nu este la un nivel care sa ii asigure prezenta la un turneu final.
Turneul final al Campionatului European a debutat cu victoria clara a Italiei in fata Turciei, 3-0 pe Olimpico.
A doua zi a competitiei au fost programate partidele Elvetia-Tara Galilor terminata 1-1, Belgia-Rusia terminate 3-0 si Danemarca-Finlanda 0-1.
Danemarca-Finlanda va ramane in istorie pentru “cazul Eriksen”.
Christian Eriksen, poate cel mai valoros jucator al Danemarcei, s-a prabusit in minutul 40 al meciului disputat in fata propriilor suporteri fiind resuscitat chiar pe teren.
Din fericire, in momentul de fata, jucatorul lui Inter Milano este stabil si in afara oricarui pericol.
Pentru mine, jucatorii danezi eu fost un exemplu de solidaritate. In primul rand capitanul Simon Kjaer a intervenit rapid si s-a asigurat ca Ericsen nu isi inchide limba, facand primele manevre de resuscitare.
Intreaga echipa daneza a facut un scut in jurul jucatorului pentru a impiedica captarea imaginilor cu interventia medicilor pentru salvarea vietii lui Eriksen.
Din fericire, totul s-a terminat cu bine, dar acest eveniment ar trebui sa fie o lectie pentru UEFA, FIFA si toti ceilalti organizatori de evenimente sportive.
Spun acest lucru pentru ca sanatatea si viata jucatorilor trebuie sa fie mai importanta decat interesele financiare. Din pacate, fotbalul a ajuns sa fie dominat de interese financiare.
Sa luam exemplul acestui sezon, marcat atat de mult de pandemia de covid.
Jucatorii echipelor importante au trebuit sa joace din trei in trei zile, in weekend in campionat si la mijlocul saptamanii in competitiile europene, in cupele organizate la nivel intern sau cu echipele nationale. La sfarsitul sezonului a fost programat turneul final al Campionatului European care se va disputa in perioada 11.06 – 11.07. Apoi va veni Olimpiada de la Tokyo care se va disputa in perioada 23.07-08.08.
Se pare ca organizatorii de competitii nu inteleg acest lucru. Noul format al Champions League este un exemplu elocvent prin cresterea numarului de meciuri.
Este unul dintre motivele pentru care UEFA a fost atat de suparata atunci cand unele dintre cele mai importante cluburi europene au vrut sa creeze propria competitie, Euroliga. Ipocrizia presedintelui UEFA, Aleksandr Ceferin, a fost maxima. Acesta s-a intrebat retoric daca “au dreptul 12 miliardari sa ne priveze de dreptul nostru?” cu referire la patronii echipele care, prin crearea Euroligii paraseau Champions League. Dar faptul ca UEFA creste numarul de meciuri cu scopul de a aduce si mai multi bani de la sponsori nu este acelasi lucru? Acei patroni isi protejeaza investitiile si sursele proprii de profit, asa cum UEFA isi protejeaza propria investitie si sursa de castig, Champions League.
Poate ca acest proiect al Euroligii era o prostie, dar aceasta arata nemultumirile marilor cluburi pe care UEFA nu doreste sa le rezolve de multi ani. Multi antrenori se plang de programul foarte incarcat, dar UEFA nu face nimic.
Un ale exemplu sunt meciurile Elvetiei la acest turneu final.
Elvetienii au disputat primul meci de la turneul final in data de 12.06.2021 la Baku, in Azerbaidjan. Urmatorul meci il au programat pe 16.06.2021, la Roma, iar ultimul meci din grupa il au tot la Baku in data de 20.06.2021.
Distanta Baku-Roma cu avionul este de aproximativ 3100 km. Dupa efortul de a juca 90 minute la 30 de grade, jucatorii elvetieni vor parcurge 3000 pentru a merge la Roma si apoi se vor intoarce la Baku.
Mie mi se pare mult pentru un jucator precum Granit Xhaka, capitanul Elvetiei care a jucat pentru Arsenal atat in campionat, cat si in Cupa UEFA, in Cupa Angliei si in Cupa Ligii Angliei.  
Ma intreb daca urmatorul pas pentru UEFA este sa ofere tarilor gazda participarea la turneul final. Si astfel, puternica echipa a Azerbajdanului va ajunge la turneul final. Ca sa nu mai vorbim despre cea mai noua echipa Kosovo. Dar, ca sa gandim practic, poate ca asa va ajunge si Romania la un turneu final.
Evenimentul petrecut la Copenhaga, cu prabusirea pe teren a lui Christian Eriksen ar trebui sa fie un nou semnal de alarma. Organizatorii de competitii ar trebui sa regandeasca sistemul, sa gaseasca o modalitate de a reduce numarul de meciuri. Nu imi doresc sa ajungem la momentul in care jucatorii se vor menaja in meciurile disputate pentru echipele nationale pentru a juca la echipele de club.
Evenimentele sportive in general trebuie sa fie un fenomen de care sa ne bucuram cu totii, dar aceasta dorinta de castig a facut totul prea mercantil. Dorinta de castig a unora este tot mai aproape sa afecteze bucuria fanilor.  
Totodata, “cazul Eiksen” ne-a aratat inca o data ca presa este la fel peste tot in lume. Imaginile difuzate de televiziunea daneza cu partenera lui Eriksen in lacrimi sunt cu adevarat revoltatoare. Chiar daca regizorul transmisiunii va fi concediat, aceasta nu rezolva decat partial problema.
Dorinta de rating, de senzational, va persista. In Statele Unite 8 politisti sunt cercetati pentru ca au difuzat imagini de la locul accidentului in care si-a pierdut viata baschetbalistul Kobe Bryant. In Romania au exista oameni care au publicat imagini cu fotbalistul dinamovistul Patrick Ekeng decedat pe teren in 2016 la doi pasi de spitalul de urgenta.

Daca in societatea daneza s-a gasit un idiot care a cautat-o pe partenera de viata a lui Eriksen pentru a o filma in timp ce plangea si a gasit de cuvinta sa difuzeze imaginile inseamna ca sunt si oameni care doresc sa vada acest lucru. Avand in vedere acest lucru ii inteleg pe jucatorii danezi care au facut un scut in jurul lui Eirksen in timp ce acesta era resuscitat.
Mi se pare ca este prea mult. Presa a intrat in aceeasi turnanta cu sportul, in care dorinta de castig a ajuns sa strice.