meciuri de la Mondial

Am scris cateva impresii despre meciurile de la Mondial, pe care le puteti citi la urmatoarea adresa: http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/opiniile-lui-paul-s.html

despre Mondial (3)

Cronicile urmatoarelor partide de fotbal de la Campionatul Mondial din Africa de Sud pe care le-am vizionat le gasiti la urmatoarea adresa:
http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-xiv.html
Uruguay - Coreea de Sud;
Ghana - SUA;
Germania - Anglia

cu cine sa mai tin la Mondial

M-a intrebat Monalisa cu cine mai tin acum daca Italia si Serbia au fost eliminate.
Sincer, nu stiu ce sa ii raspund.
Stie sigur cu cine nu pot sa tin. Exista cateva echipe in lume, la fotbal, cu care nu pot tine niciodata. In primul rand Inter Milano, avand in vedere ca sunt fan al lui Juve.
Apoi echipa Statelor Unite. Nu am nimic personal cu jucatorii acestei echipe, unii imi sunt simpatici la echipele de club, asa cum este cazul lui Landon Donovan si Clint Dempsey, dar resentimentele sunt de alta natura, extrafotbalistica. Nu pot simpatiza echipa unei tari care a bombardat Belgradul si a ucis o gramada de sarbi. Ce imi place la americani este dorinta de a invinge, increderea in fortele proprii si daruirea. Acest lucru ii face asemenatori cu nemtii.
Cele doua echipe asiatice, Coreea de Sud si Japonia reprezinta pentru mine doua echipe muncitoare, foarte organizate cu doua individualitati importante, Park Ji Sung si Honda. Dar cam atat. Jucatorii se daruiesc foarte mult, alearga dar nu au o tehnica deosebita. Echipele in ansamblu nu pot crea un spectacol, pentru ca sunt axate pe defensiva.
Echipa Mexicului este de asemenea muncitoare, fara individualitati de marca, cu un lider incontestabil in persoana lui Rafael Marquez. Nu au facut meciuri foate bune in grupe dar s-au calificat mai departe profitand si de deplorabila echipa a Frantei. Au insa un antrenor experimentat cu care pot obtine performante frumoase la acest Campionat Mondial.
Echipa Argentinei, obisnuita cu mediatizarea, acum se bucura de o imagine in exces, in primul rand datorita lui Diego Maradona. Este una dintre cele mai bune echipe de la acest mondial careia nu ii lipseste nimic. Portar are, linia de fund are chiar daca nu foarte sigura, mijloc tare are, iar de atacanti ce sa mai vorbim cu Messi, Milito sau Kun Aguero. Dar nu stiu ... parca as vrea si supriza. Ei sunt favoritii.
Echipa Germaniei este una dintre favoritele mele clasice. M-am bucurat mult la Coppa del Mondo cand au castigat prin golul lui Andy Brehme, dar parca echipa de acum are prea multi naturalizati, Boateng, Ozil, Podolski si Klos. Nu prea mai este spiritul german al lui Rudi Voller, Jurgen Kohler sau Pierre Litbarski.
Paraguay este una dintre echipele care in ultimii 12 ani a inregistrat o crestere continua. S-a calificat mereu la Mondial, a facut figuri frumoase, dar este prea defensiva, nu este genul meu. Si-a pastrat stilul de joc cu o defensiva beton.
Slovacia beneficiaza de o generatie buna, dar parca nu are fata de fazele superioare. Cred ca a beneficiat si de dezastrul Italiei. Are jucatori buni, cum ar fi Hamsik sau Skrtel, dar as vrea altceva.
Anglia este o echipa speciala pentru mine. Echipa lui Fabio Cappelo si a lui Stevie G (Steven Gerrard). Fabio Cappelo este un super antrenor in opinia mea, care are acum la dispozitie un lot foarte valoros. Steven Gerrard este unul dintre jucatorii care imi plac foarte mult, pentru ca joaca cu sufletul pentru echipa sa de de club Liverpool. Dar cel mai mult mi-as dori sa castige Anglia pentru Stuart Pearce, poreclit “Psycho”, antronorul echipei de tineret a Angliei si asistentul lui Cappelo, jucatorul care a ratat penaltiul din meciul cu Germania si a iesit cu lacrimi in ochi de pe teren.
Chile este o echipa care nu imi place intr-un mod deosebit. Din grupa ei am tinut cu Spania si Elvetia, dar asta este. Nu are un joc spectaculos, asa cum era echipa lui Zamorano si Marcelo Salas si din cauza asta nu imi place prea mult. Sper sa nu produca surpriza in optimi si sa elimine Brazilia.
Brazilia este una dintre ultimele reprezentante ale fotbalului spectacol si este greu sa nu tii cu ea. Chiar daca de la venirea lui Dunga defensiva este baza, au jucatori valorosi care pot face show. Au fost momente in acest turneu in care au aratat combinatii de clasa. Mi-ar placea sa castige Cupa Mondiala.
Echipa Olandei este o echipa tanara, de perspectiva, dar nu imi este foarte simpatica. Mi se pare ca jucatorii nu doresc decat sa invinga, nu sa faca spectacol. Nici antrenorul lor nu prea imi place. Mai bine sa fac o figura frumoasa la urmatoarea editie a europeanului.
Nu imi place jocul de posesie excesiva a actualei echipe a Spaniei. Este o echipa foarte tare, cu jucatori de marca, dar toata lumea ii vede favoriti. Avand in vedere ca au castigat Campionatul European si nu il mai au pe Raul, mai bine sa nu castige titlul mondial.
Portugalia este o echipa care joaca frumos, dar il are pe Cristiano Ronaldo, jucator care mie nu imi place asa ca nu tin cu ei.
M-am bucurat ca Ghana a trecut mai departe. Normal, ma bucuram si mai mult daca se califica alaturi de Serbia si nu de Germania. Avand in vedere ca are o echipa tanara si un antrenor sarb, sper sa treaca de sferturi si sa ajunga in semifinale.
Am lasat la sfarsit Uruguayul, favorita mea. Sper sa castige trofeul, desi imi dau seama ca nu are forta sa faca acest lucru. Se bazeaza numai pe 9-10 jucatori de valoare, dar nu are rezerve. Are un antrenor care imi place foarte mult, Oscar Washington Tabares, unul dintre cei mai longevivi selectioneri (a preluat Uruguay in 2006), cu o carte de vizita frumoasa, trecand in cariere si pe la Milan, Velez si Boca. Atacul Uruguayului este unul de clasa cu Forlan si Luiz Suarez. Echipa joaca frumos, pe atac, iar de la generatia lui Enzo Francescoli nu au mai avut asa echipa frumoasa.

Italia

Am fost dintotdeauna un fan al Italiei, echipa plina de pasiune si de trairi intense, care o zi nu a fost in stare de nimic atunci cand Roberto Baggio a ratat penaltiul din finala cu Brazilia.
Sunt de asemenea un fan al lui Juventus si din aceasta cauza mi-a parut rau de Marcello Lippi, un antrenor “de casa” al Batranei Doamne, care a adus trofee importante acestei echipe.
Din pacate insa aceasta infrangere si eliminare de la Campionatul Mondial erau previzibile.
Italia este intr-un prim an al unui schimb de generatii pe care evita de il faca. Nu vor sa renunte la Cannavaro, ajuns la 37 de ani, la Gattuso, jucator care nu a prins multe jocuri in ultima perioada la Milan, si la Zambrota, jucator de 32 de ani care a facut meciuri destul de slabe la Milan. De asemenea, atacantii Italiei sunt intr-o eclipsa de forma accentuata, Gilardino si Iaquinta inscriind destul de rar la echipele de club.
Implanturile facute de Lippi nu au functionat, don Marcello insistand cu Criscito pe partea stanga si cu Montolivo la mijloc, desi in primele 2 meciuri amandoi au jucat slab.
Lippi a dorit sa continue o intinerire lenta, ceea ce s-a dovedit un esec. Nu a dorit sa acorde sanse unor jucatori, care din dorinta de afirmare, ar fi putut avea rezultate bune. Aici ii putem mentiona pe: Santacroce de la Napoli fundas dreapta, Barzagli de la Wolsburg in centrul defensivei, Molinaro care este titular de drept pe postul de fundas stanga la VFB Stuttgart cu care a avut un retur foarte bun in Germania, Boriello de la Milan altadata golgheter cu Genoa,
Dar poate cel mai mult i-a lipsit Italiei un lider in teren, un “nebun” care sa continue traditia lui Roberto Baggio, Alex del Piero, Francesco Totti.
Lippi s-a ambitionat sa nu il cheme pe Antonio Cassano. Acest jucator, dupa un sezon foarte bun cu Sampdoria ar fi putut sa dinamizeze atacul Italiei.
Un aspect important ce trebuie avut in vedere si care poate contribui la scaderea echipei nationale este "strainizarea" campionatului italian,in conditiile in care campioana Italiei nu are in primul 11 nici un jucator italian.
Nu cred ca eliminarea trebuie pusa pe seama absentei lui Pirlo, asa cum spun multi, in fond o echipa nu trebuie sa stea intr-un jucator.
La ultimul meci din grupa, cu Slovacia nu m-am putut uita fiind la birou. Sotia mea mi-a povestit evolutia scorului prin telefon. Atunci cand mi-a spus ca au egalat am mai avut ceva sperante, spulberate repede in momentul in care mi-a spus ca a fost anulat golul.
Oricum, mi-am dat seama inca o data cat este de frustrant ca sa nu vezi meciul, sa nu il traiesti.

despre mondial (2)

Cronicile urmatoarelor partide de fotbal de la Campionatul Mondial din Africa de Sud pe care le-am vizionat le gasiti la adresele:

Franta - Mexic

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-viii.html

Olanda - Danemarca

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-vi.html

Japonia - Camerun

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-v.html

Grecia – Coreea de Sud si Nigeria - Argentina le gasiti aici:

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-ii.html

si cronicile meciurilor Ghana – Serbia si Germania – Australia le gasiti aici

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-iv.html

fotbalul in Africa

Avand in vedere ca acest Campionat Mondial se disputa in Africa de Sud si ca echipele africane evolueaza foarte bine la acest turneu m-am gandit sa prezint cateva performante lor notabile la aceasta Cupa.
Pana la Campionatul Mondial din 1990 echipele africane reprezentau o prezenta exotica, fara mari performante, nereusind sa treaca de faza grupelor, desi echipa Algeriei a oferit un jucator foarte valoros in anii 80, Rabah Madjer.
De asemenea, organizarea echipelor nu prea exista, jucau in principal datorita calitatilor fizice.
Boom-ul echipelor africane l-a dat Camerunul in 1990, in Italia, unde a reusit sa castige cu 2-1 si cu 1-0 in grupe in fata Romaniei si respectiv Argentinei. Inainte de aceasta calificare la Copa del Mondo, “leii neimblanziti ai Camerunului” mai reusisera sa se califice la turneul final doar in 1982, dar atunci au iesit din primul tur.
In Italia, camerunezii au fost eliminati greu in sferturi de puternica echipa a Angliei prin golul lui Gary Lineker din prelungiri.
Era echipa Camerunului din care faceau parte Jacques Songo’o, Omam-Biyik, Mbouh Mbouh si celebrul Roger Milla, cunoscut in Romania in ultimul timp datorita reclamei pe care o face unei cunoscute bauturi.
A venit randul Nigeriei cu performantele ei din anii 1994 autnci cand era condusa de europeanul Clemens Westerhof, considerat cel mai bun antrenor pe care l-a avut vreodata echipa nationala a acestei tari
In 1994 echipa “vulturilor verzi“ a trecut de faza grupelor unde a invins Bulgaria si Grecia, dar a pierdut in optimi in fata Italiei lui Roberto Baggio.
Echipa Nigeriei in acea perioada ii avea in componenta printre altii pe George Finidi, Emmanuel Amunike, Daniel Amokachi, Sunday Oliseh, Viktor Ikpeba si Jay Jay Okocha, jucatori care apoi au avut cariere de succes la echipe europene de marca.
In 2002 a venit randul Senegalului sa obtina o performanta mare pentru continentul african prin accederea pana in sferturi de finala unde au pierdut greu cu 0-1 in fata Turciei. Echipa “leilor din Terenga” a invins in grupe cu 1-0 Franta prin celebrul gol a lui Papa Bouba Diop. Aceasta a fost singura prezenta a Senegalului la Cupa Mondiala.
Senegalul avea un antrenor francez Bruno Metsu si o echipa tanara, dornica de afirmare din care faceau parte printre altii: Tony Silva, Habib Beye, Salif Diao, vedeta El-Hadji Diouf si, nu o sa va vina sa credeti, Ousmane Ndoye actualul jucator a lui Dinamo.
“Faraonii egipteni”, desi au obtinut multe Cupe ale Africii, nu au reusit performante notabile la Cupa Mondiala, acelasi lucru fiind valabil si pentru Algeria sau pentru Ghana. Nationala Ghanei, desi a reusit performante bune la campionatele mondiale de tineret, nu a reusit ceva notabil la Cupa Mondiala.
Este clar ca dupa anii 90 echipele africane au inceput sa implementeze programe de educare si dezvoltare in domeniul fotbalului. Africa reprezinta un izvor de valori pentru marile echipe europene pe bani putini. Daca ne uitam la marile echipe ale Europei vedem jucatori africani foarte valorosi: Sissoko la Juventus, Diarra la Real Madrid, Keita la Barca, Kanoute la Sevilla asta pentru a nu vorbi de numerosii jucatori africani din campionatul Frantei din care i-am ales numai pe Niang, Diawara si Mbia de la campioana Marseille.
O echipa care nu a obtinut calificari la Cupa Mondiala decat foarte tarziu este Coasta de Fildes. Aceasta s-a calificat pentru prima data la un turneu final in 2006 cand nu a reusit sa treaca de faza grupelor.
Alaturi de Ghana, Coasta de Fildes reprezinta natiunea africana unde fotbalul este cel mai bine organizat.
In ambele tari exista o traditie fotbalistica, diferenta fiind ca jucatorii ghanezi jucau pentru echipa Ghanei, cel mai cunoscut fiind Abedi Pele, (va mai aduceti aminte de Abedi Pele cu codita lui in finala Ligii Campionilor editia 1993 dintre Marseille si Milan?) pe cand cei mai valorosi jucatori ivorieni au fost naturalizati, in special de Franta, vezi cazul Basile Boli.
In Coasta de Fildes fotbalul s-a dezvoltat in special dupa 1993 cand Jean-Marc Guillot, fost international francez, impreuna cu fostul international ivorian Youssouf Fofana, au infiintat o scoala de fotbal la Abidjan. Aici au fost crescuti Kolo Toure sau Arouna Dindane.
Faptul ca jucatorii din Cote d’Ivoire sunt crescuti dupa rigorile fotbalului european le permite sa joace fara probleme la echipe mari din Europa: Drogba si Kalou la Chelsea, Yaya Toure la Barca. Mentalitatea lor este diferita fata de a multor jucatori africani, prin comparatie cu camerunezii, ivorienii sunt mai ambitiosi si mai putin inclinati spre distractii. Nu am auzit despre jucatori ivorieni care sa intarzie la reunirea echipelor europene dupa o Cupa a Africii, lucru des intalnit la nigerieri sau camerunezi.
La Campionatul Mondial din Africa de Sud echipele africane au obtinut pana acum rezultate bune: Coasta de Fildes a facut egal 0-0 cu Portugalia, Algeria a facut egal 0-0 cu Anglia, ca sa nu mai vorbim despre Ghana care a invins Serbia cu 1-0,
Daca vor continua asa, mai ales dupa organizarea Cupei Mondiale in Africa de Sud, lucru ce va da un imbold si mai mare fotbalului in Africa, in anii urmatori vom auzi de performante tot mai bune ale echipelor continentului negru.

despre mondial

Un prieten m-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre meciurile de fotbal de la Campionatul Mondial pe care le vizionez.

Cronicile meciurilor Grecia – Coreea de Sud si Nigeria - Argentina le gasiti aici:

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-ii.html

si cronicile meciurilor Ghana – Serbia si Germania – Australia le gasiti aici

http://paulslayer.blogspot.com/2010/06/cronica-de-mondial-iv.html

sportul si banii

Globalizarea sportului si a fotbalului este ceva cunoscut de toata lumea dar parca asta este prea mult.
Un Campionat Mondial de Fotbal organizat de continental african, locul unde acum cateva luni au fost omorati oameni la Cupa Africii.
Oameni ca Sepp Blatter se gandesc in primul rand la bani si mai apoi la calitatea fotbalului, unele dintre meciuri fiind arbritate de cavaleri ai fluierului din Insulele Seychelles, El Salvador, Guatemala, tari cu campionate foarte puternice, bineinteles.
Daca cei din NBA si NHL aduc baschetul si hocheiul in Europa, Sepp Blatter popularizeaza fotbalul in Africa si sper eu o cupa mondiala urmatoarea va fi organizata in viitor si in Oceania, de ce nu in Bahamas.
S-a inlocuit celebra toba a lui Manolo cu vuvuzelele africane, iar gazonul perfect de pe Wembley cu cel din Africa de Sud care este batut cu mana de jucatori pentru a nu sari. Un singur lucru bun la organizarea in Africa de Sud este ora de desfasurare a partidelor care ne permite sa vedem meciurile in direct, lucru care nu s-a intamplat la Campionatul Mondial din SUA.
Poate ca organizarea in aceasta tara va aduce o crestere a popularitatii sportului in Africa dar vor mai trece foarte multi ani pana cand se va forma o traditie despre sport in aceasta parte a lumii. Mai bine acesti bani erau investiti in alimente pentru oamenii saraci ai Africii decat in constructia de stadioane. Oamenii din Mali castiga maxim 1 dolar pe zi, iar in stadioanele cupei mondiale s-au investii sute de miliarde de euro.
Unei natiuni ca Turcia i s-a refuzat in mod continuu organizarea unui eveniment fotbalistic european sau mondial pe motive politice si rasism si i s-a acordat organizarea unei tari cu o mare traditie in ale rasismului.
Au aparut noi natiuni pe harta fotbalului ca Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, Coreea de Nord, toate prezenta la Campionatul Mondial, sau Uzbekistan cu al ei Bunyodkor Taskent unde joaca Rivaldo, Denilson si antreneaza Luis Felipe Scolari. Noile vedete se numesc Tshabalala, Letsholonyane, Jong Tae, “clasicii” Ibrahimovic, Olic, Modric ramanand acasa. In curand vor uni grupa europeana si grupa africana pentru a aparea si Djibouti si, de ce nu, Swaziland.
In Liga Campionilor la fotbal se califica pana si a patra echipa din anumite tari, normal cele mai bogate natiuni, echipe de mare traditie ca Dinamo Kiev, Spartak Moscova, Spartak Praga neavand nici o sansa sa treaca de multele tururi preliminare. A fost desfiintata Cupa Intertoto unde cei de la FIFA nu aveau prea multa influenta si pe unde puteau ajunge si echipe din afara granzilor Europei, vezi cazul Otelului Galati, CFR Cluj sau Ceahlaul Piatra Neamt daca nu intalnea Juventus Torino.
Acelasi fenomen de rezervare a marilor competitii pentru cei bogati si foarte bogati se intalneste si in baschetul european sau in handbal unde Germania a avut 3 echipe in Liga Campionilor.
Pana si denumirea de Liga Campionilor a devenit derizorie avand in vedere ca pot juca echipele clasate pe locul 3 din Spania si Germania.
Normal, totul pleaca de la bani, Barcelona, Ciudad Real sau Kiel si respectiv Hamburg adus spectatori de peste 20.000 la fiecare meci pe cand Cehovski Medvedi, campioana Rusiei nu mai mult de 5.000 sau in Romania nu exista o sala omologata pentru handbal si baschet.

de ce acest blog

Asa cum unii stiu nu sunt un pasionat al scrisului.
Nu cred ca am scris vreo scrisoare mai mare de o pagina. Scrisorile tip, de care imi aduc aminte, sunt cele pe care le trimiteam verisoarei mele si cuprindeau invariabil : “cum este vremea la voi?” “... noi suntem bine ceea ce va dorim si voua”.
Ideea acestui blog mi-a venit atunci cand prietenul meu Paul m-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre meciurile de la cupa mondiala de fotbal din Africa de Sud.
Asa cum este si titlul blogului nu vreau sa ma indepartez de la acest subiect, sportul.
Una dintre pasiunile mele este sportul. Paul imi spune ca “mananc fotbal pe paine” si “stiu si jucatorii din liga a patra engleza”.
Contrar acestui lucru, pasiunea mea pentru sport nu se limiteaza numai la fotbal. Apreciez mult si meciurile de hochei, un sport din pacate nu foarte popular la noi in tara decat intr-o anumita parte, baschetul - si aici va informez ca s-a reinfiintat sectia de baschet a clubului Steaua care a si promovat in prima liga - , handbalul, tenisul si rugby-ul. Acest din urma sport il consider unul dintre cele mai elegante sporturi. O formula care mie imi place este “Fotbalul este un sport de gentlemani practicat de huligani, rugbyul este un sport de huligani practicat de gentlemani”.
Normal si in fotbal gasesti gentlemani, chiar daca din ce in ce mai putini, dar numarul lor este mai mic. Mai grav pentru noi este ca, la venirea sa in Romania, Sir Bobby Robson, una dintre cele mai mari personalitati ale sportului si un antrenor de legenda, a obtinut unul dintre cele mai mici ratinguri ale emisiunii “Nasul”.
Sportul trebuie sa insemne placerea de a privi o partida, de a gasi in asta un prilej de a te intalni cu prietenii si a discuta dupa meci, de a purta tricoul unei echipe fara a iti fi frica sa nu iei bataie, de a asculta o cronica buna dupa meci.
Din pacate ideile astea sunt inca departe de Romania unde scandalul este litera de lege. “Omuleti” ca Mihai Stoica, Gigi Becali si altii ca ei sunt pe toate posturile de televiziune, rugbystii de la Steaua si Dinamo s-au batut ca chiorii si stirile sunt dominate de bombe sexy si comentate de dive cu silicoane si cu cultura sportiva egala cu zero (“opsaid” va aminteste de cineva?).
De asemenea, trebuie sa mai avem si placerea de a practica sportul. Aceasta nevoie trebuie sa fie satisfacuta chiar daca sunt din ce in ce mai putine sali de sport, copii au mult mai putine spatii de joaca, parcurile sunt pline de terase. Norocul poate veni din salile de sport unde tot mai multe persoane se duc sa faca miscare. Din pacate orele de educatie fizica din scoli se imputineaza si nu prea mai exista cultura sportiva.
Prin acest blog imi propun sa va arat si voua o imagine a sportului asa cum o vad eu, frumoasa, eleganta, strategica, alta decat cea formata de fotbalul romanesc cu huliganii sai.
Ca un obiectiv personal sper sa il motivez pe cumnatul meu, un om care nu iubeste fotbalul sa inteleaga placerea pe care ti-o poate oferi o partida.