sportul si banii

Globalizarea sportului si a fotbalului este ceva cunoscut de toata lumea dar parca asta este prea mult.
Un Campionat Mondial de Fotbal organizat de continental african, locul unde acum cateva luni au fost omorati oameni la Cupa Africii.
Oameni ca Sepp Blatter se gandesc in primul rand la bani si mai apoi la calitatea fotbalului, unele dintre meciuri fiind arbritate de cavaleri ai fluierului din Insulele Seychelles, El Salvador, Guatemala, tari cu campionate foarte puternice, bineinteles.
Daca cei din NBA si NHL aduc baschetul si hocheiul in Europa, Sepp Blatter popularizeaza fotbalul in Africa si sper eu o cupa mondiala urmatoarea va fi organizata in viitor si in Oceania, de ce nu in Bahamas.
S-a inlocuit celebra toba a lui Manolo cu vuvuzelele africane, iar gazonul perfect de pe Wembley cu cel din Africa de Sud care este batut cu mana de jucatori pentru a nu sari. Un singur lucru bun la organizarea in Africa de Sud este ora de desfasurare a partidelor care ne permite sa vedem meciurile in direct, lucru care nu s-a intamplat la Campionatul Mondial din SUA.
Poate ca organizarea in aceasta tara va aduce o crestere a popularitatii sportului in Africa dar vor mai trece foarte multi ani pana cand se va forma o traditie despre sport in aceasta parte a lumii. Mai bine acesti bani erau investiti in alimente pentru oamenii saraci ai Africii decat in constructia de stadioane. Oamenii din Mali castiga maxim 1 dolar pe zi, iar in stadioanele cupei mondiale s-au investii sute de miliarde de euro.
Unei natiuni ca Turcia i s-a refuzat in mod continuu organizarea unui eveniment fotbalistic european sau mondial pe motive politice si rasism si i s-a acordat organizarea unei tari cu o mare traditie in ale rasismului.
Au aparut noi natiuni pe harta fotbalului ca Statele Unite ale Americii, Africa de Sud, Coreea de Nord, toate prezenta la Campionatul Mondial, sau Uzbekistan cu al ei Bunyodkor Taskent unde joaca Rivaldo, Denilson si antreneaza Luis Felipe Scolari. Noile vedete se numesc Tshabalala, Letsholonyane, Jong Tae, “clasicii” Ibrahimovic, Olic, Modric ramanand acasa. In curand vor uni grupa europeana si grupa africana pentru a aparea si Djibouti si, de ce nu, Swaziland.
In Liga Campionilor la fotbal se califica pana si a patra echipa din anumite tari, normal cele mai bogate natiuni, echipe de mare traditie ca Dinamo Kiev, Spartak Moscova, Spartak Praga neavand nici o sansa sa treaca de multele tururi preliminare. A fost desfiintata Cupa Intertoto unde cei de la FIFA nu aveau prea multa influenta si pe unde puteau ajunge si echipe din afara granzilor Europei, vezi cazul Otelului Galati, CFR Cluj sau Ceahlaul Piatra Neamt daca nu intalnea Juventus Torino.
Acelasi fenomen de rezervare a marilor competitii pentru cei bogati si foarte bogati se intalneste si in baschetul european sau in handbal unde Germania a avut 3 echipe in Liga Campionilor.
Pana si denumirea de Liga Campionilor a devenit derizorie avand in vedere ca pot juca echipele clasate pe locul 3 din Spania si Germania.
Normal, totul pleaca de la bani, Barcelona, Ciudad Real sau Kiel si respectiv Hamburg adus spectatori de peste 20.000 la fiecare meci pe cand Cehovski Medvedi, campioana Rusiei nu mai mult de 5.000 sau in Romania nu exista o sala omologata pentru handbal si baschet.