Incidentele de la meciul Petrolul - Steaua

Acum ceva timp ma uitam la meciul de inaugurare a stadionului “Ilie Oana” si admiram frumoasa galerie a Petrolului, imbracata in albastru si galben, care venise sa ii aplaude pe Bastina, Adi Toader sau Grama. Comentatorul acelui meci afirma ca publicul ploiestean are o foame mare de fotbal de prima liga.
Ma uitam la televizor la incidentele de aseara de la meciul Petrolul – Steaua si nu imi venea sa cred ca asa ceva este posibil. Un individ sa patrunda pe teren si sa loveasca intentionat un jucator advers (Galamaz) apoi sa alerge catre altii, sa incerce sa ii loveasca si pe acestia, fiind oprit in prima faza nu de catre firma de paza sau jandarmi, ci de catre jucatorii echipei adverse. Dupa acest prim incident, o petarda aruncata din tribuna i-a provocat arsuri portarului echipei adverse (Tatarusanu). In fotbalul romanesc nu am mai vazut asa ceva niciodata.
Eu consider ca principalii vinovati sunt organizatorii care ar fi trebuit sa cunoasca elementele recalcitrante din propria galerie. Acestia ar fi trebuit supraveghiati continuu. In Anglia, fiecare sector de galerie are stewarzii sai. La patrunderea unui individ pe teren, unul sau mai multi stewarzi alearga dupa acesta si avertizeaza jucatorii de pericolele la care sunt expusi. La primul semnal al stewarzilor despre orice incident pe teren sunt chemati politistii. La Ploiesti bodyguarzii firmei de paza aproape ca se aparau de individ si nu exista un dispozitiv corespunzator de jandarmi.
O alta vina importanta apartine arbitrului, care dupa lovirea lui Galamaz, nu a oprit meciul, invitand jucatorii la vestiare si solicitand evacuarea acelui sector al stadionului. Au mai fost cazuri in care grupuri de spectatori au fost evacuate pentru mai putin decat atat.
Consider ca vinovat este si observatorul de meci, care, daca a vazut ca arbitrul este prea bland, nu a intervenit prin a-l atentiona pe acesta ca nu a luat masurile corespunzatoare.
O vina indirecta are si jandarmeria care a acceptat ca securitatea in stadion sa fie asigurata de firme de paza, multe dintre ele nepregatite, fara un antrenament corespunzator. Nu este normal ca firma de paza sa fie schimbata oricand are chef un patron.
Din pacate, indifent de sanctiuni, desfasurare in alta locatie sau cu tribunele goale a partidelor, dupa acest incident provocat de un individ frustrat, vor avea de suferit adevaratii suporteri ai Petrolului, oamenii care merg la meci pentru a-si vedea echipa favorita. Liga Profesionista de Fotbal ar trebui sa identifice o modalitate de sanctionare a clubului, astfel incat incidentele de acest fel sa nu afecteze fanii adevarati. Interzicerea firmei de paza care a asigurat securitatea la meci precum si stabilirea unor criterii stricte de alegere a acestor firme, impunerea jandarmilor cu toata asa zisa duritate a acestora, desemnarea in cadrul fiecarui club a unor persoane responsabile de securitate si sanctionarea dura a acestora, impunerea unui control strict la intrarea pe stadion inclusiv identificarea pe baza de act de identitate, supravegherea prin intermediul camerelor video a fiecarui sector de tribuna si interventia imediata la aparitia oricarui mic incident ar putea fi cateva masuri.
Acel individ pe care nu il consider nici pe departe a fi suporter al Petrolului ar trebui inchis pentru o lunga perioada de timp impreuna cu ceilalti care l-au ajutat sa comita o asemenea fapta si ar trebui sa ii fie interzis accesul pe orice teren de fotbal.
Sper ca dupa acest incident care vine dupa multe altele, Liga sa ia masuri mult mai dure impotriva celor vinovati si sa isi idea seama ca jocurile fara spectatori sau la distanta de propriul oras nu rezolva principala cauza a incidentelor si anume acesti indivizi frustrati si periculosi carora trebuie sa le fie interzis accesul pe stadion. Astfel de persoane mai exista si in alte galerii, vezi cazul “celebrului” Mihnea Ionescu, lider al galeriei lui Dinamo, care acum ceva timp spunea prin intermediul unui post TV ca atunci cand identifica un fan al Stelei pe strada, instiga propriul caine sa il atace pe acesta. Rivalitatea uneori inexistenta intre cluburi nu ar trebui promovata cu atata insistenta prin intermediul mass-media. Imi aduc aminte de un slogan de promovare a meciului Poli-UTA utilizat cu ceva timp in urma, “razboi etern”.
Nu trebuie sa consideram ca toti suporterii unei echipe sunt precum cei care au provocat incidentele de aseara, asa cum vroia sa ne faca sa credem patronul Astrei (echipa rivala a Petrolului din Ploiesti). Fiecare echipa are fanii sai adevarati, care iubesc acea echipa de mult timp si care nu ar proceda niciodata in asa fel, indiferent de scor sau de evolutia propriei echipe. Probabil acest Ioan Nicolae nu stie acest lucru, avand in vedere ca Astra nu prea are spectatori la meciuri, el insusi dorind mutarea echipei la Giurgiu.

Finala Cupei Mondiala la Rugby editia 2011

Noua Zeelanda a castigat Cupa Mondiala la rugby editia 2011 cu o victorie 8-7 in fata Frantei. Este o victorie muncita din greu de catre all blacks, in care au intalnit o echipa puternica a “cocosilor galici” care insa nu si-a modificat stilul de joc, marcat pe profit din greseala adversarului si nu pe joc ofensiv asa cum ne obisnuisera in anii trecuti francezii.
Antrenorul Noii Zeelande, Graham Henry a inceput cu Woodcock, Mealamu si Franks in linia intai, Thorn si Whitelock in linia a doua, Kaino si McCaw in linia a treia, Weepu mijlocas la gramada si Cruden uvertura, Nonu si Smith centrii, Kahui si Jane aripi si Dagg fundasi.
Antrenorul francez Marc Livremont a inceput cu Poux, Servat si Mas in linia intai, Pape si Nallet linia a doua, Dusautoir, Bonnaire si Harinordoquy linia a treia, Yachvili mijlocas la gramada, Parra uvertura, Mermoz si Rougerie centrii, Pallison si Clerc aripi si Medard fundas.
Meciul in sine nu a fost unul spectaculos, asa cum ii sta bine unei finale, dar a fost un meci de rugby adevarat, de mare incrancenare.
Finala a inceput cu atacul periculos al Frantei, dar Parrisson a tinut balonul jos in 22- ul neo-zeelandez. Pe atacul urmator francezii au comis un ofsaid si au oferit ocazia unei lovituri de pedeapsa pentru Piri Weepu, care insa a ratat.
Primul eseu al finalei a fost marcat de neo-zeelandezi, in minutul 11. A fost o margine cu repunere neo-zeelandeza in 22-ul francez, Kevin Mealamu a repus, Thorn a voleibalat pana la Tony Woodcock care a profitat de o gaura in apararea franceza si a marcat. Transformarea a fost ratata de Piri Weepu. Piri Weepu a ratat toate cele 3 ocazii de transformare pe care le-a avut in acest meci.
Pana la sfarsitul primei reprize all blacks au atacat puternic, intre minutele 18 si 28 acestia aflandu-se 99% din timp in terenul europenilor, dar Piri Weepu a mai ratat o lovitura de pedeapsa.
In minutul 35 insa francezii au avut ocazia unui drop-goal prin Trinh-Duc, cel care l-a inlocuit pe Parra accidentat, dar acesta a ratat si astfel scorul pauzei a fost 5-0 pentru neo-zeelandezi.
A doua repriza a debutat cu atacuri in forta ale francezilor, care au avut ocazia unei prime lovituri de pedeapsa prin Yachvili, la un balon jos de Richie McCaw. Lovitura a fost ratata insa si scorul a ramas 5-0.
In minutul 45 la o greseala o francezilor care nu au eliberat zona placajului nou intratul Stephen Donald a reusit transformarea si a adus scorul la 8-0 pentru all-blacks. Donald, a patra uvertura in lotul neo-zeelandez, este primul jucator care a debutat intr-o finala de cupa mondiala, el inlocuindu-l pe Cruden
Imediat francezii au profitat, asa cum au facut si in semifinala cu tara Galilor, de o greseala a lui M’a Nonu si a lui Piri Weepu si au marcat un eseu intre bete prin capitanul Dussotoir.
In minutul 65 francezii au avut singura ocazie de a trece in avantaj, dar Thrin Duc a ratat o lovitura de penalitate de la 40 m dupa o greseala in gramada a neo-zeelandezilor.
Dupa minutul 70 francezii au primit exact ceea au practicat in semifinala cu Tara Galilor, un antijoc total al neo-zeelandezilor cu baloane blocate minute bune in mol-uri si gramezi spontane si cu suturi lungi trimise in margine de catre all-blacks. Frustrarea mare l-a facut pe capitanul francez Dussotoiar sa il calce in gramada pe Richie McCaw lucru nevazut de arbitru. Cu exceptia acestui gest, meciul a fost unul de o mare sportivitate, asa cum ii sta bine acestui sport jucat de gentlemen. In minutul 11 la o accidentare a unui jucator francez in 22-ul all-blacks acesta primea ingrijiri medicale pe teren, fara intreruperea partidei desi actiunea de joc se desfasura in preajma sa. Un astfel de lucru este imposibil in fotbalul actual de exemplu.
Fluierul final a adus dupa 24 de ani trofeul in Noua Zeelanda. Tara cu 4 mil de locuitori in care sportul national este rugby-ul a meritat, din punctul meu de vedere acest trofeu, castigand toate meciurile si trecand peste accidentarea vedetei Dan Carter. Chiar daca in acest meci nu au mai reusit un joc spectaculos, elevii lui Graham Henry, omul care conduce echipa din 2004, au reusit sa castige trofeul Webb Ellis. De partea cealalta, francezilor le ramane satisfactia ca au ajuns in finala, dar spun eu rautacios, bine ca au pierdut-o. Nu mi se parea normal ca o echipa cu un joc ca al Frantei care a castigat nemeritata semifinala cu Tara Galilor, bazat pe greseala adversarului, sa castige acest trofeu.
Pana la Cupa Mondiala urmatoare, care se va desfasura in Anglia si Tara Galilor ultimul nume inscris pe trofeul Webb Ellis este Noua Zeelanda.

A doua semifinala a Cupei Mondiale de Rugby editia 2011

Meciul Noua Zeelanda-Australia, pe care toti il vedeau ca finala competitiei, s-a desfasurat in semifinale, datorita infrangerii Australiei in fata Irlandei in grupe.
A fost un meci dezechilibrat, in care australienii au fost depasiti la toate capitolele de o echipa a Noii Zeelande care este o “Barcelona” a rugby-ului in acest moment. All-blacks joaca frumos si inving fara emotii orice adversar.
Meciul a inceput cu o dominare totala a neo-zeelandezilor, in primele 10 min australienii nereusind sa ajunga in 22-ul advers. Firesc, eseul a venit rapid, in minutul 5 centrul M’a Nono reusind sa concretizeze atacurile sustinute ale neo-zeelandezilor. Piri Weepu nu a reusit sa transforme eseul. In minutul 10 acelasi Piri Weepu, mijlocasul la gramada all-blacks a reusit sa transforme o lovitura de pedeapsa si scorul a devenit 8-0.
Australienii au raspuns rapid, in minutul 15, prin lovitura de pedeapsa transformata de James O’Connor la o actiune superba a singurului jucator “wallabies” care s-a ridicat la nivelul partidei, Digby Ioane.
Au venit apoi greselile repetate ale mijlocasului la deschidere australian, Quade Coope una dintre acestea penalizata de drop-goal-ul lui Piri Weeper. Copper a reusit si el la randul lui un drop-goal in minutul 28, dar acelasi Weeper a reusit apoi o lovitura de pedeapsa in minutul 35 ducand scorul la14-6 la pauza pentru neo-zeelandezi.
In cea de a doua repriza neputinta “cangurilor a fost vizibila, “atacurile” haotice ale australienilor fiind blocate de apararea bine organizata a all-blacks, iar baloanele in adancime trimise in special de uvertura neo-zeelandeza Aaron Cruden sau de fundasul Israel Dagg au reusit sa rupa ritmul echipei lui Robbie Deans.
Singurii care au punctat in a doua repriza au fost tot all-blacks, cele doua lovituri de pedeapsa ale aceluiasi Piri Weepu ducand scorul al 20-6 pentru echipa selectionerului Graham Henry. Scorul putea lua proportii mai mari daca neo-zeelandeziu nu ratau alte 3 lovituri de pedeapsa de-a lungul meciului.
Sambata viitoare Australia va intalni Tara Galilor in finala mica, iar duminica 23.10.2011 va fi marea finala, o reeditare a finalei primei a Cupei Mondiale care va opune echipele Noii Zeelande si Frantei. Dupa declaratia selectionerului Frantei Marc Livremont care a spus ca nu este interest de cat de urat joaca echipa sa important este sa castige (vezi Victoria chinuita si oarecum nemeritata in fata Tarii Galilor), imi doresc ca Noua Zeelanda sa castige, de ce nu la scor in fata europenilor.

Prima semifinala a Cupei Mondiale la Rugby editia 2011

Prima semifinala a Cupei Mondiale de Rugby a opus echipele europene, Franta si Tara Galilor. Franta a reusit sa invinga, din punctul meu de vedere nemeritat poate cea mai frumoasa echipa de la aceasta editie a Cupei Mondiale. Tanara echipa a Tarii Galilor a jucat 60 min cu un om mai putin, Sam Warburton fiind eliminat destul de usor in minutul 18 de arbitrul Alain Rolland. Franta, in ciuda omului in plus pe teren nu a reusit nici un moment sa domine meciul, in ultimele minute fiind masata in propriul 22.
Scorul a fost deschis in minutul 8 la lovitura de pedeapsa a lui Hook. A venit apoi eliminarea lui Wambarton care a descumpanit putin echipa Tarii Galilor, iar Morgan Parra a reusit sa egaleze tot printr-o lovitura de pedeapsa in minutul 22. Acelasi Parra a reusit alte doua lovituri de pedeapsa in minutele 35 si 50 ducand scorul la 9-3 pentru “cocosii galici”.
Din minutul 60 pe teren s-a aflat numai echipa Tarii Galilor care a presat continuu reusind un eseu prin mijlocasul la gramada Phillips. Din pacate, galezii nu au reusit sa transforme eseul, balonul fiind sutat in bara de catre Stephen Jones si scorul a ramas 9-8. In minutul 70 galezii au avut ocazia de a prelua conducerea dar lovitura de pedeapsa trimisa de Leigh Halfpenny's a sters bara de jos a buturilor franceze.
Mi se pare o victorie nemeritata a francezilor care nu au reusit nimic in acest meci, asteptand greseala galezilor. Imi doresc ca oricare dintre cele doua echipe din emisfera de sud care se vor infrunta maine, Noua Zeelanda sau Australia sa invinga la scor aceasta echipa a Frantei. Sper ca managerul echipei Tarii Galilor, Warren Gatland, sa ramana la echipa in ciuda acestui esec si sa continue constructia acestei echipe care a reusit sa faca o figura frumoasa la Cupa Mondiala si care are sanse mari sa castige editia de anul urmator a turneului celor 6 natiuni.

Rezultatele primelor doua sferturi la Cupa Mondiala de Rugby 2011

Sferturile de sambata au opus echipele din emisfera de nord, programul fiind Tara Galilor - Irlanda si Franta - Anglia.
In primul meci, in mod surprinzator pentru mine, Tara Galilor a invins Irlanda cu 22-10. Galezii au inceput tare meciul in fata Irlandei si au inscris in minutul 2 un eseu prin Williams transformat de Priestland. Irlandezii au inscris apoi o lovitura de pedeapsa prin O’Gara, iar galezii au raspuns prin Halfpenny si astfel la pauza a fost 10-3 pentru Tara Galilor. Imediat dupa pauza “trifoii” irlandezi au egalat prin eseul lui Earls si transformarea lui O’Gara, dar au cedat presiunii galeze si au incasat doua eseuri marcate de Phillips si Davies unul dintre aceastea transformat de Priestland si astfel Tara Galilor ajunge in semifinale. Din pacate acesta ar putea fi ultimul meci international al capitanului nationalei Irlandei, Brian O’Driscoll, unul dintre cei mai valorosi centrii ai rugby-ului mondial.
In cel de al doilea meci Franta a invins Anglia cu 19-12.
Ma bucur pentru aceasta victorie a Frantei din doua motive. In primul rand datorita utilizarii unui jucator samoan, Manu Tuilagi, de catre englezi. Manu Tuilagi este cel mai mic dintre cei 6 frati Tuilagi, toti ceilalti 5 jucand pentru Samoa. Consider ca indiferent cat de valoros este un jucator, Anglia, patria rugby-ului, nu trebuie sa utilizeze rugbisti din alte tari. Al doilea motiv pentru care ma bucur de aceasta victorie a Frantei este jocul englezilor, prea static si prea mult bazat pe greselile adversarilor, care nu imi place deloc.
Dupa infrangerea in fata Tonga, Franta s-a mobilizat si a dat tot ce avea mai bun in fata rivalei traditionale Anglia. “Cocosii” au inceput tare meciul si au reusit doua incercari prin Vincent Clerc şi Maxime Medard. De asemenea, loviturile de pedeapsa ale lui Dmitri Yashvili au adus Frantei 16-0. In partea a doua englezii au fost mai motivati dar nu au reusit decat doua eseuri prin Ben Foden şi Mark Cueto si o transformare a lui Johnny Wilkinson. In a doua repriza francezii au reusit numai un drop goal si o lovitura de pedeapsa castigand un loc in semifinale. Englezul Johnny Wilkinson, aflat la ultimul meci la o cupa mondiala, a reusit sa egaleze recordul de meciuri la un turneu final apartinand celebrului Jason Leonard. Mie imi pare rau de acest lucru, nefiind un fan al lui Wilkinson, desi, trebuie sa recunosc, este un jucator care a marcat istoria rugby-ului in ultimii ani.

Principalele caracteristici si reguli ale jocului de rugby

Rugby-ul este un sport care a aparut in Anglia si care se aseamana cu fotbalul american. Este un sport barbatesc, de contact, care poate genera accidentari grave, avand in vedere forta jucatorilor si placajele care se dau. Varianta cea mai populara, rugby-ul in 15, despre care vorbim mai jos, are doua “copii” importanti, rugby-ul in 7 si rugby-ul in 13.
Terenul nu trebuie să depaseasca 100 m lungime si 70 m latime impartit in doua jumatati identice, fiecare la randul ei impartita in 3 parti: teren de tinta, aflat in spatele betelor unde este culcat balonul pentru eseu, 22-ul propriu, suprafata de teren de 22 metri de la bete si suprafata pana la centrul terenului.
Cele doua echipe sunt formate din 15 jucatori, 8 pe inaintare si 7 pe trei sferturi (sau troacari) si 7 rezerve. In rugby sunt premise inlocuirile temporare, de exemplu cand un jucator sangereaza, poate iesi de pe teren timp de maxim 10 min, fiind inlocuit si apoi poate relua jocul la rezolvarea problemei. Sunt de asemenea posibile vizionarile video ale fazelor litigioase.
Jocul are o durata de 80 min si este impartit in doua reprize a cate 40 min, fiind posibila oprirea cronometrului de catre arbitru.
Exista doua tipuri de eliminari, eliminari temporare, de 10 minute, pentru un jucator care primeste cartonas galben, la terminarea acestei durate jucatorul revenind pe teren si definitive, la primirea cartonasului rosu, cand jucatorul nu mai poate reveni in teren pana la sfarsitul partidei.
Punctele la rugby sunt aduse prin:
- marcarea de eseu, 5 puncte care reprezinta culcarea balonului in terenul de tinta advers,
- transformarea eseului, 2 puncte, sutarea balonului printre buturi din faza fixa
- lovitura de pedeapsa, 3 puncte, sutarea balonului printre buturi din faza fixa
- drop goal, 3 puncte, sutarea balonului printre buturi din actiune
acestea trei reprezentand sutarea balonului printre buturi (buturile sau “bete” reprezinta doi stalpi paraleli cu o bară ridicată perpendicular in partea de jos a lor)
Ca faze de joc avem:
- gramada ordonata – prin legarea fata in fata a celor doua pachete de inaintare care formeaza un cerc,
- molul, aglomerare de jucatori
- marginea – balon aruncat de catre taloner prin culoarul format de jucatorii asezati in linie.
Atunci cand balonul se paseaza cu mana acesta trebuie pasat intotdeauna inapoi, iar cand acesta se paseaza cu piciorul poate fi pasat si inainte.
Ca “infractiuni” principale avem:
“Inainte” – balonul tinut in brate de un jucator este scapat in fata si atinge pamantul – sanctiune: gramada ordonata cu introducerea echipei adverse;
“Paravanul” - un jucator se interpune in fata purtatorului de balon - sanctiune: lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa;
“Balon tinut jos” – in momentul in care este placat jucatorul trebuie sa elibereze imediat balonul – sanctiune: lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa;
Ofsaidul, cu trei posibilitati, cu aceeasi sanctiune, lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa
- Ofsaidul in grămada ordonată: liniile imaginare care trec la ultimele picioare ale jucatorilor din grămada ordonată sunt liniile de ofsaid. Nici un jucator advers nu are voie să treacă peste aceste linii, ci trebuie să aștepte la linia ultimelor picioare ale echipei proprii până când balonul iese din conturul grămezii.
- Ofsaidul la margine: liniile imaginare care trec la 10 metri de culoarul format de jucatorii participanți la margine sunt liniile de ofsaid. Jucătorii neparticipanți la margine trebuie să stea în spatele acestei linii până când marginea se termină.
- Ofsaidul în jocul deschis: orice jucător care se află înaintea coechipierului purtător de balon se află în poziție de ofsaid. El trebuie să fie în spatele purtătorului de balon pentru a reintra în joc. Dacă un jucător încearcă să joace un balon șutat de un coechipier aflat în spatele său, se află în ofsaid.
Cam aceastea sunt regulile principale, in rest, vizionare placuta!

Pozitiile jucatorilor de rugby

Avand in vedere ca in aceasta perioada se desfasoara Cupa Mondiala la Rugby m-am gandit sa scriu cate ceva despre acest sport, care mie imi place foarte mult.
Spre deosebire de fotbal, in rugby, numerele jucatorilor sunt de la 1 la 15, rezervele avand de la 16 la 22, fiind in concordanta cu pozitia acestora din teren. Nu este posibil ca un taloner sa aiba numarul 12 si nici ca fundasul sa aiba numarul 46. Cel mai usor, pozitiile jucatorilor pot fi identificate dupa pozitia acestora intr-o gramada ordonata. Mai jos am prezentat cateva caracteristici principale ale rugbistilor, impreuna cu un jucator pe care eu il consider “tip’ pentru postul respectiv.
Linia intai
Pilierii - numerele 1 şi 3
De obicei sunt cei puternici jucatori si cei mai lenti. Greutatea lor poate ajunge pana la 130 kg. Rolul lor principal este de a impinge in gramezile ordonate si de a purta balonul in moluri sau aglomerari. Avand in vedere ca sunt lenti acestia nu placheaza . Jucator tip: englezul Jason Leonard
(http://en.wikipedia.org/wiki/Jason_Leonard)
Talonerul - numărul 2
In ciuda unei greutati asemanatoare cu a pilierilor este mai rapid decat acestia si poate fura balonul in gramada. Se situează între cei doi pilieri la grămezile ordonate. Cel mai important rol al sau este insa de a arunca mingea în tuşă pentru prinzători. Jucator tip: neozeelandezul Shaun Fitzpatrick (http://en.wikipedia.org/wiki/Sean_Fitzpatrick)
Linia a doua - numerele 4 şi 5
De obicei sunt jucatorii cei mai inalti, fiind cei mai buni prinzatori in margine. Reprezinta legatura pilierilor cu restul gramezii, fiind cei directioneaza de multe ori gramezile spontane. Acesti jucatori evita sa placheze deoarece, datorita inaltimii, ar placa in zona gatului, lucru interzis de regulament. Jucator tip: francezul Sebastien Chabal (http://en.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9bastien_Chabal)
Flankerii - numerele 6 şi 7
Rolul lor intr-o gramada este de a se desface rapid si de a pleca pe langa aceasta. Au de asemenea un rol foarte important, asigura cele mai bune placaje. Jucator tip: neozeelandezul Richie McCaw(http://en.wikipedia.org/wiki/Richie_McCaw)
Mijlocasul la inchidere - numărul 8
E ultimul în grămadă, face parte din aceasta, avand rolul de a dirija mingea in gramada si de a o pasa pentru catre mijlocaşul la grămadă. Poate iniţia atacuri din grămadă. De asemenea, ofera placaje bune. Jucator tip: romanul Hari Dumitras sau galezul Colin Charvis (http://en.wikipedia.org/wiki/Colin_Charvis)
Mijlocaşul la grămadă - numărul 9
Sînt de obicei mai mici decît ceilalţi jucători. Intr-o gramada are rolul de a scoate balonul si de ordona atacul. El dirijează atacurile şi coordonează toată grămada dar nu intra in gramada ordonata. Jucator tip: sud-africanul Joost van der Westhuizen (http://en.wikipedia.org/wiki/Joost_van_der_Westhuizen)
Uvertura sau mijlocaşul la deschidere - numărul 10
Are rolul de a primi balonul de la mijlocaşul la grămadă şi de a coordona atacurile pe trei sferturi. Plachează des pentru a opri acţiunile adverse. De obicei, alaturi de fundas este cel care degajează cel mai bine balonul din propriul 22, de a transforma eventualele eseuri şi de a executa loviturile de pedeapsă. Jucator tip: australianul Michael Lynagh (http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Lynagh)
Centrii - numerele 12 şi 13
Ei continuă atacul după pasa venită de la mijlocaşul la deschidere. Pot lua acţiuni pe cont propriu sau pot pasa mai departe la aripă. Dau cele mai bune placaje. Jucator tip: Brian O’Driscoll, (http://en.wikipedia.org/wiki/Brian_O'Driscoll), capitanul echipei Irlandei.
Aripile - numerele 11 şi 14
Cei mai rapizi jucatori de pe teren, atletii perfecti. De multe ori vin din atletism, asa cum este cazul jucatorului englez Johnny Robinson. Sunt lipiti de laturile terenului, prind balonul si alearga spre terenul de tinta advers pentru a inscrie eseuri. Jucator tip: Jonah Lomu
(http://en.wikipedia.org/wiki/Jonah_Lomu)
Fundaşul - numărul 15
El trebuie să recepţioneze şuturile adverse, să placheze perfect. Este ultimul apărător, liberoul din fotbal. Este, ca si uvertura, un jucator cu un “sut’ bun, transforma bine si trimite baloane in margine. Jucator tip: Joel Stransky, jucatorul care a adus Africii de Sud Cupa Mondiala din 1995(http://en.wikipedia.org/wiki/Joel_Stransky)

Transmisiunile TV ale meciurilor de fotbal din Italia

Imi aduc aminte cu placere de momentele in care Hagi juca la Real Madrid, Gica Popescu juca la Barcelona sau Adi Ilie la Valencia si vizionam meciurile acestor echipe la TV. In acest moment, cu exceptia lui Chivu care face parte din lotul lui Inter Milano si a lui Radu Stefan care joaca la Lazio, toti ceilalti fotbalisti romani, care prind primul 11, joaca la echipe mici. Mutu a “reusit” sa se transfere la Cesena, “mare” echipa din Italia iar Marica joaca ultimele 5 minute pentru Shalke. Eu sunt foarte dezamagit ca in fiecare etapa din Italia, vad la Digisport Cesena, desi este ultima clasata in Italia fara nici un punct si care, pe deasupra, mai joaca si slab. Totul pentru ca joaca Mutu acolo. Parca este prea mult. Imi place faptul ca Eurosport transmite meciurile echipelor tari din Germania, fara a pune mare accent pe Shalke. Sper ca celor de la Digisport sa le vina mintea la cap si sa o lase mai usor cu transmisiunile Cesenei, in fond, daca tin neaparat sa transmita meciuri cu romani pot alege Interul sau Lazio. Macar aceste doua echipe joaca fotbal. Va anunt ca duminica 02.09.2011 avem in direct pe Digisport 2 de la ora 16 meciul Cesena – Chievo, “mare meci mare”, desi la aceeasi ora se disputa Fiorentina - Lazio sau Udinese – Bologna.