A
fost primul meci al nationalei Romaniei pe care l-am vazut dupa acel 1-0 cu
Austria, partida pe care am urmatit-o chiar pe Arena Nationala. Acea partida castigata
cu noroc dupa un gol marcat in prelungiri de Virgil Ghita.
Impresia
pe care mi-a lasat-o nationala a fost aceeasi cu cea de la meciul cu Austria. De
asteptare. Asteptam sa lovim pe contra, daca iese bine, daca nu, macar sa nu
luam gol.
In meciul
in fata Turciei, la Istanbul, ne-am dus sa nu luam multe, ne aparam bine,
grupat si incercam sa nu luam gol.
Chiar
si cand turcii aveau 1-0 noi ne chinuiam sa le luam balonul.
Asezarea
Romaniei intr-un sistem 4-2-3-1 cu Radu in poarta, Ratiu, Dragusin, Burca si
Bancu in aparare, Razvan Marin si Dragomir in fata apararii, Man, Hagi si Mihaila
in spatele singurului varf, Birligea, a fost croita pentru jocul pe contre.
Aripile noastre ar fi trebuit sa hartuiasca lateralii lor dar, din pacate, nu a
fost deloc asa.
Pe
aripi, in special pe aripa stanga, Turcia ne-a dominat grav. Kenan Yildiz l-a intors
pe Ratiu pe toate partile, ajutat si de un Ferdi Kadioglu in zi foarte buna. Ratiu
a fost lasat singur pe faza defensiva. De fapt, Man nici nu stiu daca a evoluat
in acest joc, fiind un candidat sigur la cel mai slab jucator de pe teren. Pe
langa faptul ca nu a aratat nimic ofensiv si-a pierdut si omul din marcaj la
singurul gol al turcilor marcat de acelasi jucator al lui Brighton, Ferdi
Kadioglu.
Mircea
Lucescu, antrenorul Romaniei, a schimbat destul de tarziu. L-a tinut pe Man in
teren desi acesta a fost o “mana moarta”. Desi echipa era condusa cu 1-0, l-a
scos pe Birligea, un varf puternic, in loc sa mai introduca un al doilea
atacant. Oricum nu mai era nimic de pierdut.
Romania
a avut si ea doua sanse bune de a marca. Una dintre ele ratata cu seninatate de
Ianis Hagi care a sutat pe langa dintr-o pozitie foarte buna si cea de a doua,
o bara, dupa un sut frumos a lui Stanciu, jucator intrat pe parcursul celei de
a doua reprize.
Chiar
si cu aceste doua ocazii, parerea mea este ca Turcia a fost mai buna decat Romania. Rezultatul final, 1-0 pentru Turcia, este deplin meritat.
Ce
mi-a placut insa in jocul in fata Turciei a fost organizarea foarte buna a
jocului, in care Romania a inchis bine spatiile, s-a blocat bine in fata
careului. De asemenea, spre deosebire de alte meciuri, cei doi fundasi centrali
au dat siguranta.
Calificarea
nu s-a pierdut in acest joc, in care oricum plecam cu sansa a doua. S-a pierdut
in grupa de calificare, in care am jucat cu echipe mai slab cotate.
Nu e
o problema. Mai asteptam un campionat, o calificare. Ne-am obisnuit deja.
Pana
atunci, Federatia Romana de Fotbal, sponsorii si jurnalistii romani o sa mai vinda
niste iluzii, niste povesti de adormit copii, gen “generatia de suflet” sau alt
avion din acesta.
Realitatea
fotbalului romanesc este destul de trista insa. Jucatorii romani evolueaza la
echipe din ce in ce mai mici. Sau, daca evolueaza, joaca un meci bine si 2
proaste, iar la nationala nu joaca mai nimic. Sau, daca vin, fac parada modei, fac
fite de zici ca sunt cel putin de nivelul lui Mbappe. Mai multa umilinta nu ar strica. Pana una alta,
aceasta generatie de jucatori nu a reusit nicio performanta notabila. Sau gresesc?
