Atletico Madrid - Barcelona in La Liga

Atletico Madrid - Barcelona 0 – 0 Duelul primelor doua clasate in La Liga a fost un meci foarte tacticizat, nespecific Spaniei, dar un meci frumos, jucat in fata a 55.000 de spectatori care au creat o atmosfera foarte frumoasa. Pe Vicente Calderon, ca si pe Anfield Road, arena lui Liverpool, fanii canta mareu si agita fulare. Atat Diego Simeone cat si Tata Martino au pregatit meciul foarte bine, asezand echipele conform pozitiilor clasice ale jucatorilor, fara ca nici unul dintre ei sa incerce sa improvizeze. Simeone a inceput cu Courtois in poarta, Juanfran, Miranda, Godin si Felipe Luis in aparare, Arda Turan, Gabi, Tiago si Koke la mijloc si cuplul clasic de atacanti, Diego Costa – David Villa. Barcelona a inceput cu Valdes in poarta, Dani Alves, Pique, Masquerano si Jordi Alba in aparare, Busquets mijlocas defensiv, Xavi si Iniesta mijlocasi de creatie, Pedro si Alexis aripi si Fabragas varf retras. Dupa un inceput mai bun al lui Atletico, in care echipa madrilena putea deschide scorul la respingerea aiurea a lui Pique si la ocazia lui Diego Costa, Barcelona cu cei 5 mijlocasi si-a inceput jocul de pase si dominarea teritoriala, fara insa a crea faze periculoase. Fata de perioada lui Guardiola sau Villanova, pasele catalanilor au capatat viteza, iar balonul este scos foarte bine la aripi. Singura faza importanta a primei reprize a fost sutul lui Pedro aparat de Courtois. Dupa pauza, la Barcelona a intrat Messi dupa doua luni de absenta, dar echipa nu a reusit decat o dominare teritoriala. Pe contraatac, Atletico a avut doua ocazii mari de a marca, mai intai la sutul lui Koke respins foarte bine de Valdes si apoi la sutul lui Diego Costa pe langa poarta dupa o pasa foarte frumoasa a lui Arda Turan. Barcelona a avut ultima mare ocazie in minutul 80 cand sutul lui Messi din careu a fost respins greu de Courtois. Dupa acest rezultat cele doua echipe raman pe primele doua locuri in Spania la egalitate de puncte, iar Realul se poate apropia la 3 puncte daca invinge pe Espanyol. Barcelona, chiar si fara Messi si Neymar, tinuti pe banca pentru accidentari, arata bine. Jocul echipei nu mai este asa plictisitor cu o posesie nesfarsita. Din pacate lipsa unui atacant de careu face ca echipa sa nu conteze la baloanele inalte. Asa cum acum cativa ani Borussia Dortmund era cea mai "echipa", acum Atletico mi se pare cea mai frumoasa echipa. Aici este si o doza de subiectivitate, eu fiind un admirator al echipei “Rojiblancos“, inca de pe vremea cand era antrenata de Radomir Antic. Echipa este parca facuta dupa chipul si asemanarea antrenorului. Diego Simeone a fost un foarte bun mijlocas defensiv, agresiv, care intra pe teren foarte concentrat. Asa este si jocul lui Atletico. Fara a avea mari individualitati, nici chiar Diego Costa nu este un jucator stralucitor, madrilenii au o pregatire fizica excelenta ce le permite sa faca presing si in minutul 90, jocul defensiv functioneaza perfect, agresivitatea este in sensul pozitiv, iar faptul ca echipa a pierdut un singur meci de la inceputul sezonului in 3 competitii, campionat, cupa si liga campionilor spune totul. Chiar daca in ultimii ani a vandut 3 atacanti de mare valoare pe bani multi, Kun Aguero, Forlan si Radamel Falcao, echipa marcheaza mult. Cu exceptia lui Arda Turan, venit ca o vedeta de la Galata dar care s-a incadrat perfect in jocul de echipa, nici unul dintre ceilalti jucatori ai lui Simeone nu se incadreaza in categorie vedetelor. Jocul lui Atletico este unul “de echipa”, in care toata lumea se apara, in meciul in fata Barcei atacantii aflandu-se la jumatatea terenului propriu in faza de aparare. Imi doresc ca acesta sa fie anul in care Atletico sa castige din nou titlul dupa o pauza de 18 ani, dar, asa cum spunea si Simeone, este posibil ca diferenta sa fie facuta de loturile net superioare ale Barcelonei sau Real Madrid.