Singurul Dream Team

Am citit un articol despre rivalitatea dintre Larry Bird si Magic Johnson la nivel de Colegiu si mi-am amintit de echipa olimpica de baschet a Statelor Unite participanta la Olimpiada de la Barcelona din anul 1992.

Primul Dream Team American.

A fost prima data cand, la o competitie internationala de baschet, americanii au adus vedetele din NBA. Si ce vedete!

As adauga, de asemenea, ce vedete au ramas acasa. Comitetul de Selectie, forul care stabileste jucatorii care participa la o competitie internatonala, a decis sa il lase acasa pe Isiah Thomas, vedeta lui Detroit Pistons. S-a speculat mult la momentul respectiv din cauza neselectionarii lui Thomas. Isiah era, alaturi de Joe Dumars, un alt absent din echipa de olimpiada, vedeta echipei care a castigat doua titluri NBA cu Detroit in anii 1989 si 1990.  Primul “acuzat” pentru absenta a fost “Air” Jordan. Detroit era la momentul respectiv una dintre echipele bune ale NBA. Rivalitatile din NBA erau mari. Detroit si Chicago Bulls jucau ambele in conferinta de est. Cele doua s-au intalnit chiar in finala conferintei estului din 1991. Confruntarea a fost castigata clar de Chicago 4-0.

Un alt absent din echipa de la Barcelona a fost Shaquille O'Neal. Tanarul Shaq, care evolua inca la nivel de colegiu, a fost lasat acasa, in locul sau fiind ales Christian Laettner care evolua la acelasi nivel.

Chiar daca nu a fost selectionat “Bad Boy” Thomas, antrenor al echipei SUA care a jucat la Barcelona, a fost ales Chuck Daly, antrenorul lui Detroit Pistons. Omul cu care Detroit castigase cele doua titluri.

Din echipa care a castigat titlul mondial au facut parte jucatori care au scris istorie in baschetul nord-american. Numerele unora dintre ei au fost retrase in semn de respect pentru tot ce au facut in NBA.

Pivotii echipei au fost Patrick Ewing, David Robinson si Charles Barkley. Primul era mega-starul lui New York Knicks, chiar daca nu a castigat nici un titlu in cele 15 sezoane cat a evoluta la Knicks. Robinson, poreclit “amiralul” pentru eleganta sa, era o tanara speranta a baschetului nord-american. A castigat apoi doua titluri cu San Antonio, in 1999 si in 2003. Charles Barkley, un jucator despre care s-a spus ca nu a reusit foarte multe in cariera sa in primul rand din cauza vietii extrasportive, dar care reprezenta o forta impresionanta sub panou desi masura "numai" 1.98 m, putin pentru un pivot.

Extremele echipei de la Barcelona erau: Scottie Pippen, locotenentul lui Jordan de la Bulls, un om care are in palmares 6 titluri NBA, Karl “the mail man” Malone, omul care a pus Utah Jazz pe harta baschetului mondial, Clyde “the glide (liana) ” Drexler omul al carui numar numar 22 a fost retras atat de Portland Trail Blazers unde a jucat 12 sezoane cat si de Houston Rockets unde a jucat 5 sezone castigand in 1995 si titlul NBA, Chris Mullin, omul care evolua in acea perioada la Golden State, un jucator despre care multi au spus ca a fost selectionat pentru ca “era nevoie si de albi in echipa SUA”, dar care a facut din Golden State o prezenta constanta in fazele finale ale play-off-ului din acea perioada si Christian Laettner din colegiu.

Conducator de joc era John Stockton, colegul lui Karl Malone la Utah, echipa pentru care a evoluat timp de 19 ani si care a fost liderul assist-urilor in NBA o lunga perioada de timp. 

Am lasat la sfarsit super-mega-starurile echipei de la Barcelona. Cei trei care au “speriat vestul”.

Larry Bird, un jucator alb care a cucerit 3 titluri NBA cu Boston Celtics, singura echipa pentru care a evoluat in NBA. Un jucator cu o constanta extraordinara, nu foarte rapid dar foarte eficient. Larry s-a retras dupa olimpiada, iar numarul 33 a fost retras de catre Celtics.

Earvin “Magic” Johnson jucatorul care anuntase in 1991 ca este purtator al virusului HIV provocand un uragan in NBA. Rivalul lui Bird in conferinta de vest a NBA, Magic a castigat 5 titlluri NBA cu LA Lakers, intr-o echipa din care mai facea parte Kareem Abdul-Jabbar. Imi amintesc cum la prezentarea echipei, in fiecare meci de la olimpiada, Magic primea standing ovation. Magic a reprezentat un model atat in sport cat si in viata in general. 

Din echipa de la Barcelona nu putea lipsi jucatorul considerat de multi cel mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor, Michael “air” Jordan. Venit in echipa din postura de campion NBA cu Chicago Bulls, Jordan a reprezentat mereu jucatorul vedeta. Omul cu doua retrageri din NBA si tot atatea reveniri a cucerit, alaturi de Pippen, 6 titluri de campion cu Chicago Bulls.

Am citit mai demult un articol despre sportivii care au marcat iremediabil sportul nord-american, iar “Air” Jordan era mentionat acolo alaturi de Wayne Gretzky, cel mai mare hocheist, Muhammad Ali sau Michael Johson, atletul care “alerga altfel”.

Medalia de aur a fost castigata intr-un mod entuziasmant de catre Dream Team care si-a depasit adversarii cu o medie de aproximativ 45 de puncte pe meci. Cea mai “stransa” victorie a fost 117-85 in finala contra Croatiei lui Toni Kukoc, colegul lui Jordan si Pippen de la Bulls.

Chiar daca americanii au mai trimis la turneele finale de olimpiada jucatori din NBA printre care Kobe Bryant sau LeBrom James cred ca nici o alta echipa nu se poate macar apropia de cea din 1992.

Primul si singurul, in opinia mea, Dream Team.