Echipa capitanilor

Olimpiada de la Salt Lake City din 2002 a fost primul turneu olimpic in care sezonul regulat al NHL, cel mai important campionat de hochei din lume, s-a intrerupt pentru a permite jucatorilor sa joace pentru echipele lor nationale. Pentru cine urmarea turneele mondiale si olimpice de hochei pana la aceasta olimpiada, aceastea erau dominate de europeni, rusi in principal, canadienii si americanii venind cu echipe formate din tineri care isi doreau sa prinda contracte in NHL. La fel cum se intampla si la baschet pana la olimpiada din 1992, cand primul Dream Team american a participat.

Din punctul meu de vedere, in hochei, acest prim Dream Team, a fost reprezentat de echipa Canadei, “echipa capitanilor” care a participat la Olimpiada din 2002. O numesc asa pentru ca multi dintre membrii echipei erau capitani ai unor echipe din NHL.

Managerul echipei Canadei a fost Wayne “The great one” Gretzky, legenda hocheiului canadian, considerat cel mai mare jucator de hochei din toate timpurile.

O echipa frumoasa al carei capitan a fost Mario Lemieuex, capitanul lui Pittsburgh Peguins, castigator al Cupei Stanley cu echipa sa in 1991 si 1992, in calitate de jucator si in 2009 in calitate de proprietar. Vice-capitani ai echipei au fost fundasul de fier al lui St. Louis Blues Chris Pronger, centrul lui Detroit Red Wings Steve Yzerman si omul care se identifica cu istoria lui Colorado Avalanche Joe Sakic. Toti erau capitani ai echipelor lor de club.

Portari au fost Martin Brodeur, omul care a castigat 3 Cupe Stanley cu New Jersey Devils, Curtis Joseph si Ed Belfour.

Fundasi, alaturi de Chris Pronger erau Al McInnis castigator al Cupei Stanley in 1996 si 2001 cu Calgary Flames, Adam Foote si Rob Blake, campioni in NHL cu Colorado Avalanche, Scott Niedermayer, care are in palmares 4 titluti de campion NHL, Ed Jovanovski, omul care a facut istorie la Vancouver Canucks si Eric Brewer omul lui Edmonton Oilers.

Aripile echipei Canadei au fost Jarome Iginla capitanul lui Calgary Flames, Theo Fleury, capitanul lui New York Rangers, Paul Kariya,  Owen Nolan, Simon Gagne, Ryan Smith si Brandan Shnahan.

Centrii echipei, alaturi de Lemieux, Yzerman si Sakic, erau capitanul lui Philadelphia Flyers Eric Lindros, Joe Nieuwendyk, cel care face parte dintr-un grup select de 10 jucatori care au castigat Cupa Stanley cu trei echipei diferite, Calgary Flames in 1989, Dallas Stars in 1999 si New Jersey Devils in 2003 si Mike Peca, cel care era capitan al lui New York Islanders.

Avand in componenta nu mai putin de 8 capitani ai echipelor din NHL, precum si alti jucatori care erau vice-capitani de echipe de club din NHL, echipa Canadei, condusa de antrenorul Pat Quinn, a inceput greu turneul olimpic pierzand in fata Suediei cu 5-2, castigand la limita in fata Germaniei cu 3-2 si facand un egal in fata Cehiei, trecand astfel in faza meciurilor eliminatorii. A trecut apoi de Finlanda 2-1 in sferturi si cu 7-1 de Balarus, surpriza acelei editii de ollimpiada, in semifinale.

In finala insa Canada a invins marea rivala, echipa gazda, Statele Unite cu un clar 5-2. Din echipa Statelor Unite au facut parte nume mari precum Chris Chelios, Bill Guerin, Phil Housley, John LeClair, Mike Modano, Tony Amonte, Brian Rafalski sau Brian Leetch, campion NHL cu New York Rangers in 1994, inclus si in Hall of Fame-ul NHL.

Pentru Canada a fost primul titlu olimpic dupa 50 de ani, ultimul fiind obtinut in 1952 la Oslo. Dupa acest titlu au mai venit doua, in 2010 si in 2014 pentru echipa tarii in care hocheiul este cel mai popular sport.