Arsenal-Chelsea

Arsenal – Chelsea 3 – 1

Ma asteptam sa fie un meci mult mai bun decat ce am vazut si aceasta in primul rand datorita jocului sub asteptari al lui Chelsea, care isi continua seria slaba ajungand la al saselea meci fara victorie.
Chelsea a inceput cu un 4-3-3 cu Drogba in atac ajutat de Kalou si Malouda si cu o linie de mijloc formata din Lampard, Obi Mikel si Essien. De partea cealalta Arsene Wenger a inceput in sistemul de joc 4-5-1 cu Van Persie in atac si Theo Walcott, Song, Wilshere, Nasri si Fabregas in lina de mijloc.
Prima repriza nu a fost una deosebita, Arsenal a presat permanent dar nu si-a creat ocazii clare pana in minutul 44 cand a picat golul lui Alexandre Song la o combinatie la marginea careului. Fabregas i-a pasat bine camerunezului care a sutat plasat la coltul lung al portii lui Cech.
Inceputul celei de a doua reprize a fost perfect pentru “tunari” care au marcat de doua ori in minutele 51 si 53 prin Theo Walcott si Cesc Fabregas incheind astfel meciul. Ambele goluri au venit insa in urma unor greseli grave in apararea lui Chelsea. Golul lui Ivanovic nu a mai putut schimba un meci in care Chelsea a jucat slab, dezorganizat si nu si-a creat ocazii nici macar dupa golul marcat in urma unei faze fixe de sarb. Ancelotti a incercat sa joace pe contre, dar Arsenal nu a pierdut multe baloane la mijlocul terenului. Din pacate pentru italian forma slaba a echipei, relatia rece cu Abramovic si, in primul rand, lipsa de rezultate, Chelsea ajungand pe 4 la 6 puncte de Manchester United, ii pun postul in pericol.
Pustii lui Arsenal arata ca a capatat ceva experienta, au controlat jocul, nu s-au mai avantat in atac neglijand apararea. Revenirea lui Walcott, forma buna a lui Nasri si rezolvarea problemei dependentei de jocul lui Fabregas le permite “tunarilor” sa spere in continuare la titlu.

o echipa de urmarit in NBA

Miami Heat. Nu stiu cati cunosc aceasta echipa de baschet din NBA. Nu are publicitatea lui LA Lakers, Boston Celtics sau Chicago Bulls, dar in acest sezon precum si in urmatoarele este o echipa de urmarit.
Imi place aceasta echipa in principal datorita presedintelui sau, Pat Riley, unul dintre cei mai carismatici antrenori din NBA. De la venirea sa, in anul 1995, Miami Heat a crescut, au fost adusi jucatori de top. Anul acesta a reusit doua lovituri bune prin aducerea lui Le Brom James de la Cleveland si a lui Chris Bosh de la Toronto.
In acest sezon echipa are un prim 5 foarte bun, cu Dwayne Wade si Carlos Aroyo conducatori de joc, Le Brom James, Chris Bosh extreme si Zydrunas Ilgauskas pivot. De asemenea, tanarul antrenor Erik Spoelstra pare sa fi gasit formula de joc in care sa fie loc pentru toate vedetele sale.
Victoria in fata lui LA Lakers, in LA, cu 96-80, jocul foarte bun facut in acest meci precum si prima pozitie din Southern Division a Conferintei de Est cu 23 victorii si 9 infrangeri ii permite lui Miami Heat sa spere cel putin la o finala de conferinta daca nu la finala NBA.

Enzo Bearzot

Enzo Bearzot este cunoscut ca fiind antrenorul nationalei de fotbal a Italiei care a castigat titlul mondial in 1982. A castigat titlul mondial refuzand sa discute cu presa pana la finalul turneului introducand astfel termenul de “silenzio stampa”. Cel poreclit “Batranul” mai este cunoscut pentru jocul de carti pe care l-a avut cu presedintele Italiei la intoarcerea din Spania dupa castigarea trofeului. A renuntat a mai antrena spunand ca nu vrea sa antreneze intr-un fotbal dominat de bani. Italia antrenata de el a fost la batuta cu 1-0 de nationala Romaniei, gol inscris de Boloni.
Născut pe 26 septembrie 1927 la Joanni di Ajello del Friuli, a jucat fundas central sau mijlocas defensiv. Echipele pe la care a trecut au fost Pro Gorizia (1946–1948), Inter Milano (1948–1951), Catania (1951–1954), Torino (1954–1956), Inter Milano (1956–1957) şi Torino (1957–1964). A jucat 251 partide in Serie A, fiind o data convocat la nationala Italiei. S-a retras in anul 1964 la varsta de 37 ani.
Cariera de antrenor si-a inceput-o imediat ce s-a retras, ca antrenor secund la Torino. Este cunoscut ca selectionerul care nu a antrenat nici o echipa de club, dar acest lucru nu este adevarat, deoarece a fost numit antrenor al echipei de Serie C, Prato.
In anul 1969 este numit antrenor al nationalei sub 23 ani a Italiei unde a stat ca principal sau secund timp de 6 ani.
In 1977 a fost numit selectioner al nationalei mari a Italiei si a condus Squadra Azzura la trei editii ale Cupei Mondiale, Argentina 1978, Spania 1982 şi Mexic 1986.
La editia din 1978 Italia, a obtinut aprecieri pentru jocul sau spectaculos si a terminat pe locul 4.
Varful carierei sale a fost Cupa Mondiala din 1982 in Spania, unde, dupa un inceput slab, cu trei rezultate de egalitate si o calificare la golaveraj in fata Camerunului, Italia a batut pe rand Argentina, la care juca Maradona dar vedetele erau Ardilles, Kempes, Passarella, Valdano, Brazilia, considerata cea mai frumoasă echipă din istorie cu celebra sa linie de mijloc Cerezzo, Falcão, Sócrates, Zico, Polonia cu Lato şi Smolarek pana sa ajunga in ultimul act contra Germaniei.
In finala desfasurata la Madrid pe Santiago Bernabeu in fata a 78.000 de spectatori Germania a aliniat o echipa ce ii avea in componenta pe Harald Schumacher, Uli Stielike, Paul Breitner, Briegel, Karl-Heinz Rummenigge şi Pierre Littbarski. De partea cealalta, Squadra Azzura a aliniat urmatoarea formula: Zoff, Cabrini, Scirea, Gentile, Collovatti, Orioli, Bergomi, Tardelli, Conti, Rossi, Graziani. Marele absent a fost Antognioni. Meciul a inceput prost pentru italieni, Graziani parasind terenul dupa doar 10 minute de joc si Cabrini ratand un 11 metri iar la pauza tabela arata 0-0. In minutul 57 golgeterul Rossi marcheaza pentru Italia, iar Tardeli si Altobelli maresc avantajul inainte ca Breitner sa marcheze golul de onoare al Germaniei.
Formula utilizata de Enzo Bearzot era inovatoare la acea data, un 4-3-3 asa cum utilizeaza de exemplu Milan in zilele noastre. Bergomi a jucat la inchidere, Orioli si Tardeli mijlocasi cu sarcini in special defensive, Conti conducator de joc si extrema, Graziani al doilea varf sau extrema. A fost turneul in care a erupt Paolo Rossi. Acesta s-a aflat in lotul de jucatori suspendati dupa scandalul care a zguduit fotbalul italian in anii 1980, Totonero, in urma caruia Milan şi Lazio au fost retrogradate în Serie B. După Totonero a primit o suspendare de trei ani. În cele din urmă, pedeapsa i-a fost redusă la numai doi ani. Juventus l-a transferat, prinzând trei meciuri în tricoul "bianconerro" înainte de Cupa Mondială din Spania. Enzo Bearzot l-a convocat, deşi presa şi fanii au criticat dur decizia. În primele patru meciuri de la turneul final nu a reuşit nimic notabil, ceea ce a provocat o presiune şi mai mare asupra selecţionerului italian. Bearzot a continuat totuşi să aibă încredere în jucătorul său, iar acesta l-a răsplătit în cele din urmă. Un hattrick cu Brazilia, o dublă cu Polonia şi un gol în finala cu Germania de Vest au condus "squadra azzurra" spre al treilea titlu mondial, iar pe Paolo Rossi l-au transformat în golgeterul competiţiei şi în Balonul de Aur al anului 1982.
Specialistii considera acest titlu mondial ca fiind al lui Bearzot care, in ciuda criticilor, a continuat cu acelasi sistem de joc revolutionar si a mers pe mana acelorasi jucatori care in faza grupelor nu aratasera mai nimic. În acelaşi an, Bearzot a primit titlul de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene
Dupa acest mare succes a urmat insa ratarea calificarii la Euro 1984 si apoi eliminarea Italiei in optimi de Franta la mondialul din 1986. Relatia sa cu presa a cunoscut un nou moment de tensiune atunci cand a fost acuzat ca s-a bazat prea mult pe jucatorii care au castigat titlul in 1982. Dupa acest insucces a demisionat de la carma Italiei.
Despre Enzo Bearzot, in ciuda nasului de boxer se poate spune ca este un exemplu al stilului si eleganta pe teren, un excelent manager, un om care nu are nimic de a face cu fotbalul de astazi. Dur si timid in acelasi timp, Bearzot a fost întotdeauna foarte aproape de jucătorii săi. Antrenor nespecific fotbalului italian a declarat “am ales jucatorii si apoi am sa ii las sa joace fara a le impune scheme stricte de joc”. A promovat întotdeauna aspectul distractiv in sport, nu copleşit de incarcatura partidei. Nu putea altfel, el, care pe banca tehnica, era nedespartit de pipa.
Declaratia sa ca ”Astăzi, instituţiile de fotbal nu contează, toată lumea ţipă la televizor şi toată lumea vorbeşte de rău pe toata lumea. Ma enerveaza sa vad oficialii care critică arbitrii şi antrenorii care ii critica pe colegii lor, fără nici un respect, uitând de responsabilităţile pe care le au fiecare" mi se pare ca defineste starea in care se afla fotbalul actual dominat de bani si orgolii.
Cel numit “Batranul” a incetat din viata pe 21 decembrie 2010, la Milano. Concidenţă, s-a întâmplat în aceeaşi zi de 21 decembrie, în care a decedat, acum 42 de ani, şi Vittorio Pozzo, cel care a adus Italiei primele două titluri mondiale, în 1934 şi 1938 si care ii urmeaza ca recordman de meciuri pe banca Italiei, “numai” 95 fata de cele 104 ale lui Enzo Bearzot.

cronica meciului AC Milan - AS Roma

Milan - Roma 0-1

Un meci specific italian, tacticizat, cu putine faze de poarta, dar cu mare angajament fizic.
Milan a inceput intr-un sistem 4-5-1 cu Ibrahimovic singurul varf ajutat in faza ofensiva de Robinho si Kevin Boateng. Allegri, antrenorul diavolului milanez i-a tinut pa banca pe Seedorf si Ronaldinho. Olandezul a fost introdus in minutul 30 dupa accidentarea lui Andrea Pirlo. De partea cealalta, Roma a inceput cu 4-4-2 clasic, in care a surprins folosirea ca titular a “Bidonului de aur” (cel mai slab fotbalist al anului), brazilianul Adriano in locul lui Francesco Totti.
In prima repriza Milan a fost echipa care a dominat meciul, a presat iar primele doua ocazii au venit la suturile lui Robinho si Kevin Boateng. A urmat ocazia mare a lui Ibrahimovic din minutul 35 cand, singur cu portarul Romei, suedezul s-a incurcat la preluare si a reusit un sut slab aparat de Doni. Pana la sfarsitul reprizei Roma a echilibrat meciul si, prin retragerea lui Boriello sau a lui Adriano in linia de mijloc, a reusit sa blocheze combinatiile Milanului.
In a doua repriza atacurile Milanului au fost sterile, fara clarviziune. Allegri ar fi putut sa incerce varianta Ronaldinho, dar brazilianul a fost introdus tarziu, in minutul 85. Accidentarea lui Pirlo s-a vazut din plin in jocul lui Milan, Seedorf lipsind din joc perioade lungi de timp.
Roma a punctat la o faza confuza in minutul 70. Actiune pe partea dreapta, centrare in careul mic al Milanului si, din respingerea lui Abate balonul deviaza din Boriello in poarta. Atacantul Romei a obtinut astfel ceea ce si-a dorit cel mai mult si anume sa inscrie in poarta echipei care l-a cedat usor in vara dupa aducerea lui Zlatan Ibrahimovic.
Dupa primirea golului, Milan a fortat rapid egalarea dar nu a reusit sa isi creeze decat o faza periculoasa in minutul 75 prin Zlatan Ibrahimovic, care a sutat peste poarta de la marginea careului mare.
Este o victorie pe care Roma a obtinut-o si datorita experientei antrenorului Claudio Ranieri care a reusit sa blocheze bine jocul Milanului mai ales in a doua repriza. Apararea Romei a functionat aproape perfect, Mexes si Juan in centru inchizand bine culoarele. De partea cealalta, jocul diavolului s-a bazat si in acest joc pe baloane transmise catre suedezul Ibrahimovic care nu a fost inspirat.
In conditiile in care urmaritoarele Milanului, Juventus care joaca la Verona cu Chievo sau Lazio care are un meci aparent usor cu Udinese, reusesc sa invinga, distanta fata de diavol se reduce la numai trei puncte si campionatul devine mai frumos.

Borussia Dortmund - cea mai in forma echipa din Europa?

Am citit un articol saptamana aceasta in care Barcelona era considerata ca fiind cea mai in forma si cea mai spectaculoasa echipa din Europa in acest moment.
Cred insa ca astfel de afirmatii “cea mai frumoasa”, “cea mai spectaculoasa”, “cea mai in forma” sunt relative si tin mai mult de promovarea echipei. Fiecare dintre noi apreciaza un anumit lucru la o anumita echipa. Barcelona datorita stilului de a pasa, Arsenal datorita tineretii echipei, Milan pentru ca a revigorat jucatori uitati gen Ibrahimovic, Robinho. Normal, dupa ce invinge Reala Madrid cu 5-0 toata lumea este cu ochii pe Barcelona.
Referitor la echipe aflate intr-o forma deosebita cred ca ar trebui sa fie luata in considerare si Borussia Dortmund. In actuala editie a campionatului german Borussia Dortmund are 11 puncte avans fata de a doua clasata, Bayer Leverkusen, cu o infrangere, un rezultat de egalitate si 14 victorii.
BVB nu are un joc foarte spectaculos dar jucatorii se cunosc bine, relatiile de joc sunt bine stabilite, iar antrenorul Jurgen Klopp reuseste la fiecare meci sa isi domine adversarii din punct de vedere tactic. Cei 80.000 de spectatori prezenti la fiecare meci pe Westfalenstadion imping permanent echipa spre victorie iar acest lucru este important pentru o echipa a carei medie de varsta este de aproximativ 25 ani. Din echipa Borussiei fac parte jucatori tineri ca Lukasz Piszczek, Marcel Schmelzer, Mario Götze care nu spun nimic unei persoane care nu urmareste campionatul german. Nu sunt jucatori cu PR-ul lui Messi dar, ca ansamblu, formeaza o echipa de valoare.
Cineva spunea acum ceva timp “campionatul incepe cu 18 echipe dar campioana iese una singura, Bayern Munchen”. Cred ca acest lucru se va schimba in acest sezon si titlul va ajunge la Dortmund.
Dupa marile performante pe care le-a avut in anii 90 cu echipa din care faceau parte Lehmann, Reuter, Zorc, Ricken, Koller, Borussia Dortmund a avut o cadere teribila, la un moment dat ajungand sa se lupte pentru evitarea retrogradarii.
Apoi a inceput reconstructia echipei, in mare parte datorita unui stil de management modern, in care sunt achizitionati jucatori tineri, crescuti apoi la Borussia. In acest mod au fost adusi Mats Hummels jucator de care Bayern s-a dispensat usor, Neven Subotic, Nuri Sahin sau Robert Lewandowski. Echipa a avut in ultimii cinci ani o evolutie din ce in ce mai buna terminand tot mai sus in clasament, iar in acest an domina categoric Bundesliga. Nu mai sunt achizitionati jucatori scumpi, cu cota, asa cum Borussia a procedat in urma cu cativa ani cand au fost transferati Fredi Bobic, Viktor Ikpeba sau Sunday Oliseh jucatori aflati in jur de 30 de ani care nu au dat rezultate bune la Dortmund si aveau contracte mari. Sunt achizitionati jucatori ca japonezul Kagawa care se dovedeste a fi un coordonator de joc inspirat sau atacanti de careu ca Lukas Barrios de care nu a auzit nimeni in Europa pana sa ajunga la Borussia. In acest moment Barrios de exemplu este evaluat la circa zece milioane de euro.
Un avantaj fata de celelalte echipe mari ale Germaniei este faptul ca echipa nu are ca obiectiv clar titlul de campioana asa cum se intampla cu Bayern, Shalke sau Wolsburg. Borussia si-a propus sa ocupe in acest sezon un loc de cupa europeana lucru perfect realizabil. Castigarea titlului ar fi un lucru foarte frumos pentru tanara echipa din Dortmund si pentru managerul general al acestei echipe, Michael Zorc. Pentru cine nu stie, “Susi” Zorc este unul dintre simbolurile Borussiei Dortmund, evoluand 463 jocuri numai pentru aceasta echipa.

calificarea din grupe la CE de handbal

Romania – Serbia 40 – 28

Dupa infrangerea in fata Danemarcei echipa Romaniei avea nevoie de victorie in fata Serbiei pentru a se califica in faza a doua. A obtinut-o pana la urma, desi meciul a inceput prost pentru noi, parca echipa nu intra in meci. Sarboaiecele au avut 5-1, s-a accidentat Cristina Varzaru, dar echipa a aratat combativitate si a inceput sa joace din ce in ce mai bine. Radu Voina a fost inspirat si a introdus-o in poarta pe Talida Tolnai in locul Paulei Ungureanu, aceasta parand numeroase baloane. Romancele au egalat la 5 si apoi au condus tot meciul, diferenta la pauza fiind de 6 goluri. In prima repriza mi-a placut jocul pivotului Ionela Stanca, jucatoare care a intrat in multe combinatii cu interii si a finalizat aproape toate baloanele bune pe care le-a avut. Inlocuitoarea Cristinei Varzaru a debutat si ea bine, reusind cateva actiuni frumoase pe extrema. In repriza a doua, desi pareau ca nu forteaza, diferenta a crescut permanent, in final fiind de 12 goluri. Radu Voina si-a permis sa ruleze mai multe jucatoare pentru a odihni titularii iar rezervele Manea si Geiger au jucat foarte bine.
Este o victorie de moral pentru echipa Romaniei, dar, de ce sa nu recunoastem, in fata unui adversar care este in acest moment mai slab ca noi. Echipa Serbiei se bazeaza mult pe jocul Andrei Lekic si a Sanjei Damnjanovic, restul jucatoarelor fiind tinere si fara prea multa experienta. Fata de partida cu Danemarca jocul nationalei Romaniei a fost mai variat, s-a jucat mai mult cu extremele si cu pivotul, ceea ce a facilitat victoria. Din pacate, Romania nu dispune de rezerve de valoarea titularelor pe extreme, Han pe partea stanga si Paraschiv pe dreapta fiind departe de jocul lui Adrean-Elisei si respectiv Cristina Varzaru. Acest lucru poate avea o influenta mare in fata unei echipe ca cea a Danemarcei cu o aparare puternica in zona centrala ce ar putea bloca interii si pivotul nationalei Romaniei.
Un lucru care m-a enervat in acest meci ca si in cel cu Danemarca sunt comentatorii TV. Acestia in loc sa comenteze fazele, sa ofere detalii despre jucatoare, antrenamente, competitie au fost foarte preocupati de arbitraj, care mie mi s-a parut bun in acest meci. Serbia a avut un gol valabil la un sut in bara care a cazut apoi in poarta, dar aceasta faza a fost clasata de acesti “mari comentatori” ca fiind rezultatul arbitrajului defavorabil din meciul cu Danemarca. In meciul cu Danemarca au remarcat reactia salii care a fluierat echipa Romaniei, lucru oarecum normal atunci cand joci cu echipa gazda, sau relatiile dintre jucatoarele daneze. Sa speram ca in jocurile urmatoare atat nationala Romaniei cat si comentatorii vor avea o evolutie mai buna.

evolutia lui Adrian Mutu in aceasta etapa de Serie A

Am vazut meciul dintre Fiorentina si Cagliari si pot spune ca Adi Mutu a fost unul dintre cei mai buni jucatori ai echipei toscane.
In prima repriza a jucat in nota echipei adica destul de sters, dar in a doua repriza a jucat bine. Mai intai a deschis scorul reluand in plasa centrarea din lovitura libera a lui D’Agostino, iar apoi a avut alte doua goluri anulate de arbitru, zic eu corect. Ceea ce mi-a placut insa cel mai mult in jocul sau a fost faptul ca a incercat sa intre in combinatii cu colegii sai si a alergat dupa baloane desi multe erau pierdute. Dupa marcarea golului de catre Fiorentina, Cagliari a fost nevoita sa iasa la joc iar Mutu si Vargas au avut spatii. De fapt, in final Mutu a creat o faza pentru peruvianul Vargas care, desi ramas singur cu portarul, a ratat.
Din pacate pentru Mutu, Fiorentina traverseaza una dintre cele mai slabe perioade de dupa promovare, accidentarile si suspendarile se tin lant de echipa, Frey, Montolivo, Jovetic, Gilardino, Kroldrup lipsind astazi, iar Mihajlovic nu reuseste sa gaseasca un sistem de joc care sa aduca rezultate. Cu acest rezultat echipa a mai luat putin aer iar odata cu revenirile titularilor poate va urca in clasament. Important pentru Mutu si pentru nationala Romaniei este ca el sa evolueze in continuare la fel de bine si in meciurile cu echipele tari din Italia si sa se indeparteze de scandalurile care il tin pe prima pagina a ziarelor din Italia.

Ronnie O'Sullivan pe cale sa devina istorie

Am auzit o stire la radio care m-a surprins: Ronnie O’Sullivan se retrage din snooker. Mi se parea greu de crezut. Cu siguranta acest sport ar fi mult mai sarac fara el. Snooker-ul si-ar pierde elementul de culoare. Ronnie O’Sullivan este un jucator cu mare talent, asemenator ca joc cu Jimmy White, fiind considerat atat de specialisti cat si de catre Steve Davis si Stephen Hendry, alti doi mari campioni, ca fiind cel mai valoros jucator de snooker din toate timpurile.
Ronnie “The Rocket” O’Sullivan s-a nascut pe 5 Decembrie 1975, in Wordsley, West Midlands, Anglia. Porecla a castigat-o datorita jocului sau rapid, diferit fata de majoritatea jucatorilor de snooker. Si-a inceput cariera la varsta de 10 ani si a devenit jucator profesionist la 16 ani, cu un venit din snooker aproximativ 6 milioane lire.
A castigat primul trofeu major in anul 1993 invingandu-l in finala UK Championship pe Stephen Hendry. A fost cel mai tanar jucator ce a invins intr-un turneu major, la acea data avand numai 17 ani. A mai castigat de trei ori UK Championship dupa acea, in anii 1997, 2002, 2008.
Ronnie O’Sullivan a cucerit trei titluri mondiale de-a lungul carierei sale, in 2001, 2004 si 2008. In 2001 l-a invins pe John Higgins, in 2004 pe Graeme Dott, iar in 2008 pe compatriotul sau Ali Carter.
Ceea ce mi-a placut intotdeauna la Ronnie O’Sullivan a fost excentricitatea, dezinvoltura, naturaletea sa in peisajul sobru al snooker-ului. Are o carte de vizita plina de incidente. In 1996 a fost gasit vinovat pentru insultarea lui Mike Ganley, fiind amendat cu 20.000 lire. In 1998 i-a fost un titlul castigat la Masteru-ul Irlandei pentru ca a consumat canabis. In 2007 a fost amendat pentru ca a parasit sala in timpul unui meci din Campionatul britanic din cauza ca a ratat o bila de incepator. A fost primul abandon din istoria snookerului. In 2008 a fost sanctionat dupa ce a jignit jurnalistii chinezi in timpul unei conferinte de presa de la China Open. Cea mai interesanta tampenie pe care a facut-o a fost indreptarea degetului mijlociu catre bila care nu a intrat in buzunar la un meci din prima runda a Campionatului Mondial. Recent, a refuzat sa introduca bila neagra in buzunar deoarece nu exista un premiu pentru realizarea celui mai mare frame. Amenintat cu sanctiuni disciplinare acesta a introdus bila si a reusit al zecelea cel mai mare frame din cariera sa, depasind vechiul record de noua frame-uri detinut de Stephen Hendry.
Viata sa personala a fost presarata de asemenea cu incidente. Sufera de depresie cronica, a avut probleme cu drogurile si este pasionat de sporturile cu motor. Ronnie are trei copii din doua relatii diferite. Tatal sau a fost inchis timp de 18 ani pentru omor, fiind eliberat in anul 2010. Primul titlu mondial, cel din 2001 a fost dedicat tatalui sau, cu care Ronnie a declarat ca are o relatie speciala, dupa cum a declarat. Multi specialisti pun derapajele sale din ultimii ani pe seama vietii sale familiale agitate.
Sper ca Ronnie sa se razgandeasca si, dupa perioada pe care a declarat ca doreste sa o petreaca impreuna cu familia, sa revina la snooker.
Si pentru ca tot este ziua lui astazi: La multi ani, Ronnie!

cronica meciului Steaua-Liverpool

Steaua – Liverpool 1 - 1

Steaua joaca altceva in Europa League decat in campionat. Jocul in fata cormoranilor a dovedit acest lucru.
Asteptam mai mult de la Liverpool, dar englezii au fost multumiti de golul marcat rapid si nu au fortat.
Steaua a inceput cu un sistem 4-4-2 cu Stancu si Surdu in atac, Banel si Tanase pe benzi. De partea cealalta Liverpool a inceput intr-un 4-3-1-2 cu Babel si Jovanovic in atac ajutati de Joe Cole. Jocul lui Liverpool a fost unul de asteptare, bazat pe contraatac. Cei doi atacanti si in special Babel au produs mare deranj pe benzile apararii steliste. Din fericire Joe Cole a prins o zi proasta, pauza mare cauzata de accidentare punandu-si inca amprenta asupra jocului sau. De asemenea, cei trei mijlocasi, Poulsen, Pacheco si Shelvey nu au produs nimic in faza ofensiva.
Prima repriza a jocului cu Liverpool a fost un saraca in faze de poarta. A fost mai intai lovitura de cap a lui Bicfalvi din corner dupa care a urmat contra lui Liverpool soldata cu golul lui Jovanovic. Faza a fost facuta in mare parte de Babel, jucator care a intors doi fundasi stelisti si a centrat perfect pentru lovitura de cap a sarbului. Mare parte din vina la gol o are Bocfalvi care a efectuat un marcaj larg la Jovanovic. Valoarea celor doi jucatori ai lui Liverpool, pentru care s-au platit aproximativ 30 milioane euro, s-a vazut din plin la aceasta faza. Dupa primirea golului Steaua a presat in continuare, dar a incercat prea mult centrarile inalte, prada usoara pentru fundasii englezi. Repriza s-a incheiat cu ocazia uriasa a lui Bogdan Stancu, care, din 10 metri, singur cu Reina, a tras pe langa poarta.
A doua repriza a aratat un alt joc al Stelei, mai combinativ. Schimbarea lui Bicfalvi cu Angelov a fost inspirata, jucatorul bulgar fiind un bun pasator si inchizand bine culoarele de contre ale englezilor. Este primul meci in care l-am vazut pe Cristi Tanase jucand destul de bine. A intrat in combinatii, s-a demarcat, a aratat ca poate fi un jucator util pe banda stanga a Stelei. Se pare ca despartirea de Bomba Sexi ii prinde bine. O avea “mai multa putere baiatul”, cum zice Gigi Becali.
In a doua repriza jocul Stelei a fost mai incisiv, mai direct, combinatiile au mers mai bine. Golul a fost unul norocos, dar el a picat dupa o perioada de dominare a Stelei. Mare merit la gol are Surdu care l-a mascat pe Reina si Angelov care a intors foarte inspirat in careul englez. Steaua are meritul ca dupa marcarea golului nu s-a retars, a continuat sa atace chiar daca nu cu aceeasi putere, a combinat si a incercat suturile de la distanta, cel al lui Nicolita trecand putin pe langa poarta.
Jocul englezilor a fost apatic si in adoua repriza. Nu cred ca poate fi invocata scuza ca au folosit echipa a doua deoarece a fost evidenta lipsa de dorinta de joc a rezervelor, cu exceptia lui Babel. Toti parca asteptau trecerea timpului.
Avand in vedere rezultatul meciului Steaua-Liverpool si rezultatul de 3-3 intre Utrecht si Napoli, romanii mai au sanse de calificare desi in Italia va fi un infern. Important este ca posibila calificare se afla in mainile Stelei, romanii depind de jocul direct cu Napoli.

vin huliganii?

“Vin huliganii”. Asa suna un articol din Prosport.
Nu pot spune decat ca este stupid. De fapt, prin articol suntem informati ca s-au intalnit reprezentantii Jandarmeriei, clubului Steaua si firmei de paza si ca nu vor veni cei aproximativ 70 de suporteri interzisi pe stadioane.
Astfel de aricole nu fac decat sa arunce o imagine proasta asupra fanilor si sa instige la violenta. A cataloga una dintre cele mai frumoase galerii din lume ca fiind formata din huligani este anormal.
Inaintea meciului Napoli-Liverpool in presa din Italia a aparut un articol similar, iar fanaticii fani ai lui Napoli i-au batut pe fanii englezi, trei dintre suporterii cormorani fiind injunghiati.
Am mers inaintea meciului Rapid – Liverpool din 2000 in Irish Pub, unde se aflau si fanii cormoranilor. Am fost placut surprins sa vad aproximativ 20 de fani imbracati in tricourile echipei favorite, band bere si cantand. In Anglia, parintii fac abonamente la meciurile echipei favorite inca de cand copii lor au cativa ani. Cine se uita la meciurile de Premier League a vazut ca in tribune se afla si doamne de 60 de ani cu fular la gat. Consider ca acestia sunt fani adevarati pe care nimeni nu trebuie sa ii considere huligani. Generalizand, ar trebui sa consideram ca acest copil de cativa ani care merge cu tatal sau ori doamna de 60 de ani sunt huligani.
Generalizarile de acest fel nu sunt normale, fac rau imaginii adevaratului suporter, iar atunci cand acesta vine in Ghencea cu fularul la gat si incearca sa intre pe stadion este atacat de “fanul” stelist care se gandeste ca mai bine da el primul pumn decat sa incaseze o bataie. Daca am generaliza de fiecare data, insemna ca cei aproximativ 50.000 spectatori de pe Anfield Road sunt de asemenea huligani. Un titlu mai potrivit al articolului mi se parea “vin fanii care canta continuu pe Anfield You’ll never walk alone”.

cronica meciului Barcelona - Real Madrid

Barcelona – Real Madrid 5 – 0

Magie vs. Umilinta. Este prima idee care o am.
Am fost ani buni un mare fan al Realului. Era pe vremea marii echipe a lui Butragueno, Michel, Manuel Sanchis. Nu apreciez actuala echipa care strica, prin joc, prin atitudine, imaginea creata in atatia ani.
In aceasta seara a invins echipa care a jucat pozitiv, a creat. Jocul s-a desfasurat intr-o singura directie, spre poarta Realului. Barca si-a egalat propriul record de goluri intr-un meci contra Realului. A mai fost un 5-0 in anul 1994. Neputinta si frustrarea au fost cuvintele de ordine pentru echipa lui Mourinho.
Guardiola a inceput cu un 4-3-3 clasic pentru Barca, fara un varf impins, dar cu aceeasi linie de mijloc foarte creativa si cu o pofta de joc deosebita. Jucatorii catalani se cunosc foarte bine, pasele curg natural plecand de multe ori de la fundasii centrali. Posesia si jocul dintr-o atingere sunt foarte importante pentru Barcelona. Cei trei mijlocasi centrali catalani au blocat perfect jocul Realului care, pana la intrarea lui Lass Diarra, nu au reusit sa puna probleme la centrul terenului.
Realul a inceput cu clasicul 4-2-3-1 cu doi inchizatori si trei oameni in spatele unicului varf Benzema. Madrilenii au fost depasiti la toate capitolele. Iker Casillas a fost nesigur, cei doi fundasi laterali, Marcello si Sergio Ramos au fost depasiti cu regularitate in duelurile unu la unu, fundasii centrali nu s-au coordonat prea bine, iar mijlocasii defensivi nu au acoperit linia de fund. In atac, singurele realizari au fost doua suturi din lovituri libere ale lui Cristiano Ronaldo. In rest nimic. Ceilalti trei jucatori ofensivi ai Realului, Benzama, Angel di Maria si Mesut Ozit au fost inexistenti. Valoarea antrenorului portughez s-a vazut in momentul inlocuirii lui Mesut Ozil cu Lass Diarra si a fundasului lateral Marcello cu Arbeloa schimbare ce a mai asigurat un pic de liniste pe partea stanga a defensivei Realului.
Barcelona a speculat perfect jocul la ofsaid al Realului la primul gol al lui Xavi. Dupa marcarea acestui gol jocul a devenit mult mai usor pentru catalani. Reusitele lui David Villa, doua, Pedro si Jeffren au asigurat Barcei succesul. Mourihno a fost invins cu propria arma in aceasta seara, jocul direct, pasele in adancime ale catalanilor functionand perfect. De mentionat ca Messi, chiar daca nu a inscris, a reusit trei pase de gol.
Din pacate meciul a fost umbrit de jocul dur al Realului, tensiunea pe care Mourinho o creeaza in jurul echipei aratandu-si roadele la intrarea de maidan a lui Sergio Ramos asupra lui Messi pentru care spaniolul a fost eliminat. Asa cum le-a cerut jucatorilor sai sa incaseze cartonase rosii in penultimul meci din Grupele Champions League, poate ca personajul numit Jose Mourinho ar trebui sa ii invete si ce inseamna fair-play-ul. Ma indoiesc insa ca el cunoaste acest termen.
Pe langa faptul ca a castigat acest meci, Barca a dovedit inca o data ca jucatorii crescuti la propria academie pot face diferenta in fata unora care au fost achizitionati pe sume importante. Jocul de pase al Barcei a fost invatat inca de pe vremea cand Messi, Pedro sau Xavi erau juniori. Modelul Barcei, care, pe langa copiii crescuti la propria academie, achizitioneaza unul sau doi jucatori gen David Villa pentru a crea echipa ar trebui urmat si de Real. Este imposibil insa in era Florentino Perez, presedinte pentru care banii proveniti din marketing sunt foarte importanti. Decat sa astepte 10 ani ca sa formeze un jucator ca Messi prefera sa achizitioneze unul gen Cristiano Ronaldo pentru 96.000.000 EUR, in timp de jucatorii formati la propria academie au rezultate foarte bune la alte echipe, asa cum este cazul lui Soldado, acum aflat la Valencia. Este jenant.
Cel mai mult ma bucur insa ca acest rezultat a venit dupa indepartarea rusinoasa a lui Raul, poate ultimul jucator-emblema al Realului. Plecarea lui “Raul Madrid” dovedeste inca o data cat de mult sunt pretuite in prezent adevaratele valori la Real Madrid.

performanta echipei de rugby a Romaniei

Singura echipa din Romania prezenta la cele 7 editii consecutive ale “campionatului” mondial. In rugby in 15 nu exista un campionat mondial, competitia suprema este numita Cupa Mondiala.
Performanta este cu atat mai frumoasa cu cat meciul retur in fata Uruguayului s-a jucat in Romania, iar jucatorii au facut un meci foarte frumos.
Prima repriza partida s-a desfasurat numai in terenul sud-americanilor, eseurile marcate de Csaba Gal, Alexandru Manta si cel de penalizare in urma greselilor repetate in gramada ale uruguayenilor, aducand linistea. In a doua repriza Romania a mai marcat doua eseuri prin Fercu si Lemnaru. Scor final 39-12 pentru Romania.
Este o mare performanta, nu numai a rugby-ului, ci a sportului romanesc in general. Stadionul plin, publicul destul de cunoscator care nu a fluierat la deciziile arbitrului, arata ca romanii mai iubesc si altceva decat fotbal, iar echipa de rugby este sustinuta. Este performanta unei generatii foarte bune de jucatori, a unui antrenor si a unui presedinte de federatie tineri, dar cu performante ca jucatori, Romeo Gontineac si Alin Petrache. Adversarul de sambata a fost unul destul de bun, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost jocul facut de romani care s-au batut pentru fiecare balon, au avut permanent doua directii de atac la gramezile spontane, au jucat exact in margine si pe linia de trei sferturi. Dintre jucatorii romani, toti cu un joc foarte bun, mi-a placut Iulian Dumitras, fiul lui Haralambie Dumitras, un jucator cu o lovitura de picior exacta si puternica. Un singur regret am dupa acest meci si dupa modul de comportament al spectatorilor si anume ca noul stadion national nu este teren de rugby. Poata daca echipa nationala de rugby a Romaniei va castiga Cupa Mondiala se va gandi cineva sa construiasca un nou teren. Actualul stadion de rugby Arcul de Triumf este foarte cochet, dar nu are decat 5.000 de locuri disponibile pentru spectatori. Grupa de la Cupa Mondiala este una grea, cu Anglia, Scotia, Argentina si Georgia, dar, dupa jocul de aseara, este foarte posibil ca echipa sa faca o figura frumoasa.

gestul lui Sorin Cartu

Despre Sorin Cartu nu se poate spune ca este un antrenor calm. Dar de aceasta data a intrecut orice limita a “respectului” fata de jocul de fotbal in sine. In campionatul intern gestul de a sparge geamul pe terenul advers se lasa probabil cu un avertisment, dar, din pacate, in competitiile europene are ca efect denigrarea imaginii echipei. Demiterea sa a fost un gest normal al unei echipe care isi doreste un PR bun.
Cred ca gestul sau poate fi catalogat fie ca imaginea neputintei echipei sale, un fel de frustrare, dar cel mai mult, cred ca aceasta este imaginea fotbalului romanesc. Locul unde astfel de comportament, alergarea arbitrilor pe tunelul de la vestiare sau urmarirea echipei adverse cu masina plina de bani, vezi cazul Gigi Becali, sunt menite sa puna presiune pe arbitrii, sa ii faca sa greseasca in favoarea ta.
In campionatele puternice sau in cupele europene astfel de gesturi se lasa cu amenzi grase sau suspendari si nu cu simple avertismente.
Diferenta de cultura fotbalistica este evidenta. In fotbalul european antrenorul reprezinta punctul de sprijin al fotbalistului aflat pe teren. Atunci cand priveste catre banca tehnica sa identifice un punct de sprijin, de incredere. Poate va aduceti aminte de Rinus Michels, marele antrenor olandez, celebrul Sfinx. In lumea est europeana a existat un Valeri Lobanovski, care se legana pe banca tehnica, dar nu se ridica de acolo. Ambii reprezentau imaginea linistii perfecte. Exista si in fotbalul european antrenori agitati, vezi cazul Giovanni Trapattoni, dar acest lucru nu depaseste limitele decentei, a respectului fata de adversar, fata de public.
Gestul lui Cartu va fi uitat mai devreme sau mai tarziu, dar ce este cel mai important este sa invatam din acesta, sa ne dam seama ca o astfel de imagine poate avea efecte pe termen lung asupra fotbalului romanesc, daca este sa privim si atitudinea fanilor romani din ultima perioada.

Stefan Edberg

Stefan Edberg, alaturi de Boris Becker, a fost jucatorul care a facut tranzitia de la generatia lui Bjorn Borg, John McEnroe si Ivan Lendl la cea a lui Pete Sampras, Andre Agassi, Jim Courier si Michal Chang. Se poate spune despre el ca este ultimul jucator care a folosit numai sistemul de joc serviciu-voleu. Modalitatea sa de serviciu reprezinta imaginea folosita pentru promovarea turnelui Australia Open, iar voleul sau fin este considerat de specialisti unul dintre cele mai bune din istoria tenisului.
Pentru mine, Stefan Edberg a fost unul dintre cei mai eleganti jucatori de tenis si un model de fair-play.
Stefan Edberg s-a nascut in anul 1966, in Suedia. S-a facut remarcat inca de pe vremea junioratului, fiind primul jucator care a castigat in acelasi an toate cele 4 titluri de Grand Slam rezervate acestei categorii de varsta. Era in anul 1983. In acelasi an a castigat si primul trofeu ca profesionist, la Basel.
Edberg a fost un jucator de tenis cu rezultate bune atat la simplu cat si la dublu, facand pereche in principal cu conationalul sau Anders Jarryd. In anul 1984 a castigat alaturi de acesta finala turneului demonstrativ de tenis de la Olimpiada, in anul 1986 a ajuns in finala de dublu de la Rolland Garros, iar in anul 1987 a castigat finalele de dublu de la Australian Open si US Open.
In anul 1985 a castigat primul titlu de Grand Slam in finala de la Australian Open, invingandu-l pe Mats Wilander. Cel de-al doilea titlu la Australian Open din cariera sa a fost castigat in anul 1987 in fata americanului Pat Cash. De mentionat este faptul ca Edberg a reusit sa castige doua titluri la Australian fata de conationalul Bjorn Borg care nu a castigat nici un astfel de trofeu din 10 incercari.
Au urmat apoi cele trei meciuri impotriva lui Boris Becker din finala de la Wimbledon din anii 1988, 1989 si 1990. Primul si al treilea au fost castigate de suedez, iar al doilea de german.
In anii 1991 si 1992 a castigat US Open cu victorii in fata lui Jim Courier si Pete Sampras.
Ultimele aparitii in finale de Grand Slam au fost la Australian Open, in anii 1992 si 1993 ambele pierdute impotriva americanului Jim Courier.
Ultimul titlu de Grand Slam din cariera a fost la dublu in finala de la Australian Open 1996 unde a jucat alaturi de cehul Petr Korda.
Jucator serviciu-voleu, Edberg s-a simtit bine pe suprafetele rapide, specifice Australian Open, US Open si Wimbledon, castigand cate doua trofee la fiecare dintre cele trei turnee mentionate. De fapt, singurul trofeu de Grand Slam care lipseste din cariera sa de profesionist este French Open. A reusit sa ajunga in finala la Paris in 1989 dar a fost invins de Michael Chang, care atunci nu avea decat 17 ani, desi a condus cu doua seturi.
Si-a incheiat cariera in finala Cupei Davis din anul 1996, pierduta de Suedia in fata Frantei la Malmo.
Stefan Edberg a fost lider mondial timp de 72 saptamani si este alaturi, de John McEnroe jucatorul de tenis ce a fost lider mondial atat la simplu cat si la dublu, de cand clasamentul mondial ATP a devenit computerizat. Edberg a castigat trofeul ATP de Sportivul Anului in anii 1988, 1989, 1990, 1992 si 1995, iar din anul 1996 acest trofeu ii poarta numele.
Este casatorit cu Annette Hjort Olsen, fosta prietena a lui Mats Wilander, alaturi de care are doi copii. In prezent, Stefan Edberg, eroul din copilarie a lui Roger Federer, locuieste la Londra.

HC Steaua Bucuresti - CSM Bucuresti

Am scris un articol despre caderea HC Steaua Bucuresti. Intre timp am vazut si un joc al noii echipe a Stelei.
In meciul castigat cu 25 – 22 in fata lui CSM Bucuresti, in primii sapte i-am regasit pe Stefan Leauceag, Ionut Mazilu, Andrei Ciag si Marian Rapciuga supravietuitori ai echipe de sezonul trecut. Alaturi de acestia au intrat francezul Casanova, Marcheta si Stefan Birtalan jr. O echipa cu doi interi noi, Birtalan si Casanova si un pivot modern, foarte puternic, Marcheta. Se vede ca echipa nu este inchegata, jucatorii nu se cunosc, exista numeroase pase gresite. Meciul a fost controlat in permanenta de Steaua, care a condus cu 3-4 goluri diferenta. Din fericire pe banca Stelei se afla un antrenor foarte echilibrat, Nicolae Munteanu, secundul nationalei, care a temperat elanul jucatorilor stelisti. Atunci cand conduceau cu 4 goluri acestia s-au relaxat nepermis si au permis CSM-ului sa egaleze. Apoi diferenta a fost refacuta in special datorita interventiilor lui Lafceag si golurilor lui Birtalan jr.
CSM Bucuresti este o echipa tanara cu un jucator foarte valoros, Patru si cu un director tehnic care nu are nevoie de prezentare, Cornel Otelea.
Este numai a doua victorie a Stelei din sezon, dar ofera echipei liniste inaintea pregatirii de iarna, iar la primavara echipa reconstruita poate face meciuri bune.
Ce m-a impresionat cel mai mult la acest meci a fost insa tribuna din sala Floreasca plina de personalitati ale handbalului. Printre altii fostii mari handbalisti Valentin Samungi si Stefan Birtalan senior.

intoarcerea lui Mihai Stoica in Ghencea

Mi se pare evident, Gigi Becali este disperat.
Razboinicul luminii a cedat si cred eu ca bine a facut. Pe langa “marii sfatuitori” de care s-a inconjurat a readus un om care se pricepe la fotbal.
Mihai Stoica are, in opinia mea, cel putin doua calitati. Este o persoana respectata de fanii stelisti si in stare sa se certe cu Gigi Becali, sa ii inchida gura. Am pierdut numarul inceputurilor de drum din acest sezon, dar aducerea lui MM poate oferi Stelei sansa unui viitor mai linistit. Stoica a adoptat o atitudine asemanatoare lui Mourinho, iese in fata, se cearta cu toata lumea, iar echipa are parte de liniste. Integrarea jucatorilor adusi de la Urziceni este mai usoara cu Mihai Stoica, ei fiind transferati la Unirea de catre MM. Prin aducerea sa este posibil ca stafful Stelei sa se schimbe, dar la rezultatele echipei nu este un lucru rau. Pe de alta parte este posibil ca Stoica sa ii asigure lui Lacatus linistea de care acesta are nevoie. Vom vedea.

violentele de pe Giulesti

Imi pare rau ca trebuie sa discut tot despre fani, avand in vedere ca dupa al doilea meci Rapid-Steaua din aceasta saptamana acesta a fost subiectul preferat al televiziunilor de sport din Romania.
Am discutat cu prietenii sambata seara despre acest “fenomen” al violentei in sport in general si pe stadioanele de fotbal in special. Din pacate, in Romania ca sa ne limitam numai la noi, acest fenomen a ajuns sa fie subiect de lauda pe retelele de socializare, citate ca “ne-am batut cu jandarmii” fiind un titlu de glorie.
Presa are o mare parte din vina, fiind prezentate termene ca “razboi intre galerii”, “macel” nu stiu in ce colt al orasului. Fanii adevarati care merg la stadion pentru a incuraja echipa cu fulare, steaguri nu sunt prezentati. Sunt in schimb aratati frustratii care de la inceputul meciului arunca fumigene si incendiaza scaune. Normal, pe termen scurt acest tip de reportaj produce senzationalul care aduce audienta, dar pe termen lung indeparteaza oamenii de stadioane in primul rand datorita fricii.
In opinia mea acest fenomen ar avea o rezolvare rapida, adoptand modelul englez. In primul rand firmele de stewarzi care asigura paza in interiorul stadioanelor sa fie responsabilizate, controlul la intrarea pe stadioane sa fie efectuat la sange, astfel incat sa nu se permita accesul cu materiale pitotehnice, cutite sau mai stiu eu ce prostii. Nu cred ca pe Giulesti s-a intamplat acest lucru la al doilea meci Rapid-Steaua.
Apoi, biletele de meci sa fie cumparate individual pe baza de act de identitate, numele sa fie inscris pe bilet, iar la patrunderea pe stadion biletul sa fie taxat, asemenea metroului. Astfel o persoana interzisa nu ar mai putea patrunde pe stadion. In interiorul stadionului sa fie montate camere de luat vederi care sa urmareasca fiecare colt de stadion iar la primele incidente firma de paza sa intervina. Nu am mentionat jandarmii pentru ca acestia la fel ca huliganii (cred ca este mult spus huligani unor frustrati fara creier) au o prima inclinatie spre violenta, iar bastonul este modalitatea lor de “a face dreptate”. Pe Giulesti mi s-a parut grotesc ca fanii care ieseau prin acel tunel facut de jandarmi sa fie batuti. Este o idiotenie fara margini, in fond erau evacuati sub atenta supraveghere a fortelor de ordine si mie mi s-a parut ca paraseau arena fara a se opune. Sunt de acord ca acei fani nu au venit sa vada meciul, avand in vedere ca din primele minute au facut scandal, iar despre incurajari nu poate fi vorba, dar nici bestialitatea jandarmilor nu este o solutie. Din pacate printre acei fani ai Stelei se puteau afla si oameni fara legatura cu imbecilii care au aruncat petarde si astfel erau batuti fara nici o vina.
Normal, un astfel de sistem presupune o investitie ce trebuie facuta in infrastructra de la stadion, dar eu cred ca un astfel de sistem ar reduce violenta pe stadioane, iar pe termen lung, alaturi de cresterea calitatii jocului, ar readuce publicul langa echipe. Din acordarea cu darnicie a sanctiunii jocului fara spectatori nu sufera acesti asa zisi suporteri, ci abonatii care isi doresc sa vada meciurile echipei favorite.

caderea HC Steaua

Acum ceva timp ma aflam cu colegii la Oradea, unde se desfasura si Trofeul Carpati. Printre componentii nationalei Romaniei i-am vazut pe Alin Sania si Marius Novanc, handbalisti pe care ii stiam la Steaua.
Cand m-am uitat insa in clasament am vazut ca echipa sta “foarte bine”, este a patra, dar de jos in sus.
Din echipa de anul trecut nu mai fac parte printre altii, Stavrositu, Novanc, Georgescu, jucatori de nationala. Novanc a plecat la Energia Lignitul Targu Jiu, Stavrositu s-a intors la HCM Constanta, iar Ionut Georgescu a plecat la UCM Resita.
Printre atatea vesti mai putin bune as putea adauga una buna si anume ca echipa nu se mai numeste Steaua MFA, ci CSA Steaua, iar Constantin Cazacu, “marele” conducator a fost inlaturat. Acest personaj ciudat a reusit sa isi bata joc de cateva glorii ale Stelei pe care le-a adus pe banca echipei pentru ca numai dupa cateva etape sa ii inlature. Un fel de Gigi Becali din handbal, numai cu mai putin notorietate. Printre cei amintiti se numara nume grele ca Vasile Stanga, actualul selectioner al Romaniei si Dumitru Berbece.
Din noua echipa a Stelei fac parte supravietuitorii Viorel Mazilu, Stefan Laufceag.
Strategia eronata a sezoanelor trecute, cand au fost investite sume mari fara performante deosebite si fara a asigura o stabilitate a bancii tehnice se vad acum. A fost nevoie de o intinerire fortata si sper ca echipa sa nu retrogradeze in actualul sezon. Poate cel mai important transfer este insa aducerea pe banca tehnica a lui Nicolae Munteanu.
Am incercat sa accesez site-ul echipei dar acesta nu a functionat mai multe zile la rand. Prin urmare nu pot sa va pot comunica unde isi desfasoara echipa meciurile sau datele de meci, in caz ca vreti sa mergeti. Acum ceva timp, pe cand juca in cupele europene, echipa isi desfasura partidele la Buzau.

Ivan Lendl

Am urmarit intr-o zi un rezumat al unui meci de la Paris Masters si mi-am adus aminte despre jucatorul meu de tenis preferat, Ivan Lendl. Cred ca putini isi mai aduc aminte de acest mare campion care, la un moment dat, a fost “interzis” in statele foste comuniste datorita plecarii sale in Statele Unite in anul 1981.
Nascut in fosta Cehoslovacie, la Ostrava in anul 1960, Ivan Lendl a fost cel care a dominat tenisul mondial in anii 80, fiind considerat de specialisti unul dintre cei mai valorosi tenismani ai tuturor timpurilor.
Aceiasi specialisti care, cu cativa ani in urma considerau ca nu are sanse sa ajunga in topul mondial, neavand calitatile necesare unui jucator de top. Este adeverat ca nu a fost la fel de spactaculos ca Bjorn Borg sau John McEnroe dar a avut o alta calitate nespecifica tenisului perioadei lui si anume o putere de munca uriasa.
Succesul lui Lendl s-a bazat pe o pregatire fizica foarte buna si pe o capacitate mare de adaptare a jocului sau la conditiile de joc si la calitatile adversarului. Acest lucru nu putea fi facut prea usor de Ilie Nastase sau John McEnroe al caror joc era foarte ofensiv, serviciu-vole.
Mi-a placut jocul sau bazat pe forta si pe viteza care ii permitea sa il puna in inferioritate pe adversar inca de la serviciu. Desi inalt Ivan Lendl a fost un jucator rapid cu un spirit de anticipatie bun care ii permitea sa avanseze la fileu atunci cand era nevoie.
A cucerit de doua ori Australian Open, de trei ori Rolland Garros si de 3 ori US Open. Singurul titlu de Grand Slam care lipseste din vitrina acestui mare campion este Wimbledon-ul.
Datorita atitudinii profesionale si a stilului sau de joc modern, bazat foarte mult pe o pregatire aproape stiintifica a jocurilor, Ivan Lendl a avut un impact considerabil asupra tenisului de astăzi.
Viata sa nu a fost presarata cu scandaluri amoroase specifice perioadei sale. S-a casatorit in 1989, cu trei ani inainte de a deveni cetatean american si are cinci fete. Dupa retragerea din tenis a inceput sa participe la turnee de golf.

BC Steaua

Ma straduiesc de ceva timp sa scriu despre un alt sport decat fotbalul si iata ca am reusit.
Pentru cei pasionati de baschet va pot spune ca s-a reinfiintat echipa de baschet Steaua Bucuresti. Chiar daca acum se numeste Steaua Turabo Bucuresti, este tot Steaua.
Echipa disparuta prin 2000 a fost reinfiintata, printre cei care au avut aceasta initiativa fiind Anton Netolitchi si Costel Cernat, doua foste mari glorii ale echipei.
Echipa a promovat in primul esalon in anul 2009, iar acum, dupa numai un sezon, a reusit sa se califice in Grupele Euro Challenge Cup. Din echipa fac parte printre altii Vorgil Stanescu si Virgil Carutasu, jucatori de nationala, alaturi de cativa americani destul de buni. In ultimul meci echipa a castigat in fata echipei CS Otopeni si ocupa locul 3 in campionat, la egalitate cu echipa de pe locul 1. Din pacate, site-ul echipei este unul destul de slab, nu sunt oferite informatii despre programul meciurilor si locul de desfasurare al partidelor. Poate pe masura echipa va obtine rezultate si popularizarea acesteia va fi mai buna. Oricum, o initiativa laudabila, in aceasta perioada in care sportul romanesc inregistreaza o scadere.

cronica meciului Rapid - Steaua

Rapid – Steaua 0 - 0

Este unul dintre putinele meciuri din fotbalul romanesc pe care le-am vizionat in ultimii ani si pot spune ca nu m-a impresionat cu nimic.
Meciul a fost unul destul de slab, cu multe momente in care jucatorii nu se gaseau intre ei, cu pase la adversar fara ca jucatorul sa fie presat si multe degajari ale portarilor in afara terenului, lucru nepermis la acest nivel.
Avand in vedere si meciul cu Dinamo, cred ca stelistii meritau mai mult, au avut doua bare prin Tanase si Surdu, dar, ca si in meciul din Stefan cel Mare nu au stiut sa concretizeze, s-au pierdut in fata portii si au irosit multe momente prielnice.
Lacatus a inceput intr-un sistem 4-4-2 cu Surdu si Bogdan Stancu in atac, Szekely, Bicfalvi, Ricardo si Tanase la mijloc si Martinovici, Gardos, Geraldo si Latovlevici in linia de mijloc. Din pacate, Lacatus a efectuat o mutare neinspirata prin introducerea lui Brandan in locul lui Tanase inventivitatea Stelei avand mult de suferit.
De partea cealalta antrenorul Rapidului, a inceput cu Candido, Marius Constantin, Marcos Antonio si Bozovic fundasi, Roman, N. Grigore, Lazăr si Frunză mijlocasi, Spadacio mijlocas ofensiv si Cassio atacant.
Prima repriza a fost tacticizata nici una dintre echipe nedorind sa joace deschis. Rapidul a dominat, dar nu a reusit sa creeze ceva foarte periculos, cu exceptia unei lovituri libere executate foarte bine de Spadacio care i-a dat emotii lui Tatarusanu.
La inceputul celei de a doua reprize Rapid a inceput tare, a presat dar s-a stins fara a crea ceva periculos. Steaua a inceput cu adevarat sa joace de prin minutul 60, odata cu bara lui Tanase. Apoi au venit ocaziile lui Bicfalvi, Martinovici si bara lui Surdu. Acesta din urma a ratat nepermis dintr-o pozitie ideala. In opinia mea nu avea voie sa rateze de acolo.
Am ramas placut impresionat de arbitrajul lui Balaj. A condus meciul elegant, fara implicare excesiva, fara a acorda multe galbene. A evitat discutiile inutile cu jucatorii, gen Alexandru Tudor, iar la proteste a acordat cartonas, asa cum este normal.
Vazand meciul cu Dinamo si pe cel cu Rapid, pot spune ca jocul Stelei merge frumos, dar echipa are si putin ghinion. Sanse la titlu mai au ambele echipe dar cred, dupa jocul prestat, ca atat Steaua cat si Rapid vor termina pe locurile 4-5.

cronica meciului Lazio-Roma

Lazio – AS Roma 0-2

In ultimii ani Roma se afla in clasament inaintea marii rivale din Roma, dar de aceasta data Lazio pornea de pe primul loc. Oricum, indiferent de locurile din clasament acest derby este foarte incins. Special in acest sezon pentru noi romanii a fost faptul ca Radu Stefan a fost titular pentru Lazio si a jucat chiar bine.
Plusul de experienta al Romei a facut diferenta, echipa lui Ranieri, care, in sezoanele trecute s-a batut la titlu a facut mai bine fata presiunii jocului decat Lazio, care de cativa ani isi construieste o echipa.
Ambele echipe au inceput cu sisteme de joc asemanatoare, 4-4-2, cu deosebirea ca la Roma, Mirko Vucinic a jucat mijlocas ofensiv.
Lazio a inceput bine partida avand doua bune sanse de gol prin Tommaso Rocchi si Hernandes, dar apoi jocul a fost controlat de Roma, care a stiut sa aglomereze mijlocul terenului si, prin retragerea lui Vucinic ca mijlocas ofensiv, a reusit sa recupereze multe baloane. Pana la sfarsitul primei reprize Roma a ratat o mare ocazie prin Greco, dar pe ansamblu, cele doua echipe s-au anulat reciproc.
Meciul s-a animat odata cu penaltiul stupid comis de Lichsteiner, care la o minge a lui Simplicio a comis hent si astfel i-a permis lui Boriello sa marcheze. Ma asteptam ca dupa primirea golului Lazio sa preseze, dar acest lucru nu s-a intamplat, iar cei care au avut inca o ocazie mare au fost tot jucatorii Romei prin Vucinic, la sutul lui Simplicio.
Apoi a venit faza care, probabil a schimbat meciul. Consider ca arbitrul a refuzat in penalti clar lazialilor la faultul lui Riise asupra lui Muari. Protestele jucatorilor lui Lazio nu au avut efect, iar in minutul 85 arbitrul a acordat inca un penalti pentru Roma la faultul lui Dias asupra lui Julio Baptista. Penaltiul a fost transformat elegant de Vucinic.
Dintre jucatorii celor doua echipe mi-au placut mijlocasii ofensivi Vucinic si Mauri care au alergat foarte mult, au pasat bine si au creat multe ocazii de gol pentru coechipieri. Ca dezamagiri as putea sa il remarc pe lazialul Fernando Muslera, portarul nationalei Uruguayului prinzand un meci foarte slab.
Pe ansamblu cred ca victoria Romei este meritata. Pacat ca victoria este umbrita de greseala arbitrului la penaltiul neacordat lui Lazio. Lazialii raman pe primul loc in clasament in timp ce Roma revine pe locul 7 dupa inceputul dezastruos de sezon.

cronica meciului Inter-Brescia

Inter-Brescia 1-1

Este primul meci complet al Inter-ului din era Benitez pe care il vad si impresia mea este ca echipa si-a pierdut stralucirea din sezonul trecut.
Jucatorii incearca foarte mult sa rezolve actiunile individual si suteaza din pozitii dificile fara a incerca combinatiile rapide de sezonul trecut. Dupa acest egal si dupa victoriile chinuite obtinute cu 1-0 in fata Genovei si a lui Cagliari, pot spune ca Inter trebuie sa isi schimbe modul de joc pentru a castiga titlul, mai ales ca in acest sezon Milan si Juve s-au intarit.
Benitez a inceput jocul cu un sistem curajos, cu doua extreme avansate, Coutinho si Pandev alaturi de mijlocasii Sneijder si Zanetti si doi atacanti clasici, Eto’o si Milito.
De partea celalalta Brescia a inceput cu un 4-5-1 in care Andrea Caracciolo a jucat avansat si Diamanti mijlocas ofensiv.
Milanezii au inceput foarte bine cu doua ocazii mari ale lui Pandev si Eto’o, dar mai intai macedoneanul a tras putin alaturi, iar sutul lui Eto’o a fost aparat.
A venit apoi golul Bresciei cu o minge lunga catre Andrea Caracciolo care nu a putut fi blocat de Samuel si Lucio si a sutat plasat pe langa Castelazzi.
Pana la sfarsitul primei reprize Inter a atacat haotic, plimband balonul ca la handbal in jurul careului Bresciei, dar nereusind sa creeze vreo faza periculoasa. Singurul lucru notabil a fost schimbarea lui Maicon accidentat.
Dupa pauza, cam acelasi scenariu. Inter nu si-a creat vreo ocazii cu adevarat periculoase pana la penaltiul acordat la o faza in care Eto’o a combinat cu Pandev, macedoneanul fiind impins de Berardi. A transformat Eto’o. Inter ar fi putut sa mai primesca inca o lovitura de pedeapsa, dar Milito a cazut prea usor din contactul cu Zebina iar arbitrul l-a ignorat.
Rafa Benitez poate acuza cele trei accidentari din acest meci, Maicon, Samuel si Sneijder dar chiar si cu ei in teren jocul milanezilor este incalcit, fara combinatii intre jucatori, parca fiecare joaca pentru el.
Exista cateva puncte slabe ale Interului si anume: absenta unei linii de mijloc puternice care sa ofere baloane atacantilor, Sneijder fiind bine marcat in acest meci de catre Baiocco, Chivu care are un joc foarte slab in linia de fund fiind depasit prea usor, iar in atac Milito joaca in alt film, accidentarea care l-a tinut departe de gazon o perioada lunga de timp punandu-si amprenta asupra jocului argentinianului. Ar trebui achizitionati cativa jucatori noi in pauza de iarna, sange proaspat care sa revigoreze putin echipa oarecum plafonata a lui Benitez. Ca o bucurie personala dupa acest joc, in calitatea mea de fan al lui Juvetus, pot spune ca plecarea lui Zebina de la Torino este un lucru mare, francezul aratand si in acest joc cat este de imprudent in actiunile sale, chiar si interiorul propriului careu.

cronica Milan-Juventus

Milan - Juventus 1-2

Imi aduc aminte de un Milan-Juve de acum multi ani in care Alex del Piero pasa superb pentru un 1-0 care aproape titlul de Piemont. Era pe vremea lui Fabio Capello, iar golul era inscris de David Trezeguet.
Au mai trecut cativa ani, dar acest meci a ramas un adevarat meci mare, un derby, chiar daca prin cuvantul derby se intelege cu adevarat, un meci intre echipe din acelasi oras.
Din pacate, ambele echipe isi arata limitele, schimbarile survenite la nivelul loturilor si intinerirea acestora isi pun amprenta.
Noul Juve a aratat ca stie sa joace meciurile importante si a castigat in stil pur italian, cu o aparare bine organizata si cu un joc pe contre. De partea cealalta Milan a incercat sa construiasca dar s-a lovit de o linie de mijloc puternica ce nu a permis multe combinatii.
Milan a inceput intr-un sistem 4-3-2-1 cu Ibrahimovic ajutat de Robinho si Pato, iar Juventus a inceput in sistemul de acum clasic 4-4-2, transformat usor in 4-3-1-2 cu Del Piero si Qualiarella in atac, si Martinez usor avansat. Prima repriza a fost saraca in ocazii, Milan incercand multe combinatii in special pe centrul terenului unde Pirlo a coordonat foarte bine. Golul lui Qualiarella a taiat elanul milanez astfel ca la pauza scorul era 1-0 pentru Juve. Din pacate pentru bianconeri lista accidentatilor a crescut si acest meci mai vechilor Buffon, Grygera si Iaquinta adaugandu-se De Ceglie si Martinez, ambii parasind terenul accidentati.
A doua repriza a avut acelasi tipar cu Milan incercand egalarea si Juve punctand de aceasta data prin Alex del Piero, la o faza in care Sissoko s-a impiedicat, dar pana la urma a pasat decisiv. Golul Milanului marcat de Zlatan Ibrahimovic nu a schimbat mult aspectul jocului, care, pe total, a fost controlat de Juventus, si s-a impus meritat, in opinia mea.
Un lucru demn de remarcat este depasirea recordului de goluri marcate pentru Juventus, 178, de catre Alex del Piero, aflat la golul cu numarul 179. Vechiul record apartinea marelui Boniperti.
Sezonul se anunta dificil pentru Juventus datorita numarului mare de accidentati si a lipsei de experienta la nivel inalt a multor jucatori. De asemenea, un lucru important este si parcursul ambelor echipe in cupele europene, care ar putea avantaja Inter, echipa cu un lot mult superior lui Milan si Juventus.

cronica Juventus-Lecce

Juventus – Lecce 4- 0

Discutam cu prietenul Horia si ma intreba putin ironic “cine sunt fantomele pe care le-a adus Juve in vara asta?”. Are dreptate, Juve a schimbat 12 jucatori in aceasta vara, a reimprospatat lotul. Au plecat printre altii Trezeguet, Camoranesi, Zebina si au venit tineri ca Bonucci, Martinez, Aquilani.
Noul Juve este o echipa in formare, are multe de pus la punct, jucatorii nu se cunosc intre ei foarte bine, iar sincopele gen 1-3 cu Palermo sunt normale. Dar imbucurator este modul in care echipa se straduieste, alearga dupa fiecare minge, nu lasa spatii intre linii.
Momentul cel mai important al sezonului a fost meciul cu Inter de la Milano atunci cand tinerii lui Juventus au tinut piept vedetelor lui Inter si nu au facut-o rau obtinand un 0-0 pe terenul campioanei.
Meciul cu Lecce a fost un meci usor, castigat la pas de piemontezi care nu au fortat deloc.
Au deschis scorul repede prin Aquilani, l-au majorat prin Felipe Mello la un penalti usor acordat, au inscris in ultimul minut al primei reprize prin Quagliarella si au inchis tabela prin Alex del Piero.
Luigi del Neri schimba echipa de la meci la meci in special linia de mijloc si atacul, pastrand o linia de fund relativ constanta cu Chiellini si Bonucci in centrul apararii, Grygera si de Ceglie pe cele doua benzi. Lecce nu a pus multe probleme in atac, dar si asa au existat goluri in aparare care dovedesc ca inca echipa nu este legata suficient de bine. Este nevoie de inca un fundas central si de un fundas stanga pentru a oferi mai multe variante.
Obiectivul din acest sezon declarat, ocuparea unui loc de Champions League mi se pare realizabil, avand in vedere ca sunt echipe care dezamagesc in Italia gen Roma, Sampdoria, Fiorentina sau Palermo.

cronica Arsenal - Birmingham

Arsenal – Birmingham 2 – 1

Un meci foarte agreabil, lejer pentru tunari, care, in ciuda rezultatului strans a fost destul de usor castigat.
Vesnic tanara echipa a lui Wenger nu a fortat si totusi a castigat. Combinatiile au functionat perfect, pasele dublate si redublate au destabilizat greoaia defensiva a lui Birmingham. Sistemul 4-5-1 a lui Arsenal ofera mare mobilitate mijlocasilor, iar Nasri si Diaby au schimbat permanent locurile. Dezamagirea meciului pentru mine este Arshavin care a fost in mare parte absent. De partea cealalta Birmingham este o echipa tipic britanica ce isi bazeaza mult jocul pe centrari catre uriasul Zigic. Fundasii sunt lenti iar mijlocul terenului se bazeaza exclusiv pe pasele furnizate de Barry Ferguson, dar jucatorul crescut la Rangers nu a putut trece decat rar de Alexandre Song. Desi au deschis scorul prin Nicola Zigic, jucatorii lui Alex Mc Leish nu au reusit sa faca fata jocului inventiv al londonezilor care au egalat din penalti prin Samir Nasri si au inchis tabela prin Marouan Chamakh imediat dupa pauza.
A fost un incident urat in acest meci, intrarea neexperimentatului Jack Wilshere asupra lui Zigic soldata cu un cartonas rosu care a umbrit finalul de meci. Arsenal avea nevoie de aceasta victorie pentru moralul tinerilor sai si revine in lupta pentru titlu, desi lotul este destul de subtire si prea fraged pentru a castiga in acest seson. Partea buna este ca echipa incepe sa functioneze si fara Fabregas, care nu a fost nici macar in lot. Poate speculatiile despre plecarea in iarna la Barca se adeveresc. Vom vedea.

violentele de meciul Italia-Serbia

Imaginile acelea cu norii deasupra stadionului Marassi (Luigi Ferrasis) din Genoa, cu terenul plin de politisti si cu fanaticii sarbi lovind geamurile de protectie vor fi folosite de fiecare data de televiziuni pentru a evoca “ceea ce a ajuns suporterul de fotbal” in zilele noastre.
Posturile TV din Romania au aratat a doua zi dupa meci de foarte multe ori imaginile, iar intrebarea “cand se va intampla si la noi?” auzita la Sport.ro mi se pare o idiotenie.
Faptul ca un grup de frustrati distruge imaginea suporterului adevarat care se duce la meci cu gandul unui spectacol este regretabil. Pentru cine s-a uitat la meciurile lui Partizan Belgrad nu este strain de faptul ca fanii flutura stegulete alb-negre, iar spectatorii sunt verificati la sange de fortele de ordine. Nu este posibil ca, la un meci considerat de risc maxim fanii sarbi sa aiba asupra lor atatea fumigene cum s-a intamplat pe Marassi.
Nu conteaza motivul pentru care au fost declansate acele incidente, important este ca vinovatii sa fie pedepsiti. Asta nu inseamna, in opinia mea ca echipa Serbiei sa fie eliminata din competitii. Probabil ca “intransigentul” Michel Platini va propune excluderea Serbiei. Este varianta cea mai la indemana, care nu ridica semne de intrebare si este acceptata de marea masa. Acest lucru nu ar face decat sa ii inraiasca si mai mult pe plavi.
Doua lucruri ar trebui in primul rand cat mai repede la toate meciurile: unul ca Ivan sa nu mai aiba acces pe stadioane si politistii sau stewarzii sa verifice la sange spectatorii la intrarea pe stadion. Nu in ultimul rand ar trebui. FIFA si UEFA ar trebui si ele trase la raspundere pentru incidentele tot mai dese care au loc la meciurile internationale. Daca va aduceti aminte meciul Suedia-Danemarca a fost intrerupt din cauza incidentelor intre fani. Aceste doua organisme ar fi trebuit sa ia masuri din timp, nu numai la meciurile inter cluburi, ci si la meciurile echipelor nationale.
Suporterul de fotbal trebuie invatat sa aprecieze spectacolul in sine, sa uite problemele pe care le are 90 de minute cat se uita la un meci. Lucrul acesta este destul de dificil daca permanent se arata numai ceea ce este rau, rivalitatea adusa la extrem iar acesti fanatici frustrati ajung sa fie modele pentru alte persoane.

Brazilia-Cuba in finala CM de Volei

Sub ochii lui Lucio, jucatorul lui Inter MIlano, echipa de volei a Braziliei a facut un joc excelent in fata Cubei in finala Campionatului Mondial de Volei desfasurat in Italia. Din pacate in acest moment brazilienii nu prea au adversar de talia lor, poate doar echipa Serbiei sa le puna ceva probleme.
Cu un lot extrem de valoros, cu un antrenor de super clasa Bernardinho (Bernardo Rezende), Brazilia a facut un joc relaxat si a castigat cu un entuziasmant 3-0.
Cei sase titulari, Vissotto, Dante, Andre Murillo, Rodrigao, Lucas si Bruno au facut un joc foarte bun, acoperind bine spatiile intre linii si atacand diversificat atat cu prima linie cat si din linia a doua.
De partea cealalta echipa Cubei este prea tanara pentru a face fata super echipei braziliene, numai Leon si capitanul Simon facand cat de cat fata unui meci cu asemenea incarcatura.
Este al treilea titlu mondial consecutiv pentru Brazilia. O astfel de performanta a mai reusit celebra echipa a Italiei anilor 90 care a castigat titlul mondial in 1990, 1994, 1998. De mentionat ca Giba, sotul Cristinei Parv a facut numai parte din lot, fara a fi folosit, desi este o legenda a voleiului mondial.

Super Rossi

Dupa mult timp in care nu m-am uitat la curse de Formula 1 sau motociclism astazi am vizionat cursa de Moto GP de la Sepang in Malezia.
Cu titlul mondial acontat, spanionul Jorge Lorenzo a incercat sa castige cursa plecand din pole position. Inceputul de cursa a fost bun pentru spaniol care si-a pastrat prima pozitie fiind urmat de Andrea Dovitioso. Pana la urma Jorge a terminat pe 3 si a castigat primul titlu mondial din cariera lui si al doilea pentru Spania dupa cel castigat de Alex Criville.
Dar ce a fost cel mai interesant a fost cursa facuta de “Doctorul” Valentino Rossi. Acest ultim “nebun” din motociclism a facut o cursa de recuperare de senzatie, terminand pe primul loc dupa ce ajunsese la un moment dat pe locul 11. A plecat de pe locul sase al grilei iar dupa start ajunsese pe 11. Desi echipa Fiat Yamaha a refuzat sa ii puna la dispozitie ultimele modificari ale motocicletei pe care i le-au oferit numai lui Lorenzo, coechipierul lui Rossi, italianul a reusit sa isi depaseasca adversarii folosind foarte bine virajele, unde a franat foarte tarziu. Din pacate sezonul a fost compromis pentru Valentino dupa accidentul grav suferit la Mugello, acesta nereusind sa participe la patru curse.
Anul urmator va fi foarte interesant cu Valentino Rossi concurand intr-o echipa pur italiana, alaturi de Ducati, cu noul campion mondial Jorge Lorenzo continuand la Yamaha alaturi de Ben Spies si cu Dani Pedrosa si Andrea Dovizioso ramanand la Repsol Honda. Valentino are doua avantaje deloc de neglijat, talentul teribil si experienta mult superioara, duelurile cu Carlos Checa, Max Biaggi facandu-l pe italianul nascut la Urbino in 1979 unul dintre cei am experimentati motociclisti din Moto GP si un canditat serios la titlul mondial de anul urmator.

nationala de fotbal a Romaniei

“Meciul unei generatii”, asa suna reclama difuzata obsesiv la Sport.ro ca prefata la meciul Franta-Romania.
La fiecare meci al nationalei Romaniei se induce ideea falsa ca am avea sanse de calificare, lucru total neadevarat, avand in vedere mediocritatea multor componenti ai nationalei Romaniei sau blazarea altora.
Cred ca nici Lippi sau Mourinho daca ar veni nu ar realiza vreo mare performanta cu lotul actual. Din pacate nu se gasesc nici solutii de rezerva imediate. Fata de echipa Frantei de exemplu, antrenorii romani prefera jucatori ca Marica, total iesit din forma decat sa ii dea mai multe sanse lui Bogdan Stancu, jucator care are constant o evolutie buna la echipa de club. Echipa de tineret a avut rezultate bune in ultimii ani, dar jucatorii nu au fost promovati, se prefera in continuare solutii in linia de mijloc care nu dau rezultate, gen Florescu. Ma bucur ca Razvan Lucescu a avut incredere in Pantilimon si in Sapunaru. In linia de mijloc sau in atac singura incercare din meciul cu Franta a fost Zicu, jucator care a cedat presiunii la care a fost supus si nu a facut un joc grozav. Scuza pe care o poate invoca Razvan Lucescu ar putea fi meciul nationalei mici cu Anglia de marti si ideea ca a lasat jucatorii acolo pentru a obtine un rezultat bun cu Anglia care sa permita calificarea. Avand in vedere ca aceasta campanie a nationalei mari este aproape ratata se pot promova jucatori de la echipa de tineret care acum joaca barajul cu Anglia si aici ma gandesc la Gaman, Dananae sau Liviu Ganea, jucatori cu mai mult viitor decat Contra sau Marica.
O data cu revenirea lui Mutu poate se va schimba ceva, desi, dupa atatea luni de pauza capacitatea de efort a lui Mutu va fi scazuta, iar acesta va fi preocupat mai mult de jocul sau la Fiorentina decat de nationala. Nu inteleg de ce nu i se acorda in continuare incredere lui Torje, unul dintre putinii jucatori care au dat satisfactie la Dinamo. In meciul de aseara, Valbuena, jucator asemanator lui Torje, a jucat titular in nationala Frantei.
Din pacate nationalei Romaniei ii lipseste un lider, un jucator de mare valoare care sa impulsioneze linia de mijloc si atacul. Este greu de gasit un astfel de jucator daca nu este crescut corespunzator. Atat lui Hagi cat si lui Mutu au avut ocazia sa creasca, sa joace impreuna cu jucatori de mare valoare, dar, din pacate, nationala Romaniei de acum traieste de pe urma fundasilor care joaca bine. Linia de mijloc a Romaniei si in meciul cu Franta a fost inexistenta, iar atacurile au fost haotice. Romania trebuie sa se gandeasca la generatia viitoare cu jucatori ca Pantilimon, Torje sau Bogdan Stancu pentru a spera ca vom prinde macar mondialul de peste 4 ani.

gest reprobabil

Fac ce fac si nu am reusit sa scriu nimic despre alte sporturi cu exceptia fotbalului. Din pacate acest articol a plecat tot din fotbal, de aceasta data din fotbalul romanesc. Fotbal presarat cu alde Becali, cati or fi ei, alde Mitica sau Meme.
Dar sa-i lasam pe ei si sa-l vedem pe “marele” Sumudica. In urma unui meci frumos facut de echipa sa, acest antrenor a dovedit inca o data ca este un GOLAN.
La sfarsitul meciului jucat intre Rapid si CFR Cluj incheiat 2-0 pentru giulesteni acest personaj caruia nu mai doresc sa ii pronunt numele pentru ca ii fac reclama a avut proasta inspiratie sa instige galeria Rapidului la “traditionalul” ........... Steaua. Atata stie baiatul asta, atata spune. Numai un idiot ar fi putut scanda impreuna cu el, dar, in elanul victoriei s-au gasit multi care se amuzau de ce mare expresie a rostit antrenorul.
Oricate mesaje antirasism sau antiviolenta ar fi citite de jucatori, cate amenzi ar primi clubul, daca antrenorii, ce ar trebui sa fie un exemplu de calm, “injura ca la usa cortului” si instiga la violenta nu avem nici o sansa sa ajungem sa spunem ca stadioanele noastre arata civilizat.
Ma bucuram ca pe Ghencea au fost date jos gardurile, iar Steaua ii trimite la puscarie, acolo unde le este locul, pe huliganii care au agresat galeria Timisoarei, dar dupa gesturile acestui GOLAN antrenor al Rapidului incep sa inteleg de ce stadionul Dinamo este mai mereu gol, iar in Giulesti sau in Ghencea sunt mereu scandaluri la meciurile dintre echipele importante. Pe langa faptul ca meciurile sunt vai de capul lor mai intervin si scandarile obscene ale fanilor si mai nou ale antrenorilor. Poate ca oamenii s-au saturat sa vada numai scandaluri si isi doresc fotbal adevarat.
Sper ca peste cativa ani, nu ani lumina, sa putem merge la stadion cu copiii fara ca acestia sa invete cuvinte care nu se afla in dictionar, fara a primi vreo sticla in cap de la vreun fan frustrat si eventual sa ne putem cumpara un suc sau o bere slab alcoolizata. Cred ca una dintre conditiile care trebuie indeplinite pentru ca acest lucru sa se intample este ca personaje ca antrenorul Rapidului sa fie interzisi pe stadioane pentru a oferi un exemplu ca fotbalul reprezinta si altceva in afara de ura. In fond, ar trebui sa reprezinte un spectacol, iar astfel de personaje nu au ce sa caute intr-un fotbal civilizat.

cronica Romania-Albania

Romania – Albania 1- 1

Ma gandeam cu ce sa incep acest mic comentariu, dar nu mi-a venit in cap decat faptul ca echipa Romaniei atata poate in acest moment, cu jucatorii care au intrat in teren si cu Razvan Lucescu pe banca.
Imi pare rau pentru Razvan Lucescu ca a fost huiduit la finalul acestui joc dar cred ca a meritat din plin acest lucru. Pentru modul in care a alcatuit echipa. In primul rand Lobont, jucator ce a fost criticat dur de presa italiana dupa finala Supercupei Italiei in care a jucat foarte slab. O solutie mai inspirata ar fi fost Pantilimon, portar in forma buna si cu jocuri in picioare. Apoi Contra, jucator liber de contract pe care probabil Lucescu l-a introdus pentru a-i oferi posibilitatea de a obtine un contract. In meciul cu Albania a incercat multe, dar asa cum este normal la un jucator de 34 de ani, fortele nu il mai ajuta. Nu am inteles de ce Razvan Lucescu nu l-a titularizat pe Dananae daca tot a inceput o reconstructie. Ajungem si la “fundasul de fier” Tamas. Mare jucator....... Cu oricine joaca in aparare, la el apar desincronizari, nu acopera fundasul lateral. Intr-un cuvant este un fundas care nu joaca in sistem, joaca numai pentru el. Acelasi lucru l-a facut si la jocul Liverpool-WBA, pierdut de echipa lui Tamas cu 1-0. O solutie mai inspirata mi se parea Galamaz.
“punctul forte” al echipei nationale a Romaniei l-a reprezentat fara indoiala linia de mijloc. Aici este o mare varza. Am incercat toata seara sa imi dau seama ce joaca cei doi mijlocasi centrali, Cocis si Florescu. Razvan Lucescu l-a preluat pe acest Cocis de la Piturca si tot incearca sa ii gaseasca un loc, dar baiatul este limitat, nu poate mai mult. Este un jucator fara viziune, nu poate fi comparat niciodata cu Tudorel Stoica asa cum ii prevestea Piti viitorul. Despre Florescu chiar nu vreau sa comentez. Cred ca baiatul asta nu ar avea loc la o echipa din primele 10 din Romania nici vorba de nationala. In acest joc, avand in vedere ca Radoi juca fundas central, Razvan Lucescu putea sa il incerce pe Ovidiu Petre, jucator care a inscris la echipa de club si a fost laudat de arabi. Din pacate pentru Ovidiu Petre nu are contract cu Becali prin urmare sansele lui de a juca la nationala sunt reduse. Al patrulea mijlocas, alaturi de Deac, Torje si Ovidiu Petre putea fi Ianis Zicu, jucator cu evolutii bune pentru Timisoara in acest inceput de sezon.
Ajungem si la atacanti. Daniel Niculae a incercat cate ceva, a alergat si, cel mai important, a intrat in combinatii cu coechipierii. Celalat atacant, Marica, a fost in plus pe teren. Cu exceptia sutului in bara din minutul 1 nu a incercat nimic. Este evidenta statutul de rezerva pe care il are la Stuttgart si forma slaba a lui, fiind considerat unul dintre vinovatii pentru inceputul slab al svabilor. Mi se pare o mare tampenie sa incepi cu Bogdan Stancu rezerva pentru a-i face loc lui Marica.
La capitolul plusuri in acest meci il putem remarca pe Rat, care a oferit foarte multe centrari si jucat bine atat ofensiv cat si defensiv. De asemenea, Muresan a jucat bine de cand a intrat pe teren.
In conditiile in care echipa Romaniei “promoveaza” resapati ca Marica, Florescu, Cocis si Contra ca sa ii enumeram numai pe cativa dintre favoritii lui Lucescu nu are sanse nici la calificare si nici la reconstructie.
Meciul in sine nu a fost unul spectaculos, echipa Romaniei a incercat, dar nu a gasit spatii. Ne-a lipsit un coordonator de joc. Din pacate, avand in vedere si jocul bun facut de jucatorii din Belarus in Franta nu cred ca vom obtine o victorie in fata lui Hleb si compania.
Dupa ce ca jocul nu a mers m-au enervat si comentatorii care nu mai incetau sa spuna ca jocul ar fi putut fi altfel daca arbitrul acorda penalti in prima repriza, daca Marica inscria in minutul 1 sau daca Radoi nu o comitea la final. Nu cred ca se putea da penalti in conditiile in care balonul a venit in mana albanezului din 2 metri, Romania a avut 1-0 si nu a fost in stare sa tina rezultatul iar in ultimele minute te aperi continuu.
Ceea ce induc acesti comentatori este iluzia ca echipa asta joaca ceva, ca are sanse la calificare, in conditiile in care nu joaca nimic. De acum o sa incerc sa ma uit la meciuri fara comentariu, pentru a ma enerva mai putin. Sa ramana numai jocul prost al echipei nu si comentariile lor idioate.

grupele echipele romanesti in cupele europene

Cand am urmarit tragerile la sorti ale Champions League si Europa League am sperat pe de o parte ca echipele romanesti sa aiba noroc si sa pice in grupe accesibile, iar pe de alta parte ca in grupa Stelei sa fie plasata Juventus, echipa mea favorita. Daca despre a doua neaindeplinirea este certa, cred ca nici prima nu s-a realizat. Grupele in care au nimerit CFR Cluj si Steaua sunt dintre cele mai puternice.
Grupa CFR-ului cuprinde vicecampioana Europei, Bayern Munchen, vicecampioana Italiei AS Roma si echipa ce domina in ultimii ani campionatul Elvetiei, FC Basel.
Despre Bayern nu cred ca se poate vorbi foarte mult, toata lumea stie ca este cea mai bogata echipa din Germania si are un antrenor foarte valoros Louis van Gaal. Lotul este aproape acelasi ca sezonul trecut, principalul punct forte al bavarezilor fiind atacul bazat pe Ribery si Robben. Cred ca Bayern va ocupa locul intai in grupa.
AS Roma este singura echipa din Italia care sezonul trecut a tinut piept Interului, lucru deloc usor. Din echipa romanilor face parte Francesco Totti, unul dintre simbolurile giallorossilor, capabil sa mobilizeze echipa in meciurile dificile. Roma este o echipa care a reusit sa imbine tineretea unui Jeremy Menez cu experienta lui Danielle de Rossi, creand cu putini bani o echipa foarte competitiva. Faptul ca nu a schimbat multi jucatori, adaugand doi jucatori cu experienta ca Adriano si Burdisso, ma face sa cred ca Roma va ocupa locul doi in grupa.
Basel este echipa care domina fotbalul elvetian in ultimii ani. Transformarea acestei echipe i se datoreaza lui Christian Gross, actualul tehnician al lui Stuttgart. Din echipa fac parte internationalii Marco Streller, Shaqiri, Chipperfield si vedeta Alexander Frei. Au un inceput de sezon slab in Elvetia cu o victorie un egal si o infrangere, dar si doua victorii in preliminariile Champions League cu Sheriff Tiraspol. Opinia mea este ca CFR se va lupta pentru locul 3 cu Basel.
Grupa Stelei cuprinde o echipa de traditie in Anglia, Liverpool, una dintre cele mai iubite echipe italiene Napoli si o echipa care a progresat mult in Olanda, Utrecht.
Primul loc cred ca va fi ocupat de Napoli, echipa care de la promovare a avut un trend ascendent. Are un presedinte de Laureantis cu multe relatii in fotbalul italian si un antrenor Walter Mazzari cu ochi pentru fotbalisti. Walter Mazzari este cel care a creat in urma cu trei ani la Sampdoria echipa de astazi, care a ajuns pana in preliminariile Champios League. La Napoli s-a creat o echipa tanara din care fac parte jucatori ca Santacroce, fundas de nationala Italiei, Hassan Yebda, international algerian, Marek Hamsik, liderul nationalei Slovaciei, jucator evaluat la 25 milioane de euro, Edison Cavani, international uruguayan si Ezequiel Lavezzi jucator pe care in sezonul trecut l-au dorit Inter si Milan. Singurul dezavantaj al lui Napoli este lipsa de experienta europeana, dar in ciuda acestui lucru cred ca va ocupa primul loc in grupa.
Liverpool este una dintre echipele mele preferate care de cativa ani este intr-o continua schimbare, dar care in acest an a produs cea mai buna mutare prin aducerea lui Roy Hodgson, un antrenor capabil sa refaca echipa demoralizata si cu un buget scazut. Au achizitionat trei jucatori adaptati fotbalului englez, portarul Brad Jones si mijlocasii Christian Poulsen si Joe Cole. De asemenea, inlaturarea jucatorilor care nu prea mai au chef sa joace la Liverpool, gen Mascherano si Ryan Babbel este un lucru bun pentru cormorani. Cu toate schimbarile produse in acest mercato, inclusiv schimbarea antrenorului, cred ca Liverpool va ocupa locul doi in grupa.
Utrecht este o echipa in ascensiune in fotbalul olandez, cam de locurile 5-10, cu un lot mai putin cunoscut microbistului roman. Cei mai cunoscuti jucatori sunt, normal Mihai Nesu si fundasul Cornelisse care in trecut a jucat la Vitesse. Inceputul de sezon cu doua victorii si o infrangere in campionat, si victoria cu 4-0 in fata lui Celtic arata ca Utrecht este o echipa puternica, care va le va pune multe probleme stelistilor. Opinia mea este ca Steaua va termina grupa pe ultimul loc.

evolutia echipelor romanesti in preliminariile Europa League

Am avut 5 echipe care au incercat sa acceada in grupele Europa League si am reusit sa ajungem numai cu una dintre ele si cu aceea chinuit. Cred ca aceasta situatie spune multe despre valoarea campionatului intern, bantuit de scandaluri si profetii.
Nu mai comentez evolutia lui Dinamo care inca o data s-a facut de ras in cupele europene si a continuat traditia “pescarilor” care ii elimina pe caini, de aceasta data evoluand foarte slab in fata unui adversar accesibil Hajduk Split.
Aceeasi formatie croata a eliminat Unirea Urziceni. Jucatorii vicecampioanei Romaniei au aratat ca sunt preocupati de alte probleme decat meciul in sine si au incasat goluri usoare. Sper ca Unirea Urziceni sa nu se desfiinteze in ciuda problemelor financiare pe care patronul le are si sa continue sa faca o figura frumoasa in campionat chiar si fara Galamaz, Bilasco, Maftei si compania, jucatori plecati intre timp pe alte meleaguri.
“Valoroasa” echipa din Vaslui cu al ei antrenor “Galactic de Caro” a invocat valoarea adversarului si eroarea de arbitraj din meciul retur pentru eliminarea din Europa League. Eu cred ca aceasta echipa moldoveana a uitat sa joace fotbal, sa faca spectacol. In sezonul trecut echipa era formata din tineri dornici de afirmare pe cand acum este formata din multi jucatori pensionari, care au venit in Romania aproape de finalul carierei, vezi cazul Bodipo, deoarece in campionatele straine nu isi mai gaseau locul. Sper ca Porumboiu sa isi dea seama de greselile facute si sa continue sa promoveze tineri ca Papp sau Zmeu, jucatori care sa joace pentru club si nu numai pentru bani. Lille, in ciuda lotului bun pe care il are este o echipa de batut, inceputul de sezon din Franta aratand acest lucru.
Singura echipa care poate invoca valoarea adversarului pentru eliminarea din Europa League este Politehnica Timisoara, sau cum s-o numi aceasta echipa. A intalnit o echipa puternica, cu un lot valoros si cu jucatori dornici de a demonta criticile din presa engleza care considera ca la Manchester City jucatorii au venit numai pentru a castiga banii seicilor. Timisoara a jucat bine in meciul tur, nu a dezamagit, dar a avut ghinion la golul lui Mario Balotelli venit in urma unei erori colective a apararii. In meciul retur insa nu a jucat prea bine, nu au mai facut presing, au cedat fara prea multa lupta mijlocul terenului intr-un cuvant s-au dus acolo cu ideea de a a pierde onorabil desi nu mai aveau nimic de pierdut.
Ajungem si la singura echipa romaneasca ce a reusit calificarea in Europa League, Steaua.
Nu vreau sa comentez daca Steaua lui Ilie este mai buna decat Steaua lui Piti, dar cred ca sistemul lui Ilie 4-2-3-1 se potriveste mai bine cu faptul ca Steaua a schimbat 50% din echipa si cu faptul ca actuala echipa este tanara si neexperimentata. Ma bucur ca Ilie Dumitrescu i-a acordat incredere lui Tatarusanu care a avut o contributie importanta la calificarea Stelei in grupe in dauna lui Stanca. Ce nu inteleg, este de ce este introdus titular in centrul apararii Geraldo Alves, jucator cu un bun joc aerian si cu un bun plasament dar foarte lent care a fost depasit usor atat de jucatorii Craiovei in meciul din Ghencea cat si de catre elvetieni in meciul de la Zurich. Ilie ar fi trebuit sa incerce si varianta Gardos, macar spre finalul meciului tur cu elvetienii din Ghencea.
Evolutia Stelei in meciul de la Zurich a aratat limitele pe care le are formatia ros-albastra in acest moment, faptul ca se bazeaza pe maxim 15 jucatori de valoare si lipsa de omogenitate in defensiva si linia mediana. Singurul capitol la care Steaua a jucat binisor a fost atacul unde Surdu si Stancu au vorbit aceeasi limba. Un castig ar putea fi bulgarul Angelov, jucator care a reusit sa blocheze constructia elvetienilor. Poate ca prin achizitionarea celor 7 jucatori de la Urziceni se vor crea doua echipe de valori aproximativ egale si va ramane de rezolvat numai problema omogenitatii. Ilie mai are multe de pus la punct, dar premisele sunt bune, jucatorii se straduiesc, alearga, dovedesc ca isi doresc sa faca meciuri de calitate. Odata cu omogenizarea si concurenta pe posturi vor veni si rezultatele, iar pana la meciurile din grupe vor fi multe meciuri de campionat in care jucatorii se vor cunoaste mai bine. Referitor la “megapatronul” Gigi Becali pot sa remarc un lucru in limbajul sau si anume ca evita sa vorbeasca despre obiectivul titlu. Intr-un tarziu si-a dat si Gigi seama ca a vorbi mereu despre necesitatea castigarii titlului din primul sezon nu face bine echipei.

despre transferuri (3)

In Spania, Realul a continuat mutarile, de aceasta data prin achizitii (dupa inlaturarea lui Raul si Guti) prin aducerea lui Angel di Maria de la Benfica, Sami Khedira de la Stuttgart, Mesut Ozil de la Werder, Pedro Leon de la Getafe si a lui Ricardo Carvalho de la Chelsea, copilul lui Mourinho. Mourinho a achizitionat “fresh blood”, jucatori tineri asa cum ii plac lui, dar ar fi normal sa mai si vanda pentru ca nu cumva Realul sa ceara din nou ajutorul guvernului pentru a acoperi datoriile, asa cum Florentino Perez a procedat acum vreo 7 ani cand acumulase datorii de 400 milioane de dolari.
Barca nu a mai achizitionat nimic dupa Divid Villa si Adriano, dar a vandut bine prin trimiterea peste ocean a vedetei Thierry Henry, una dintre marile dezamagiri din era Guardiola si a lui Rafa Marquez. A scapat si de a doua dezamagire Dmitri Cigrinski, jucator expediat la Shahtior, afacere din care Barca a pierdut 8 milioane (l-a cumparat cu 23 milioane si l-a trimis inapoi cu 15 milioane).
Atletico Madrid a facut doua achizitii bune, fundasul Godin de la Villareal si mijlocasul Thiaggo de la Juventus. In rest, castigatoarea Europa League nu a schimbat mult lotul, element ce se poate dovedi important in viitorul sezon.
La Valencia nu putem vorbi decat de plecari, situatia financiara grea a liliecilor obligandu-i sa vanda cei mai importanti jucatori: David Silva, David Villa si Carlos Marchena.
In Germania nu au fost mutari demne de remarcat (cu exceptia plecarii lui Sami Khedira si Mesut Ozil la Real Madrid cum am mentionat mai sus). Doar Shalke a realizat o mutare importanta prin aducerea veteranului Raul Gonzales de la Real Madrid, jucator simbol, care, prin experienta sa, ar putea face o forta din echipa minerilor.
In Franta se pot remarca plecarile lui Sidney Govou si Jean Alain Boumsong de la Lyon la Panatinaikos si a lui Mamadou Niang de la OM la Fener, in rest nimic deosebit.
Ajungem in Italia. Pot spune aici, cu multumire, ca singura echipa care a miscat a fost tot Juventus, care, dupa achizitiile lui Simone Pepe, Martinez si Bonucci a mai realizat doua mutari buni prin aducerea lui Milos Krasic de la CSKA Moscova si a lui Aquilani de la Liverpool. De asemenea ma bucura plecarile lui Cristian Poulsen la Liverpool si a lui Thiago la Atletico Madrid, jucatori care nu s-au adaptat la Torino. Sper ca Juve sa scape de “superfundasul” Zebina si de batranul Camoranesi care a inceput sa strice vestiarul. La Milan si Inter nu am vazut mutari importante, cu exceptia achizitiei lui Kevin Prince Boateng de catre AC Milan.

despre transferuri (2)

Campionatul Angliei detine in continuare suprematia pe piata transferurilor in principal datorita lui Manchester City, care, dupa Yaya Toure, David Silva si Koralov a reusit inca doua transferuri de marca, Mario Balotelli si James Milner. Impresia mea este ca de real folos pentru echipa este numai Balotelli, Milner nefiind altceva decat un moft al lui Mancini, in conditiile in care pentru postul de mijlocas dreapta City ii avea pe Adam Johnson si Shaun Wright-Philips, jucatori cu un ramdament bun sezonul trecut. Ceea ce imi displace total la aceasta echipa este tocmai faptul ca isi pierde caracterul de echipa bataioasa, care isi doreste sa creeze jucatori, si care combate United prin jucatorii pe care ii creste. La City nu mai poate fi vorba despre traditie, in conditiile in care Stephen Ireland si Micah Richards, jucatori formati la echipa nu isi mai gasesc locul si sunt vanduti. Acelasi lucru s-a intamplat si la Chelsea la venirea lui Vialli, cand, daca va mai aduceti aminte, nu mai exista decat Denise Wise din vechea echipa printre titulari. Dupa venirea lui Mancini si aducerea atator jucatori pe banda rulanta incep sa il admir pe Sir Alex Ferguson, care, si din lipsa banilor, a achizitionat tineri jucatori sau a promovat din propria pepiniera. Un lucru este benefic in venirea lui Mancini si anume impunerea disciplinei la City, prin plecarile rebelilor Bellamy si, posibil, a lui Robinho. O parte dintre noile achizitii ale lui Manchester City au evoluat in meciul de la Timisoara impotriva lui Poli castigat de cetateni cu
1-0. S-a vazut in jocul lui City o lipsa de omogenitate, lucru normal dupa atatea schimbari de efectiv.
Cu exceptia lui City celelalte echipe nu au facut transferuri de marca.
Doar Liverpool a miscat ceva mai serios pe piata transferurilor prin aducerea portarului Jones de la Middlesborough, a lui Christian Poulsen de la Juventus, Joe Cole venit gratis de la Chelsea si a tanarului Jonjo Shelvey un jucator tanar de mare valoare adus de la Charlton Athletic. La capitolul plecari este certa trecerea lui Yossi Benayoun la Chelsea si discutiile pentru transferul eternei sperante Ryan Babbel la Wolsburg. Faptul ca a pastrat aproape tot lotul de sezonul trecut si a adaugat cate ceva in punctele slabe ale echipei ma face sa cred ca batranul Roy Hodgson va revitaliza echipa cormoranilor. De asemenea, ma bucura incercarea de indepartare a lui Alberto Aquilani, jucator care nu s-a adaptat pe Merseyside.
Celelalte echipe mari au incercat sa isi pastreze loturile de sezonul trecut. Chelsea l-a vandut pe Ricardo Carvalho la Real si l-a trimis pe Ballack inapoi la Leverkusen, fara a face vreun transfer de marca. Venirea lui Ancelotii a promovat un spirit diferit de cel al lui Mourinho, echipa avand o coloana vertebrala fixa, Terry-Lampard-Drogba, in jurul carora sunt adaugati alti jucatori. Au fost indepartati jucatorii tip vedeta ca Joe Cole si Ballack, urmand, probabil, sa fie achizitionati tineri. Vom vedea.
La Arsenal nimic notabil, cu exceptia incercarilor de a aduce un portar valoros, pana acum soldate cu esecuri.

cronica Hajduk Split - Dinamo Bucuresti

Hajduk Split – Dinamo Bucuresti 3-0

M-am gandit mult daca sa scriu aceasta cronica sau nu pentru a nu supara prietenii dinamovisti pe care ii am, dar pana la urma m-am hotarat sa ii supar, dar numai un pic, si dupa ce a trecut ceva timp.
Nu sunt fan al echipei Dinamo, dar, in cupele europene tin cu echipele romanesti, deci si cu Dinamo. Am sperat sa vad un joc usor avand in vedere ca aveau un avantaj de 2 goluri din meciul tur asa ca m-am uitat la meci.
Dar, ca niste vedete care sunt au tratat meciul ca pe unul dinainte castigat, nu s-au concentrat, iar rezultatul a fost pe deplin “meritat”.
In primul rand cred ca este greseala lui Andone care a facut varza echipa, introducandu-l pe Torje pe partea stanga alaturi de Pulhac jucator care era mai mult cu gandul la plecare. Deci banda stanga usor de depasit. Avand in vedere ca nu avea alt fundas stanga la dispozitie o decizie normala era introducerea lui Catalin Munteanu ca mijlocas stanga si pastrarea lui Torje ca mijlocas dreapta. In atac Andone a introdus doi maini moarte, doi atacanti care nu mai sperie pe nimeni, Liviu Ganea si Marius Niculae. Nici unul dintre ei nu a creat vreo faza periculoasa la poarta croatilor. Cred ca cei doi mijlocasi defensivi africani, Kone si N’Doye s-au certat intr-un club in noaptea dinaintea meciului pentru ca nu au dorit deloc sa se ajute in timpul meciului, incercand fiecare sa faca viata grea celuilalt. Ajungem acum la “curca” meciului, portarul lui Dinamo George Curca. Un portar extrem de valoros venit gratis de la retrogradata Farul Constanta. La acest capitol fotbalul romanesc in general sta slab, dar Dinamo sta foarte slab. In toti anii dupa plecarea lui Lobont a incercat solutii de avarie gen Dolha sau Curca in loc sa creasca un portar tanar caruia sa ii ofere incredere chiar daca la inceput ar fi gresit.
Dar sa revenim la joc. Partida s-a incheiat in 30 de minute cat a tinut forcingul croatilor dupa care a iesit in evidenta neputinta lui Dinamo. Vedetele de doi bani ale lui Dinamo au fost depasite la toate capitolele de tinerii lui Hajduk. Ar putea fi spus ca Moti a fost batut de “a scapat de toate pachetele de tigari din cap”. Treceau atacantii croati pe langa “bravii” fundasi dinamovisti ca avioanele. Normal ca domnul Cristi Borcea poate acuza accidentarea celui mai in forma fundas dinamovist, Garat dar chiar si asa rezultatul nu poate fi pus la indoiala. Cainii au fost prea slabi, prea obositi dupa meciurile dificile din campionat, dupa noptile petrecute prin club si dupa victoriile in lant din meciurile amicale.
Dupa pauza “Printul” Cristea a ratat ca un amator tragand pe langa poarta un sut usor din 11 metri, dar cam asta a putut Dinamo intr-un meci in care pleca mare favorita, dar pe care l-a incheiat in genunchi. Cel mai rau mi-a parut de Danciulescu care nu a bifat nici un minut in acest meci desi, la cum au jucat atacantii dinamovisti, Andone ii putea oferi ocazia sa debuteze intr-un meci oficial.
Asa cum zicea si Cristi Borcea “ne raman competitiile interne unde ne propunem ambele obiective atat campionatul cat si Cupa Romaniei” si, as adauga eu, Dinamo trebuie lasata sa se pregateasca in liniste pentru viitoarea campanie europeana. Poate, cine stie, la anul va pica cu vreo echipa din Andorra in primul tur si cu una din Malta in turul doi si se va califica in grupe.

ziarele si televiziunile sportive din Romania

Sintagma “paine si circ” se potriveste de minune la romani, iar sportul nu poate face exceptie.
Performentale sportive sunt pe planul doi, pe primul fiind barfele, scandalurile si viata milionarilor de carton.
Sa incepem cu programul meu TV preferat, Sport.ro. Stirile de aici, de ce se numesc asa nu stiu, sunt hilare. Singurele echipe ale caror rezultate sunt prezentate sunt cele romanesti, iar stirile sunt legate de cancan. Ce a zis Meme, ce i-a replicat Becali, cat de frumos a dansat Borcea sau Sumudica. Altceva nimic. Asa zisele emisiuni talk show sunt niste aberatii, in care se vorbeste la telefon cu aceeasi actori: Gigi Becali, Meme, Borcea sau Giovani Becali, toti mari personalitati. Ma intreb de ce il suna pe Giovani Becali, el oficial nu este implicat la nici un club si nici impresar nu mai este (impresar de jucatori, nu persoana cu “impresii” varianta a doua fiind corecta). Toti ceilalti trei sunt circari.
Ma intreb de ce nimeni nu il cauta insistent pe Nicolae Badea, pe Dumitru Bucsanu sau pe Narcis Raducan, pe Piturca sau pe Ienei. Il cauta pe Gigi Becali pentru a-l provoca, si, pentru ca mascariciul sa scoata o tampenie pe care apoi sa o verse lui Piturca si asa ia nastere un scandal, favoritul ziarelor si al televiziunilor romanesti.
Sa continuam cu stirile de sport ale posturilor nespecializate, gen Antena 1, Pro TV sau Kanal D unde identificam “maimute“ gen Simona Patruleasa care habar nu au despre fotbal dar au un decolteu generos. Ma intreb de ce nu se gandesc si la Nicoleta Luciu. Ca veni vorba despre cultura fotbalistica a Simonei Patruleasa, am auzit-o spunand “opsaid”. Este clar cat fotbal stie fata asta.
Ziarele de sport sunt cam asa: primele 4 pagini dedicate Stelei, urmatoarele 2 lui Dinamo, 1 pagina Rapidului si apoi, concentrate CFR, Unirea, Poli, Vaslui, Craiova. La ce joaca Steaua cred ca nu ar merita mai mult de o pagina, iar Dinamo cred ca nu mai mult de cateva randuri. Fotbalului international ii este dedicata o pagina, din care jumatate sunt “perfomantele” lui Mutu sau Marica. De multe ori la “performante” este identificat Mutu in cine stie ce companie sau Ilinca Vandici si cum a plecat ea cu pantalonii de trening a lui Marica. Celorlalte sporturi, chiar daca se obtin performante le este dedicata penultima pagina.
Uitasem personajul central al stirilor si anume “marele” Mitica Dragomir, celebrul “oracol”. Ce imi place la omul asta sunt palariile pe care le poarta, in rest imi face greata cu prelegerile lui. Nu inteleg cum cel mai mare aranjator de meciuri, unul dintre distrugatorii fotbalului romanesc isi permite sa vorbeasca despre arbitraje, despre lotul national, el care, alaturi de Mircea Sandu, a creat scandalul prin care Piturca a fost dat afara de la nationala pentru ca nu promova jucatorii impresariati de Giovani Becali. Macar Jean Padureanu are decenta si s-a retras din prim planul fotbalului romanesc si isi vede linistit de Bistrita lui.
Culmea circului l-a reprezentat reportajul despre modul in care Giovani Becali ajuta la lucrarile de consructie din curtea casei sale. Bufonul a aparut in paginile Gazetei si la toate posturile TV.
Din pacate gazetarii de sport adevarati au disparut. Persoane ca Andrei Vochin care prezenta tactica la Procesul Etapei nu sunt agreati pentru ca nu aduc rating. Alte personalitati ca Grigore Cartianu, Mitica Pelican se numesc acum “analisti” si vorbesc despre situatia economica a Romaniei. Ma intreb cand il vom auzi pe Ilie Dobre vorbind despre incalzirea globala si criza din Grecia.
Presa romaneasca a creat personaje ca Gigi Becali, Meme Stoica, Mitica Dragomir sau Giovani Becali. Mi-a parut rau de comportamentul pe care Giovani Becali l-a avut mai de mult in studioul Sport.Ro cand l-a scuipat pe prezentatorul emisiunii Emanuel Terzian, dar, pe de alta parte, consider ca acesta este nivelul multor oameni implicati in fotbalul romanesc. Niste ciobani sau vanzatori de bilete la cinema care sunt chemati la emisiuni TV unde ne dau lectii despre fotbalul mare. Imi aduc aminte cu mare bucurie cand Giovani Becali s-a dus intins la Peter Kenyon directorul lui Chelsea pentru a negocia amenda lui Mutu si, cu toate relatiile pe care sustine ca le are, nu a fost primit nici in ziua de astazi.
De ani de zile urmaresc Eurosport si nu am vazut decat comentarii scurte legate de viata privata a jucatorilor, chiar daca Pippo Inzaghi, Francesco Totti, Cristian Vieri sau Teddy Sheringham au controlat mai multe manechine decat toti fotbalistii din campionatul romanesc la un loc. La noi toata lumea se intreaba care mai este evolutia relatiei dintre “Blonda lui Bote” si “Printul Cristea”, sunt sau nu impreuna? Mai vreau sa spun ceva legat de aceste doua personaje. Prima stire sportiva la Antena 1 intr-o seara a fost ca “Bianca l-a lasat pe Bote sa ii bage mana in chilotei”. Imi cer scuze pentru vulgaritate. Aceste doua mari vedete, Bianca si Cristea apar mai des in ziare decat handbalistele de la Oltchim care au terminat pe locul doi in Liga Campionilor. Ce sa faci tine de rating, romanii se inghesuie sa ii vada.
Cam asta am avut sa va spun. Va doresc in continuare lectura placuta si de asemenea, vizionare placuta.