Liverpool – Newcastle 3 – 1
La inceputul meciului nu eram sigur cu ce echipa sa tin, avand in vedere ca cele doua formatii sunt favoritele mele din Anglia.
Ma bucur pentru victoria lui Liverpool, care cu cele 3 puncte se mentine in lupta pentru Champions League.
Ambii manageri au inceput cu sisteme de joc similare, 4-5-1, Kenny Dalglish cu Reina in poarta, Johnson, Agger, Skrtel si Jose Enrique in aparare, Downing, Henderson, Spearing, Adam si Bellamy in spatele varfului impins Andy Carroll, iar Alan Pardew cu Krul in poarta, Simpson, Williamson, Coloccini si Ryan Taylor in linia de fund, Obertan, Tiote, Cabaye, Vuckic si Gutierrez la mijloc si in atac cu Demba Ba. In teren s-au aflat 3 fosti componenti ai lui Newcastle, Jose Enrique si Andy Carroll si Craig Bellamy
Liverpool a presat de la inceputul meciului, dar nu a reusit deschiderea scorului, Tim Krul blocand suturile lui Daniel Agger si Stuart Downing.
Pe contraatac, Newcastle a inscries primul gol al partidei in minutul 25, cand, la o centrare de pe partea stanga a lui Ryan Taylor balonul a fost trimis de catre Cabaye in fundasul Daniel Agger, care l-a deviat in proprie poarta.
Dupa acest gol primit oarecum contrar cursului jocului, Liverpool s-a aruncat in atac si a reusit egalarea 5 minute mai tarziu prin Bellamy care a sutat din interiorul careului lui Newcastle la capatul unei faze lucrate de Carroll.
Pana la finalul primei reprize Liverpool a mai avut o sansa mare de a marca la lovitura de cap a lui Skrtel dupa cornerul batut de Charlie Adam, dar la pauza a fost 1-1.
Repriza a doua a inceput ca si prima cu Liverpool atacand mai ales pe benzi unde Downing si Bellamy au creat faze si centrari bune pentru Andy Carroll si cu Newcastle incercand timide contraatacuri. Carroll, varful transferat pentru 35 mil lire de la Newcastle, a avut o sansa mare la centrarea lui Jordan Henderson dar balonul a fost parat de catre Tim Krul.
In minutul 60 Kenny Dalglish a operat mutarea castigatoare prin introducerea capitanului de drept al lui Liverpool, Steven Gerrard, si jocul cormoranilor s-a schimbat total. Presiunea a crescut mult, fanii au fost mai zgomotosi, iar apararea lui Newcastle a cedat, mai intai la sutul din lovitura libera a lui Craig Bellamy (min. 70) si apoi la sutul din actiune a lui Gerrard (min. 80).
Newcastle a avut sansa egalarii, sutul lui Demba Ba din minutul 75 fiind respins de pe linia portii de catre Skrtel. In faza imediat urmatoare, Andy Carroll a reusit sa trimita balonul in bara.
Pentru Liverpool este o victorie importanta, echipa lui Dalglish continuand forma buna aratata in acest inceput de sezon, iar revenirea cu gol a lui Gerrard dupa 3 luni de absenta le da cormoranilor sperante ca vor prinde un loc in Champions League.
Newcastle in ciuda acest esec se mentine pe locul 7, o clasare foarte buna pentru o echipa care in ultimii s-a luptat la retrogradare, dar are un lot foarte subtire, cu jucatori in forma slaba, cum sunt Obertan, Simpson sau Gutierrez. Managerul Allan Pardew a fost neinspirat in acest meci, pastrandu-l in teren pana la sfarsitul meciului pe Danny Simpson, jucator care a fost depasit foarte usor pe partea dreapta de catre Bellamy si care a gresit numeroase baloane.
In etapa urmatoare cele doua echipe vor juca cu primele doua clasate, Liverpool mergand la Manchester pentru a juca cu City, iar Newcastle primind vizita lui Manchester United.
vineri, 30 decembrie 2011
miercuri, 21 decembrie 2011
Atitudinea si declaratiile din ultima perioada in hocheiul romanesc
Nu stiu cati dintre voi stiu, dar in ultima perioada s-au petrecut mai multe incidente in hocheiul romanesc si nu vorbesc aici de performante, ci de mai multe declaratii ciudate ale unor hocheisti sau oficiali de etnie maghiara.
Primul incident a fost constituit de bataia aplicata de trei jucatori ai nationalei under 16 de etnie maghiara unui jucator roman. Apoi a fost refuzul jucatorilor nationalei de a intona imnul Romaniei, acestia intonand imnul Ungariei. Unul dintre jucatorii echipei Sport Club Miercurea Ciuc, Tihamer Becze, a declarat ca "românii nu au, practic, nici o legătură cu naţionala de hochei, dar nici cu sportul acesta, în general” si ca “Ţinutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1. Aceasta este formularea corectă. În lotul de 26, avem un ucrainean şi un jucător cu nume românesc, portarul, care este născut la Gheorgheni şi vorbeşte bine ungureşte, mama lui fiind unguroaica”. Presedintele federatiei de hochei, Tanczos Barna, a declarat mai apoi ca “noi trebuie să apreciem rezultatele echipei naţionale după performanţe, nu după cele de etnie, rasă. Cu chiu, cu vai am reuşit să avem jucători care se bucură la golurile marcate pentru România, la fel ca şi publicul din Miercurea Ciuc, care se bucură pentru victoriile echipei naţionale". Tot acesta a mai declarat ca “imnul secuiesc se cîntă de 21 de ani în Covasna” si "dacă în România se vrea, o să-i exludem pe toţi maghiarii din Harghita care joacă în echipa asta. O să plec cu toţi jucătorii din România ca să fie toată lumea mulţumită şi să jucaţi în Liga H!”.
Toate aceste atitudini si amenintari depasesc limitele sportului si pentru acestea organele statului roman ar trebui sa ia atitudine, cei trei imbecili care au putut sa bata un copil ar trebui inchisi pentru ceva timp, jucatorului Sport Clubului si presedintelui federatiei ar trebui sa i se solicite explicatii suplimentare, privind imnul si acest tinut secuiesc.
De asemenea, marele presedinte ar trebui demis si lasat sa plece cu toti jucatorii care il vor urma indiferent unde doreste. Echipa nationala nu trebuie transformata intr-o obligatie, vine in fond cine vrea sa reprezinte Romania. Sunt convins ca se vor gasi jucatori care sa evolueze pentru Romania.
Din punctul meu de vedere problema depaseste limitele sportului, acesti indivizi fiind utilizati intr-o ampla actiune de popularizare a acestui tinut secuiesc si de trezire a atitudinii anti-unguri pe care unii romani o au. Poate niste idioti spera in alte miscari de tip Targu Mures care sa le dea ocazia sa solicite autonomie pe modelul Kosovo. Consider ca ar trebui declarate ilegale orice miscari care solicita autonomie sau orice forma de dezintegrare a statului roman si de asemenea, jucatorii care nu doresc sa reprezinte Romania ar trebui exclusi definitiv din orice nationala, indiferent de sport.
Primul incident a fost constituit de bataia aplicata de trei jucatori ai nationalei under 16 de etnie maghiara unui jucator roman. Apoi a fost refuzul jucatorilor nationalei de a intona imnul Romaniei, acestia intonand imnul Ungariei. Unul dintre jucatorii echipei Sport Club Miercurea Ciuc, Tihamer Becze, a declarat ca "românii nu au, practic, nici o legătură cu naţionala de hochei, dar nici cu sportul acesta, în general” si ca “Ţinutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1. Aceasta este formularea corectă. În lotul de 26, avem un ucrainean şi un jucător cu nume românesc, portarul, care este născut la Gheorgheni şi vorbeşte bine ungureşte, mama lui fiind unguroaica”. Presedintele federatiei de hochei, Tanczos Barna, a declarat mai apoi ca “noi trebuie să apreciem rezultatele echipei naţionale după performanţe, nu după cele de etnie, rasă. Cu chiu, cu vai am reuşit să avem jucători care se bucură la golurile marcate pentru România, la fel ca şi publicul din Miercurea Ciuc, care se bucură pentru victoriile echipei naţionale". Tot acesta a mai declarat ca “imnul secuiesc se cîntă de 21 de ani în Covasna” si "dacă în România se vrea, o să-i exludem pe toţi maghiarii din Harghita care joacă în echipa asta. O să plec cu toţi jucătorii din România ca să fie toată lumea mulţumită şi să jucaţi în Liga H!”.
Toate aceste atitudini si amenintari depasesc limitele sportului si pentru acestea organele statului roman ar trebui sa ia atitudine, cei trei imbecili care au putut sa bata un copil ar trebui inchisi pentru ceva timp, jucatorului Sport Clubului si presedintelui federatiei ar trebui sa i se solicite explicatii suplimentare, privind imnul si acest tinut secuiesc.
De asemenea, marele presedinte ar trebui demis si lasat sa plece cu toti jucatorii care il vor urma indiferent unde doreste. Echipa nationala nu trebuie transformata intr-o obligatie, vine in fond cine vrea sa reprezinte Romania. Sunt convins ca se vor gasi jucatori care sa evolueze pentru Romania.
Din punctul meu de vedere problema depaseste limitele sportului, acesti indivizi fiind utilizati intr-o ampla actiune de popularizare a acestui tinut secuiesc si de trezire a atitudinii anti-unguri pe care unii romani o au. Poate niste idioti spera in alte miscari de tip Targu Mures care sa le dea ocazia sa solicite autonomie pe modelul Kosovo. Consider ca ar trebui declarate ilegale orice miscari care solicita autonomie sau orice forma de dezintegrare a statului roman si de asemenea, jucatorii care nu doresc sa reprezinte Romania ar trebui exclusi definitiv din orice nationala, indiferent de sport.
vineri, 16 decembrie 2011
Evolutia nationalei de handbal feminin a Romaniei la Campionatul Mondial
Dupa o eliminare rusinoasa nu prea ai ce sa comentezi, dar acest esec trebuie sa ofere sansa unui nou inceput.
Eu cred ca multe din motivele esecului trebuie cautate la antrenor. Un antrenor care la finalul meciului cu Croatia le-a spus jucatoarele “care mai puteti” sau care nu a fost in stare sa le motiveze sa tina mingea in ultimele secunde ale meciului cu Japonia nu prea are ce sa caute la nationala. Ar trebui lasat sa se concentreze pe echipa de club, oricum mare parte din jucatoare vin de la Oltchim.
Un punct foarte slab a fost selectia jucatoarelor. Nu contest faptul ca Romania are o mare absenta, Cristina Neagu, dar au fost selectionate jucatoare fara experienta, gen Dedu şi Buceschi sau jucatoare aflate la final de cariera, gen Carmen Amariei, care nu mai poate aduce nimic bun la nationala decat scandaluri. La campionatul mondial nu poti sa faci experimente.
Romania este intr-o etapa de schimbare a generatiilor, dar atunci obiectivul trebuie sa fie altul, de exemplu primele 8 locuri si calificarea la Olimpiada, dar federatia popularizeaza ideea ca echipa este de primele 4 locuri. Atunci cand lui Cristian Gatu i s-a sugerat ideea demiterii antrenorului, raspunsul sau a fost ca acesta “este in grafic”.
Programul echipei a fost unul gresit. Nu au fost desfasurate meciuri amicale tari inaintea turneului, iar la trofeul Carpati echipa a jucat cu frica de accidentare. Federatia ar trebui sa ia exemplul meciurilor de pregatire intre Norvegia si Danemarca si sa organizeze meciuri de pregatire cu Ungaria sau Croatia pentru a testa permanent potentialul echipei.
Eu cred ca o schimbare a lui Radu Voina cu un antrenor strain ar fi o solutie buna, ar fi eliminate criteriile de selectie in baza CV-ului si nu a formei, iar echipa ar cunoaste alt stil de pregatire. Promovarea jucatoarelor tinere este o solutie, dar nu la campionatul mondial. Ar trebui organizate turnee in care sa fie alese cele mai valoroase handbaliste. De asemenea, ar trebui sa renuntam la selectionarea unor jucatoare cu experienta dar in forma slaba sau la final de cariera, deoarece acestea nu mai pot aduce nimic nou pe termen lung. Si, cel mai important, ar trebui sa ne stabilim obiective realiste, sa invatam sa ne dorim mai mult dar in functie de ceea ce se poate. Sa nu mai popularizam ideea “atat s-a putut” ci “ne dorim mai mult”.
Eu cred ca multe din motivele esecului trebuie cautate la antrenor. Un antrenor care la finalul meciului cu Croatia le-a spus jucatoarele “care mai puteti” sau care nu a fost in stare sa le motiveze sa tina mingea in ultimele secunde ale meciului cu Japonia nu prea are ce sa caute la nationala. Ar trebui lasat sa se concentreze pe echipa de club, oricum mare parte din jucatoare vin de la Oltchim.
Un punct foarte slab a fost selectia jucatoarelor. Nu contest faptul ca Romania are o mare absenta, Cristina Neagu, dar au fost selectionate jucatoare fara experienta, gen Dedu şi Buceschi sau jucatoare aflate la final de cariera, gen Carmen Amariei, care nu mai poate aduce nimic bun la nationala decat scandaluri. La campionatul mondial nu poti sa faci experimente.
Romania este intr-o etapa de schimbare a generatiilor, dar atunci obiectivul trebuie sa fie altul, de exemplu primele 8 locuri si calificarea la Olimpiada, dar federatia popularizeaza ideea ca echipa este de primele 4 locuri. Atunci cand lui Cristian Gatu i s-a sugerat ideea demiterii antrenorului, raspunsul sau a fost ca acesta “este in grafic”.
Programul echipei a fost unul gresit. Nu au fost desfasurate meciuri amicale tari inaintea turneului, iar la trofeul Carpati echipa a jucat cu frica de accidentare. Federatia ar trebui sa ia exemplul meciurilor de pregatire intre Norvegia si Danemarca si sa organizeze meciuri de pregatire cu Ungaria sau Croatia pentru a testa permanent potentialul echipei.
Eu cred ca o schimbare a lui Radu Voina cu un antrenor strain ar fi o solutie buna, ar fi eliminate criteriile de selectie in baza CV-ului si nu a formei, iar echipa ar cunoaste alt stil de pregatire. Promovarea jucatoarelor tinere este o solutie, dar nu la campionatul mondial. Ar trebui organizate turnee in care sa fie alese cele mai valoroase handbaliste. De asemenea, ar trebui sa renuntam la selectionarea unor jucatoare cu experienta dar in forma slaba sau la final de cariera, deoarece acestea nu mai pot aduce nimic nou pe termen lung. Si, cel mai important, ar trebui sa ne stabilim obiective realiste, sa invatam sa ne dorim mai mult dar in functie de ceea ce se poate. Sa nu mai popularizam ideea “atat s-a putut” ci “ne dorim mai mult”.
Tragerea la sorti a Stelei pentru Europa League
Dupa o calificare frumoasa, dar norocoasa, Steaua a intrat intr-o galerie in care toate meciurile sunt tari. Conducatorii clubului si jucatorii trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca orice meci este dificil, un meci fiind considerat mai usor in special daca echipa adversa este deja calificata sau daca se afla intr-o forma foarte slaba. Eu cred ca Gigi Becali s-a bucurat, ca de obicei, prea devreme spunand ca a avut noroc la tragerea la sorti. Twente Enschede este campioana Olandei in anul 2010, are un antrenor foarte experimentat, Co Adriaanse si in ciuda faptului ca isi vinde vedetele asa cum s-a intamplat in vara cu plecarea lui Ruiz la Fulham si a lui Theo Janssen la Ajax, promoveaza tineri de mare valoare cu dorinta de afirmare. In lotul actual al lui Twente se gasesc jucatori ca Danny Landzaat si Tim Cornelisse, jucatori cu mare experienta, fosti internationali, Luuk de Jong, jucator pentru care se bat Arsenal si Liverpool, Leroy Fer, marea speranta de acum cativa ani de la Feyenord pentru care Manchester United ofera 15 mil de euro, Emir Bajrami, internationalul suedez fost la Ajax sau golgheterul Mark Janko.
Twente este o echipa a carei aparare este foarte tare, echipa nu a mai pierdut din septembrie 2011, se afla pe 3 in Olanda la cinci puncte de ocupanta locului 1.
Opinia mea este ca Steaua ar trebui sa se bucure ca nu a cazut cu echipe ca Atletico Madrid, PSV, Valencia sau Ajax pentru care castigarea Europa League este un obiectiv al sezonului, dar olandezii trebuie sa fie priviti cu mare atentie pentru ca ultimele meciuri ale romanilor in fata batavilor ne-au fost defavorabile. Daca insa Steaua va schimba pana la meciul cu olandezii din nou 6 jucatori din prima echipa, probabil ca nu va avea mari sanse, echipa fiind si asa neomogena. De asemenea, in sezonul trecut, cand Steaua s-a intalnit cu Twente, romanii au avut destul de mult noroc reusind sa obtina doua egaluri.
Twente este o echipa a carei aparare este foarte tare, echipa nu a mai pierdut din septembrie 2011, se afla pe 3 in Olanda la cinci puncte de ocupanta locului 1.
Opinia mea este ca Steaua ar trebui sa se bucure ca nu a cazut cu echipe ca Atletico Madrid, PSV, Valencia sau Ajax pentru care castigarea Europa League este un obiectiv al sezonului, dar olandezii trebuie sa fie priviti cu mare atentie pentru ca ultimele meciuri ale romanilor in fata batavilor ne-au fost defavorabile. Daca insa Steaua va schimba pana la meciul cu olandezii din nou 6 jucatori din prima echipa, probabil ca nu va avea mari sanse, echipa fiind si asa neomogena. De asemenea, in sezonul trecut, cand Steaua s-a intalnit cu Twente, romanii au avut destul de mult noroc reusind sa obtina doua egaluri.
sâmbătă, 10 decembrie 2011
Cronica meciului Real Madrid - Barcelona
Real Madrid - Barcelona 1 – 3
Dorinta de revansa neafisata a Realului dupa umilitoarea infrangere suferita anul trecut 0-5 la Barcelona l-a facut pe Mourinho sa nu introduca 3 inchizatori in teren si sa joace cu acelasi 4-2-3-1 cu Casillas in poarta, Coentrao, Sergio Ramos, Pepe si Marcelo in aparare, Xabi Alonso si Diarra la inchidere, Di Maria, Ozil si Ronaldo mijljlocasi ofensivi si Benzema in atac. In singura victorie a Realului de anul trecut in fata Barcelonei in Cupa Spaniei, Mourinho a folosit sistemul cu trei inchizatori. De partea cealalta, Barcelona a inceput cu sistemul clasic, fara varf impins cu Valdes in poarta, Alves, Pique Puyol si Abidal in aparare, Xavi, Busquets si Iniesta la mijloc, Messi, Fabregas si Alexis in atac.
In minutul 1 Realul a reusit cel mai rapid gol din istoria meciurilor directe prin Karim Benzema la o greseala grava a portarului Barcelonei care a degajat balonul mult prea usor, doar pana la mijlocul terenului.
Barcelona a reactionat imediat, dar sutul lui Lionel Messi din minutul 5 a fost respins cu greu de Iker Cassillas.
In minutul 13 Victor Valdes a mai comis-o o data la o alta degajare, balonul a ajuns la Xabi Alonso, dar sutul de la jumatatea terenului al acestuia a fost respins de Eric Abidal.
In minutul 25 a aparut prima ocazie creata de jucatorii lui Mourinho, primul moment in care ei au incercat sa joace, sa creeze, nu sa astepte greseala adversarului. Benzema a avut o cursa frumoasa pe partea stanga, i-a pasat in careu lui Ronaldo care a tras mult pe langa, desi il avea pe Angel di Maria nemarcat si ar fi putut sa ii paseze.
In minutul 30 a venit egalarea Barcei, la pasa lui Messi catre Alexis Sanchez, chilianul l-a depasi in viteza pe Pepe si a sutat fara sanse pentru Casillas.
Pana la pauza Barcelona a avut o ocazie buna de a marca la lovitura libera a lui Xavi, dar balonul a fost respins de portarul Realului, iar madrilenii au raspuns prin Benzema care a fost blocat cu greu de interventia frumoasa a lui Pique.
In minutul 43 s-a petrecut cel mai controversat moment al partidei, la intrarea imprudenta si intarziata a lui Leo Messi la Xabi Alonso, cand argentinianul putea fi eliminat, avand in vedere ca avea deja un galben, dar arbitrul nu i l-a acordat pe al doilea.
La inceputul celei de a doua repriza idolul Madridului, Cristiano Ronaldo, a avut ocazia de a inscrie la lovitura libera obtinuta tot de el la interventia lui Pique, dar portughezul nu a reusit sa trimita periculos desi a avut doua ocazii de a suta.
Barcelona a preluat conducerea in minutul 55 la sutul lui Xavi de la 25 m, care a fost deviat in proprie poarta de Marcelo.
Imediat dupa gol, Mourinho a reactionat si l-a inlocuit pe Ozil cu Kaka.
Neputinta Realului de a ataca a fost evidenta, madrilenii nereusind sa creeze mai nimic la poarta Barcei, cu exceptia centrarii lui Xabi Alonso catre Cristiano Ronaldo, nemarcat in careul Barcelonei, dar portughezul a calculat gresit traiectoria balonului.
Barcelona a reusit golul trei la o faza superba in care Leo Messi a urcat frumos pe partea dreapta, i-a pasat lui Dani Alves care i-a centrat lui Fabregas in careul madrilen iar fosul jucator al lui Arsenal a inscris cu capul.
Barcelona a avut ocazia inscrierii golului 4 in minutul 75, cand, la o faza similara cu cea de la golul 3, Alves a centrat pentru Xavi de aceasta data, dar acesta nu a reusit sa inscrie, lovitura sa de cap trimitand putin peste poarta lui Casillas.
In minutul 80 Realul a avut o sansa buna de a marca atunci cand Kaka a sutat frumos dar balonul a fost respins in corner de Victor Valdes.
Pana la sfarsitul meciului nu s-a mai intamplat nimic notabil, Barcelona reusind sa castige, zic eu meritat, pe terenul rivalei. A fost intrerupta seria de 76 de meciuri in care madrilenii au castigat dupa ce au condus.
Ma bucur pentru victoria Barcelonei, o noua umilinta pentru Mourinho, care, la conferinta de presa de dupa meci a avut tupeul sa spuna ca echipa catalana a castigat cu noroc. De asemenea, ma bucur ca “marele” Cristiano Ronaldo a avut o zi proasta in ciuda celor 96 mil euro platite pentru el.
Mi se pare ca Barcelona este peste Real atunci cand evolueaza cu titularii. Din pacate echipa lui Guardiola are un program de meciuri mult prea incarcat iar unii dintre jucatori revin dupa lungi perioade de accidentare.
In clasament, echipa formata din jucatori cumparati cu sume fabuloase, care nu are decat un jucator crescut la academia Realului, Casillas, se afla pe locul doi, dar are un meci in minus si cu o victorie ar trece din nou pe primul loc. Pentru Barcelona urmeaza campionatul mondial al cluburilor, o competitie inventata pentru sponsori, fara nici o traditie, care insa va solicita si mai mult echipa din punct de vedere fizic.
Dorinta de revansa neafisata a Realului dupa umilitoarea infrangere suferita anul trecut 0-5 la Barcelona l-a facut pe Mourinho sa nu introduca 3 inchizatori in teren si sa joace cu acelasi 4-2-3-1 cu Casillas in poarta, Coentrao, Sergio Ramos, Pepe si Marcelo in aparare, Xabi Alonso si Diarra la inchidere, Di Maria, Ozil si Ronaldo mijljlocasi ofensivi si Benzema in atac. In singura victorie a Realului de anul trecut in fata Barcelonei in Cupa Spaniei, Mourinho a folosit sistemul cu trei inchizatori. De partea cealalta, Barcelona a inceput cu sistemul clasic, fara varf impins cu Valdes in poarta, Alves, Pique Puyol si Abidal in aparare, Xavi, Busquets si Iniesta la mijloc, Messi, Fabregas si Alexis in atac.
In minutul 1 Realul a reusit cel mai rapid gol din istoria meciurilor directe prin Karim Benzema la o greseala grava a portarului Barcelonei care a degajat balonul mult prea usor, doar pana la mijlocul terenului.
Barcelona a reactionat imediat, dar sutul lui Lionel Messi din minutul 5 a fost respins cu greu de Iker Cassillas.
In minutul 13 Victor Valdes a mai comis-o o data la o alta degajare, balonul a ajuns la Xabi Alonso, dar sutul de la jumatatea terenului al acestuia a fost respins de Eric Abidal.
In minutul 25 a aparut prima ocazie creata de jucatorii lui Mourinho, primul moment in care ei au incercat sa joace, sa creeze, nu sa astepte greseala adversarului. Benzema a avut o cursa frumoasa pe partea stanga, i-a pasat in careu lui Ronaldo care a tras mult pe langa, desi il avea pe Angel di Maria nemarcat si ar fi putut sa ii paseze.
In minutul 30 a venit egalarea Barcei, la pasa lui Messi catre Alexis Sanchez, chilianul l-a depasi in viteza pe Pepe si a sutat fara sanse pentru Casillas.
Pana la pauza Barcelona a avut o ocazie buna de a marca la lovitura libera a lui Xavi, dar balonul a fost respins de portarul Realului, iar madrilenii au raspuns prin Benzema care a fost blocat cu greu de interventia frumoasa a lui Pique.
In minutul 43 s-a petrecut cel mai controversat moment al partidei, la intrarea imprudenta si intarziata a lui Leo Messi la Xabi Alonso, cand argentinianul putea fi eliminat, avand in vedere ca avea deja un galben, dar arbitrul nu i l-a acordat pe al doilea.
La inceputul celei de a doua repriza idolul Madridului, Cristiano Ronaldo, a avut ocazia de a inscrie la lovitura libera obtinuta tot de el la interventia lui Pique, dar portughezul nu a reusit sa trimita periculos desi a avut doua ocazii de a suta.
Barcelona a preluat conducerea in minutul 55 la sutul lui Xavi de la 25 m, care a fost deviat in proprie poarta de Marcelo.
Imediat dupa gol, Mourinho a reactionat si l-a inlocuit pe Ozil cu Kaka.
Neputinta Realului de a ataca a fost evidenta, madrilenii nereusind sa creeze mai nimic la poarta Barcei, cu exceptia centrarii lui Xabi Alonso catre Cristiano Ronaldo, nemarcat in careul Barcelonei, dar portughezul a calculat gresit traiectoria balonului.
Barcelona a reusit golul trei la o faza superba in care Leo Messi a urcat frumos pe partea dreapta, i-a pasat lui Dani Alves care i-a centrat lui Fabregas in careul madrilen iar fosul jucator al lui Arsenal a inscris cu capul.
Barcelona a avut ocazia inscrierii golului 4 in minutul 75, cand, la o faza similara cu cea de la golul 3, Alves a centrat pentru Xavi de aceasta data, dar acesta nu a reusit sa inscrie, lovitura sa de cap trimitand putin peste poarta lui Casillas.
In minutul 80 Realul a avut o sansa buna de a marca atunci cand Kaka a sutat frumos dar balonul a fost respins in corner de Victor Valdes.
Pana la sfarsitul meciului nu s-a mai intamplat nimic notabil, Barcelona reusind sa castige, zic eu meritat, pe terenul rivalei. A fost intrerupta seria de 76 de meciuri in care madrilenii au castigat dupa ce au condus.
Ma bucur pentru victoria Barcelonei, o noua umilinta pentru Mourinho, care, la conferinta de presa de dupa meci a avut tupeul sa spuna ca echipa catalana a castigat cu noroc. De asemenea, ma bucur ca “marele” Cristiano Ronaldo a avut o zi proasta in ciuda celor 96 mil euro platite pentru el.
Mi se pare ca Barcelona este peste Real atunci cand evolueaza cu titularii. Din pacate echipa lui Guardiola are un program de meciuri mult prea incarcat iar unii dintre jucatori revin dupa lungi perioade de accidentare.
In clasament, echipa formata din jucatori cumparati cu sume fabuloase, care nu are decat un jucator crescut la academia Realului, Casillas, se afla pe locul doi, dar are un meci in minus si cu o victorie ar trece din nou pe primul loc. Pentru Barcelona urmeaza campionatul mondial al cluburilor, o competitie inventata pentru sponsori, fara nici o traditie, care insa va solicita si mai mult echipa din punct de vedere fizic.
luni, 5 decembrie 2011
Cronica meciului Dinamo - Steaua
Dinamo – Steaua 1 - 3
Altadata “eternul derby”, acum un meci intre echipa de pe primul loc si echipa de pe locul 7-8-9, meciul dintre cele doua rivale a fost unul destul de slab din punct de vedere valoric si, mi s-a parut mie cu o mica incarcatura emotionala. Mi-au lipsit duelurile tari intre Mirel Radoi si Danciulescu sau dialogurile intre Andone si Lacatus. Acest aspect este oarecum normal avand in vedere numarul mic de jucatori care stiu cu adevarat ce inseamna un Dinamo-Steaua.
Steaua a castigat acest meci in primul rand pentru ca s-a zbatut mai mult, a alergat pentru fiecare balon, a acoperit bine terenul si a avut mai mult noroc.
Spre meritul lui sau, Ilie Stan a inceput cu cei mai in forma jucatori dintre cei valizi, lasandu-i pe banca pe fratii Costea sa se balaceasca in ifosele lor si i-a introdus in atac pe muncitorii Rusescu si Nikolic. In lina mediana l-a plasat pe Prepelita in banda dreapta pentru a-l bloca pe Marius Alexe, in centru pe maratonistul Bourceanu si pe Brandan, iar pe stanga pe Tanase. In aparare i-a folosit pe Emeghara, Iliev, Geraldo si Lotovlevic, iar in poarta pe Tatarusanu.
Liviu Ciobotariu a inceput cu Balgradean in poarta, Luchin, Grigore, Moti si Diabate in aparare, Rus, Catalin Munteanu, Kone si Alexe la mijloc, iar in atac “noul N&D”, Niculae-Danciulescu.
Meciul a inceput cu Dinamo in atac, presand permanent poarta lui Tatarusanu. Portarul Stelei a avut noroc in minutul 8 cand sutul din 2 m lateral dreapta al lui Marius Niculae a nimerit in plasa laterala. Dinamo a deschis scorul in minutul 20, prin Niculae din penalti, la o interventie imprudenta cu mana ridicata a lui Iliev, care a comis hent.
Aproape imediat Steaua a egalat prin Rusescu care a prins un sut frumos de la 25 m, balonul a lovit terenul in fata portarului lui Dinamo si a intrat in poarta.
Dinamo a acuzat din plin socul golului si pana la sfarsitul primei reprize Steaua a avut doua ocazii bune de a marca, mai intai prin Nikolic care, scapat singur cu Balgradean, a tras in portar si apoi in ultimele secunde cand Kone era sa-si marcheze autogol la un corner executat foarte bine de Brandan.
A doua repriza a inceput la fel ca prima, cu Dinamo in atac, ratand doua ocazii bune la suturile lui Liviu Ganea si Marius Niculae si cu Steaua contraatacand. Mai intai in minutul 50, Rusescu a sutat slab dupa o combinatie foarte frumoasa cu Tanase, iar apoi reusind sa marcheze la o faza in care balonul a circulat perfect pe traseul, Tanase-Nikolic-Rusescu, ultimul sutand din intoarcere si invingandu-l pe Balgradean.
Dupa golul primit si impulsionati de fanii care aproape au umplut stadionul, Dinamo s-a aruncat in atac si putea egala la cele doua cornere batute bine de Catalin Munteanu, dar Niculae si Kone au fost blocati de Tatarusanu. Steaua a replicat prin bara lui Tanase cu un sut frumos dupa un corner batut de Brandan. Dinamo a continuat sa preseze si a reusit egalarea la numarul de bare, la sutul violent al lui Marius Niculae. Catalin Munteanu a avut si el ocazia egalarii dar a sutat putin peste din lovitura libera. Si cum in fotbal ocaziile se razbuna, Steaua a reusit sa marcheze in minutul 92 prin Mihai Costea la o contra frumoasa, cand fostul oltean a primit balonul la mijlocul terenului reusind sa il invinga usor pe Balgradean.
Nu imi aduc aminte de cand nu a mai reusit Steaua sa invinga Dinamo pe terenul acesteia. Cred ca Steaua a fost mai organizata in acest meci, a profitat din plin de apararea visatoare a lui Dinamo in care Moti si Diabate au prins zile slabe, iar mijlocul Stelei a fost superior prin efortul depus.
Ilie Stan, mereu amenintat cu demiterea in special de presa a vrut sa moara pe mana lui si a introdus in teren cea mai in forma echipa, o echipa care poate face atat faza de atac cat si de aparare, iar cadoul de Mos Nicolae i-a fost adus de Mos Nikolic, care a avut o evolutie foarte buna. Poate fi un punct de plecare pentru Steaua, care insa trebuie sa munceasca mult, in primul rand la pregatire fizica. Sezonul nu este terminat iar militarii pot sa termine pe podium, avand in vedere ca meciurile tari sunt jucate bine de echipa lui Ilie Stan.
Dinamo a intrat pe teren prea relaxata, unii jucaori au prins zile slabe, iar Danciulescu a fost absent mare parte din meci. Ciobotariu trebuie sa rezolve rapid problema mijlocasului defensiv, Kone fiind usor depasit de Bourceanu. Oricum, Dinamo ramane pe primul loc, cu o echipa carpita, in care nu s-au facut investitii importante, dar cu unii tineri care in mod sigur au valoare, ma refer aici la Alexe, Rus, Ganea sau Luchin si se poate bate la titlu.
Altadata “eternul derby”, acum un meci intre echipa de pe primul loc si echipa de pe locul 7-8-9, meciul dintre cele doua rivale a fost unul destul de slab din punct de vedere valoric si, mi s-a parut mie cu o mica incarcatura emotionala. Mi-au lipsit duelurile tari intre Mirel Radoi si Danciulescu sau dialogurile intre Andone si Lacatus. Acest aspect este oarecum normal avand in vedere numarul mic de jucatori care stiu cu adevarat ce inseamna un Dinamo-Steaua.
Steaua a castigat acest meci in primul rand pentru ca s-a zbatut mai mult, a alergat pentru fiecare balon, a acoperit bine terenul si a avut mai mult noroc.
Spre meritul lui sau, Ilie Stan a inceput cu cei mai in forma jucatori dintre cei valizi, lasandu-i pe banca pe fratii Costea sa se balaceasca in ifosele lor si i-a introdus in atac pe muncitorii Rusescu si Nikolic. In lina mediana l-a plasat pe Prepelita in banda dreapta pentru a-l bloca pe Marius Alexe, in centru pe maratonistul Bourceanu si pe Brandan, iar pe stanga pe Tanase. In aparare i-a folosit pe Emeghara, Iliev, Geraldo si Lotovlevic, iar in poarta pe Tatarusanu.
Liviu Ciobotariu a inceput cu Balgradean in poarta, Luchin, Grigore, Moti si Diabate in aparare, Rus, Catalin Munteanu, Kone si Alexe la mijloc, iar in atac “noul N&D”, Niculae-Danciulescu.
Meciul a inceput cu Dinamo in atac, presand permanent poarta lui Tatarusanu. Portarul Stelei a avut noroc in minutul 8 cand sutul din 2 m lateral dreapta al lui Marius Niculae a nimerit in plasa laterala. Dinamo a deschis scorul in minutul 20, prin Niculae din penalti, la o interventie imprudenta cu mana ridicata a lui Iliev, care a comis hent.
Aproape imediat Steaua a egalat prin Rusescu care a prins un sut frumos de la 25 m, balonul a lovit terenul in fata portarului lui Dinamo si a intrat in poarta.
Dinamo a acuzat din plin socul golului si pana la sfarsitul primei reprize Steaua a avut doua ocazii bune de a marca, mai intai prin Nikolic care, scapat singur cu Balgradean, a tras in portar si apoi in ultimele secunde cand Kone era sa-si marcheze autogol la un corner executat foarte bine de Brandan.
A doua repriza a inceput la fel ca prima, cu Dinamo in atac, ratand doua ocazii bune la suturile lui Liviu Ganea si Marius Niculae si cu Steaua contraatacand. Mai intai in minutul 50, Rusescu a sutat slab dupa o combinatie foarte frumoasa cu Tanase, iar apoi reusind sa marcheze la o faza in care balonul a circulat perfect pe traseul, Tanase-Nikolic-Rusescu, ultimul sutand din intoarcere si invingandu-l pe Balgradean.
Dupa golul primit si impulsionati de fanii care aproape au umplut stadionul, Dinamo s-a aruncat in atac si putea egala la cele doua cornere batute bine de Catalin Munteanu, dar Niculae si Kone au fost blocati de Tatarusanu. Steaua a replicat prin bara lui Tanase cu un sut frumos dupa un corner batut de Brandan. Dinamo a continuat sa preseze si a reusit egalarea la numarul de bare, la sutul violent al lui Marius Niculae. Catalin Munteanu a avut si el ocazia egalarii dar a sutat putin peste din lovitura libera. Si cum in fotbal ocaziile se razbuna, Steaua a reusit sa marcheze in minutul 92 prin Mihai Costea la o contra frumoasa, cand fostul oltean a primit balonul la mijlocul terenului reusind sa il invinga usor pe Balgradean.
Nu imi aduc aminte de cand nu a mai reusit Steaua sa invinga Dinamo pe terenul acesteia. Cred ca Steaua a fost mai organizata in acest meci, a profitat din plin de apararea visatoare a lui Dinamo in care Moti si Diabate au prins zile slabe, iar mijlocul Stelei a fost superior prin efortul depus.
Ilie Stan, mereu amenintat cu demiterea in special de presa a vrut sa moara pe mana lui si a introdus in teren cea mai in forma echipa, o echipa care poate face atat faza de atac cat si de aparare, iar cadoul de Mos Nicolae i-a fost adus de Mos Nikolic, care a avut o evolutie foarte buna. Poate fi un punct de plecare pentru Steaua, care insa trebuie sa munceasca mult, in primul rand la pregatire fizica. Sezonul nu este terminat iar militarii pot sa termine pe podium, avand in vedere ca meciurile tari sunt jucate bine de echipa lui Ilie Stan.
Dinamo a intrat pe teren prea relaxata, unii jucaori au prins zile slabe, iar Danciulescu a fost absent mare parte din meci. Ciobotariu trebuie sa rezolve rapid problema mijlocasului defensiv, Kone fiind usor depasit de Bourceanu. Oricum, Dinamo ramane pe primul loc, cu o echipa carpita, in care nu s-au facut investitii importante, dar cu unii tineri care in mod sigur au valoare, ma refer aici la Alexe, Rus, Ganea sau Luchin si se poate bate la titlu.
duminică, 4 decembrie 2011
Moartea lui Socrates
Dupa moartea lui Gary Speed, trebuie sa va anunt un alt deces al unui mare fotbalist.
Este vorba despre Socrates, fostul international brazilian, unul dintre cei mai tehnici jucatori pe care eu i-am vazut, cu o viziune a jocului extraordinara, dar si cu o viata personala foarte interesanta.
Pe numele sau complet Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira, Socrates si-a inceput cariera la Botafogo, dar cele mai mari performante le-a obtinut la Corinthians pentru care a marcat 172 de goluri in 6 ani si cu care a castigat Campionatul Paulista in anii 1979, 1982 si 1984 si la Flamengo cu care a castigat Campionatul Carioca in anul 1986. La Corinthians a instaurat impreuna cu unii coechipieri în anii '80, în plină dictatură, fenomenul numit "Democraţia Corinthiană", în care fiecare decizie legată de echipa se lua cu votul jucătorilor. Probabil influentat de idolii sai din copilarie Fidel Castro, Che Guevara si John Lennon, Socrates a purtat impreuna cu coechipierii tricouri cu inscrisul "vreau să votez pentru preşedintele meu" lucru care a atras mania regimului dictatorial de atunci.
A mai evoluat cate un sezon la Fiorentina si unul la Santos, iar cariera si-a incheiat-o tot la Botafogo in anul 1989. In 2004 a acceptat sa fie pentru o luna antrenor-jucator al echipei Garforth Town intr-o liga regionala din Anglia.
A jucat 60 partide in nationala Braziliei intre 1979 si 1986 inscriind 22 de goluri. A fost capitanul echipei Braziliei participanta la Cupa Mondiala din 1982, care ii mai cuprindea pe Zico, Falcao, Junior sau Serginho si care s-a oprit in sferturi, fiind invinsa de Italia lui Paolo Rossi.
Lucru rar intalnit la fotbalisti in general, iar la cei brazilieni in special este faptul ca Socrates a fost un student stralucit, a obtinut un doctorat in medicina la celebra Universitate din Sao Paolo si a practicat aceasta meserie dupa ce s-a retras din fotbal.
Cel poreclit “Doctor Socrates” era un obisnuit al emisiunilor TV din Brazilia, a scris numeroase articole in presa, pe teme legate de fotbal, politica si economie. De asemenea, era recunoscut ca un fumator inrait care a avut puterea sa recunoasca public ca este dependent de alcool.
Pentru cine nu stie Socrates a fost fratele mai mare al lui Rai, fostul jucator al lui PSG, din vremea cand parizienii zdrobeau Steaua cu 5-0.
duminică, 27 noiembrie 2011
Roger Federer a castigat Turneul Campionilor la tenis editia 2011
Roger Federer a castigat Turneul Campionilor la tenis editia 2011 invingandu-l in finala disputata la Londra pe Jo-Wilfried Tsonga cu 6-3 6-7 6-3.
Elvetianul a castigat primul set reusind un break in game-ul 8. In al doilea a mai reusit un break, dar Tsonga a revenit, a reusit la randul sau un break, a salvat un matchpoint a lui Federer si apoi s-a impus cu 8-6 in tie-break. Al treilea set a semanat cu primul, Federer a reusit un break, iar in final a reusit sa se impuna tot cu 6-3.
Experienta lui Federer si dorinta acestuia de a arata ca nu este un jucator “plictisit” asa cum il considera multi au avut un rol important in victoria elvetianului, care a parut foarte stapan pe sine.
Francezul Tsonga a reusit un turneu foarte bun, cu jocuri foarte spectaculoase, in care serviciul sau mi-a placut mult. De asemenea, mi se pare ca s-a maturizat, jocul sau este mai organizat, iar venirile la fileu sunt mai calculate decat in anii anteriori. Cred ca in sezoanele urmatoare Tsonga va fi unul dintre primii 5 jucatori ai lumii daca va continua cu acest joc bine organizat si va lasa in continuare nervii la o parte.
Personal imi place jocul lui Federer, foarte calm, in care elvetianul da impresia ca stie permanent ceea ce face. Ajuns la 30 de ani, Roger Federer a aratat ca stie sa puncteze in momentele esentiale ale jocului, se concentreaza foarte bine si, chiar si atunci cand simte presiunea adversarului raspunde bine. Acesta a reusit sa treaca peste toate dezamagirile acestui sezon, si este primul jucator care a castigat turneul campionilor de sase ori in cariera.
Elvetianul a castigat primul set reusind un break in game-ul 8. In al doilea a mai reusit un break, dar Tsonga a revenit, a reusit la randul sau un break, a salvat un matchpoint a lui Federer si apoi s-a impus cu 8-6 in tie-break. Al treilea set a semanat cu primul, Federer a reusit un break, iar in final a reusit sa se impuna tot cu 6-3.
Experienta lui Federer si dorinta acestuia de a arata ca nu este un jucator “plictisit” asa cum il considera multi au avut un rol important in victoria elvetianului, care a parut foarte stapan pe sine.
Francezul Tsonga a reusit un turneu foarte bun, cu jocuri foarte spectaculoase, in care serviciul sau mi-a placut mult. De asemenea, mi se pare ca s-a maturizat, jocul sau este mai organizat, iar venirile la fileu sunt mai calculate decat in anii anteriori. Cred ca in sezoanele urmatoare Tsonga va fi unul dintre primii 5 jucatori ai lumii daca va continua cu acest joc bine organizat si va lasa in continuare nervii la o parte.
Personal imi place jocul lui Federer, foarte calm, in care elvetianul da impresia ca stie permanent ceea ce face. Ajuns la 30 de ani, Roger Federer a aratat ca stie sa puncteze in momentele esentiale ale jocului, se concentreaza foarte bine si, chiar si atunci cand simte presiunea adversarului raspunde bine. Acesta a reusit sa treaca peste toate dezamagirile acestui sezon, si este primul jucator care a castigat turneul campionilor de sase ori in cariera.
A murit Gary Speed
Gary Speed, selectionerul Tarii Galilor, fostul jucator al lui Leeds United si Newcastle United, primul jucator din Premier League cu 500 meciuri, a fost gasit mort in locuinta sa.
A fost detinatorul recordului celor mai multe partide jucate in Premier League cu 535partide, fiind depasit ulterior de David James.
Gary Speed a inceput fotbalul la Leeds United, debutand in echipa mare la 19 ani si i-a avut coechipieri printre altii pe Gordon Strachan, Dabid Batty si Gary McAllistar. S-a transformat apoi la Everton de unde a plecat desi fusese numit capitan al echipei, fara a divulga presei motivul plecarii sale, lasand loc multor barfe. A trecut apoi la Newcastle United, echipa condusa de Sir Bobby Robson cu care a obtinut cele mai importante performante, doua finale pierdute de Cupa Angliei in 1998 in fata lui Arsenal si in 1999 in fata lui Manchester United. In 2004 s-a transferat la Bolton unde a “implinit” cele 500 meciuri in Premier League intr-un meci disputat in fata lui West Ham. In 2008 s-a transferat la Sheffield United. Accidentarile l-au facut sa rateze aproape tot sezonul 2008-2009, iar retragerea si-a anuntat-o la 41 de ani.
In nationala Tarii Galilor a jucat 85 de meciuri retragand-se in 2004.
A fost numit prima data intr-o functie de manager in sezonul 2010-2011 la Sheffiled United, dar nu a apucat multe meciuri fiind numit apoi selectioner al Tarii Galilor in locul lui John Toschack.
A fost detinatorul recordului celor mai multe partide jucate in Premier League cu 535partide, fiind depasit ulterior de David James.
Gary Speed a inceput fotbalul la Leeds United, debutand in echipa mare la 19 ani si i-a avut coechipieri printre altii pe Gordon Strachan, Dabid Batty si Gary McAllistar. S-a transformat apoi la Everton de unde a plecat desi fusese numit capitan al echipei, fara a divulga presei motivul plecarii sale, lasand loc multor barfe. A trecut apoi la Newcastle United, echipa condusa de Sir Bobby Robson cu care a obtinut cele mai importante performante, doua finale pierdute de Cupa Angliei in 1998 in fata lui Arsenal si in 1999 in fata lui Manchester United. In 2004 s-a transferat la Bolton unde a “implinit” cele 500 meciuri in Premier League intr-un meci disputat in fata lui West Ham. In 2008 s-a transferat la Sheffield United. Accidentarile l-au facut sa rateze aproape tot sezonul 2008-2009, iar retragerea si-a anuntat-o la 41 de ani.
In nationala Tarii Galilor a jucat 85 de meciuri retragand-se in 2004.
A fost numit prima data intr-o functie de manager in sezonul 2010-2011 la Sheffiled United, dar nu a apucat multe meciuri fiind numit apoi selectioner al Tarii Galilor in locul lui John Toschack.
joi, 17 noiembrie 2011
Springboks 1995
Am vazut filmul “Neinfrant” in regia lui Clint Eastwood cu Morgan Freeman in rolul lui Nelson Mandela, fostul presedinte al Africii de Sud si mi-am amintit de echipa nationala de rugby a Africii de Sud castigatoare a Cupei Mondiale de Rugby din 1995.
Nationala de rugby a Africii de Sud, numita si springboks sau bokke, a fost unul dintre liantii care a unit o tara dezbinata de regimul de apartheid. Pentru cine nu stie, nationala de rugby a Africii de Sud nu a putut participa la cupele Mondiale din 1997 si 1991 datorita boicotului anti-apartheid. Rugbyul a pansat niste rani vechi, cateva sute de ani de lupte coloniale. Traditional, rugby-ul era al omului alb, un joc pentru Afrikaner, iar majoritatea comunităţilor de culoare jucau fotbal.
Cupa mondială de rugby din 1995 a fost organizată în aceasta tara proaspat eliberata. Alegerea tarii pentru a gazdui Cupa Mondiala de Rugby a declansat un val urias de sprijin atat din partea comunitatii albe, cat din partea negrilor. Acesta a fost primul eveniment sportiv major care a avut loc in Africa de Sud, iar arhiepiscopul Desmond Tutu a poreclit natiunea sud-africana ca fiind " naţiunea-curcubeu", iar sloganul a fost ca Springboks au in spatele "o echipa, o singură ţară". Atat capitanul Francois Pienaar cat şi managerul Morne du Plessis au încercat să promoveze acest slogan.
Ideea lor a avut efectul de unire dorit atat intre spectatori dar si intre jucatori, in ciuda faptului ca pe teren s-a aflat un singur jucator de culoare, Chester Williams.
Meciul a fost unul foarte echilibrat desi toata lumea vedea Noua Zeelanda castigatoare, mai ales ca il avea in componenta pe Jonah Lomu, cea mai puternica aripa din lume. All Blacks invinsesera tot pana la finala si aratau un joc teribil. In finala nu s-a inscris nici un eseu, punctele fiind aduse de transformerii Andrew Mehrtens si Joel Stransky. A fost prima finala de Cupa Mondiala care a intrat in prelungiri. Victoria Africii de Sud a fost adusa de un drop-goal al lui Joel Stransky cu 3 min inainte de finalul prelungirilor.
Echipa Africii de Sud ii avea in componenta pe langa capitanul Francois Pienaar, aripa Chester William si uvertura Joel Stransky pe Andre Joubert, Japie Mulder, Hennie Le Roux, Joost van der Westhuizen, Peter Os du Randt, Chris Rossouw sau Ruben Kruger.
Din echipa Noii Zeelande faceau partea capitanul Sean Fitzpatrick sau Josh Kronfeld.
Momentul in care trofeul i-a fost inmanat lui Francois Pienaar de catre presedintele Nelson Mandela imbracat cu un tricou galben-verde al springboks este unul dintre cele mai frumoase din istoria rugby-ului.
Nationala de rugby a Africii de Sud, numita si springboks sau bokke, a fost unul dintre liantii care a unit o tara dezbinata de regimul de apartheid. Pentru cine nu stie, nationala de rugby a Africii de Sud nu a putut participa la cupele Mondiale din 1997 si 1991 datorita boicotului anti-apartheid. Rugbyul a pansat niste rani vechi, cateva sute de ani de lupte coloniale. Traditional, rugby-ul era al omului alb, un joc pentru Afrikaner, iar majoritatea comunităţilor de culoare jucau fotbal.
Cupa mondială de rugby din 1995 a fost organizată în aceasta tara proaspat eliberata. Alegerea tarii pentru a gazdui Cupa Mondiala de Rugby a declansat un val urias de sprijin atat din partea comunitatii albe, cat din partea negrilor. Acesta a fost primul eveniment sportiv major care a avut loc in Africa de Sud, iar arhiepiscopul Desmond Tutu a poreclit natiunea sud-africana ca fiind " naţiunea-curcubeu", iar sloganul a fost ca Springboks au in spatele "o echipa, o singură ţară". Atat capitanul Francois Pienaar cat şi managerul Morne du Plessis au încercat să promoveze acest slogan.
Ideea lor a avut efectul de unire dorit atat intre spectatori dar si intre jucatori, in ciuda faptului ca pe teren s-a aflat un singur jucator de culoare, Chester Williams.
Meciul a fost unul foarte echilibrat desi toata lumea vedea Noua Zeelanda castigatoare, mai ales ca il avea in componenta pe Jonah Lomu, cea mai puternica aripa din lume. All Blacks invinsesera tot pana la finala si aratau un joc teribil. In finala nu s-a inscris nici un eseu, punctele fiind aduse de transformerii Andrew Mehrtens si Joel Stransky. A fost prima finala de Cupa Mondiala care a intrat in prelungiri. Victoria Africii de Sud a fost adusa de un drop-goal al lui Joel Stransky cu 3 min inainte de finalul prelungirilor.
Echipa Africii de Sud ii avea in componenta pe langa capitanul Francois Pienaar, aripa Chester William si uvertura Joel Stransky pe Andre Joubert, Japie Mulder, Hennie Le Roux, Joost van der Westhuizen, Peter Os du Randt, Chris Rossouw sau Ruben Kruger.
Din echipa Noii Zeelande faceau partea capitanul Sean Fitzpatrick sau Josh Kronfeld.
Momentul in care trofeul i-a fost inmanat lui Francois Pienaar de catre presedintele Nelson Mandela imbracat cu un tricou galben-verde al springboks este unul dintre cele mai frumoase din istoria rugby-ului.
duminică, 13 noiembrie 2011
Belgia-Romania sau cum ne prefacem ca reconstruim nationala
Nu stiu cum a fost ales ca adversar Belgia, dar mi se pare unul dintre cele mai bune exemple pe care Romania ar trebui sa le adopte pentru a reconstrui nationala de fotbal. Belgienii spre deosebire de noi nu si-au propus calificarea la fiecare turneu final, iar de aproximativ 5 ani promoveaza tineri in echipa nationala. Dintre acestia Felaini (Everton), Witsel (Benfica), Kompany (Manchester City) sunt jucatori care au ajuns titulari si au prins contracte bune la echipe mari din Europa.
Despre meci in sine nu am ce sa spun prea mult pentru ca noi nu am jucat mare lucru.
In prima repriza nu am reusit sa iesim din propria jumatate, ne-am lasat dominati, am pierdut baloane usor la mijloc. Varga si Lazar se pierdusera pe teren, iar Cocis a fost absent, ca de obicei. In aparare, Goian si Chiriches pareau ca s-au cunoscut la intrarea pe gazon, iar atacantii nu au primit baloane utile. Golurile au fost marcate de belgieni pe doua greseli ale romanilor, la primul, Goian pierzandu-l nepermis din marcaj pe van Buyten, iar la al doilea Cocis reusind sa inscrie, dar in proprie poarta, la centrarea lui van den Borre. Cred ca si la al doilea gol o parte din vina o are tot Goian care a fost depasit usor de belgian. Scorul pauzei putea fi 3-0 daca arbitrul nu anula eronat golul marcat de Axel Witsel.
In a doua repriza nationala Romaniei a mai incercat cate ceva, intrarea lui Torje si a lui Mazilu reusind sa revigoreze atacul apatic al lui Piturca. Golul Romaniei a fost opera cuplului Mazilu-Torje, in urma combinatiei acestora balonul ajungand la Daniel Niculae care a marcat cu un sut frumos de la 16 m.
Belgia putea sa refaca diferenta de doua goluri la bara lui Vertonghen. La faza imediat urmatoare Mazilu a ratat egalarea. Echipa lui Piturca a avut sansa de a obtine un egal, pe care eu il consider nemeritat, in min. 87, cand arbitrul a acordat penalti la o actiune frumoasa a aceluiasi Torje. Rat, a executat prea relaxat, sutand slab balonul fiind retinut de Gillet.
Belgia a inceput cu Gillet in poarta, van den Bore, Kompany, van Buyten, Vertonghen in aparare, Defour, Witsel mijlocasi defensivi, Fellaini, Chadli si Mertens mijlocasi ofensivi si Mirallas varf impins. Sistemul impus acum cativa ani in nationala Belgiei incepe sa dea roade, echipa are o posesie buna a balonului, dar utilizeaza bine si baloanele inalte, Felaini actionand de multe ori ca pivot. Au mai jucat Vossen, Nainggolan, Moussa Dembele si de Bruyne.
Romania a inceput cu un sistem 4-3-3 cu Tătăruşanu in poarta, Luchin, Chiricheş, Goian si Raţ in aparare, Cociş, Lazăr, Pintilii la mijloc, Varga mijlocas ofensiv, Bogdan Stancu si Daniel Niculae in atac. Au mai jucat Pleaşcă, Găman, Papp, Tănase si Torje.
Nu il inteleg pe Piturca. Incearca sa impuna un sistem 4-3-3 chiar daca acest sistem nu este adaptat nationalei Romaniei si lotului pe care il are la dispozitie. Cred ca mult mai potrivit un 4-4-2, pentru care ar avea si jucatori adecvati. Eu vad nationala jucand in linia de mijloc cu Lazar si Bourceanu ca mijlocasi defensivi si pe benzi cu Torje si Varga. Si in acest meci a fost evident ca Varga stie numai in banda. Solutii de rezerva pentru postul de mijlocas defensiv ar putea fi Alexa sau Ropotan, iar pentru benzi Sanmartean, Adrian Cristea si Tanase, ultimul numai cat il mai tine forma buna. In linia de atac cred ca Bogdan Stancu nu are ce sa caute in acest moment, avand in vedere ca nu reuseste sa se impuna la echipa de club. Un cuplu mult mai potrivit ar fi Mazilu-Daniel Niculae cu rezerve Marius Niculae, cu multe goluri marcate in acest campionat pentru Dinamo si Gigel Bucur, care are un sezon bun la Kuban.
In aparare sistemul de 4 fundasi in linie trebuie lucrat, jucatorii trebuie sa se cunoasca intre ei, iar schimbarea la fiecare meci a fundasilor centrali este o problema. De asemenea, cred ca nu ar mai trebui selectionat Rat, jucator care a inceput sa lustruiasca banca la Sahtior si care vine la nationala pentru a se relaxa. O solutie ar putea fi Latovlevic.
Jucatori ca Pintilii, Pleasca, Cocis sau Gaman nu au ce sa caute in echipa nationala. Referitor la Gaman nu vreau sa spun nimic, pentru ca il consider un jucator lipsit de caracter. Cocis este jucatorul care nu isi gaseste locul in echipa, pur si simplu nu s-a inventat un post pentru el in nationala Romaniei. Primii doi nu au valoare sa joace in nationala Romaniei,trebuie sa creasca si sa mai joace la echipele de club.
Avand in vedere ca nationala de tineret a Romaniei nu produce fotbalisti de valoare, o solutie ar fi organizarea de trialuri sau naturalizarea unor jucatori.
Singurul antrenor care a incercat sa organizeze trialuri la nationala Romaniei a fost Boloni. Cu ocazia acestor jocuri ar putea fi vazuta valoarea unor jucatori ca Pleasca sau Pintilii.
Jucatori ca Wesley sau Traore ar face bine atacului nationalei, Hugo Luz, de la FC Vaslui este un fost fundas stanga al nationalei de tineret a Portugaliei, ca sa nu mai vorbim despre strainii CFR-ului, iar naturalizarea lor ar aduce un echipei nationalei.
Piturca ar trebui sa lase la o parte interesele impresarilor fotbalului romanesc, fratii Becali, si sa faca o selectie corecta, bazata pe forma de moment a echipelor si a jucatorilor. Nu este normal ca jucatori ca Adrian Cristea, Marius Niculae, Danciulescu sau Alexa sa nu prinda macar cateva minute intr-un joc amical. De asemenea, pentru ca relatiile de joc sa se intareasca ar trebui facuta o echipa tip, cu Torje titular.
Piturca a reusit insa si lucruri bune la acest meci si anume neselectionerea Mutu, lasat sa se pregateasca la Cesena pentru Serie B, Tamas ostenit dupa meciurile cu sticlele de bere in barurile din Birmingham si superstarul Gheorghe Florescu, jucator care nu are echipa, in caz ca cineva a uitat de el.
Despre meci in sine nu am ce sa spun prea mult pentru ca noi nu am jucat mare lucru.
In prima repriza nu am reusit sa iesim din propria jumatate, ne-am lasat dominati, am pierdut baloane usor la mijloc. Varga si Lazar se pierdusera pe teren, iar Cocis a fost absent, ca de obicei. In aparare, Goian si Chiriches pareau ca s-au cunoscut la intrarea pe gazon, iar atacantii nu au primit baloane utile. Golurile au fost marcate de belgieni pe doua greseli ale romanilor, la primul, Goian pierzandu-l nepermis din marcaj pe van Buyten, iar la al doilea Cocis reusind sa inscrie, dar in proprie poarta, la centrarea lui van den Borre. Cred ca si la al doilea gol o parte din vina o are tot Goian care a fost depasit usor de belgian. Scorul pauzei putea fi 3-0 daca arbitrul nu anula eronat golul marcat de Axel Witsel.
In a doua repriza nationala Romaniei a mai incercat cate ceva, intrarea lui Torje si a lui Mazilu reusind sa revigoreze atacul apatic al lui Piturca. Golul Romaniei a fost opera cuplului Mazilu-Torje, in urma combinatiei acestora balonul ajungand la Daniel Niculae care a marcat cu un sut frumos de la 16 m.
Belgia putea sa refaca diferenta de doua goluri la bara lui Vertonghen. La faza imediat urmatoare Mazilu a ratat egalarea. Echipa lui Piturca a avut sansa de a obtine un egal, pe care eu il consider nemeritat, in min. 87, cand arbitrul a acordat penalti la o actiune frumoasa a aceluiasi Torje. Rat, a executat prea relaxat, sutand slab balonul fiind retinut de Gillet.
Belgia a inceput cu Gillet in poarta, van den Bore, Kompany, van Buyten, Vertonghen in aparare, Defour, Witsel mijlocasi defensivi, Fellaini, Chadli si Mertens mijlocasi ofensivi si Mirallas varf impins. Sistemul impus acum cativa ani in nationala Belgiei incepe sa dea roade, echipa are o posesie buna a balonului, dar utilizeaza bine si baloanele inalte, Felaini actionand de multe ori ca pivot. Au mai jucat Vossen, Nainggolan, Moussa Dembele si de Bruyne.
Romania a inceput cu un sistem 4-3-3 cu Tătăruşanu in poarta, Luchin, Chiricheş, Goian si Raţ in aparare, Cociş, Lazăr, Pintilii la mijloc, Varga mijlocas ofensiv, Bogdan Stancu si Daniel Niculae in atac. Au mai jucat Pleaşcă, Găman, Papp, Tănase si Torje.
Nu il inteleg pe Piturca. Incearca sa impuna un sistem 4-3-3 chiar daca acest sistem nu este adaptat nationalei Romaniei si lotului pe care il are la dispozitie. Cred ca mult mai potrivit un 4-4-2, pentru care ar avea si jucatori adecvati. Eu vad nationala jucand in linia de mijloc cu Lazar si Bourceanu ca mijlocasi defensivi si pe benzi cu Torje si Varga. Si in acest meci a fost evident ca Varga stie numai in banda. Solutii de rezerva pentru postul de mijlocas defensiv ar putea fi Alexa sau Ropotan, iar pentru benzi Sanmartean, Adrian Cristea si Tanase, ultimul numai cat il mai tine forma buna. In linia de atac cred ca Bogdan Stancu nu are ce sa caute in acest moment, avand in vedere ca nu reuseste sa se impuna la echipa de club. Un cuplu mult mai potrivit ar fi Mazilu-Daniel Niculae cu rezerve Marius Niculae, cu multe goluri marcate in acest campionat pentru Dinamo si Gigel Bucur, care are un sezon bun la Kuban.
In aparare sistemul de 4 fundasi in linie trebuie lucrat, jucatorii trebuie sa se cunoasca intre ei, iar schimbarea la fiecare meci a fundasilor centrali este o problema. De asemenea, cred ca nu ar mai trebui selectionat Rat, jucator care a inceput sa lustruiasca banca la Sahtior si care vine la nationala pentru a se relaxa. O solutie ar putea fi Latovlevic.
Jucatori ca Pintilii, Pleasca, Cocis sau Gaman nu au ce sa caute in echipa nationala. Referitor la Gaman nu vreau sa spun nimic, pentru ca il consider un jucator lipsit de caracter. Cocis este jucatorul care nu isi gaseste locul in echipa, pur si simplu nu s-a inventat un post pentru el in nationala Romaniei. Primii doi nu au valoare sa joace in nationala Romaniei,trebuie sa creasca si sa mai joace la echipele de club.
Avand in vedere ca nationala de tineret a Romaniei nu produce fotbalisti de valoare, o solutie ar fi organizarea de trialuri sau naturalizarea unor jucatori.
Singurul antrenor care a incercat sa organizeze trialuri la nationala Romaniei a fost Boloni. Cu ocazia acestor jocuri ar putea fi vazuta valoarea unor jucatori ca Pleasca sau Pintilii.
Jucatori ca Wesley sau Traore ar face bine atacului nationalei, Hugo Luz, de la FC Vaslui este un fost fundas stanga al nationalei de tineret a Portugaliei, ca sa nu mai vorbim despre strainii CFR-ului, iar naturalizarea lor ar aduce un echipei nationalei.
Piturca ar trebui sa lase la o parte interesele impresarilor fotbalului romanesc, fratii Becali, si sa faca o selectie corecta, bazata pe forma de moment a echipelor si a jucatorilor. Nu este normal ca jucatori ca Adrian Cristea, Marius Niculae, Danciulescu sau Alexa sa nu prinda macar cateva minute intr-un joc amical. De asemenea, pentru ca relatiile de joc sa se intareasca ar trebui facuta o echipa tip, cu Torje titular.
Piturca a reusit insa si lucruri bune la acest meci si anume neselectionerea Mutu, lasat sa se pregateasca la Cesena pentru Serie B, Tamas ostenit dupa meciurile cu sticlele de bere in barurile din Birmingham si superstarul Gheorghe Florescu, jucator care nu are echipa, in caz ca cineva a uitat de el.
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Rezultatele meciurilor de baraj pentru Campionatul European din 2012
Ma gandeam sa incep aceste randuri cu celebrul citat din clasicii fotbalului romanesc “din pacate numai ghinionul ne-a facut sa nu fim in locul Bosniei la baraj”.
Valoarea Romaniei este comparabila cu cea a Georgiei si putin peste Moldova, Luxembourg sau Feroe. Nu aveam ce sa cautam la baraj. Nu era firesc sa fim in locul unei echipe ca cea a Bosniei. La ei putem vorbi despre ghinion pentru ca au picat cu Portugalia.
Dintre cele 4 meciuri de baraj numai cel dintre Bosnia si Portugalia mai ofera ceva suspans, dupa 0-0 la Sarajevo. Echipa Bosniei, cu o aparare improvizata a reusit sa tina piept cu succes Portugaliei lui Ronaldo. Meciul a fost dominat de portughezi, care au avut ocazii bune de a marca prin Raul Meirelles si Cristiano Ronaldo, dar care puteau fi infranti in min. 80 la sutul lui Ibisevic care a trecut foarte putin peste poarta. Cred ca Bosnia poate pune probleme in Portugalia, mai ales pe contraatac, apararea lusitanilor fiind destul de fragila.
Cehia a invins pe teren propriu echipa Muntenegru cu 2-0. Pentru cine nu cunoaste, echipa Muntenegrului ii are in componenta pe Mirko Vucinic de la Juventus si pe Stefan Jovetic de la Fiorentina, alaturi, normal, de rapidistul Bozovic si ex-rapidistul Djalovic, ultimii doi rezerve in meciul de aseara. In prima repriza a fost o singura ocazie buna de gol, a muntenegrenilor, prin Vucinic care a reluat peste centrarea lui Pavicevic. Tot ex-iugoslavii au avut o ocazie buna in minutul 50, dar Damjanovic nu a fost in stare sa trimita in poarta din 6 m. Si cum ocaziile se rezbuna, cehii au marcat prima data prin Pilar, in minutul 65 cu un sut foarte frumos de la distanta si apoi prin Sivoc in minutul 90 cu o lovitura de cap. In ciuda scorului de 2-0 care ar putea sa ofere ceva sanse Muntenegrului, nu cred ca echipa are puterea sa intoarca scorul, mai ales ca Cehia este o echipa echilibrata, ce are in compenenta jucatori cu experienta care pot tine un rezultat.
Meciul dintre Turcia si Croatia s-a incheiat 3-0 pentru echpa lui Slaven Bilic, dupa un joc fara istoric. Croatii au inceput tare si au marcat in minutul 3 prin Ivica Olic. Au majorat apoi scorul in minutul 30 la golul lui Mario Mandzukic si au inchis partida in minutul 50 cu golul lui Corluka. Echipa lui Guus Hiddink, daca va mai ramane la carma Turciei, si-a arata limitele, lipsa de experienta europeana a multor jucatori fiind una dintre cauzele acestui esec. Echipa Croatiei continua sa produca rezultate bune, este foarte organizata si beneficiaza de jucatori ce evolueaza la echipe de top. Ce ma surprinde de fiecare data la aceasta echipa este rigurozitatea tactica, fata de sarbi de exemplu care sunt mai talentati dar mai dezorganizati.
In ultimul meci al serii, Estonia a fost adusa cu picioarele pe pamant de Irlanda lui Giovanni Trapattoni, care a predat la Tallin o lectie de fotbal. Estonienii, considerati marea surpriza a preliminariilor, au primit rapid gol de la Keith Andrews in min. 13 dupa o perioada de dominare a irlandezilor. In prima repriza elevii lui Tarmo Ruutli au incercat sa marcheze numai prin suturi de la distanta in special prin Vassiliev, dar Shay Given a retinut de fiecare data. Neputinta estoninilor s-a materializat si prin cartonasul rosu vazut in min. 35 de Stepanov. In a doua repriza Irlanda a marcat de trei ori prin Walters si Robbie Keane de doua ori ducand scorul la un 4-0 care nu poate, in mod normal, sa ridice vreun semn de intrebare privind calificarea. Estonia, care in opinia mea nu este o echipa asa de buna cum au aratat aceste preliminarii si-a aratat limitele. In fond aceasta echipa baltica a profitat de degringolada din fotbalul sarb, precum si de incidentele de la meciul Italia-Serbia in urma caruia sarbii au jucat cateva meciuri fara spectatori. Asa cum am spus si la inceput, avand in vedere ca suntem in grupa cu Estonia pentru mondialul din 2014 nu cred ca nationala Romaniei este in stare sa invinga o echipa de tipul Estoniei. Ne ramane sa urmarim meciurile retur din barajul pentru europeanul din 2012 si sa speram ca nea Piti va revigora echipa nationala a Romaniei pentru calificarile pentru mondialul din 2014.
Valoarea Romaniei este comparabila cu cea a Georgiei si putin peste Moldova, Luxembourg sau Feroe. Nu aveam ce sa cautam la baraj. Nu era firesc sa fim in locul unei echipe ca cea a Bosniei. La ei putem vorbi despre ghinion pentru ca au picat cu Portugalia.
Dintre cele 4 meciuri de baraj numai cel dintre Bosnia si Portugalia mai ofera ceva suspans, dupa 0-0 la Sarajevo. Echipa Bosniei, cu o aparare improvizata a reusit sa tina piept cu succes Portugaliei lui Ronaldo. Meciul a fost dominat de portughezi, care au avut ocazii bune de a marca prin Raul Meirelles si Cristiano Ronaldo, dar care puteau fi infranti in min. 80 la sutul lui Ibisevic care a trecut foarte putin peste poarta. Cred ca Bosnia poate pune probleme in Portugalia, mai ales pe contraatac, apararea lusitanilor fiind destul de fragila.
Cehia a invins pe teren propriu echipa Muntenegru cu 2-0. Pentru cine nu cunoaste, echipa Muntenegrului ii are in componenta pe Mirko Vucinic de la Juventus si pe Stefan Jovetic de la Fiorentina, alaturi, normal, de rapidistul Bozovic si ex-rapidistul Djalovic, ultimii doi rezerve in meciul de aseara. In prima repriza a fost o singura ocazie buna de gol, a muntenegrenilor, prin Vucinic care a reluat peste centrarea lui Pavicevic. Tot ex-iugoslavii au avut o ocazie buna in minutul 50, dar Damjanovic nu a fost in stare sa trimita in poarta din 6 m. Si cum ocaziile se rezbuna, cehii au marcat prima data prin Pilar, in minutul 65 cu un sut foarte frumos de la distanta si apoi prin Sivoc in minutul 90 cu o lovitura de cap. In ciuda scorului de 2-0 care ar putea sa ofere ceva sanse Muntenegrului, nu cred ca echipa are puterea sa intoarca scorul, mai ales ca Cehia este o echipa echilibrata, ce are in compenenta jucatori cu experienta care pot tine un rezultat.
Meciul dintre Turcia si Croatia s-a incheiat 3-0 pentru echpa lui Slaven Bilic, dupa un joc fara istoric. Croatii au inceput tare si au marcat in minutul 3 prin Ivica Olic. Au majorat apoi scorul in minutul 30 la golul lui Mario Mandzukic si au inchis partida in minutul 50 cu golul lui Corluka. Echipa lui Guus Hiddink, daca va mai ramane la carma Turciei, si-a arata limitele, lipsa de experienta europeana a multor jucatori fiind una dintre cauzele acestui esec. Echipa Croatiei continua sa produca rezultate bune, este foarte organizata si beneficiaza de jucatori ce evolueaza la echipe de top. Ce ma surprinde de fiecare data la aceasta echipa este rigurozitatea tactica, fata de sarbi de exemplu care sunt mai talentati dar mai dezorganizati.
In ultimul meci al serii, Estonia a fost adusa cu picioarele pe pamant de Irlanda lui Giovanni Trapattoni, care a predat la Tallin o lectie de fotbal. Estonienii, considerati marea surpriza a preliminariilor, au primit rapid gol de la Keith Andrews in min. 13 dupa o perioada de dominare a irlandezilor. In prima repriza elevii lui Tarmo Ruutli au incercat sa marcheze numai prin suturi de la distanta in special prin Vassiliev, dar Shay Given a retinut de fiecare data. Neputinta estoninilor s-a materializat si prin cartonasul rosu vazut in min. 35 de Stepanov. In a doua repriza Irlanda a marcat de trei ori prin Walters si Robbie Keane de doua ori ducand scorul la un 4-0 care nu poate, in mod normal, sa ridice vreun semn de intrebare privind calificarea. Estonia, care in opinia mea nu este o echipa asa de buna cum au aratat aceste preliminarii si-a aratat limitele. In fond aceasta echipa baltica a profitat de degringolada din fotbalul sarb, precum si de incidentele de la meciul Italia-Serbia in urma caruia sarbii au jucat cateva meciuri fara spectatori. Asa cum am spus si la inceput, avand in vedere ca suntem in grupa cu Estonia pentru mondialul din 2014 nu cred ca nationala Romaniei este in stare sa invinga o echipa de tipul Estoniei. Ne ramane sa urmarim meciurile retur din barajul pentru europeanul din 2012 si sa speram ca nea Piti va revigora echipa nationala a Romaniei pentru calificarile pentru mondialul din 2014.
marți, 1 noiembrie 2011
Juventus a implinit 114 ani
La multi ani si multe succese Juventus.
In data de 01.11.2011 s-au implinit 114 ani de la infiintarea clubului Juventus Torino. Se intampla in 1897 cand un grup de tineri studenti condusi de Eugenio Canfari, care a fost si primul presedinte, au pus bazele lui Juventus Football Club S.p.A., cunoscut ca Juventus. Primul titlu a venit in anul 1906. Din aceasta perioada provin si culorile actuale ale echipei, alb si negru.
Momentul de cotitura in istoria lui Juve a fost preluarea echipei de catre familia Agnelli, in 1923 si constructia unui nou stadion. In anul 1930, echipa devine primul club profesionist al Italiei, iar intre intre 1931 si 1935 castiga patru titluri consecutive.
Dupa al doilea razboi mondial, sub conducerea lui Gianni Agneli, echipa a mai castigat doua titluri in anii 1950 si 1952. Juventus, cu tripleta teribila Boniperti-Omar Sivori-John Charles a castigat trei titluri in anii 1958, 1960 si 1961, fiind primul club italian care a castigat 10 titluri de campion. Titlul din 1967 a fost urmat de alte doua in anul 1972 si 1973, cu Bettega si Causio in echipa. In anii 1975, 1977 si 1978 au mai fost castigate 3 titluri, cel mai important jucator al echipei fiind Gaetano Scirea. Dupa titlurile obtinute in anii 1981, 1982, 1984 (cu Michel Platini si Zbigniew "Zib" Boniek in echipa) si 1986 (cu Michel Platini in echipa), a fost o perioada de seceta de 9 ani, pana in 1995, cand, sub conducerea lui Marcello Lippi, a fost castigat un nou titlu, cu o echipa din care faceau parte, Ciro Ferrara, Roberto Baggio, Gianluca Vialli si tanarul pe atunci Alessandro Del Piero. In anii 1997 si 1998 au mai fost castigate doua titluri. Tot sub conducerea lui Lippi, dar cu o echipa schimbata, din care faceau parte acum Gianluigi Buffon, David Trezeguet, Pavel Nedved si Lilian Thuram, Juve a mai castigat doua titluri in anii 2002 si 2003. A venit apoi la conducerea echipei Fabio Capello dar, titlurile castigate in anii 2006 si 2007 au fost anulate pentru scandalul Calciopoli in urma caruia Juve a fost retrograta in Serie B. Pana la aceasta retrogradare Juventus nu retrogradase niciodata.
In istoria sa de 114 ani Juventus a castigat 9 Cupe ale Italiei, 4 Supercupe ale Italiei, 2 Cupe ale Campionilor, 3 Cupe UEFA, 1 Cupa a Cupelor (trofeu desfiintat acum), 1 Cupa Intertoto si 3 Supercupe ale Europei.
In anul 2011 antrenor al echipei a fost numit Antonio Conte, fost capitan al echipei, echipa s-a mutat pe noul stadion inaugurat in data de 8 September 2011 cu un meci impotriva lui Notts County (echipa de la care au fost inspirate culorile alb-negru in anul 1906, iar presedintele Andrea Agnelli, al patrulea membru al familiei Agnelli care conduce echipa, dupa tatal sau Umberto, bunicul sau Edoardo si unchiul sau Gianni a anuntat ca obiectivul ehipei este din nou castigarea titlului de campion al Italiei.
Juventus este cea mai iubita echipa din Italia cu peste 12 mil de fani si in lume cu peste 180 mil de suporteri.
Cele mai mari rivalitati in campionat sunt cu concitadina AC Torino, inceputa in 1906, AC, desprinzandu-se de Juventus si cu Internationale Milano, rivalitate accentuata in urma scandalului Calciopoli, titlurile castigate pe teren de Juventus in anii 2006 si 2007, ajungand la masa verde in palmersul lui Inter. Inter a asteptat timp de 17 ani, din 1989 castigarea unui titlu. Ca un fan al lui Juventus care sunt dintotdeauna, imi doresc sa mai treaca inca 20 pana cand Inter va mai castiga un trofeu.
Alessandro Del Piero detine recordul de prezente in tricoul echipei si recorul de goluri marcate pentru Juve.
Juventus este cunoscuta in intrega lume ca fiind echipa bianconera, dupa culorile tricourilor, sau batrana doamna, asa cum ii sta bine unei echipe care a implinit 114 ani (cu 11 mai mult decat Inter, cu 3 mai mult decat Milan.
Forza Juve
In data de 01.11.2011 s-au implinit 114 ani de la infiintarea clubului Juventus Torino. Se intampla in 1897 cand un grup de tineri studenti condusi de Eugenio Canfari, care a fost si primul presedinte, au pus bazele lui Juventus Football Club S.p.A., cunoscut ca Juventus. Primul titlu a venit in anul 1906. Din aceasta perioada provin si culorile actuale ale echipei, alb si negru.
Momentul de cotitura in istoria lui Juve a fost preluarea echipei de catre familia Agnelli, in 1923 si constructia unui nou stadion. In anul 1930, echipa devine primul club profesionist al Italiei, iar intre intre 1931 si 1935 castiga patru titluri consecutive.
Dupa al doilea razboi mondial, sub conducerea lui Gianni Agneli, echipa a mai castigat doua titluri in anii 1950 si 1952. Juventus, cu tripleta teribila Boniperti-Omar Sivori-John Charles a castigat trei titluri in anii 1958, 1960 si 1961, fiind primul club italian care a castigat 10 titluri de campion. Titlul din 1967 a fost urmat de alte doua in anul 1972 si 1973, cu Bettega si Causio in echipa. In anii 1975, 1977 si 1978 au mai fost castigate 3 titluri, cel mai important jucator al echipei fiind Gaetano Scirea. Dupa titlurile obtinute in anii 1981, 1982, 1984 (cu Michel Platini si Zbigniew "Zib" Boniek in echipa) si 1986 (cu Michel Platini in echipa), a fost o perioada de seceta de 9 ani, pana in 1995, cand, sub conducerea lui Marcello Lippi, a fost castigat un nou titlu, cu o echipa din care faceau parte, Ciro Ferrara, Roberto Baggio, Gianluca Vialli si tanarul pe atunci Alessandro Del Piero. In anii 1997 si 1998 au mai fost castigate doua titluri. Tot sub conducerea lui Lippi, dar cu o echipa schimbata, din care faceau parte acum Gianluigi Buffon, David Trezeguet, Pavel Nedved si Lilian Thuram, Juve a mai castigat doua titluri in anii 2002 si 2003. A venit apoi la conducerea echipei Fabio Capello dar, titlurile castigate in anii 2006 si 2007 au fost anulate pentru scandalul Calciopoli in urma caruia Juve a fost retrograta in Serie B. Pana la aceasta retrogradare Juventus nu retrogradase niciodata.
In istoria sa de 114 ani Juventus a castigat 9 Cupe ale Italiei, 4 Supercupe ale Italiei, 2 Cupe ale Campionilor, 3 Cupe UEFA, 1 Cupa a Cupelor (trofeu desfiintat acum), 1 Cupa Intertoto si 3 Supercupe ale Europei.
In anul 2011 antrenor al echipei a fost numit Antonio Conte, fost capitan al echipei, echipa s-a mutat pe noul stadion inaugurat in data de 8 September 2011 cu un meci impotriva lui Notts County (echipa de la care au fost inspirate culorile alb-negru in anul 1906, iar presedintele Andrea Agnelli, al patrulea membru al familiei Agnelli care conduce echipa, dupa tatal sau Umberto, bunicul sau Edoardo si unchiul sau Gianni a anuntat ca obiectivul ehipei este din nou castigarea titlului de campion al Italiei.
Juventus este cea mai iubita echipa din Italia cu peste 12 mil de fani si in lume cu peste 180 mil de suporteri.
Cele mai mari rivalitati in campionat sunt cu concitadina AC Torino, inceputa in 1906, AC, desprinzandu-se de Juventus si cu Internationale Milano, rivalitate accentuata in urma scandalului Calciopoli, titlurile castigate pe teren de Juventus in anii 2006 si 2007, ajungand la masa verde in palmersul lui Inter. Inter a asteptat timp de 17 ani, din 1989 castigarea unui titlu. Ca un fan al lui Juventus care sunt dintotdeauna, imi doresc sa mai treaca inca 20 pana cand Inter va mai castiga un trofeu.
Alessandro Del Piero detine recordul de prezente in tricoul echipei si recorul de goluri marcate pentru Juve.
Juventus este cunoscuta in intrega lume ca fiind echipa bianconera, dupa culorile tricourilor, sau batrana doamna, asa cum ii sta bine unei echipe care a implinit 114 ani (cu 11 mai mult decat Inter, cu 3 mai mult decat Milan.
Forza Juve
duminică, 30 octombrie 2011
Incidentele de la meciul Petrolul - Steaua
Acum ceva timp ma uitam la meciul de inaugurare a stadionului “Ilie Oana” si admiram frumoasa galerie a Petrolului, imbracata in albastru si galben, care venise sa ii aplaude pe Bastina, Adi Toader sau Grama. Comentatorul acelui meci afirma ca publicul ploiestean are o foame mare de fotbal de prima liga.
Ma uitam la televizor la incidentele de aseara de la meciul Petrolul – Steaua si nu imi venea sa cred ca asa ceva este posibil. Un individ sa patrunda pe teren si sa loveasca intentionat un jucator advers (Galamaz) apoi sa alerge catre altii, sa incerce sa ii loveasca si pe acestia, fiind oprit in prima faza nu de catre firma de paza sau jandarmi, ci de catre jucatorii echipei adverse. Dupa acest prim incident, o petarda aruncata din tribuna i-a provocat arsuri portarului echipei adverse (Tatarusanu). In fotbalul romanesc nu am mai vazut asa ceva niciodata.
Eu consider ca principalii vinovati sunt organizatorii care ar fi trebuit sa cunoasca elementele recalcitrante din propria galerie. Acestia ar fi trebuit supraveghiati continuu. In Anglia, fiecare sector de galerie are stewarzii sai. La patrunderea unui individ pe teren, unul sau mai multi stewarzi alearga dupa acesta si avertizeaza jucatorii de pericolele la care sunt expusi. La primul semnal al stewarzilor despre orice incident pe teren sunt chemati politistii. La Ploiesti bodyguarzii firmei de paza aproape ca se aparau de individ si nu exista un dispozitiv corespunzator de jandarmi.
O alta vina importanta apartine arbitrului, care dupa lovirea lui Galamaz, nu a oprit meciul, invitand jucatorii la vestiare si solicitand evacuarea acelui sector al stadionului. Au mai fost cazuri in care grupuri de spectatori au fost evacuate pentru mai putin decat atat.
Consider ca vinovat este si observatorul de meci, care, daca a vazut ca arbitrul este prea bland, nu a intervenit prin a-l atentiona pe acesta ca nu a luat masurile corespunzatoare.
O vina indirecta are si jandarmeria care a acceptat ca securitatea in stadion sa fie asigurata de firme de paza, multe dintre ele nepregatite, fara un antrenament corespunzator. Nu este normal ca firma de paza sa fie schimbata oricand are chef un patron.
Din pacate, indifent de sanctiuni, desfasurare in alta locatie sau cu tribunele goale a partidelor, dupa acest incident provocat de un individ frustrat, vor avea de suferit adevaratii suporteri ai Petrolului, oamenii care merg la meci pentru a-si vedea echipa favorita. Liga Profesionista de Fotbal ar trebui sa identifice o modalitate de sanctionare a clubului, astfel incat incidentele de acest fel sa nu afecteze fanii adevarati. Interzicerea firmei de paza care a asigurat securitatea la meci precum si stabilirea unor criterii stricte de alegere a acestor firme, impunerea jandarmilor cu toata asa zisa duritate a acestora, desemnarea in cadrul fiecarui club a unor persoane responsabile de securitate si sanctionarea dura a acestora, impunerea unui control strict la intrarea pe stadion inclusiv identificarea pe baza de act de identitate, supravegherea prin intermediul camerelor video a fiecarui sector de tribuna si interventia imediata la aparitia oricarui mic incident ar putea fi cateva masuri.
Acel individ pe care nu il consider nici pe departe a fi suporter al Petrolului ar trebui inchis pentru o lunga perioada de timp impreuna cu ceilalti care l-au ajutat sa comita o asemenea fapta si ar trebui sa ii fie interzis accesul pe orice teren de fotbal.
Sper ca dupa acest incident care vine dupa multe altele, Liga sa ia masuri mult mai dure impotriva celor vinovati si sa isi idea seama ca jocurile fara spectatori sau la distanta de propriul oras nu rezolva principala cauza a incidentelor si anume acesti indivizi frustrati si periculosi carora trebuie sa le fie interzis accesul pe stadion. Astfel de persoane mai exista si in alte galerii, vezi cazul “celebrului” Mihnea Ionescu, lider al galeriei lui Dinamo, care acum ceva timp spunea prin intermediul unui post TV ca atunci cand identifica un fan al Stelei pe strada, instiga propriul caine sa il atace pe acesta. Rivalitatea uneori inexistenta intre cluburi nu ar trebui promovata cu atata insistenta prin intermediul mass-media. Imi aduc aminte de un slogan de promovare a meciului Poli-UTA utilizat cu ceva timp in urma, “razboi etern”.
Nu trebuie sa consideram ca toti suporterii unei echipe sunt precum cei care au provocat incidentele de aseara, asa cum vroia sa ne faca sa credem patronul Astrei (echipa rivala a Petrolului din Ploiesti). Fiecare echipa are fanii sai adevarati, care iubesc acea echipa de mult timp si care nu ar proceda niciodata in asa fel, indiferent de scor sau de evolutia propriei echipe. Probabil acest Ioan Nicolae nu stie acest lucru, avand in vedere ca Astra nu prea are spectatori la meciuri, el insusi dorind mutarea echipei la Giurgiu.
Ma uitam la televizor la incidentele de aseara de la meciul Petrolul – Steaua si nu imi venea sa cred ca asa ceva este posibil. Un individ sa patrunda pe teren si sa loveasca intentionat un jucator advers (Galamaz) apoi sa alerge catre altii, sa incerce sa ii loveasca si pe acestia, fiind oprit in prima faza nu de catre firma de paza sau jandarmi, ci de catre jucatorii echipei adverse. Dupa acest prim incident, o petarda aruncata din tribuna i-a provocat arsuri portarului echipei adverse (Tatarusanu). In fotbalul romanesc nu am mai vazut asa ceva niciodata.
Eu consider ca principalii vinovati sunt organizatorii care ar fi trebuit sa cunoasca elementele recalcitrante din propria galerie. Acestia ar fi trebuit supraveghiati continuu. In Anglia, fiecare sector de galerie are stewarzii sai. La patrunderea unui individ pe teren, unul sau mai multi stewarzi alearga dupa acesta si avertizeaza jucatorii de pericolele la care sunt expusi. La primul semnal al stewarzilor despre orice incident pe teren sunt chemati politistii. La Ploiesti bodyguarzii firmei de paza aproape ca se aparau de individ si nu exista un dispozitiv corespunzator de jandarmi.
O alta vina importanta apartine arbitrului, care dupa lovirea lui Galamaz, nu a oprit meciul, invitand jucatorii la vestiare si solicitand evacuarea acelui sector al stadionului. Au mai fost cazuri in care grupuri de spectatori au fost evacuate pentru mai putin decat atat.
Consider ca vinovat este si observatorul de meci, care, daca a vazut ca arbitrul este prea bland, nu a intervenit prin a-l atentiona pe acesta ca nu a luat masurile corespunzatoare.
O vina indirecta are si jandarmeria care a acceptat ca securitatea in stadion sa fie asigurata de firme de paza, multe dintre ele nepregatite, fara un antrenament corespunzator. Nu este normal ca firma de paza sa fie schimbata oricand are chef un patron.
Din pacate, indifent de sanctiuni, desfasurare in alta locatie sau cu tribunele goale a partidelor, dupa acest incident provocat de un individ frustrat, vor avea de suferit adevaratii suporteri ai Petrolului, oamenii care merg la meci pentru a-si vedea echipa favorita. Liga Profesionista de Fotbal ar trebui sa identifice o modalitate de sanctionare a clubului, astfel incat incidentele de acest fel sa nu afecteze fanii adevarati. Interzicerea firmei de paza care a asigurat securitatea la meci precum si stabilirea unor criterii stricte de alegere a acestor firme, impunerea jandarmilor cu toata asa zisa duritate a acestora, desemnarea in cadrul fiecarui club a unor persoane responsabile de securitate si sanctionarea dura a acestora, impunerea unui control strict la intrarea pe stadion inclusiv identificarea pe baza de act de identitate, supravegherea prin intermediul camerelor video a fiecarui sector de tribuna si interventia imediata la aparitia oricarui mic incident ar putea fi cateva masuri.
Acel individ pe care nu il consider nici pe departe a fi suporter al Petrolului ar trebui inchis pentru o lunga perioada de timp impreuna cu ceilalti care l-au ajutat sa comita o asemenea fapta si ar trebui sa ii fie interzis accesul pe orice teren de fotbal.
Sper ca dupa acest incident care vine dupa multe altele, Liga sa ia masuri mult mai dure impotriva celor vinovati si sa isi idea seama ca jocurile fara spectatori sau la distanta de propriul oras nu rezolva principala cauza a incidentelor si anume acesti indivizi frustrati si periculosi carora trebuie sa le fie interzis accesul pe stadion. Astfel de persoane mai exista si in alte galerii, vezi cazul “celebrului” Mihnea Ionescu, lider al galeriei lui Dinamo, care acum ceva timp spunea prin intermediul unui post TV ca atunci cand identifica un fan al Stelei pe strada, instiga propriul caine sa il atace pe acesta. Rivalitatea uneori inexistenta intre cluburi nu ar trebui promovata cu atata insistenta prin intermediul mass-media. Imi aduc aminte de un slogan de promovare a meciului Poli-UTA utilizat cu ceva timp in urma, “razboi etern”.
Nu trebuie sa consideram ca toti suporterii unei echipe sunt precum cei care au provocat incidentele de aseara, asa cum vroia sa ne faca sa credem patronul Astrei (echipa rivala a Petrolului din Ploiesti). Fiecare echipa are fanii sai adevarati, care iubesc acea echipa de mult timp si care nu ar proceda niciodata in asa fel, indiferent de scor sau de evolutia propriei echipe. Probabil acest Ioan Nicolae nu stie acest lucru, avand in vedere ca Astra nu prea are spectatori la meciuri, el insusi dorind mutarea echipei la Giurgiu.
duminică, 23 octombrie 2011
Finala Cupei Mondiala la Rugby editia 2011
Noua Zeelanda a castigat Cupa Mondiala la rugby editia 2011 cu o victorie 8-7 in fata Frantei. Este o victorie muncita din greu de catre all blacks, in care au intalnit o echipa puternica a “cocosilor galici” care insa nu si-a modificat stilul de joc, marcat pe profit din greseala adversarului si nu pe joc ofensiv asa cum ne obisnuisera in anii trecuti francezii.
Antrenorul Noii Zeelande, Graham Henry a inceput cu Woodcock, Mealamu si Franks in linia intai, Thorn si Whitelock in linia a doua, Kaino si McCaw in linia a treia, Weepu mijlocas la gramada si Cruden uvertura, Nonu si Smith centrii, Kahui si Jane aripi si Dagg fundasi.
Antrenorul francez Marc Livremont a inceput cu Poux, Servat si Mas in linia intai, Pape si Nallet linia a doua, Dusautoir, Bonnaire si Harinordoquy linia a treia, Yachvili mijlocas la gramada, Parra uvertura, Mermoz si Rougerie centrii, Pallison si Clerc aripi si Medard fundas.
Meciul in sine nu a fost unul spectaculos, asa cum ii sta bine unei finale, dar a fost un meci de rugby adevarat, de mare incrancenare.
Finala a inceput cu atacul periculos al Frantei, dar Parrisson a tinut balonul jos in 22- ul neo-zeelandez. Pe atacul urmator francezii au comis un ofsaid si au oferit ocazia unei lovituri de pedeapsa pentru Piri Weepu, care insa a ratat.
Primul eseu al finalei a fost marcat de neo-zeelandezi, in minutul 11. A fost o margine cu repunere neo-zeelandeza in 22-ul francez, Kevin Mealamu a repus, Thorn a voleibalat pana la Tony Woodcock care a profitat de o gaura in apararea franceza si a marcat. Transformarea a fost ratata de Piri Weepu. Piri Weepu a ratat toate cele 3 ocazii de transformare pe care le-a avut in acest meci.
Pana la sfarsitul primei reprize all blacks au atacat puternic, intre minutele 18 si 28 acestia aflandu-se 99% din timp in terenul europenilor, dar Piri Weepu a mai ratat o lovitura de pedeapsa.
In minutul 35 insa francezii au avut ocazia unui drop-goal prin Trinh-Duc, cel care l-a inlocuit pe Parra accidentat, dar acesta a ratat si astfel scorul pauzei a fost 5-0 pentru neo-zeelandezi.
A doua repriza a debutat cu atacuri in forta ale francezilor, care au avut ocazia unei prime lovituri de pedeapsa prin Yachvili, la un balon jos de Richie McCaw. Lovitura a fost ratata insa si scorul a ramas 5-0.
In minutul 45 la o greseala o francezilor care nu au eliberat zona placajului nou intratul Stephen Donald a reusit transformarea si a adus scorul la 8-0 pentru all-blacks. Donald, a patra uvertura in lotul neo-zeelandez, este primul jucator care a debutat intr-o finala de cupa mondiala, el inlocuindu-l pe Cruden
Imediat francezii au profitat, asa cum au facut si in semifinala cu tara Galilor, de o greseala a lui M’a Nonu si a lui Piri Weepu si au marcat un eseu intre bete prin capitanul Dussotoir.
In minutul 65 francezii au avut singura ocazie de a trece in avantaj, dar Thrin Duc a ratat o lovitura de penalitate de la 40 m dupa o greseala in gramada a neo-zeelandezilor.
Dupa minutul 70 francezii au primit exact ceea au practicat in semifinala cu Tara Galilor, un antijoc total al neo-zeelandezilor cu baloane blocate minute bune in mol-uri si gramezi spontane si cu suturi lungi trimise in margine de catre all-blacks. Frustrarea mare l-a facut pe capitanul francez Dussotoiar sa il calce in gramada pe Richie McCaw lucru nevazut de arbitru. Cu exceptia acestui gest, meciul a fost unul de o mare sportivitate, asa cum ii sta bine acestui sport jucat de gentlemen. In minutul 11 la o accidentare a unui jucator francez in 22-ul all-blacks acesta primea ingrijiri medicale pe teren, fara intreruperea partidei desi actiunea de joc se desfasura in preajma sa. Un astfel de lucru este imposibil in fotbalul actual de exemplu.
Fluierul final a adus dupa 24 de ani trofeul in Noua Zeelanda. Tara cu 4 mil de locuitori in care sportul national este rugby-ul a meritat, din punctul meu de vedere acest trofeu, castigand toate meciurile si trecand peste accidentarea vedetei Dan Carter. Chiar daca in acest meci nu au mai reusit un joc spectaculos, elevii lui Graham Henry, omul care conduce echipa din 2004, au reusit sa castige trofeul Webb Ellis. De partea cealalta, francezilor le ramane satisfactia ca au ajuns in finala, dar spun eu rautacios, bine ca au pierdut-o. Nu mi se parea normal ca o echipa cu un joc ca al Frantei care a castigat nemeritata semifinala cu Tara Galilor, bazat pe greseala adversarului, sa castige acest trofeu.
Pana la Cupa Mondiala urmatoare, care se va desfasura in Anglia si Tara Galilor ultimul nume inscris pe trofeul Webb Ellis este Noua Zeelanda.
Antrenorul Noii Zeelande, Graham Henry a inceput cu Woodcock, Mealamu si Franks in linia intai, Thorn si Whitelock in linia a doua, Kaino si McCaw in linia a treia, Weepu mijlocas la gramada si Cruden uvertura, Nonu si Smith centrii, Kahui si Jane aripi si Dagg fundasi.
Antrenorul francez Marc Livremont a inceput cu Poux, Servat si Mas in linia intai, Pape si Nallet linia a doua, Dusautoir, Bonnaire si Harinordoquy linia a treia, Yachvili mijlocas la gramada, Parra uvertura, Mermoz si Rougerie centrii, Pallison si Clerc aripi si Medard fundas.
Meciul in sine nu a fost unul spectaculos, asa cum ii sta bine unei finale, dar a fost un meci de rugby adevarat, de mare incrancenare.
Finala a inceput cu atacul periculos al Frantei, dar Parrisson a tinut balonul jos in 22- ul neo-zeelandez. Pe atacul urmator francezii au comis un ofsaid si au oferit ocazia unei lovituri de pedeapsa pentru Piri Weepu, care insa a ratat.
Primul eseu al finalei a fost marcat de neo-zeelandezi, in minutul 11. A fost o margine cu repunere neo-zeelandeza in 22-ul francez, Kevin Mealamu a repus, Thorn a voleibalat pana la Tony Woodcock care a profitat de o gaura in apararea franceza si a marcat. Transformarea a fost ratata de Piri Weepu. Piri Weepu a ratat toate cele 3 ocazii de transformare pe care le-a avut in acest meci.
Pana la sfarsitul primei reprize all blacks au atacat puternic, intre minutele 18 si 28 acestia aflandu-se 99% din timp in terenul europenilor, dar Piri Weepu a mai ratat o lovitura de pedeapsa.
In minutul 35 insa francezii au avut ocazia unui drop-goal prin Trinh-Duc, cel care l-a inlocuit pe Parra accidentat, dar acesta a ratat si astfel scorul pauzei a fost 5-0 pentru neo-zeelandezi.
A doua repriza a debutat cu atacuri in forta ale francezilor, care au avut ocazia unei prime lovituri de pedeapsa prin Yachvili, la un balon jos de Richie McCaw. Lovitura a fost ratata insa si scorul a ramas 5-0.
In minutul 45 la o greseala o francezilor care nu au eliberat zona placajului nou intratul Stephen Donald a reusit transformarea si a adus scorul la 8-0 pentru all-blacks. Donald, a patra uvertura in lotul neo-zeelandez, este primul jucator care a debutat intr-o finala de cupa mondiala, el inlocuindu-l pe Cruden
Imediat francezii au profitat, asa cum au facut si in semifinala cu tara Galilor, de o greseala a lui M’a Nonu si a lui Piri Weepu si au marcat un eseu intre bete prin capitanul Dussotoir.
In minutul 65 francezii au avut singura ocazie de a trece in avantaj, dar Thrin Duc a ratat o lovitura de penalitate de la 40 m dupa o greseala in gramada a neo-zeelandezilor.
Dupa minutul 70 francezii au primit exact ceea au practicat in semifinala cu Tara Galilor, un antijoc total al neo-zeelandezilor cu baloane blocate minute bune in mol-uri si gramezi spontane si cu suturi lungi trimise in margine de catre all-blacks. Frustrarea mare l-a facut pe capitanul francez Dussotoiar sa il calce in gramada pe Richie McCaw lucru nevazut de arbitru. Cu exceptia acestui gest, meciul a fost unul de o mare sportivitate, asa cum ii sta bine acestui sport jucat de gentlemen. In minutul 11 la o accidentare a unui jucator francez in 22-ul all-blacks acesta primea ingrijiri medicale pe teren, fara intreruperea partidei desi actiunea de joc se desfasura in preajma sa. Un astfel de lucru este imposibil in fotbalul actual de exemplu.
Fluierul final a adus dupa 24 de ani trofeul in Noua Zeelanda. Tara cu 4 mil de locuitori in care sportul national este rugby-ul a meritat, din punctul meu de vedere acest trofeu, castigand toate meciurile si trecand peste accidentarea vedetei Dan Carter. Chiar daca in acest meci nu au mai reusit un joc spectaculos, elevii lui Graham Henry, omul care conduce echipa din 2004, au reusit sa castige trofeul Webb Ellis. De partea cealalta, francezilor le ramane satisfactia ca au ajuns in finala, dar spun eu rautacios, bine ca au pierdut-o. Nu mi se parea normal ca o echipa cu un joc ca al Frantei care a castigat nemeritata semifinala cu Tara Galilor, bazat pe greseala adversarului, sa castige acest trofeu.
Pana la Cupa Mondiala urmatoare, care se va desfasura in Anglia si Tara Galilor ultimul nume inscris pe trofeul Webb Ellis este Noua Zeelanda.
duminică, 16 octombrie 2011
A doua semifinala a Cupei Mondiale de Rugby editia 2011
Meciul Noua Zeelanda-Australia, pe care toti il vedeau ca finala competitiei, s-a desfasurat in semifinale, datorita infrangerii Australiei in fata Irlandei in grupe.
A fost un meci dezechilibrat, in care australienii au fost depasiti la toate capitolele de o echipa a Noii Zeelande care este o “Barcelona” a rugby-ului in acest moment. All-blacks joaca frumos si inving fara emotii orice adversar.
Meciul a inceput cu o dominare totala a neo-zeelandezilor, in primele 10 min australienii nereusind sa ajunga in 22-ul advers. Firesc, eseul a venit rapid, in minutul 5 centrul M’a Nono reusind sa concretizeze atacurile sustinute ale neo-zeelandezilor. Piri Weepu nu a reusit sa transforme eseul. In minutul 10 acelasi Piri Weepu, mijlocasul la gramada all-blacks a reusit sa transforme o lovitura de pedeapsa si scorul a devenit 8-0.
Australienii au raspuns rapid, in minutul 15, prin lovitura de pedeapsa transformata de James O’Connor la o actiune superba a singurului jucator “wallabies” care s-a ridicat la nivelul partidei, Digby Ioane.
Au venit apoi greselile repetate ale mijlocasului la deschidere australian, Quade Coope una dintre acestea penalizata de drop-goal-ul lui Piri Weeper. Copper a reusit si el la randul lui un drop-goal in minutul 28, dar acelasi Weeper a reusit apoi o lovitura de pedeapsa in minutul 35 ducand scorul la14-6 la pauza pentru neo-zeelandezi.
In cea de a doua repriza neputinta “cangurilor a fost vizibila, “atacurile” haotice ale australienilor fiind blocate de apararea bine organizata a all-blacks, iar baloanele in adancime trimise in special de uvertura neo-zeelandeza Aaron Cruden sau de fundasul Israel Dagg au reusit sa rupa ritmul echipei lui Robbie Deans.
Singurii care au punctat in a doua repriza au fost tot all-blacks, cele doua lovituri de pedeapsa ale aceluiasi Piri Weepu ducand scorul al 20-6 pentru echipa selectionerului Graham Henry. Scorul putea lua proportii mai mari daca neo-zeelandeziu nu ratau alte 3 lovituri de pedeapsa de-a lungul meciului.
Sambata viitoare Australia va intalni Tara Galilor in finala mica, iar duminica 23.10.2011 va fi marea finala, o reeditare a finalei primei a Cupei Mondiale care va opune echipele Noii Zeelande si Frantei. Dupa declaratia selectionerului Frantei Marc Livremont care a spus ca nu este interest de cat de urat joaca echipa sa important este sa castige (vezi Victoria chinuita si oarecum nemeritata in fata Tarii Galilor), imi doresc ca Noua Zeelanda sa castige, de ce nu la scor in fata europenilor.
A fost un meci dezechilibrat, in care australienii au fost depasiti la toate capitolele de o echipa a Noii Zeelande care este o “Barcelona” a rugby-ului in acest moment. All-blacks joaca frumos si inving fara emotii orice adversar.
Meciul a inceput cu o dominare totala a neo-zeelandezilor, in primele 10 min australienii nereusind sa ajunga in 22-ul advers. Firesc, eseul a venit rapid, in minutul 5 centrul M’a Nono reusind sa concretizeze atacurile sustinute ale neo-zeelandezilor. Piri Weepu nu a reusit sa transforme eseul. In minutul 10 acelasi Piri Weepu, mijlocasul la gramada all-blacks a reusit sa transforme o lovitura de pedeapsa si scorul a devenit 8-0.
Australienii au raspuns rapid, in minutul 15, prin lovitura de pedeapsa transformata de James O’Connor la o actiune superba a singurului jucator “wallabies” care s-a ridicat la nivelul partidei, Digby Ioane.
Au venit apoi greselile repetate ale mijlocasului la deschidere australian, Quade Coope una dintre acestea penalizata de drop-goal-ul lui Piri Weeper. Copper a reusit si el la randul lui un drop-goal in minutul 28, dar acelasi Weeper a reusit apoi o lovitura de pedeapsa in minutul 35 ducand scorul la14-6 la pauza pentru neo-zeelandezi.
In cea de a doua repriza neputinta “cangurilor a fost vizibila, “atacurile” haotice ale australienilor fiind blocate de apararea bine organizata a all-blacks, iar baloanele in adancime trimise in special de uvertura neo-zeelandeza Aaron Cruden sau de fundasul Israel Dagg au reusit sa rupa ritmul echipei lui Robbie Deans.
Singurii care au punctat in a doua repriza au fost tot all-blacks, cele doua lovituri de pedeapsa ale aceluiasi Piri Weepu ducand scorul al 20-6 pentru echipa selectionerului Graham Henry. Scorul putea lua proportii mai mari daca neo-zeelandeziu nu ratau alte 3 lovituri de pedeapsa de-a lungul meciului.
Sambata viitoare Australia va intalni Tara Galilor in finala mica, iar duminica 23.10.2011 va fi marea finala, o reeditare a finalei primei a Cupei Mondiale care va opune echipele Noii Zeelande si Frantei. Dupa declaratia selectionerului Frantei Marc Livremont care a spus ca nu este interest de cat de urat joaca echipa sa important este sa castige (vezi Victoria chinuita si oarecum nemeritata in fata Tarii Galilor), imi doresc ca Noua Zeelanda sa castige, de ce nu la scor in fata europenilor.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Prima semifinala a Cupei Mondiale la Rugby editia 2011
Prima semifinala a Cupei Mondiale de Rugby a opus echipele europene, Franta si Tara Galilor. Franta a reusit sa invinga, din punctul meu de vedere nemeritat poate cea mai frumoasa echipa de la aceasta editie a Cupei Mondiale. Tanara echipa a Tarii Galilor a jucat 60 min cu un om mai putin, Sam Warburton fiind eliminat destul de usor in minutul 18 de arbitrul Alain Rolland. Franta, in ciuda omului in plus pe teren nu a reusit nici un moment sa domine meciul, in ultimele minute fiind masata in propriul 22.
Scorul a fost deschis in minutul 8 la lovitura de pedeapsa a lui Hook. A venit apoi eliminarea lui Wambarton care a descumpanit putin echipa Tarii Galilor, iar Morgan Parra a reusit sa egaleze tot printr-o lovitura de pedeapsa in minutul 22. Acelasi Parra a reusit alte doua lovituri de pedeapsa in minutele 35 si 50 ducand scorul la 9-3 pentru “cocosii galici”.
Din minutul 60 pe teren s-a aflat numai echipa Tarii Galilor care a presat continuu reusind un eseu prin mijlocasul la gramada Phillips. Din pacate, galezii nu au reusit sa transforme eseul, balonul fiind sutat in bara de catre Stephen Jones si scorul a ramas 9-8. In minutul 70 galezii au avut ocazia de a prelua conducerea dar lovitura de pedeapsa trimisa de Leigh Halfpenny's a sters bara de jos a buturilor franceze.
Mi se pare o victorie nemeritata a francezilor care nu au reusit nimic in acest meci, asteptand greseala galezilor. Imi doresc ca oricare dintre cele doua echipe din emisfera de sud care se vor infrunta maine, Noua Zeelanda sau Australia sa invinga la scor aceasta echipa a Frantei. Sper ca managerul echipei Tarii Galilor, Warren Gatland, sa ramana la echipa in ciuda acestui esec si sa continue constructia acestei echipe care a reusit sa faca o figura frumoasa la Cupa Mondiala si care are sanse mari sa castige editia de anul urmator a turneului celor 6 natiuni.
Scorul a fost deschis in minutul 8 la lovitura de pedeapsa a lui Hook. A venit apoi eliminarea lui Wambarton care a descumpanit putin echipa Tarii Galilor, iar Morgan Parra a reusit sa egaleze tot printr-o lovitura de pedeapsa in minutul 22. Acelasi Parra a reusit alte doua lovituri de pedeapsa in minutele 35 si 50 ducand scorul la 9-3 pentru “cocosii galici”.
Din minutul 60 pe teren s-a aflat numai echipa Tarii Galilor care a presat continuu reusind un eseu prin mijlocasul la gramada Phillips. Din pacate, galezii nu au reusit sa transforme eseul, balonul fiind sutat in bara de catre Stephen Jones si scorul a ramas 9-8. In minutul 70 galezii au avut ocazia de a prelua conducerea dar lovitura de pedeapsa trimisa de Leigh Halfpenny's a sters bara de jos a buturilor franceze.
Mi se pare o victorie nemeritata a francezilor care nu au reusit nimic in acest meci, asteptand greseala galezilor. Imi doresc ca oricare dintre cele doua echipe din emisfera de sud care se vor infrunta maine, Noua Zeelanda sau Australia sa invinga la scor aceasta echipa a Frantei. Sper ca managerul echipei Tarii Galilor, Warren Gatland, sa ramana la echipa in ciuda acestui esec si sa continue constructia acestei echipe care a reusit sa faca o figura frumoasa la Cupa Mondiala si care are sanse mari sa castige editia de anul urmator a turneului celor 6 natiuni.
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Rezultatele primelor doua sferturi la Cupa Mondiala de Rugby 2011
Sferturile de sambata au opus echipele din emisfera de nord, programul fiind Tara Galilor - Irlanda si Franta - Anglia.
In primul meci, in mod surprinzator pentru mine, Tara Galilor a invins Irlanda cu 22-10. Galezii au inceput tare meciul in fata Irlandei si au inscris in minutul 2 un eseu prin Williams transformat de Priestland. Irlandezii au inscris apoi o lovitura de pedeapsa prin O’Gara, iar galezii au raspuns prin Halfpenny si astfel la pauza a fost 10-3 pentru Tara Galilor. Imediat dupa pauza “trifoii” irlandezi au egalat prin eseul lui Earls si transformarea lui O’Gara, dar au cedat presiunii galeze si au incasat doua eseuri marcate de Phillips si Davies unul dintre aceastea transformat de Priestland si astfel Tara Galilor ajunge in semifinale. Din pacate acesta ar putea fi ultimul meci international al capitanului nationalei Irlandei, Brian O’Driscoll, unul dintre cei mai valorosi centrii ai rugby-ului mondial.
In cel de al doilea meci Franta a invins Anglia cu 19-12.
Ma bucur pentru aceasta victorie a Frantei din doua motive. In primul rand datorita utilizarii unui jucator samoan, Manu Tuilagi, de catre englezi. Manu Tuilagi este cel mai mic dintre cei 6 frati Tuilagi, toti ceilalti 5 jucand pentru Samoa. Consider ca indiferent cat de valoros este un jucator, Anglia, patria rugby-ului, nu trebuie sa utilizeze rugbisti din alte tari. Al doilea motiv pentru care ma bucur de aceasta victorie a Frantei este jocul englezilor, prea static si prea mult bazat pe greselile adversarilor, care nu imi place deloc.
Dupa infrangerea in fata Tonga, Franta s-a mobilizat si a dat tot ce avea mai bun in fata rivalei traditionale Anglia. “Cocosii” au inceput tare meciul si au reusit doua incercari prin Vincent Clerc şi Maxime Medard. De asemenea, loviturile de pedeapsa ale lui Dmitri Yashvili au adus Frantei 16-0. In partea a doua englezii au fost mai motivati dar nu au reusit decat doua eseuri prin Ben Foden şi Mark Cueto si o transformare a lui Johnny Wilkinson. In a doua repriza francezii au reusit numai un drop goal si o lovitura de pedeapsa castigand un loc in semifinale. Englezul Johnny Wilkinson, aflat la ultimul meci la o cupa mondiala, a reusit sa egaleze recordul de meciuri la un turneu final apartinand celebrului Jason Leonard. Mie imi pare rau de acest lucru, nefiind un fan al lui Wilkinson, desi, trebuie sa recunosc, este un jucator care a marcat istoria rugby-ului in ultimii ani.
In primul meci, in mod surprinzator pentru mine, Tara Galilor a invins Irlanda cu 22-10. Galezii au inceput tare meciul in fata Irlandei si au inscris in minutul 2 un eseu prin Williams transformat de Priestland. Irlandezii au inscris apoi o lovitura de pedeapsa prin O’Gara, iar galezii au raspuns prin Halfpenny si astfel la pauza a fost 10-3 pentru Tara Galilor. Imediat dupa pauza “trifoii” irlandezi au egalat prin eseul lui Earls si transformarea lui O’Gara, dar au cedat presiunii galeze si au incasat doua eseuri marcate de Phillips si Davies unul dintre aceastea transformat de Priestland si astfel Tara Galilor ajunge in semifinale. Din pacate acesta ar putea fi ultimul meci international al capitanului nationalei Irlandei, Brian O’Driscoll, unul dintre cei mai valorosi centrii ai rugby-ului mondial.
In cel de al doilea meci Franta a invins Anglia cu 19-12.
Ma bucur pentru aceasta victorie a Frantei din doua motive. In primul rand datorita utilizarii unui jucator samoan, Manu Tuilagi, de catre englezi. Manu Tuilagi este cel mai mic dintre cei 6 frati Tuilagi, toti ceilalti 5 jucand pentru Samoa. Consider ca indiferent cat de valoros este un jucator, Anglia, patria rugby-ului, nu trebuie sa utilizeze rugbisti din alte tari. Al doilea motiv pentru care ma bucur de aceasta victorie a Frantei este jocul englezilor, prea static si prea mult bazat pe greselile adversarilor, care nu imi place deloc.
Dupa infrangerea in fata Tonga, Franta s-a mobilizat si a dat tot ce avea mai bun in fata rivalei traditionale Anglia. “Cocosii” au inceput tare meciul si au reusit doua incercari prin Vincent Clerc şi Maxime Medard. De asemenea, loviturile de pedeapsa ale lui Dmitri Yashvili au adus Frantei 16-0. In partea a doua englezii au fost mai motivati dar nu au reusit decat doua eseuri prin Ben Foden şi Mark Cueto si o transformare a lui Johnny Wilkinson. In a doua repriza francezii au reusit numai un drop goal si o lovitura de pedeapsa castigand un loc in semifinale. Englezul Johnny Wilkinson, aflat la ultimul meci la o cupa mondiala, a reusit sa egaleze recordul de meciuri la un turneu final apartinand celebrului Jason Leonard. Mie imi pare rau de acest lucru, nefiind un fan al lui Wilkinson, desi, trebuie sa recunosc, este un jucator care a marcat istoria rugby-ului in ultimii ani.
duminică, 2 octombrie 2011
Principalele caracteristici si reguli ale jocului de rugby
Rugby-ul este un sport care a aparut in Anglia si care se aseamana cu fotbalul american. Este un sport barbatesc, de contact, care poate genera accidentari grave, avand in vedere forta jucatorilor si placajele care se dau. Varianta cea mai populara, rugby-ul in 15, despre care vorbim mai jos, are doua “copii” importanti, rugby-ul in 7 si rugby-ul in 13.
Terenul nu trebuie să depaseasca 100 m lungime si 70 m latime impartit in doua jumatati identice, fiecare la randul ei impartita in 3 parti: teren de tinta, aflat in spatele betelor unde este culcat balonul pentru eseu, 22-ul propriu, suprafata de teren de 22 metri de la bete si suprafata pana la centrul terenului.
Cele doua echipe sunt formate din 15 jucatori, 8 pe inaintare si 7 pe trei sferturi (sau troacari) si 7 rezerve. In rugby sunt premise inlocuirile temporare, de exemplu cand un jucator sangereaza, poate iesi de pe teren timp de maxim 10 min, fiind inlocuit si apoi poate relua jocul la rezolvarea problemei. Sunt de asemenea posibile vizionarile video ale fazelor litigioase.
Jocul are o durata de 80 min si este impartit in doua reprize a cate 40 min, fiind posibila oprirea cronometrului de catre arbitru.
Exista doua tipuri de eliminari, eliminari temporare, de 10 minute, pentru un jucator care primeste cartonas galben, la terminarea acestei durate jucatorul revenind pe teren si definitive, la primirea cartonasului rosu, cand jucatorul nu mai poate reveni in teren pana la sfarsitul partidei.
Punctele la rugby sunt aduse prin:
- marcarea de eseu, 5 puncte care reprezinta culcarea balonului in terenul de tinta advers,
- transformarea eseului, 2 puncte, sutarea balonului printre buturi din faza fixa
- lovitura de pedeapsa, 3 puncte, sutarea balonului printre buturi din faza fixa
- drop goal, 3 puncte, sutarea balonului printre buturi din actiune
acestea trei reprezentand sutarea balonului printre buturi (buturile sau “bete” reprezinta doi stalpi paraleli cu o bară ridicată perpendicular in partea de jos a lor)
Ca faze de joc avem:
- gramada ordonata – prin legarea fata in fata a celor doua pachete de inaintare care formeaza un cerc,
- molul, aglomerare de jucatori
- marginea – balon aruncat de catre taloner prin culoarul format de jucatorii asezati in linie.
Atunci cand balonul se paseaza cu mana acesta trebuie pasat intotdeauna inapoi, iar cand acesta se paseaza cu piciorul poate fi pasat si inainte.
Ca “infractiuni” principale avem:
“Inainte” – balonul tinut in brate de un jucator este scapat in fata si atinge pamantul – sanctiune: gramada ordonata cu introducerea echipei adverse;
“Paravanul” - un jucator se interpune in fata purtatorului de balon - sanctiune: lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa;
“Balon tinut jos” – in momentul in care este placat jucatorul trebuie sa elibereze imediat balonul – sanctiune: lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa;
Ofsaidul, cu trei posibilitati, cu aceeasi sanctiune, lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa
- Ofsaidul in grămada ordonată: liniile imaginare care trec la ultimele picioare ale jucatorilor din grămada ordonată sunt liniile de ofsaid. Nici un jucator advers nu are voie să treacă peste aceste linii, ci trebuie să aștepte la linia ultimelor picioare ale echipei proprii până când balonul iese din conturul grămezii.
- Ofsaidul la margine: liniile imaginare care trec la 10 metri de culoarul format de jucatorii participanți la margine sunt liniile de ofsaid. Jucătorii neparticipanți la margine trebuie să stea în spatele acestei linii până când marginea se termină.
- Ofsaidul în jocul deschis: orice jucător care se află înaintea coechipierului purtător de balon se află în poziție de ofsaid. El trebuie să fie în spatele purtătorului de balon pentru a reintra în joc. Dacă un jucător încearcă să joace un balon șutat de un coechipier aflat în spatele său, se află în ofsaid.
Cam aceastea sunt regulile principale, in rest, vizionare placuta!
Terenul nu trebuie să depaseasca 100 m lungime si 70 m latime impartit in doua jumatati identice, fiecare la randul ei impartita in 3 parti: teren de tinta, aflat in spatele betelor unde este culcat balonul pentru eseu, 22-ul propriu, suprafata de teren de 22 metri de la bete si suprafata pana la centrul terenului.
Cele doua echipe sunt formate din 15 jucatori, 8 pe inaintare si 7 pe trei sferturi (sau troacari) si 7 rezerve. In rugby sunt premise inlocuirile temporare, de exemplu cand un jucator sangereaza, poate iesi de pe teren timp de maxim 10 min, fiind inlocuit si apoi poate relua jocul la rezolvarea problemei. Sunt de asemenea posibile vizionarile video ale fazelor litigioase.
Jocul are o durata de 80 min si este impartit in doua reprize a cate 40 min, fiind posibila oprirea cronometrului de catre arbitru.
Exista doua tipuri de eliminari, eliminari temporare, de 10 minute, pentru un jucator care primeste cartonas galben, la terminarea acestei durate jucatorul revenind pe teren si definitive, la primirea cartonasului rosu, cand jucatorul nu mai poate reveni in teren pana la sfarsitul partidei.
Punctele la rugby sunt aduse prin:
- marcarea de eseu, 5 puncte care reprezinta culcarea balonului in terenul de tinta advers,
- transformarea eseului, 2 puncte, sutarea balonului printre buturi din faza fixa
- lovitura de pedeapsa, 3 puncte, sutarea balonului printre buturi din faza fixa
- drop goal, 3 puncte, sutarea balonului printre buturi din actiune
acestea trei reprezentand sutarea balonului printre buturi (buturile sau “bete” reprezinta doi stalpi paraleli cu o bară ridicată perpendicular in partea de jos a lor)
Ca faze de joc avem:
- gramada ordonata – prin legarea fata in fata a celor doua pachete de inaintare care formeaza un cerc,
- molul, aglomerare de jucatori
- marginea – balon aruncat de catre taloner prin culoarul format de jucatorii asezati in linie.
Atunci cand balonul se paseaza cu mana acesta trebuie pasat intotdeauna inapoi, iar cand acesta se paseaza cu piciorul poate fi pasat si inainte.
Ca “infractiuni” principale avem:
“Inainte” – balonul tinut in brate de un jucator este scapat in fata si atinge pamantul – sanctiune: gramada ordonata cu introducerea echipei adverse;
“Paravanul” - un jucator se interpune in fata purtatorului de balon - sanctiune: lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa;
“Balon tinut jos” – in momentul in care este placat jucatorul trebuie sa elibereze imediat balonul – sanctiune: lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa;
Ofsaidul, cu trei posibilitati, cu aceeasi sanctiune, lovitura de pedeapsa pentru echipa adversa
- Ofsaidul in grămada ordonată: liniile imaginare care trec la ultimele picioare ale jucatorilor din grămada ordonată sunt liniile de ofsaid. Nici un jucator advers nu are voie să treacă peste aceste linii, ci trebuie să aștepte la linia ultimelor picioare ale echipei proprii până când balonul iese din conturul grămezii.
- Ofsaidul la margine: liniile imaginare care trec la 10 metri de culoarul format de jucatorii participanți la margine sunt liniile de ofsaid. Jucătorii neparticipanți la margine trebuie să stea în spatele acestei linii până când marginea se termină.
- Ofsaidul în jocul deschis: orice jucător care se află înaintea coechipierului purtător de balon se află în poziție de ofsaid. El trebuie să fie în spatele purtătorului de balon pentru a reintra în joc. Dacă un jucător încearcă să joace un balon șutat de un coechipier aflat în spatele său, se află în ofsaid.
Cam aceastea sunt regulile principale, in rest, vizionare placuta!
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Pozitiile jucatorilor de rugby
Avand in vedere ca in aceasta perioada se desfasoara Cupa Mondiala la Rugby m-am gandit sa scriu cate ceva despre acest sport, care mie imi place foarte mult.
Spre deosebire de fotbal, in rugby, numerele jucatorilor sunt de la 1 la 15, rezervele avand de la 16 la 22, fiind in concordanta cu pozitia acestora din teren. Nu este posibil ca un taloner sa aiba numarul 12 si nici ca fundasul sa aiba numarul 46. Cel mai usor, pozitiile jucatorilor pot fi identificate dupa pozitia acestora intr-o gramada ordonata. Mai jos am prezentat cateva caracteristici principale ale rugbistilor, impreuna cu un jucator pe care eu il consider “tip’ pentru postul respectiv.
Linia intai
Pilierii - numerele 1 şi 3
De obicei sunt cei puternici jucatori si cei mai lenti. Greutatea lor poate ajunge pana la 130 kg. Rolul lor principal este de a impinge in gramezile ordonate si de a purta balonul in moluri sau aglomerari. Avand in vedere ca sunt lenti acestia nu placheaza . Jucator tip: englezul Jason Leonard
(http://en.wikipedia.org/wiki/Jason_Leonard)
Talonerul - numărul 2
In ciuda unei greutati asemanatoare cu a pilierilor este mai rapid decat acestia si poate fura balonul in gramada. Se situează între cei doi pilieri la grămezile ordonate. Cel mai important rol al sau este insa de a arunca mingea în tuşă pentru prinzători. Jucator tip: neozeelandezul Shaun Fitzpatrick (http://en.wikipedia.org/wiki/Sean_Fitzpatrick)
Linia a doua - numerele 4 şi 5
De obicei sunt jucatorii cei mai inalti, fiind cei mai buni prinzatori in margine. Reprezinta legatura pilierilor cu restul gramezii, fiind cei directioneaza de multe ori gramezile spontane. Acesti jucatori evita sa placheze deoarece, datorita inaltimii, ar placa in zona gatului, lucru interzis de regulament. Jucator tip: francezul Sebastien Chabal (http://en.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9bastien_Chabal)
Flankerii - numerele 6 şi 7
Rolul lor intr-o gramada este de a se desface rapid si de a pleca pe langa aceasta. Au de asemenea un rol foarte important, asigura cele mai bune placaje. Jucator tip: neozeelandezul Richie McCaw(http://en.wikipedia.org/wiki/Richie_McCaw)
Mijlocasul la inchidere - numărul 8
E ultimul în grămadă, face parte din aceasta, avand rolul de a dirija mingea in gramada si de a o pasa pentru catre mijlocaşul la grămadă. Poate iniţia atacuri din grămadă. De asemenea, ofera placaje bune. Jucator tip: romanul Hari Dumitras sau galezul Colin Charvis (http://en.wikipedia.org/wiki/Colin_Charvis)
Mijlocaşul la grămadă - numărul 9
Sînt de obicei mai mici decît ceilalţi jucători. Intr-o gramada are rolul de a scoate balonul si de ordona atacul. El dirijează atacurile şi coordonează toată grămada dar nu intra in gramada ordonata. Jucator tip: sud-africanul Joost van der Westhuizen (http://en.wikipedia.org/wiki/Joost_van_der_Westhuizen)
Uvertura sau mijlocaşul la deschidere - numărul 10
Are rolul de a primi balonul de la mijlocaşul la grămadă şi de a coordona atacurile pe trei sferturi. Plachează des pentru a opri acţiunile adverse. De obicei, alaturi de fundas este cel care degajează cel mai bine balonul din propriul 22, de a transforma eventualele eseuri şi de a executa loviturile de pedeapsă. Jucator tip: australianul Michael Lynagh (http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Lynagh)
Centrii - numerele 12 şi 13
Ei continuă atacul după pasa venită de la mijlocaşul la deschidere. Pot lua acţiuni pe cont propriu sau pot pasa mai departe la aripă. Dau cele mai bune placaje. Jucator tip: Brian O’Driscoll, (http://en.wikipedia.org/wiki/Brian_O'Driscoll), capitanul echipei Irlandei.
Aripile - numerele 11 şi 14
Cei mai rapizi jucatori de pe teren, atletii perfecti. De multe ori vin din atletism, asa cum este cazul jucatorului englez Johnny Robinson. Sunt lipiti de laturile terenului, prind balonul si alearga spre terenul de tinta advers pentru a inscrie eseuri. Jucator tip: Jonah Lomu
(http://en.wikipedia.org/wiki/Jonah_Lomu)
Fundaşul - numărul 15
El trebuie să recepţioneze şuturile adverse, să placheze perfect. Este ultimul apărător, liberoul din fotbal. Este, ca si uvertura, un jucator cu un “sut’ bun, transforma bine si trimite baloane in margine. Jucator tip: Joel Stransky, jucatorul care a adus Africii de Sud Cupa Mondiala din 1995(http://en.wikipedia.org/wiki/Joel_Stransky)
Spre deosebire de fotbal, in rugby, numerele jucatorilor sunt de la 1 la 15, rezervele avand de la 16 la 22, fiind in concordanta cu pozitia acestora din teren. Nu este posibil ca un taloner sa aiba numarul 12 si nici ca fundasul sa aiba numarul 46. Cel mai usor, pozitiile jucatorilor pot fi identificate dupa pozitia acestora intr-o gramada ordonata. Mai jos am prezentat cateva caracteristici principale ale rugbistilor, impreuna cu un jucator pe care eu il consider “tip’ pentru postul respectiv.
Linia intai
Pilierii - numerele 1 şi 3
De obicei sunt cei puternici jucatori si cei mai lenti. Greutatea lor poate ajunge pana la 130 kg. Rolul lor principal este de a impinge in gramezile ordonate si de a purta balonul in moluri sau aglomerari. Avand in vedere ca sunt lenti acestia nu placheaza . Jucator tip: englezul Jason Leonard
(http://en.wikipedia.org/wiki/Jason_Leonard)
Talonerul - numărul 2
In ciuda unei greutati asemanatoare cu a pilierilor este mai rapid decat acestia si poate fura balonul in gramada. Se situează între cei doi pilieri la grămezile ordonate. Cel mai important rol al sau este insa de a arunca mingea în tuşă pentru prinzători. Jucator tip: neozeelandezul Shaun Fitzpatrick (http://en.wikipedia.org/wiki/Sean_Fitzpatrick)
Linia a doua - numerele 4 şi 5
De obicei sunt jucatorii cei mai inalti, fiind cei mai buni prinzatori in margine. Reprezinta legatura pilierilor cu restul gramezii, fiind cei directioneaza de multe ori gramezile spontane. Acesti jucatori evita sa placheze deoarece, datorita inaltimii, ar placa in zona gatului, lucru interzis de regulament. Jucator tip: francezul Sebastien Chabal (http://en.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9bastien_Chabal)
Flankerii - numerele 6 şi 7
Rolul lor intr-o gramada este de a se desface rapid si de a pleca pe langa aceasta. Au de asemenea un rol foarte important, asigura cele mai bune placaje. Jucator tip: neozeelandezul Richie McCaw(http://en.wikipedia.org/wiki/Richie_McCaw)
Mijlocasul la inchidere - numărul 8
E ultimul în grămadă, face parte din aceasta, avand rolul de a dirija mingea in gramada si de a o pasa pentru catre mijlocaşul la grămadă. Poate iniţia atacuri din grămadă. De asemenea, ofera placaje bune. Jucator tip: romanul Hari Dumitras sau galezul Colin Charvis (http://en.wikipedia.org/wiki/Colin_Charvis)
Mijlocaşul la grămadă - numărul 9
Sînt de obicei mai mici decît ceilalţi jucători. Intr-o gramada are rolul de a scoate balonul si de ordona atacul. El dirijează atacurile şi coordonează toată grămada dar nu intra in gramada ordonata. Jucator tip: sud-africanul Joost van der Westhuizen (http://en.wikipedia.org/wiki/Joost_van_der_Westhuizen)
Uvertura sau mijlocaşul la deschidere - numărul 10
Are rolul de a primi balonul de la mijlocaşul la grămadă şi de a coordona atacurile pe trei sferturi. Plachează des pentru a opri acţiunile adverse. De obicei, alaturi de fundas este cel care degajează cel mai bine balonul din propriul 22, de a transforma eventualele eseuri şi de a executa loviturile de pedeapsă. Jucator tip: australianul Michael Lynagh (http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Lynagh)
Centrii - numerele 12 şi 13
Ei continuă atacul după pasa venită de la mijlocaşul la deschidere. Pot lua acţiuni pe cont propriu sau pot pasa mai departe la aripă. Dau cele mai bune placaje. Jucator tip: Brian O’Driscoll, (http://en.wikipedia.org/wiki/Brian_O'Driscoll), capitanul echipei Irlandei.
Aripile - numerele 11 şi 14
Cei mai rapizi jucatori de pe teren, atletii perfecti. De multe ori vin din atletism, asa cum este cazul jucatorului englez Johnny Robinson. Sunt lipiti de laturile terenului, prind balonul si alearga spre terenul de tinta advers pentru a inscrie eseuri. Jucator tip: Jonah Lomu
(http://en.wikipedia.org/wiki/Jonah_Lomu)
Fundaşul - numărul 15
El trebuie să recepţioneze şuturile adverse, să placheze perfect. Este ultimul apărător, liberoul din fotbal. Este, ca si uvertura, un jucator cu un “sut’ bun, transforma bine si trimite baloane in margine. Jucator tip: Joel Stransky, jucatorul care a adus Africii de Sud Cupa Mondiala din 1995(http://en.wikipedia.org/wiki/Joel_Stransky)
Transmisiunile TV ale meciurilor de fotbal din Italia
Imi aduc aminte cu placere de momentele in care Hagi juca la Real Madrid, Gica Popescu juca la Barcelona sau Adi Ilie la Valencia si vizionam meciurile acestor echipe la TV. In acest moment, cu exceptia lui Chivu care face parte din lotul lui Inter Milano si a lui Radu Stefan care joaca la Lazio, toti ceilalti fotbalisti romani, care prind primul 11, joaca la echipe mici. Mutu a “reusit” sa se transfere la Cesena, “mare” echipa din Italia iar Marica joaca ultimele 5 minute pentru Shalke. Eu sunt foarte dezamagit ca in fiecare etapa din Italia, vad la Digisport Cesena, desi este ultima clasata in Italia fara nici un punct si care, pe deasupra, mai joaca si slab. Totul pentru ca joaca Mutu acolo. Parca este prea mult. Imi place faptul ca Eurosport transmite meciurile echipelor tari din Germania, fara a pune mare accent pe Shalke. Sper ca celor de la Digisport sa le vina mintea la cap si sa o lase mai usor cu transmisiunile Cesenei, in fond, daca tin neaparat sa transmita meciuri cu romani pot alege Interul sau Lazio. Macar aceste doua echipe joaca fotbal. Va anunt ca duminica 02.09.2011 avem in direct pe Digisport 2 de la ora 16 meciul Cesena – Chievo, “mare meci mare”, desi la aceeasi ora se disputa Fiorentina - Lazio sau Udinese – Bologna.
marți, 27 septembrie 2011
Rezultatele serii de marti in Champions League
Pe langa infrangerea Otelului in fata Benficai cu 1-0, dupa un meci dominat de portughezi care au inscris prin Bruno Cesar, rezultatele serii de marti din CL nu au oferit surprize. Singurul rezultat pe care il putem numi surprinzator este egalul obtinut de Basel pe Manchester in fata lui United, dar elvetienii formeaza o echipa care in ultimii ani a capatat experienta europeana si care joaca cu mult tupeu. United a condus cu 2-0 dupa primele 15 minute, prin golurile inscrise de Danny Welbeck, dar Basel a revenit si a inscris de 3 ori prin Fabian Frei si Alexander Frei de doua ori. Egalarea lui United a venit in minutul 90 la golul lui Ashley Young. Grupa C este condusa de Basel si Benfica cu cate 4 puncte, urmate de Manchester United cu 2 puncte si Otelul fara nici un punct
In grupa A, Bayern Munchen a invins Manchester City cu 2-0 prin dubla lui Mario Gomez, iar Napoli a invins cu acelasi scor pe Villareal prin golurile lui Cavani si Hamsik. Cele doua ocupa primele doua locuri in grupa, 6 puncte Bayern si 4 puncte Napoli, in timp ce City are numai 1 punct, iar Villareal 0 puncte.
In grupa B, Inter pare sa isi revina dupa venirea lui Claudio Ranieri invingand cu 3-2 la Moscova pe CSKA. Italienii au condus cu 2-0 prin reusitele din primele 20 de minute ale lui Lucio si Pazzini, rusii egaland prin golurile lui Dzagoev si Vagner Love. Victoria a fost adusa de golul lui Zarate din minutul 80. In celalat meci al grupei Trabzonspor a mai reusit un rezultat bun, dupa victoria surpriza de la Milano, 1-1 cu campioana Frantei, Lille. Francezii, care au jucat in primul 11 cu vedetele Hahard, Mavuba si Joe Cole au deschis scorul prin Moussa Sow in minutul 30, fiind egalati prin golul din penalti reusit de Gustavo Colman. In clasamanentul grupei Trabzon ocupa primul loc cu 4 puncte, urmata de Inter cu 3 puncte, Lille cu 2 puncte si CSKA cu 1 punct.
In grupa D Real Madrid a invins cu 3-0 Ajax prin golurile lui Cristiano Ronaldo, Benzema si Kaka, acesta din urma fiind, in opinia mea, cel mai bun jucator al partidei. In celalalt meci al grupei Lyon a invins cu 2-0 Dinamo Zagreb prin golurile lui Gomis si Kone. Grupa este condusa de Real cu maxim de puncte 6, urmata de Lyon cu 4 puncte, Ajax cu 1 punct si Dinamo Zagreb fara nici un punct.
In grupa A, Bayern Munchen a invins Manchester City cu 2-0 prin dubla lui Mario Gomez, iar Napoli a invins cu acelasi scor pe Villareal prin golurile lui Cavani si Hamsik. Cele doua ocupa primele doua locuri in grupa, 6 puncte Bayern si 4 puncte Napoli, in timp ce City are numai 1 punct, iar Villareal 0 puncte.
In grupa B, Inter pare sa isi revina dupa venirea lui Claudio Ranieri invingand cu 3-2 la Moscova pe CSKA. Italienii au condus cu 2-0 prin reusitele din primele 20 de minute ale lui Lucio si Pazzini, rusii egaland prin golurile lui Dzagoev si Vagner Love. Victoria a fost adusa de golul lui Zarate din minutul 80. In celalat meci al grupei Trabzonspor a mai reusit un rezultat bun, dupa victoria surpriza de la Milano, 1-1 cu campioana Frantei, Lille. Francezii, care au jucat in primul 11 cu vedetele Hahard, Mavuba si Joe Cole au deschis scorul prin Moussa Sow in minutul 30, fiind egalati prin golul din penalti reusit de Gustavo Colman. In clasamanentul grupei Trabzon ocupa primul loc cu 4 puncte, urmata de Inter cu 3 puncte, Lille cu 2 puncte si CSKA cu 1 punct.
In grupa D Real Madrid a invins cu 3-0 Ajax prin golurile lui Cristiano Ronaldo, Benzema si Kaka, acesta din urma fiind, in opinia mea, cel mai bun jucator al partidei. In celalalt meci al grupei Lyon a invins cu 2-0 Dinamo Zagreb prin golurile lui Gomis si Kone. Grupa este condusa de Real cu maxim de puncte 6, urmata de Lyon cu 4 puncte, Ajax cu 1 punct si Dinamo Zagreb fara nici un punct.
duminică, 25 septembrie 2011
Arestarea lui Vasile Avram
Atunci cand Mititelu spunea ca la nivelul arbitrajului romanesc “pute”, ca arbitrii sunt corupti iar meciurile sunt aranjate, nimeni nu il asculta. Prin dezafilierea Craiovei si retrogradarea lui Poli, mai marii fotbalului romanesc au sperat ca va fi liniste. Din pacate, acest nou scandal si actiunea civila a lui Mititelu, cu destule sorti de izbanda, fac ca fotbalul romanesc sa fie privit ca unul dintre cele mai corupte. Daca se dovedeste ca seful arbitrilor a putut fi corupt cred ca la nivel european, campionatul nostru va fi privit cu si mai putin respect. In liga turca, la primele banuieli, presedintii de club si arbitrii au fost luati la intrebari.
Sper ca aceasta ancheta sa fie dusa pana la capat si alaturi de Avram sa fie anchetate si cheltuielile absurde facute cu stadionul National, abuzul facut Craiovei sau arbitrajele penibile in favoarea Otelului de sezonul trecut.
Lasand la o parte circul mediatic cu oameni scosi cu catuse la maini, cu jurnalisti care intreaba “sunteti vinovat?” retinerea si arestarea presedintelui Comisiei Centrale a Arbitrilor Vasile Avram poate fi un lucru bun. Sper ca in spatele acestei arestari sa nu fie ceva necurat si cineva sa fi dorit sa scape de acesta. Este adevarat, Tg Mures a fost ajutata anul trecut, dar acelasi lucru s-a intamplat si cu Otelul si Vaslui si nimeni nu a luat masuri. Niciodata nu e prea tarziu.
Sper ca aceasta ancheta sa fie dusa pana la capat si alaturi de Avram sa fie anchetate si cheltuielile absurde facute cu stadionul National, abuzul facut Craiovei sau arbitrajele penibile in favoarea Otelului de sezonul trecut.
Lasand la o parte circul mediatic cu oameni scosi cu catuse la maini, cu jurnalisti care intreaba “sunteti vinovat?” retinerea si arestarea presedintelui Comisiei Centrale a Arbitrilor Vasile Avram poate fi un lucru bun. Sper ca in spatele acestei arestari sa nu fie ceva necurat si cineva sa fi dorit sa scape de acesta. Este adevarat, Tg Mures a fost ajutata anul trecut, dar acelasi lucru s-a intamplat si cu Otelul si Vaslui si nimeni nu a luat masuri. Niciodata nu e prea tarziu.
sâmbătă, 17 septembrie 2011
Cronica meciului Irlanda - Australia de la Cupa Mondiala de Rugby
Irlanda - Australia 15 – 6
A fost primul meci pe care l-am vazut la aceasta Cupa Mondiala de Rugby si am reusit sa urmaresc prima surpriza a acestei editii, Australia fiind cotata cu sansa a doua la castigarea trofeului, dupa Noua Zeelanda.
Din pacate pentru ei, australienii au fost surprinsi de puternica echipa europeana printr-o defensiva agresiva, bine organizata care a avut o pereche de centrii teribila. Este vorba despre Brian O’Driscoll – Gordon D’Arcy, cea mai selectionata pereche de centrii din lume. M-a bucurat aceasta victorie a echipei Irlandei, eu fiind un admirator al capitanului echipei acestei tari, Brian O’Driscoll. In victoria Irlandei a contat probabil si experienta superioara a europenilor, cu o medie de varsta de 29 de ani fata de numai 26 a australienilor. Pentru cine nu stie, rugby-ul este singurul sport in care cele doua ”Irlande” evolueaza intr-o singura nationala, neexistand echipa Irlandei de Nord.
Daca irlandezii s-au bazat in acest meci pe perechea de centrii, australienii au avut in teren perechea de mijlocasi Cooper-Genia, considerata una dintre cele mai bune din lume in acest moment. Pe mine m-a surprins lasarea pe banca a lui Drew Mitchell, unul dintre ei mai in forma jucatori ai Australiei.
Managerul Irlandei, Declan Kidney, a inceput cu Healy, Ross si Best in linia intai, O'Callaghan si O'Connell in linia a doua, Ferris, Heaslip si O'Brien in linia a treia, Reddan mijlocas la gramada, Sextor mijlocas la deschidere, D'Arcy si O'Driscoll centrii, Earls si Bowe aripi si Kearney fundasi. M-a surprins absenta celui mai bun marcator irlandez, Ronan O’Gara lasat pe margine, acesta intrand in teren in repriza a doua.
Managerul Australiei, Robbie Deans a inceput cu Kepu, Polota-Nau si Alexander in linia intai, Vickerman si Horwill linia a doua, Elsom, McCalman si Samo linia a treia, Genia mijlocas la gramada, Cooper mijlocas la deschidere, Fainga'a si McCabe centrii, O'Connor si Ashley-Cooper aripi si Beale fundas
Desi greutatea pachetelor de intaintare era favorabila “cangurilor” cu 13 kg, acestia au fost dominati la acest capitol, provocand numeroase greseli in gramada.
Primele 10 minute ale meciului au fost dominate clar de australieni care s-au aflat in terenul advers aproximativ 70% din timp, iar in minutul 10 James O’Connor, a transformat o lovitura de pedeapsa acordata pentru o greseala in gramada comisa de catre irlandezi. Inainte de aceasta transformare, acelasi O’Connor ratase o alta lovitura.
Irlandenzii au egalat la 3 in minutul 12. James Horwill a tinut la pamant un balon la o gramada spontana, lovitura de penalitate fiind transformata de Jonathan Sexton.
In minutul 18 Irlanda a preluat conducerea prin acelasi Jonathan Sexton care a reusit un drop-goal la o faza in care australienii au fost fixati de aproximativ 10 ori in faze diferite de aparare.
Egalarea a venit in minutul 25 atunci cand, la o faza de atac australiana, arbitrul a dictat ofsaid al unui jucator irlandez, lovitura de pedeapsa fiind transformata de O’Connor.
Pana la sfarsitul primei reprize transformerul Irlandei, Sexton a ratat o lovitura de pedeapsa si scorul pauzei a fost 6-6.
Imediat dupa reluare australienii au avut sansa eseului cand, dupa o cursa de aproximativ 40 m a fundasului Beale pana in 22-ul irlandez, balonul a fost pasat la exterior, dar o greseala de manuire a balonului a facut ca acesta sa iasa in margine.
12-6 pentru Irlanda s-a facut in minutul 46 si apoi in minutul 61 la doua greseli in gramada ale australienilor Sexton si apoi Ronan O’Gara transformand loviturile de pedeapsa acordate. In minutul 50 acelasi Sexton a reusit “performanta” de a trimite in bara balonul din lovitura de pedeapsa de la 40 m.
In minutul 64 australienii au avut o noua ocazie de eseu dar, la o patrudere in 22-ul irlandez unul dintre “canguri” a comis paravan si astfel au ratat aceasta noua sansa.
Irlanda a inchis meciul in minutul 70 cand Ronan O’Gara a transformat lovitura de pedeapsa acordata pentru o noua greseala in gramada a australienilor.
Dupa acest meci, in care centrii australieni au fost depasiti foarte usor ma intreb de ce nu a fost selectionat Matt Giteau, un jucator cu mare experienta si un bun transformer. Urmatoarele meciuri ale Australiei sunt usoare, cu SUA si Rusia, dar, din pacate, dupa acest esec este foarte posibil ca echipa din emisfera de sud sa fi pierdut primul loc in grupa.
Irlanda, cu aceasta victorie arata ca declaratia facuta de jucatori ca au venit in Noua Zeelanda pentru a ajunge in semifinale are acoperire. “Trifoii” au jucat excelent, s-au aparat agresiv si au atacat organizat punandu-si in valoare forta pachetului de inaintare.
A fost primul meci pe care l-am vazut la aceasta Cupa Mondiala de Rugby si am reusit sa urmaresc prima surpriza a acestei editii, Australia fiind cotata cu sansa a doua la castigarea trofeului, dupa Noua Zeelanda.
Din pacate pentru ei, australienii au fost surprinsi de puternica echipa europeana printr-o defensiva agresiva, bine organizata care a avut o pereche de centrii teribila. Este vorba despre Brian O’Driscoll – Gordon D’Arcy, cea mai selectionata pereche de centrii din lume. M-a bucurat aceasta victorie a echipei Irlandei, eu fiind un admirator al capitanului echipei acestei tari, Brian O’Driscoll. In victoria Irlandei a contat probabil si experienta superioara a europenilor, cu o medie de varsta de 29 de ani fata de numai 26 a australienilor. Pentru cine nu stie, rugby-ul este singurul sport in care cele doua ”Irlande” evolueaza intr-o singura nationala, neexistand echipa Irlandei de Nord.
Daca irlandezii s-au bazat in acest meci pe perechea de centrii, australienii au avut in teren perechea de mijlocasi Cooper-Genia, considerata una dintre cele mai bune din lume in acest moment. Pe mine m-a surprins lasarea pe banca a lui Drew Mitchell, unul dintre ei mai in forma jucatori ai Australiei.
Managerul Irlandei, Declan Kidney, a inceput cu Healy, Ross si Best in linia intai, O'Callaghan si O'Connell in linia a doua, Ferris, Heaslip si O'Brien in linia a treia, Reddan mijlocas la gramada, Sextor mijlocas la deschidere, D'Arcy si O'Driscoll centrii, Earls si Bowe aripi si Kearney fundasi. M-a surprins absenta celui mai bun marcator irlandez, Ronan O’Gara lasat pe margine, acesta intrand in teren in repriza a doua.
Managerul Australiei, Robbie Deans a inceput cu Kepu, Polota-Nau si Alexander in linia intai, Vickerman si Horwill linia a doua, Elsom, McCalman si Samo linia a treia, Genia mijlocas la gramada, Cooper mijlocas la deschidere, Fainga'a si McCabe centrii, O'Connor si Ashley-Cooper aripi si Beale fundas
Desi greutatea pachetelor de intaintare era favorabila “cangurilor” cu 13 kg, acestia au fost dominati la acest capitol, provocand numeroase greseli in gramada.
Primele 10 minute ale meciului au fost dominate clar de australieni care s-au aflat in terenul advers aproximativ 70% din timp, iar in minutul 10 James O’Connor, a transformat o lovitura de pedeapsa acordata pentru o greseala in gramada comisa de catre irlandezi. Inainte de aceasta transformare, acelasi O’Connor ratase o alta lovitura.
Irlandenzii au egalat la 3 in minutul 12. James Horwill a tinut la pamant un balon la o gramada spontana, lovitura de penalitate fiind transformata de Jonathan Sexton.
In minutul 18 Irlanda a preluat conducerea prin acelasi Jonathan Sexton care a reusit un drop-goal la o faza in care australienii au fost fixati de aproximativ 10 ori in faze diferite de aparare.
Egalarea a venit in minutul 25 atunci cand, la o faza de atac australiana, arbitrul a dictat ofsaid al unui jucator irlandez, lovitura de pedeapsa fiind transformata de O’Connor.
Pana la sfarsitul primei reprize transformerul Irlandei, Sexton a ratat o lovitura de pedeapsa si scorul pauzei a fost 6-6.
Imediat dupa reluare australienii au avut sansa eseului cand, dupa o cursa de aproximativ 40 m a fundasului Beale pana in 22-ul irlandez, balonul a fost pasat la exterior, dar o greseala de manuire a balonului a facut ca acesta sa iasa in margine.
12-6 pentru Irlanda s-a facut in minutul 46 si apoi in minutul 61 la doua greseli in gramada ale australienilor Sexton si apoi Ronan O’Gara transformand loviturile de pedeapsa acordate. In minutul 50 acelasi Sexton a reusit “performanta” de a trimite in bara balonul din lovitura de pedeapsa de la 40 m.
In minutul 64 australienii au avut o noua ocazie de eseu dar, la o patrudere in 22-ul irlandez unul dintre “canguri” a comis paravan si astfel au ratat aceasta noua sansa.
Irlanda a inchis meciul in minutul 70 cand Ronan O’Gara a transformat lovitura de pedeapsa acordata pentru o noua greseala in gramada a australienilor.
Dupa acest meci, in care centrii australieni au fost depasiti foarte usor ma intreb de ce nu a fost selectionat Matt Giteau, un jucator cu mare experienta si un bun transformer. Urmatoarele meciuri ale Australiei sunt usoare, cu SUA si Rusia, dar, din pacate, dupa acest esec este foarte posibil ca echipa din emisfera de sud sa fi pierdut primul loc in grupa.
Irlanda, cu aceasta victorie arata ca declaratia facuta de jucatori ca au venit in Noua Zeelanda pentru a ajunge in semifinale are acoperire. “Trifoii” au jucat excelent, s-au aparat agresiv si au atacat organizat punandu-si in valoare forta pachetului de inaintare.
luni, 12 septembrie 2011
Cronica meciului QPR - Newcastle din Premier League
QPR – Newcastle 0 – 0
Am urmarit acest meci in primul rand pentru ca Newcastle United este echipa mea favorita din fotbalul englez dar si pentru a vedea cum se va comporta Joey Barton, proaspat transferat de la Newcastle la QPR.
Meciul de pe Loftus Road, desi a avut multe ocazii s-a terminat 0-0. Pentru Newcastle este un rezultat bun care pastreaza “cotofenele” pe locul 4. De partea cealalta managerul lui QPR poate fi nemultumit avand in vedere ca, in prima repriza, echipa sa a fost singura care a avut ocazii.
Managerul lui QPR, Neil Warnock, a inceput in primul 11 cu toate noile achizitii, Armand Traore, Shaun Luke Young, Anton Ferdinand, Shaun Wright-Phillips si Joey Barton ultimul fiind investit capitan. Pe langa acestia au mai evoluat portarul Kenny, fundasul Gabbidon, mijlocasii Faurlin, Derry si Taarabt si atacantul Bothroyd.
De partea cealalta, Alan Pardew a inceput cu un system de joc 4-4-2 cu Tim Krul in poarta, Simpson, Steven Taylor, Coloccini, Ryan Taylor fundasi, Obertan, Tiote, Cabaye si Gutierez la mijloc, in atac fiind Leon Best si Sheola Ameobi.
Prima ocazie mare a primei reprize a apartinut lui QPR, in minutul 22 la actiunea pe partea dreapta a lui Shaun Wright-Phillips, balonul a ajuns la marocanul Taarabt care a centrat in careul de 6 m de unde Jay Bothroyd nu a fost in stare sa reia in poarta fiind blocat de Steven Taylor. Trei minute mai tarziu Shaun Wright-Phillips a centrat, acelasi Bothroyd a fost blocat, balonul a ajuns la Faurlin care a sutat din 6 m peste poarta. In minutul 32 la un corner, Bothroyd a reluat catre poarta, balonul fiind respins de pe linia portii de Cabaye. Sirul de ocazii a lui QPR s-a incheiat in minutul 40, cand Cabaye a pierdut o minge la mijlocul terenului care a ajuns la Shaun Wright-Phillips iar fostul mijlocas al lui Chelsea l-a lobat pe Krul, balonul fiind respins de pe linia portii de Steven Taylor, prima repriza terminandu-se 0-0.
Pentru Newcastle pauza a fost de bun augur, “cotofenele” incepand a doua repriza mai bine, creandu-si o ocazie importanta la centrarea lui Obertan care nu a putut fi reluata in poarta de Leon Best. Dupa acest moment, gazdele au dominat si si-au creat doua ocazii bune de gol la loviturile de cap ale lui Shaun Derry care au trecut aproape de poarta. Ultima mare ocazie a partidei i-a apartinut lui Shaun Wright-Phillips care a fost blocat greu de Tim Krul la o actiune frumoasa pe partea dreapta.
Pentru Newcastle acest egal este un rezultat bun avand in vedere cat de slab au jucat, dar Alan Pardew trebuie sa schimbe ceva in jocul echipei sale. Poate norocul nu va mai tine cu “cotofenele” in meciul urmator, cand se vor deplasa la Aston Villa in care vor intalni un alt fost coechipier, portarul Shay Given..
Am urmarit acest meci in primul rand pentru ca Newcastle United este echipa mea favorita din fotbalul englez dar si pentru a vedea cum se va comporta Joey Barton, proaspat transferat de la Newcastle la QPR.
Meciul de pe Loftus Road, desi a avut multe ocazii s-a terminat 0-0. Pentru Newcastle este un rezultat bun care pastreaza “cotofenele” pe locul 4. De partea cealalta managerul lui QPR poate fi nemultumit avand in vedere ca, in prima repriza, echipa sa a fost singura care a avut ocazii.
Managerul lui QPR, Neil Warnock, a inceput in primul 11 cu toate noile achizitii, Armand Traore, Shaun Luke Young, Anton Ferdinand, Shaun Wright-Phillips si Joey Barton ultimul fiind investit capitan. Pe langa acestia au mai evoluat portarul Kenny, fundasul Gabbidon, mijlocasii Faurlin, Derry si Taarabt si atacantul Bothroyd.
De partea cealalta, Alan Pardew a inceput cu un system de joc 4-4-2 cu Tim Krul in poarta, Simpson, Steven Taylor, Coloccini, Ryan Taylor fundasi, Obertan, Tiote, Cabaye si Gutierez la mijloc, in atac fiind Leon Best si Sheola Ameobi.
Prima ocazie mare a primei reprize a apartinut lui QPR, in minutul 22 la actiunea pe partea dreapta a lui Shaun Wright-Phillips, balonul a ajuns la marocanul Taarabt care a centrat in careul de 6 m de unde Jay Bothroyd nu a fost in stare sa reia in poarta fiind blocat de Steven Taylor. Trei minute mai tarziu Shaun Wright-Phillips a centrat, acelasi Bothroyd a fost blocat, balonul a ajuns la Faurlin care a sutat din 6 m peste poarta. In minutul 32 la un corner, Bothroyd a reluat catre poarta, balonul fiind respins de pe linia portii de Cabaye. Sirul de ocazii a lui QPR s-a incheiat in minutul 40, cand Cabaye a pierdut o minge la mijlocul terenului care a ajuns la Shaun Wright-Phillips iar fostul mijlocas al lui Chelsea l-a lobat pe Krul, balonul fiind respins de pe linia portii de Steven Taylor, prima repriza terminandu-se 0-0.
Pentru Newcastle pauza a fost de bun augur, “cotofenele” incepand a doua repriza mai bine, creandu-si o ocazie importanta la centrarea lui Obertan care nu a putut fi reluata in poarta de Leon Best. Dupa acest moment, gazdele au dominat si si-au creat doua ocazii bune de gol la loviturile de cap ale lui Shaun Derry care au trecut aproape de poarta. Ultima mare ocazie a partidei i-a apartinut lui Shaun Wright-Phillips care a fost blocat greu de Tim Krul la o actiune frumoasa pe partea dreapta.
Pentru Newcastle acest egal este un rezultat bun avand in vedere cat de slab au jucat, dar Alan Pardew trebuie sa schimbe ceva in jocul echipei sale. Poate norocul nu va mai tine cu “cotofenele” in meciul urmator, cand se vor deplasa la Aston Villa in care vor intalni un alt fost coechipier, portarul Shay Given..
joi, 8 septembrie 2011
Gigi Becali si interventia sa la Realitatea TV
Traim intr-o lume a fotbalului romanesc dominata de milionari analfebeti sau megalomani din care nu poate lipsi Gigi Becali.
Acest individ, prefer sa nu ii mai spun numele, este invitat la toate televiziunile pentru circul ieftin pe care il face si pentru jignirile pe care le aduce oricui care are o opinie diferita de a sa.
Un bufon imbracat cu haine de print de catre nu stiu ce stilist platit cu bani grei, un cioban care mananca branza pe plaja de fite de la Mamaia, un incult care isi permite sa il numeasca pe Emerich Ienei “batran fara cap”.
In acest dialog ttp://www.youtube.com/watch?v=nVOlT5BKUA0, cel supranumit “razboinicul luminii” jigneste fara nici un fel de rusine un invitat intr-o emisiune TV sub privirile amuzate ale celorlalti invitati fara ca cineva sa ii inchida gura prin intreruperea legaturii telefonice. Nu va mai trece o saptamana si postul Realitatea il va suna iarasi pe “marele specilist in fotbal” pentru a-l intreba nu stiu ce tampenie legata de sport sau ce cadou ii va mai face finului Borcea.
Ma intreb ce se va intampla daca acest interlop nu ar mai aparea pe nici un post TV sau radio, nu il va asculta nimeni cum isi debiteaza prostiile. I se va umfla limba?
Acest individ, prefer sa nu ii mai spun numele, este invitat la toate televiziunile pentru circul ieftin pe care il face si pentru jignirile pe care le aduce oricui care are o opinie diferita de a sa.
Un bufon imbracat cu haine de print de catre nu stiu ce stilist platit cu bani grei, un cioban care mananca branza pe plaja de fite de la Mamaia, un incult care isi permite sa il numeasca pe Emerich Ienei “batran fara cap”.
In acest dialog ttp://www.youtube.com/watch?v=nVOlT5BKUA0, cel supranumit “razboinicul luminii” jigneste fara nici un fel de rusine un invitat intr-o emisiune TV sub privirile amuzate ale celorlalti invitati fara ca cineva sa ii inchida gura prin intreruperea legaturii telefonice. Nu va mai trece o saptamana si postul Realitatea il va suna iarasi pe “marele specilist in fotbal” pentru a-l intreba nu stiu ce tampenie legata de sport sau ce cadou ii va mai face finului Borcea.
Ma intreb ce se va intampla daca acest interlop nu ar mai aparea pe nici un post TV sau radio, nu il va asculta nimeni cum isi debiteaza prostiile. I se va umfla limba?
marți, 6 septembrie 2011
Cronica meciului Romania - Franta
Romania – Franta 0- 0
In fata unui stadion frumos si cu un public european, Romania a obtinut un rezultat bun in fata Frantei dar a pierdut calificarea la Euro. Bineinteles, nu a pierdut-o datorita acestui rezultat, dar avand in vedere egalurile cu Albania si Belarus, Romania “sta acasa”. Pentru aceasta campanie trebuie sa ii “multumim” lui Razvan Lucescu si experimentelor lui gen Florescu.
Jocul contra Frantei nu a fost unul extraordinar, destul de aprig, cu intrari dure, dar cu multa dorinta din partea romanilor. Acest lucru mi-a placut cel mai mult, romanii s-au luptat pentru fiecare minge, au acoperit bine terenul si, cu toate absentele din lot, au reusit sa faca fata unei echipe a Frantei care a jucat cu tot ce are mai bun in acest moment. Meciul a fost dominat de francezi, dar cele mai mari ocazii de a marca le-au avut romanii. In prima repriza am notat numai doua ocazii importante. In minutul 3, Nicolita a centrat din lovitura libera, Goian a deviat spre poarta, dar Lloris a respins in corner. In minutul 22, acelasi Nicolita executa pe coltul lung o lovitura libera, dar portarul francez respinge in corner.
Dupa pauza francezii au presat si si-au creat doua ocazii bune, mai intai prin Cabaye cu un sut foarta periculos la o minge pierduta usor de Bourceanu si apoi prin Ribery la o actiune frumoasa pe partea dreapta in care, dupa ce a trecut de Goian si Rat, a sutat paralel cu poarta.
In minutul 68 Romania a avut cea mai mare ocazie la o centrare a lui Nicolita, Bogdan Stancu a recentrat in centrul careului unde Marica a fost blocat in ultimul moment de Abidal, neputand trimite in poarta. Pana la sfarsitul meciului, Franta a dominat teritorial iar echipa noastra a incercat sa contraatace. Din pacate nu am reusit sa inscriem si meciul s-a incheiat 0-0, rezultat ce nu ne convine, avand in vedere victoria Bosniei in fata Belarus care ne scoate din calculele calificarii.
Lasand la o parte aceasta noua calificare ratata, ma bucur pentru jocul prestat, pentru incrancenarea cu care romanii s-au luptat pentru fiecare balon si pentru tinerii care au aparut pe teren si, cred eu, au facut fata destul de bine. Ii includ aici pe Chiriches si Luchin. Din pacate si Piturca il introduce cu regularitate pe Cocis, jucator care parca nu isi gaseste locul in echipa. Ma feresc sa spun ca sunt semnele unui reviriment al echipei Romaniei, dar, oricum, nationala a aratat altceva decat in perioada Razvan Lucescu.
In fata unui stadion frumos si cu un public european, Romania a obtinut un rezultat bun in fata Frantei dar a pierdut calificarea la Euro. Bineinteles, nu a pierdut-o datorita acestui rezultat, dar avand in vedere egalurile cu Albania si Belarus, Romania “sta acasa”. Pentru aceasta campanie trebuie sa ii “multumim” lui Razvan Lucescu si experimentelor lui gen Florescu.
Jocul contra Frantei nu a fost unul extraordinar, destul de aprig, cu intrari dure, dar cu multa dorinta din partea romanilor. Acest lucru mi-a placut cel mai mult, romanii s-au luptat pentru fiecare minge, au acoperit bine terenul si, cu toate absentele din lot, au reusit sa faca fata unei echipe a Frantei care a jucat cu tot ce are mai bun in acest moment. Meciul a fost dominat de francezi, dar cele mai mari ocazii de a marca le-au avut romanii. In prima repriza am notat numai doua ocazii importante. In minutul 3, Nicolita a centrat din lovitura libera, Goian a deviat spre poarta, dar Lloris a respins in corner. In minutul 22, acelasi Nicolita executa pe coltul lung o lovitura libera, dar portarul francez respinge in corner.
Dupa pauza francezii au presat si si-au creat doua ocazii bune, mai intai prin Cabaye cu un sut foarta periculos la o minge pierduta usor de Bourceanu si apoi prin Ribery la o actiune frumoasa pe partea dreapta in care, dupa ce a trecut de Goian si Rat, a sutat paralel cu poarta.
In minutul 68 Romania a avut cea mai mare ocazie la o centrare a lui Nicolita, Bogdan Stancu a recentrat in centrul careului unde Marica a fost blocat in ultimul moment de Abidal, neputand trimite in poarta. Pana la sfarsitul meciului, Franta a dominat teritorial iar echipa noastra a incercat sa contraatace. Din pacate nu am reusit sa inscriem si meciul s-a incheiat 0-0, rezultat ce nu ne convine, avand in vedere victoria Bosniei in fata Belarus care ne scoate din calculele calificarii.
Lasand la o parte aceasta noua calificare ratata, ma bucur pentru jocul prestat, pentru incrancenarea cu care romanii s-au luptat pentru fiecare balon si pentru tinerii care au aparut pe teren si, cred eu, au facut fata destul de bine. Ii includ aici pe Chiriches si Luchin. Din pacate si Piturca il introduce cu regularitate pe Cocis, jucator care parca nu isi gaseste locul in echipa. Ma feresc sa spun ca sunt semnele unui reviriment al echipei Romaniei, dar, oricum, nationala a aratat altceva decat in perioada Razvan Lucescu.
duminică, 4 septembrie 2011
Transferul lui Banel Nicolita
Eu nu credeam ca Banel Nicolita se va mai transfera de la Steaua, iar cand am auzit ca pleaca la St. Etienne am fost surprins. Prea multe transferuri ratase baiatul asta, ba la Samsunspor, ba la Kuban sau Khazar Lankaran. Ma bucur pentru Banel, dar imi pare rau pentru Steaua, deoarece isi pierde unul dintre putinii jucatori care evoluau cu sufletul pentru echipa.
Bineinteles, dupa transfer am citit ca a fost transferat pentru etnia sa. Cred ca este o mare tampenie. Indiferent de etnia sa, Banel a oferit un exemplu atunci cand a spus ca nu a auzit injuriile formulate de fanii Timisoarei la adresa sa (“tigan”) pentru ca stadionul lui Poli sa nu fie suspendat sau atunci cand i-a spus arbitrului care dorea sa ii dea galben lui Margaritescu, jucatorul lui Dinamo, ca nu a existat contact. Mai rar se intampla asa ceva in fotbalul romanesc. Banel a fost una ditre cele mai profitabile afaceri facute de Steaua, daca ne gandim numai la numarul de sezoane disputate.
Toti isi amintesc de autogolul stupid pe care si l-a marcat in meciul cu Real, fara a mentiona golul superb marcat din foarfeca in meciul cu Gaz Metan. Au fost altii care au gresit mai grav decat Banel si au ramas in amintire ca jucatori importanti. Pentru cine isi aminteste, Stanislav Cherchesov, de 49 de ori portarul nationalei Rusiei, si-a inscris in proprie poarta incercand sa degajeze.
Sper ca Banel sa aiba o evolutie buna la noua sa echipa si sa fie in continuare o solutie pentru banda dreapta a nationalei Romaniei. Succes Banel!
Bineinteles, dupa transfer am citit ca a fost transferat pentru etnia sa. Cred ca este o mare tampenie. Indiferent de etnia sa, Banel a oferit un exemplu atunci cand a spus ca nu a auzit injuriile formulate de fanii Timisoarei la adresa sa (“tigan”) pentru ca stadionul lui Poli sa nu fie suspendat sau atunci cand i-a spus arbitrului care dorea sa ii dea galben lui Margaritescu, jucatorul lui Dinamo, ca nu a existat contact. Mai rar se intampla asa ceva in fotbalul romanesc. Banel a fost una ditre cele mai profitabile afaceri facute de Steaua, daca ne gandim numai la numarul de sezoane disputate.
Toti isi amintesc de autogolul stupid pe care si l-a marcat in meciul cu Real, fara a mentiona golul superb marcat din foarfeca in meciul cu Gaz Metan. Au fost altii care au gresit mai grav decat Banel si au ramas in amintire ca jucatori importanti. Pentru cine isi aminteste, Stanislav Cherchesov, de 49 de ori portarul nationalei Rusiei, si-a inscris in proprie poarta incercand sa degajeze.
Sper ca Banel sa aiba o evolutie buna la noua sa echipa si sa fie in continuare o solutie pentru banda dreapta a nationalei Romaniei. Succes Banel!
joi, 25 august 2011
Comentariu pe Sport.ro
Nu am fost niciodata un fan al postului Sport.ro deoarece este foarte pasionat de “barfe”, mereu vezi un “Becali”, un Iancu sau alt mascarici al fotbalului si mai putin meciuri in direct, stiri adevarate sau interviuri cu adevarati oameni de sport.
Joi dupa amiaza am auzit un interviu care mi-a intarit parerea ca postul a decazut mult. Ma uitam la meciul lui Dinamo dar mutam pe Sport.ro pentru a vedea grupa Otelului. Atunci cand moderatorul acestui post a identificat grupa moldovenilor, compusa din Manchester United, Benfica Lisabona si FC Basel, a avut o reactie penibila spunand “o mare echipa va veni la Bucuresti”. Bineinteles s-a referit la Manchester United.
Mi se pare stupid sa spui ca Benfica Lisabona, echipa care l-a dat pe Eusebio, nu este o echipa mare a Europei.
Tin sa ii transmit acestui mare comentator, care probabil in afara de Real Madrid, echipa mult difuzata pe posturile Media Pro nu cunoaste prea multe, ca Benfica Lisabona este un club infiintat in anul 1904, cu mai mult de 14 milioane de fani, care a fost desemnata a noua cea mai de succes echipa din secolul 20 in clasamentul Institutului de Istorie si Statistica al Fotbalului si al 12-lea cel mai de succes club de fotbal al secolului 20 in clasamentul FIFA.
Benfica este unul dintre fondatorii ligii portugheze de fotbal, echipa care nu a retrogradat niciodata din prima liga. A castigat 32 titluri in Portugalia, 27 de Cupe ale Portugaliei si de doua ori Cupa Campionilor Europeni.
Poate acest moderator nu stie ca la Benfica au jucat de-a lungul timpului printre altii, pe langa Eusebio, Rogério Pipi, Mário Coluna, José Águas (tatal lui Rui Aguas), António Simões, Humberto Coelho, Carlos Mozer, Ricardo Gomes, Rui Costa, João Vieira Pinto, Michel Preud'homme sau Nuno Gomes.
Despre fanii Benficai se stie ca fac o atmosfera superba pe Da Luz la jocurile importante, ca sunt foarte atasati de echipa si fac scandal la pierderea unui jucator important.
Poate moderatorul Sport.ro va avea mai multa grija de tampeniile pe care le comunica publicului, se va ocupa un pic si de istoria fotbalului nu numai de echipele actuale si rezultatele lor, de marile legende ale cluburilor europene si nu numai de jucatori gen Cristiano Ronaldo sau Beckham, jucatori la care te loveste numai imaginea. In momentul in care va vedea grupa unei echipe romanesti ne va comunica ceva despre istoria echipelor adverse, performante sau jucatori importanti si se va abtine sa faca afirmatii inutile.
Joi dupa amiaza am auzit un interviu care mi-a intarit parerea ca postul a decazut mult. Ma uitam la meciul lui Dinamo dar mutam pe Sport.ro pentru a vedea grupa Otelului. Atunci cand moderatorul acestui post a identificat grupa moldovenilor, compusa din Manchester United, Benfica Lisabona si FC Basel, a avut o reactie penibila spunand “o mare echipa va veni la Bucuresti”. Bineinteles s-a referit la Manchester United.
Mi se pare stupid sa spui ca Benfica Lisabona, echipa care l-a dat pe Eusebio, nu este o echipa mare a Europei.
Tin sa ii transmit acestui mare comentator, care probabil in afara de Real Madrid, echipa mult difuzata pe posturile Media Pro nu cunoaste prea multe, ca Benfica Lisabona este un club infiintat in anul 1904, cu mai mult de 14 milioane de fani, care a fost desemnata a noua cea mai de succes echipa din secolul 20 in clasamentul Institutului de Istorie si Statistica al Fotbalului si al 12-lea cel mai de succes club de fotbal al secolului 20 in clasamentul FIFA.
Benfica este unul dintre fondatorii ligii portugheze de fotbal, echipa care nu a retrogradat niciodata din prima liga. A castigat 32 titluri in Portugalia, 27 de Cupe ale Portugaliei si de doua ori Cupa Campionilor Europeni.
Poate acest moderator nu stie ca la Benfica au jucat de-a lungul timpului printre altii, pe langa Eusebio, Rogério Pipi, Mário Coluna, José Águas (tatal lui Rui Aguas), António Simões, Humberto Coelho, Carlos Mozer, Ricardo Gomes, Rui Costa, João Vieira Pinto, Michel Preud'homme sau Nuno Gomes.
Despre fanii Benficai se stie ca fac o atmosfera superba pe Da Luz la jocurile importante, ca sunt foarte atasati de echipa si fac scandal la pierderea unui jucator important.
Poate moderatorul Sport.ro va avea mai multa grija de tampeniile pe care le comunica publicului, se va ocupa un pic si de istoria fotbalului nu numai de echipele actuale si rezultatele lor, de marile legende ale cluburilor europene si nu numai de jucatori gen Cristiano Ronaldo sau Beckham, jucatori la care te loveste numai imaginea. In momentul in care va vedea grupa unei echipe romanesti ne va comunica ceva despre istoria echipelor adverse, performante sau jucatori importanti si se va abtine sa faca afirmatii inutile.
luni, 22 august 2011
Cronica meciului Manchester United - Tottenham
Manchester United – Tottenham 3 – 0
Al doilea meci tare al etapei a doua din campionatul Angliei dupa Arsenal-Liverpool, meciul a fost mai echilibrat decat o arata scorul. United avea nevoie de victorie pentru a egala la puncte pe concitadina City.
Fortat de accidentari, Sir Alex Ferguson a inceput cu doi fundasi centrali tineri, Smalling si Evans. Alaturi de acestia, la United, au evoluat intr-un 4-4-2 clasic portarul De Gea, fundasii Jones si Evra, mijlocasii Nani, Anderson, Claverley si Young si atacantii Rooney si Wellbeck. Daca ne uitam cu atentie, in primul 11 al lui United vedem nume noi, tineri fotbalisti englezi ca Claverley, Smalling, Jones si Wellbeck cu care United incearca sa formeze o noua echipa puternica.
De partea cealalta, Tottenham a inceput cu Fridel in poarta, Walker, Dawson, Kaboul si Assou-Ekotto fundasi, Lennon, Livermore, Krancjar si Bale mijlocasi, Var der Vaart mijlocas ofensiv si De Foe atacant.
Prima repriza a fost una echilibrata, in care United a incercat sa combine si sa preseze, mai ales pe benzile terenului, iar Tottenham a jucat pe contraatac.
Prima ocazie buna de gol a avut-o United in minutul 8, prin Claverley, la o pasa buna de pe stanga a lui Ashley Young, sutul fiind respins greu in corner de Friedel. Tottenham a echilibrat partida, iar Van der Vaart a avut un sut foarte periculos in minutul 15 respins de De Gea in corner.
Cea mai mare ocazie a primei reprize a apartinut lui United in minutul 27 la lovitura de cap a lui Ashley Young la centrarea lui Evra, balonul trecand putin peste poarta lui Friedel. Pana la pauza a mai fost suttl periculos al lui Van der Vaart din minutul 40 la o pasa excelenta a lui Bale dar De Gea a fost si de aceasta data acolo, astfel incat scorul pauzei a fost 0-0.
La inceputul reprizei a doua Tottenham a dominat teritorial fara a-si crea vreo ocazie buna de a marca. In minutul 60 a venit deschiderea scorului, centrarea lui Tom Claverley gasindu-l nemarcat pe Wellbeck in careu, care l-a invins pe Friedel.
Tottenham nu a reusit nimic notabil nici dupa primirea golului, cei care au marcat au fost tot jucatorii lui United prin Anderson la o pasa superba a lui Wellbeck care i-a pus pe picior gresit pe fundasii centrali ai lononezilor in minutul 75.
Scorul a fost stabilit de Rooney in minutul 87 la o centrare foarte buna de pe partea dreapta a veteranului Ryan Giggs.
Cu acest scor United egaleaza la puncte pe City si Wolves in fruntea clasamentului. Tottenham trebuie sa gaseasca repede un inlocuitor pentru Modric, croatul nefiind inclus in lotul pentru acest meci, avand in vedere posibila plecare la Chelsea. Echipa lui Redknapp a cazut in repriza a doua a meciului, iar atacantii, fie ca a fost De Foe sau Pavlyuckenko intrat dupa pauza, nu au creat nimic periculos.
Al doilea meci tare al etapei a doua din campionatul Angliei dupa Arsenal-Liverpool, meciul a fost mai echilibrat decat o arata scorul. United avea nevoie de victorie pentru a egala la puncte pe concitadina City.
Fortat de accidentari, Sir Alex Ferguson a inceput cu doi fundasi centrali tineri, Smalling si Evans. Alaturi de acestia, la United, au evoluat intr-un 4-4-2 clasic portarul De Gea, fundasii Jones si Evra, mijlocasii Nani, Anderson, Claverley si Young si atacantii Rooney si Wellbeck. Daca ne uitam cu atentie, in primul 11 al lui United vedem nume noi, tineri fotbalisti englezi ca Claverley, Smalling, Jones si Wellbeck cu care United incearca sa formeze o noua echipa puternica.
De partea cealalta, Tottenham a inceput cu Fridel in poarta, Walker, Dawson, Kaboul si Assou-Ekotto fundasi, Lennon, Livermore, Krancjar si Bale mijlocasi, Var der Vaart mijlocas ofensiv si De Foe atacant.
Prima repriza a fost una echilibrata, in care United a incercat sa combine si sa preseze, mai ales pe benzile terenului, iar Tottenham a jucat pe contraatac.
Prima ocazie buna de gol a avut-o United in minutul 8, prin Claverley, la o pasa buna de pe stanga a lui Ashley Young, sutul fiind respins greu in corner de Friedel. Tottenham a echilibrat partida, iar Van der Vaart a avut un sut foarte periculos in minutul 15 respins de De Gea in corner.
Cea mai mare ocazie a primei reprize a apartinut lui United in minutul 27 la lovitura de cap a lui Ashley Young la centrarea lui Evra, balonul trecand putin peste poarta lui Friedel. Pana la pauza a mai fost suttl periculos al lui Van der Vaart din minutul 40 la o pasa excelenta a lui Bale dar De Gea a fost si de aceasta data acolo, astfel incat scorul pauzei a fost 0-0.
La inceputul reprizei a doua Tottenham a dominat teritorial fara a-si crea vreo ocazie buna de a marca. In minutul 60 a venit deschiderea scorului, centrarea lui Tom Claverley gasindu-l nemarcat pe Wellbeck in careu, care l-a invins pe Friedel.
Tottenham nu a reusit nimic notabil nici dupa primirea golului, cei care au marcat au fost tot jucatorii lui United prin Anderson la o pasa superba a lui Wellbeck care i-a pus pe picior gresit pe fundasii centrali ai lononezilor in minutul 75.
Scorul a fost stabilit de Rooney in minutul 87 la o centrare foarte buna de pe partea dreapta a veteranului Ryan Giggs.
Cu acest scor United egaleaza la puncte pe City si Wolves in fruntea clasamentului. Tottenham trebuie sa gaseasca repede un inlocuitor pentru Modric, croatul nefiind inclus in lotul pentru acest meci, avand in vedere posibila plecare la Chelsea. Echipa lui Redknapp a cazut in repriza a doua a meciului, iar atacantii, fie ca a fost De Foe sau Pavlyuckenko intrat dupa pauza, nu au creat nimic periculos.
sâmbătă, 30 iulie 2011
Jurgen Klinsmann - antrenorul Statelor Unite
Jurgen Klinsmann, fostul international si antrenor al Germaniei, a devenit antrenor al echipei de fotbal a Statelor Unite. “Klinsi” preia aceasta pozitie de la Bob Bradley.
Pentru cei care nu stiu, dupa retragerea sa din 1998, germanul a inceput o cariera in marketing in Statele Unite ocupandu-se de promovarea soccer-ului in America. De asemenea, este casatorit cu o chinezo-americanca detine o resedinta in California si a mai fost in doua randuri aproape de a fi numit antrenor al echipei Statelor Unite, in 2006 si in 2010.
Cariera profesionista de fotbalist a lui Jurgen Klinsmann a inceput in a doua divizie germana la Stuttgarter Kickers in 1982, echipa care l-a format. A fost remarcat in primul rand pentru viteza sa, dar si pentru jocul foarte bun de cap. In 1984 se muta la marea rivala VFB, pentru care, in primul sezon a inscris 15 goluri. Cel mai bun sezon la VFB a fost insa 1987-1988 in care a inscris 19 goluri, a fost golgheterul Bundesligii si a obtinut prima convocare la nationala Germaniei. In anul 1988 a obtinut titlul de cel mai bun jucator al Germaniei. A ajuns in finala Cupei UEFA pe care a pierdut-o in fata lui Napoli, cu Maradona in componenta.
In 1989 ii urmeaza pe Mattheus si Brehme la Inter Milano. In cei trei ani petrecuti la Inter a reusit sa castige Cupa UEFA in anul 1991. Intre 1992-1994 a jucat pentru AS Monaco cu care a ajuns pana in semifinala Cupei Campionilor pierduta in fata lui AC Milan. Dupa perioada tumultuoasa petrecuta intre 1994-1995 la Tottenham, in primul rand datorita fanilor englezi care nu l-au agreat la inceput pentru ca apoi sa il iubeasca, se transfera la Bayern Munchen pentru care joaca intre 1996 si 1997 si cu care castiga Cupa UEFA si Bundesliga. S-a transferat apoi la Sampdoria si la Tottenham jucand ultimul joc in 1998. S-a atabilit in Statele Unite in anul 1998 impreuna cu familia. A evoluat in anul 2003 in a patra divizie sub numele Jay Coppingen pentru Orange County.
In nationala Germaniei Klinsi a prins 108 jocuri si a inscris 47 de goluri. Este castigator al camionatului Mondial din 1990 si al Campionatului European din 1996.
In 2004 a devenit selectioner al Germaniei si a introdus un sistem nou de management al nationalei, aducandu-l alaturi pe Oli Bierhoff. La inceputul experientei sale ca antrenor si-a atras numeroase critici, inclusiv ale “Kaiser”-ului Beckenbauer pentru jocul sau prea ofensiv, promovarea tinerilor si eliminarea titularilor de drept. Rezultatele slabe de la Campionatul European din 2004 au alimentat si mai mult aceste critici, dar Klinsi le-a dat peste nas tuturor la Mondialul din 2006 cand echipa Germaniei a ajuns pana in semifinale, fiind greu invinsa de Italia.
Desi toata lumea dorea ca acesta sa isi prelungeasca contractul cu Federatia, Klinsmann a ales sa fie antrenorul lui Bayern, unde, in 2008 a implementat acelasi sistem inovator ca la nationala, bazat pe tineri, dar avea sa nu termine sezonul datorita neintelegerilor cu conducatorii bavarezi.
Numirea sa la conducerea echipei Statelor Unite nu este o surpriza pentru mine. Pentru echipa americana stilul sau de management, inovator, bazat pe tineri si pe ofensiva ar putea fi un nou punct de plecare in formarea unei echipe de valoare.
Pentru cei care nu stiu, dupa retragerea sa din 1998, germanul a inceput o cariera in marketing in Statele Unite ocupandu-se de promovarea soccer-ului in America. De asemenea, este casatorit cu o chinezo-americanca detine o resedinta in California si a mai fost in doua randuri aproape de a fi numit antrenor al echipei Statelor Unite, in 2006 si in 2010.
Cariera profesionista de fotbalist a lui Jurgen Klinsmann a inceput in a doua divizie germana la Stuttgarter Kickers in 1982, echipa care l-a format. A fost remarcat in primul rand pentru viteza sa, dar si pentru jocul foarte bun de cap. In 1984 se muta la marea rivala VFB, pentru care, in primul sezon a inscris 15 goluri. Cel mai bun sezon la VFB a fost insa 1987-1988 in care a inscris 19 goluri, a fost golgheterul Bundesligii si a obtinut prima convocare la nationala Germaniei. In anul 1988 a obtinut titlul de cel mai bun jucator al Germaniei. A ajuns in finala Cupei UEFA pe care a pierdut-o in fata lui Napoli, cu Maradona in componenta.
In 1989 ii urmeaza pe Mattheus si Brehme la Inter Milano. In cei trei ani petrecuti la Inter a reusit sa castige Cupa UEFA in anul 1991. Intre 1992-1994 a jucat pentru AS Monaco cu care a ajuns pana in semifinala Cupei Campionilor pierduta in fata lui AC Milan. Dupa perioada tumultuoasa petrecuta intre 1994-1995 la Tottenham, in primul rand datorita fanilor englezi care nu l-au agreat la inceput pentru ca apoi sa il iubeasca, se transfera la Bayern Munchen pentru care joaca intre 1996 si 1997 si cu care castiga Cupa UEFA si Bundesliga. S-a transferat apoi la Sampdoria si la Tottenham jucand ultimul joc in 1998. S-a atabilit in Statele Unite in anul 1998 impreuna cu familia. A evoluat in anul 2003 in a patra divizie sub numele Jay Coppingen pentru Orange County.
In nationala Germaniei Klinsi a prins 108 jocuri si a inscris 47 de goluri. Este castigator al camionatului Mondial din 1990 si al Campionatului European din 1996.
In 2004 a devenit selectioner al Germaniei si a introdus un sistem nou de management al nationalei, aducandu-l alaturi pe Oli Bierhoff. La inceputul experientei sale ca antrenor si-a atras numeroase critici, inclusiv ale “Kaiser”-ului Beckenbauer pentru jocul sau prea ofensiv, promovarea tinerilor si eliminarea titularilor de drept. Rezultatele slabe de la Campionatul European din 2004 au alimentat si mai mult aceste critici, dar Klinsi le-a dat peste nas tuturor la Mondialul din 2006 cand echipa Germaniei a ajuns pana in semifinale, fiind greu invinsa de Italia.
Desi toata lumea dorea ca acesta sa isi prelungeasca contractul cu Federatia, Klinsmann a ales sa fie antrenorul lui Bayern, unde, in 2008 a implementat acelasi sistem inovator ca la nationala, bazat pe tineri, dar avea sa nu termine sezonul datorita neintelegerilor cu conducatorii bavarezi.
Numirea sa la conducerea echipei Statelor Unite nu este o surpriza pentru mine. Pentru echipa americana stilul sau de management, inovator, bazat pe tineri si pe ofensiva ar putea fi un nou punct de plecare in formarea unei echipe de valoare.
miercuri, 27 iulie 2011
Salvarea lui River Plate
Retrogradarea lui River Plate i-a facut pe conducatorii fotbalului argentinian sa gandeasca, pentru a doua oara in istorie, dupa 1983, o solutie pentru ca "milionarii" sa revina in prima liga. Solutia este, la prima vedere, haotica. Fuziunea primei si celei de a doua divizii, impartirea Argentinei in 5 zone, primele 4 din fiecare zona urmand sa intre in play-off, astfel fiind decisa campioana si echipele calificate in Libertadores.
Ma gandesc ca un astfel de model ar putea fi adoptat si in liga 1 si astfel Craiova si Timisoara sa revina acolo unde le este locul.
Ma gandesc ca un astfel de model ar putea fi adoptat si in liga 1 si astfel Craiova si Timisoara sa revina acolo unde le este locul.
marți, 26 iulie 2011
Cronica meciului Twente - FC Vaslui
Twente – FC Vaslui 2 – 0
Ca sa incep cu sfarsitul, mi se pare ca Vasluiul a venit sa se apere, sperand poate la un egal si a plecat invinsa. In opinia mea Twente era o echipa de invins, cu multi tineri in teren, aflata in plina pregatire pentru noul sezon, care a jucat in “deplasare”, la Aarhem. Ma asteptam la mai mult de la FC Vaslui, in primul rand sa joace cu mai mult curaj, mai ales ca are in componenta jucatori cu experienta, chiar daca nu obtinuta in meciuri europene. Tactica 4-3-3 adoptata de Hizo parea ca va genera un stil de joc ofensiv. Moldovenii au inceput cu Cerniauskas in poarta, Milanov, Papp, Cînu, P. Jovanovici, fundasi, Pavlovici, Costin, L. Sînmărtean, la mijloc, Adailton, Wesley si Temwanjera in atac.
De partea cealalta, Twente a jucat cu un classic 4-4-2 cu Mihailov in poarta, Cornelisse, Wisgherhof, Douglas, Leugers fundasi, Brama, Berghuis, Bajrami si Buysse la mijloc, De Jong si Janko atacanti.
Vasluiul a inceput tare, cu Sanmartean facand doua incursiuni spre careul advers si cu Adailton lovind bara din lovitura libera in minutul 20.
Twente a presat, incercand centrari catre careul advers spre uriasul Mark Janko, care in minutul 28 a reusit o lovitura periculoasa de cap. In minutul 31 arbitrul a acordat, zic eu un penalti gratuit pentru Twente, la un contact in careu, faza la care cred ca Adailton a fost el faultat de catre un jucator olandez. Penaltiul a fost transformat de Mark Janko.
Pana la pauza nu s-a mai intamplat nimic cu exceptia unui gol anulat pe motiv de ofsaid al Vasluiului, la o centrare a lui Adailton, Wesley plecand prea devreme dintre fundasii adversi.
Dupa pauza Vasluiul parea ca si-a revenit, avand doua ocazii bune prin Wesley cu un sut periculos in minutul 46 si cu o combinatie intre Sanmartean si Temwanjera blocata greu de Douglas in minutul 50.
Imediat insa a venit cel de al doilea gol al lui Twente, la o faza fixa, centrare de pe partea stanga, balon reluat in bara, revenit in careul de 16 m de unde Mark Janko reuseste sa il trimita lejer in poarta. M-a surprins lipsa de marcaj si uluirea vasluienilor la aceasta faza, fundasii fiind parca blocati pe locurile lor.
Pana la sfarsitul meciului Vasluiul a reusit o singura faza mai importanta la o centrare buna de pe dreapta a lui Adailton, Temwanjera ”reusind” sa trimita pe langa poarta din 8 m.
Vasluiul a pierdut pe mana ei acest meci, jucand fricos, bazandu-se prea mult pe trioul Wesley-Adailton-Sanmartean. De fapt, nici un alt jucator al moldovenilor nu a reusit nimic deosebit. Apararea cu exceptia lui Papp care a blocat mai multe baloane a fost dezorganizata, mijlocul terenului i-a facut fata cu greu lui Bajrami, iar Temwanjera nu s-a intalnit prea mult cu balonul. Hizo trebuie sa schimbe multe in retur pentru a avea vreo sansa si, in mod sigur, trebuie sa joace cu mai mult tupeu.
Ca sa incep cu sfarsitul, mi se pare ca Vasluiul a venit sa se apere, sperand poate la un egal si a plecat invinsa. In opinia mea Twente era o echipa de invins, cu multi tineri in teren, aflata in plina pregatire pentru noul sezon, care a jucat in “deplasare”, la Aarhem. Ma asteptam la mai mult de la FC Vaslui, in primul rand sa joace cu mai mult curaj, mai ales ca are in componenta jucatori cu experienta, chiar daca nu obtinuta in meciuri europene. Tactica 4-3-3 adoptata de Hizo parea ca va genera un stil de joc ofensiv. Moldovenii au inceput cu Cerniauskas in poarta, Milanov, Papp, Cînu, P. Jovanovici, fundasi, Pavlovici, Costin, L. Sînmărtean, la mijloc, Adailton, Wesley si Temwanjera in atac.
De partea cealalta, Twente a jucat cu un classic 4-4-2 cu Mihailov in poarta, Cornelisse, Wisgherhof, Douglas, Leugers fundasi, Brama, Berghuis, Bajrami si Buysse la mijloc, De Jong si Janko atacanti.
Vasluiul a inceput tare, cu Sanmartean facand doua incursiuni spre careul advers si cu Adailton lovind bara din lovitura libera in minutul 20.
Twente a presat, incercand centrari catre careul advers spre uriasul Mark Janko, care in minutul 28 a reusit o lovitura periculoasa de cap. In minutul 31 arbitrul a acordat, zic eu un penalti gratuit pentru Twente, la un contact in careu, faza la care cred ca Adailton a fost el faultat de catre un jucator olandez. Penaltiul a fost transformat de Mark Janko.
Pana la pauza nu s-a mai intamplat nimic cu exceptia unui gol anulat pe motiv de ofsaid al Vasluiului, la o centrare a lui Adailton, Wesley plecand prea devreme dintre fundasii adversi.
Dupa pauza Vasluiul parea ca si-a revenit, avand doua ocazii bune prin Wesley cu un sut periculos in minutul 46 si cu o combinatie intre Sanmartean si Temwanjera blocata greu de Douglas in minutul 50.
Imediat insa a venit cel de al doilea gol al lui Twente, la o faza fixa, centrare de pe partea stanga, balon reluat in bara, revenit in careul de 16 m de unde Mark Janko reuseste sa il trimita lejer in poarta. M-a surprins lipsa de marcaj si uluirea vasluienilor la aceasta faza, fundasii fiind parca blocati pe locurile lor.
Pana la sfarsitul meciului Vasluiul a reusit o singura faza mai importanta la o centrare buna de pe dreapta a lui Adailton, Temwanjera ”reusind” sa trimita pe langa poarta din 8 m.
Vasluiul a pierdut pe mana ei acest meci, jucand fricos, bazandu-se prea mult pe trioul Wesley-Adailton-Sanmartean. De fapt, nici un alt jucator al moldovenilor nu a reusit nimic deosebit. Apararea cu exceptia lui Papp care a blocat mai multe baloane a fost dezorganizata, mijlocul terenului i-a facut fata cu greu lui Bajrami, iar Temwanjera nu s-a intalnit prea mult cu balonul. Hizo trebuie sa schimbe multe in retur pentru a avea vreo sansa si, in mod sigur, trebuie sa joace cu mai mult tupeu.
sâmbătă, 23 iulie 2011
Transferuri de vara in Italia
Chiar daca nu a mai fost o vara cu lovituri importante asa cum a fost vara tracuta, in care Milan a reusit achizitia lui Zlatan Ibrahimovic si in vara lui 2011 cluburile din Italia au miscat bine.
In primul rand campioana Italiei, Milan, a reusit sa il transfere definitiv pe Zlatan Ibrahimovic de la Barcelona, platind diferenta de 24 mil eur. Au venit cei trei tineri talentati de la Genoa Stephan El Shaarawy, Gianmarco Zigoni si Alberto Paloschi. Tot de la Genoa au fost transferati definitiv portarul Marco Amelia si mijlocasul Kevin-Prince Boateng. Diavolul a mai facut doua transferuri gratis, fundasul francez Philippe Mexes de la Roma si cel nigerian al lui OM Taye Taiwo. Milan a reusit prin aceste transferuri sa improspateze mult echipa, prea imbatranita in ultimul sezon.
Daca sezonul trecut Juventus a imprumutat mai multi jucatori, in aceasta vara a achizitionat o parte din acestia: atacantii Alessandro Matri de la Cagliari si Fabio Quagliarella de la Napoli, fundasii Marco Motta de la Udinese si Fredrik Sorensen de la Lyngby. Au venit gratis Andrea Pirlo de la Milan, Reto Ziegler de la Sampdoria si Michele Pazienza de la Napoli. Juve a mai reusit doua achizitii bune zic eu cu Arturo Vidal de la Leverkusen si Stephan Lichsteiner de la Lazio. Prin aceste transferuri Juventus a reusit sa acopere posturile deficitare de fundasi laterali, care, in sezonul trecut au dat mari batai de cap echipei. Nu trebuie uitata nici venirea pe banca tehnica a lui Antonio Conte.
Inter a reusit in sfarsit sa “scape” de inamicul fanilor, antrenorul Leonardo, plecat la PSG. In locul lui a venit Gian Piero Gasperini de la Genoa. La capitolul achizitii Inter i-a adus pe mijlocasul argentinian Ricardo Alvarez de la Velez, portarul Emiliano Viviano de la Bologna, atacantul lui Feyenord Luc Castaignos, fundasul lui Santos Jonathan. De asemenea, a fost transferat definitiv fundasul japonez al Cesenei Yuto Nagatomo.
Echipa care a miscat cel mai bine pe piata tranferurilor este, in opinia mea, Lazio care a reusit sa ii aduca pe atacantii Djibril Cisse de la Panathinaikos si Miro Klose de la Bayern, fundasii Stankevicius de la Sampdoria si Abdoulay Konko de la Genoa, portarul Marchetti de la Genoa si pe mijlocasul Lorik Cana de la Galata (la schimb cu Fernando Muslera).
Napoli la randul ei s-a intarit mult prin achizitiile mijlocasilor Gorhan Inler de la Udinese, Mario Santana si Marco Donadel de la Fiorentina, Blerim Dzemaili de la Parma si Daniele Mannini de la Sampdoria, a fundasilor Miguel Britos de la Bologna si Federico Fernandez de la Estudiantes. De mentionat este si transferul definitiv al lui Edison Cavani de la Palermo cumparat contra sumei de 17 mil eur.
La Roma este de mentionat aducerea pe banca a lui Luis Enrique, fost antrenor al echipei a doua a Barcelonei si venirile lui Bojan Krkic de la aceeasi echipa, mijlocasilor Erik Lamela de la River si Stefano Gureti de la Sampdoria si fundasilor Gabriel Heinze de la OM, Loic Nogo de la Nantes si Angel de la Gijon si a portarului sampdoriei Curci. La Roma incepe un nou proiect pe termen lung prin achizitia unor jucatori de aproximativ 20 de ani.
Problemele financiare ale Fiorentinei s-au vazut si in campania de achizitii, echipa reusind aducerea mijlocasilor Andrea Lazzari de la Cagliari si Gianni Munari dela Palerom si a fundasilor Romulo de la Cruzeiro si Nastanic de la Partian. Destul de putin pentru o echipa care sezonul trecut si-a propus Liga Campionilor si a “reusit” sa termine la mijlocul clasamentului.
Mai sunt de remarcat achizitia mijlocasului lui defensor, Ignacio Lores Varela de catre Palermo, revenirea lui David Suazo la Cagliari, imprumutul lui Robert Aquafresca de la Genoa la Bologna si achizitia tanarului atacant al nationalei sub 19 ani al Italiei Mattia Destro de catre Genoa.
Am lasat la sfarsit achizitiile Cesenei, in frunte cu starul nationalei Romaniei Adrian Mutu adus dupa o adevarata telenovela de la Fiorentina. Alaturi de acesta au mai venit tot de la Fiorentina fundasul Comotto, mijlocasii Guana de la Palermo si Candreva de la Udinese, precum si atacantul brazilian Eder de la Brescia.
Criza financiara a lovit putin echipele din Italia, patronii fiind mai precauti in achizitiile pe care le-au facut. Au venit mai multi jucatori tineri din afara din afara italiei, dar, spre deosebire de alti ani, echipele din Italia s-au batut pe jucatorii nationalelor sub 19 si 21 de ani, Mattia Destro si Stephan El Shaarawy. Sper ca acesta sa fie un an in care echipele italiene sa aiba evolutii mai bune in cupele europene si, cel mai mult sper ca Juventus sa reuseasca sa revina in fruntea campionatului, chiar daca a cuceri titlul este cam mult.
In primul rand campioana Italiei, Milan, a reusit sa il transfere definitiv pe Zlatan Ibrahimovic de la Barcelona, platind diferenta de 24 mil eur. Au venit cei trei tineri talentati de la Genoa Stephan El Shaarawy, Gianmarco Zigoni si Alberto Paloschi. Tot de la Genoa au fost transferati definitiv portarul Marco Amelia si mijlocasul Kevin-Prince Boateng. Diavolul a mai facut doua transferuri gratis, fundasul francez Philippe Mexes de la Roma si cel nigerian al lui OM Taye Taiwo. Milan a reusit prin aceste transferuri sa improspateze mult echipa, prea imbatranita in ultimul sezon.
Daca sezonul trecut Juventus a imprumutat mai multi jucatori, in aceasta vara a achizitionat o parte din acestia: atacantii Alessandro Matri de la Cagliari si Fabio Quagliarella de la Napoli, fundasii Marco Motta de la Udinese si Fredrik Sorensen de la Lyngby. Au venit gratis Andrea Pirlo de la Milan, Reto Ziegler de la Sampdoria si Michele Pazienza de la Napoli. Juve a mai reusit doua achizitii bune zic eu cu Arturo Vidal de la Leverkusen si Stephan Lichsteiner de la Lazio. Prin aceste transferuri Juventus a reusit sa acopere posturile deficitare de fundasi laterali, care, in sezonul trecut au dat mari batai de cap echipei. Nu trebuie uitata nici venirea pe banca tehnica a lui Antonio Conte.
Inter a reusit in sfarsit sa “scape” de inamicul fanilor, antrenorul Leonardo, plecat la PSG. In locul lui a venit Gian Piero Gasperini de la Genoa. La capitolul achizitii Inter i-a adus pe mijlocasul argentinian Ricardo Alvarez de la Velez, portarul Emiliano Viviano de la Bologna, atacantul lui Feyenord Luc Castaignos, fundasul lui Santos Jonathan. De asemenea, a fost transferat definitiv fundasul japonez al Cesenei Yuto Nagatomo.
Echipa care a miscat cel mai bine pe piata tranferurilor este, in opinia mea, Lazio care a reusit sa ii aduca pe atacantii Djibril Cisse de la Panathinaikos si Miro Klose de la Bayern, fundasii Stankevicius de la Sampdoria si Abdoulay Konko de la Genoa, portarul Marchetti de la Genoa si pe mijlocasul Lorik Cana de la Galata (la schimb cu Fernando Muslera).
Napoli la randul ei s-a intarit mult prin achizitiile mijlocasilor Gorhan Inler de la Udinese, Mario Santana si Marco Donadel de la Fiorentina, Blerim Dzemaili de la Parma si Daniele Mannini de la Sampdoria, a fundasilor Miguel Britos de la Bologna si Federico Fernandez de la Estudiantes. De mentionat este si transferul definitiv al lui Edison Cavani de la Palermo cumparat contra sumei de 17 mil eur.
La Roma este de mentionat aducerea pe banca a lui Luis Enrique, fost antrenor al echipei a doua a Barcelonei si venirile lui Bojan Krkic de la aceeasi echipa, mijlocasilor Erik Lamela de la River si Stefano Gureti de la Sampdoria si fundasilor Gabriel Heinze de la OM, Loic Nogo de la Nantes si Angel de la Gijon si a portarului sampdoriei Curci. La Roma incepe un nou proiect pe termen lung prin achizitia unor jucatori de aproximativ 20 de ani.
Problemele financiare ale Fiorentinei s-au vazut si in campania de achizitii, echipa reusind aducerea mijlocasilor Andrea Lazzari de la Cagliari si Gianni Munari dela Palerom si a fundasilor Romulo de la Cruzeiro si Nastanic de la Partian. Destul de putin pentru o echipa care sezonul trecut si-a propus Liga Campionilor si a “reusit” sa termine la mijlocul clasamentului.
Mai sunt de remarcat achizitia mijlocasului lui defensor, Ignacio Lores Varela de catre Palermo, revenirea lui David Suazo la Cagliari, imprumutul lui Robert Aquafresca de la Genoa la Bologna si achizitia tanarului atacant al nationalei sub 19 ani al Italiei Mattia Destro de catre Genoa.
Am lasat la sfarsit achizitiile Cesenei, in frunte cu starul nationalei Romaniei Adrian Mutu adus dupa o adevarata telenovela de la Fiorentina. Alaturi de acesta au mai venit tot de la Fiorentina fundasul Comotto, mijlocasii Guana de la Palermo si Candreva de la Udinese, precum si atacantul brazilian Eder de la Brescia.
Criza financiara a lovit putin echipele din Italia, patronii fiind mai precauti in achizitiile pe care le-au facut. Au venit mai multi jucatori tineri din afara din afara italiei, dar, spre deosebire de alti ani, echipele din Italia s-au batut pe jucatorii nationalelor sub 19 si 21 de ani, Mattia Destro si Stephan El Shaarawy. Sper ca acesta sa fie un an in care echipele italiene sa aiba evolutii mai bune in cupele europene si, cel mai mult sper ca Juventus sa reuseasca sa revina in fruntea campionatului, chiar daca a cuceri titlul este cam mult.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
