sâmbătă, 30 octombrie 2010

cronica Milan-Juventus

Milan - Juventus 1-2

Imi aduc aminte de un Milan-Juve de acum multi ani in care Alex del Piero pasa superb pentru un 1-0 care aproape titlul de Piemont. Era pe vremea lui Fabio Capello, iar golul era inscris de David Trezeguet.
Au mai trecut cativa ani, dar acest meci a ramas un adevarat meci mare, un derby, chiar daca prin cuvantul derby se intelege cu adevarat, un meci intre echipe din acelasi oras.
Din pacate, ambele echipe isi arata limitele, schimbarile survenite la nivelul loturilor si intinerirea acestora isi pun amprenta.
Noul Juve a aratat ca stie sa joace meciurile importante si a castigat in stil pur italian, cu o aparare bine organizata si cu un joc pe contre. De partea cealalta Milan a incercat sa construiasca dar s-a lovit de o linie de mijloc puternica ce nu a permis multe combinatii.
Milan a inceput intr-un sistem 4-3-2-1 cu Ibrahimovic ajutat de Robinho si Pato, iar Juventus a inceput in sistemul de acum clasic 4-4-2, transformat usor in 4-3-1-2 cu Del Piero si Qualiarella in atac, si Martinez usor avansat. Prima repriza a fost saraca in ocazii, Milan incercand multe combinatii in special pe centrul terenului unde Pirlo a coordonat foarte bine. Golul lui Qualiarella a taiat elanul milanez astfel ca la pauza scorul era 1-0 pentru Juve. Din pacate pentru bianconeri lista accidentatilor a crescut si acest meci mai vechilor Buffon, Grygera si Iaquinta adaugandu-se De Ceglie si Martinez, ambii parasind terenul accidentati.
A doua repriza a avut acelasi tipar cu Milan incercand egalarea si Juve punctand de aceasta data prin Alex del Piero, la o faza in care Sissoko s-a impiedicat, dar pana la urma a pasat decisiv. Golul Milanului marcat de Zlatan Ibrahimovic nu a schimbat mult aspectul jocului, care, pe total, a fost controlat de Juventus, si s-a impus meritat, in opinia mea.
Un lucru demn de remarcat este depasirea recordului de goluri marcate pentru Juventus, 178, de catre Alex del Piero, aflat la golul cu numarul 179. Vechiul record apartinea marelui Boniperti.
Sezonul se anunta dificil pentru Juventus datorita numarului mare de accidentati si a lipsei de experienta la nivel inalt a multor jucatori. De asemenea, un lucru important este si parcursul ambelor echipe in cupele europene, care ar putea avantaja Inter, echipa cu un lot mult superior lui Milan si Juventus.

duminică, 17 octombrie 2010

cronica Juventus-Lecce

Juventus – Lecce 4- 0

Discutam cu prietenul Horia si ma intreba putin ironic “cine sunt fantomele pe care le-a adus Juve in vara asta?”. Are dreptate, Juve a schimbat 12 jucatori in aceasta vara, a reimprospatat lotul. Au plecat printre altii Trezeguet, Camoranesi, Zebina si au venit tineri ca Bonucci, Martinez, Aquilani.
Noul Juve este o echipa in formare, are multe de pus la punct, jucatorii nu se cunosc intre ei foarte bine, iar sincopele gen 1-3 cu Palermo sunt normale. Dar imbucurator este modul in care echipa se straduieste, alearga dupa fiecare minge, nu lasa spatii intre linii.
Momentul cel mai important al sezonului a fost meciul cu Inter de la Milano atunci cand tinerii lui Juventus au tinut piept vedetelor lui Inter si nu au facut-o rau obtinand un 0-0 pe terenul campioanei.
Meciul cu Lecce a fost un meci usor, castigat la pas de piemontezi care nu au fortat deloc.
Au deschis scorul repede prin Aquilani, l-au majorat prin Felipe Mello la un penalti usor acordat, au inscris in ultimul minut al primei reprize prin Quagliarella si au inchis tabela prin Alex del Piero.
Luigi del Neri schimba echipa de la meci la meci in special linia de mijloc si atacul, pastrand o linia de fund relativ constanta cu Chiellini si Bonucci in centrul apararii, Grygera si de Ceglie pe cele doua benzi. Lecce nu a pus multe probleme in atac, dar si asa au existat goluri in aparare care dovedesc ca inca echipa nu este legata suficient de bine. Este nevoie de inca un fundas central si de un fundas stanga pentru a oferi mai multe variante.
Obiectivul din acest sezon declarat, ocuparea unui loc de Champions League mi se pare realizabil, avand in vedere ca sunt echipe care dezamagesc in Italia gen Roma, Sampdoria, Fiorentina sau Palermo.

cronica Arsenal - Birmingham

Arsenal – Birmingham 2 – 1

Un meci foarte agreabil, lejer pentru tunari, care, in ciuda rezultatului strans a fost destul de usor castigat.
Vesnic tanara echipa a lui Wenger nu a fortat si totusi a castigat. Combinatiile au functionat perfect, pasele dublate si redublate au destabilizat greoaia defensiva a lui Birmingham. Sistemul 4-5-1 a lui Arsenal ofera mare mobilitate mijlocasilor, iar Nasri si Diaby au schimbat permanent locurile. Dezamagirea meciului pentru mine este Arshavin care a fost in mare parte absent. De partea cealalta Birmingham este o echipa tipic britanica ce isi bazeaza mult jocul pe centrari catre uriasul Zigic. Fundasii sunt lenti iar mijlocul terenului se bazeaza exclusiv pe pasele furnizate de Barry Ferguson, dar jucatorul crescut la Rangers nu a putut trece decat rar de Alexandre Song. Desi au deschis scorul prin Nicola Zigic, jucatorii lui Alex Mc Leish nu au reusit sa faca fata jocului inventiv al londonezilor care au egalat din penalti prin Samir Nasri si au inchis tabela prin Marouan Chamakh imediat dupa pauza.
A fost un incident urat in acest meci, intrarea neexperimentatului Jack Wilshere asupra lui Zigic soldata cu un cartonas rosu care a umbrit finalul de meci. Arsenal avea nevoie de aceasta victorie pentru moralul tinerilor sai si revine in lupta pentru titlu, desi lotul este destul de subtire si prea fraged pentru a castiga in acest seson. Partea buna este ca echipa incepe sa functioneze si fara Fabregas, care nu a fost nici macar in lot. Poate speculatiile despre plecarea in iarna la Barca se adeveresc. Vom vedea.

violentele de meciul Italia-Serbia

Imaginile acelea cu norii deasupra stadionului Marassi (Luigi Ferrasis) din Genoa, cu terenul plin de politisti si cu fanaticii sarbi lovind geamurile de protectie vor fi folosite de fiecare data de televiziuni pentru a evoca “ceea ce a ajuns suporterul de fotbal” in zilele noastre.
Posturile TV din Romania au aratat a doua zi dupa meci de foarte multe ori imaginile, iar intrebarea “cand se va intampla si la noi?” auzita la Sport.ro mi se pare o idiotenie.
Faptul ca un grup de frustrati distruge imaginea suporterului adevarat care se duce la meci cu gandul unui spectacol este regretabil. Pentru cine s-a uitat la meciurile lui Partizan Belgrad nu este strain de faptul ca fanii flutura stegulete alb-negre, iar spectatorii sunt verificati la sange de fortele de ordine. Nu este posibil ca, la un meci considerat de risc maxim fanii sarbi sa aiba asupra lor atatea fumigene cum s-a intamplat pe Marassi.
Nu conteaza motivul pentru care au fost declansate acele incidente, important este ca vinovatii sa fie pedepsiti. Asta nu inseamna, in opinia mea ca echipa Serbiei sa fie eliminata din competitii. Probabil ca “intransigentul” Michel Platini va propune excluderea Serbiei. Este varianta cea mai la indemana, care nu ridica semne de intrebare si este acceptata de marea masa. Acest lucru nu ar face decat sa ii inraiasca si mai mult pe plavi.
Doua lucruri ar trebui in primul rand cat mai repede la toate meciurile: unul ca Ivan sa nu mai aiba acces pe stadioane si politistii sau stewarzii sa verifice la sange spectatorii la intrarea pe stadion. Nu in ultimul rand ar trebui. FIFA si UEFA ar trebui si ele trase la raspundere pentru incidentele tot mai dese care au loc la meciurile internationale. Daca va aduceti aminte meciul Suedia-Danemarca a fost intrerupt din cauza incidentelor intre fani. Aceste doua organisme ar fi trebuit sa ia masuri din timp, nu numai la meciurile inter cluburi, ci si la meciurile echipelor nationale.
Suporterul de fotbal trebuie invatat sa aprecieze spectacolul in sine, sa uite problemele pe care le are 90 de minute cat se uita la un meci. Lucrul acesta este destul de dificil daca permanent se arata numai ceea ce este rau, rivalitatea adusa la extrem iar acesti fanatici frustrati ajung sa fie modele pentru alte persoane.

luni, 11 octombrie 2010

Brazilia-Cuba in finala CM de Volei

Sub ochii lui Lucio, jucatorul lui Inter MIlano, echipa de volei a Braziliei a facut un joc excelent in fata Cubei in finala Campionatului Mondial de Volei desfasurat in Italia. Din pacate in acest moment brazilienii nu prea au adversar de talia lor, poate doar echipa Serbiei sa le puna ceva probleme.
Cu un lot extrem de valoros, cu un antrenor de super clasa Bernardinho (Bernardo Rezende), Brazilia a facut un joc relaxat si a castigat cu un entuziasmant 3-0.
Cei sase titulari, Vissotto, Dante, Andre Murillo, Rodrigao, Lucas si Bruno au facut un joc foarte bun, acoperind bine spatiile intre linii si atacand diversificat atat cu prima linie cat si din linia a doua.
De partea cealalta echipa Cubei este prea tanara pentru a face fata super echipei braziliene, numai Leon si capitanul Simon facand cat de cat fata unui meci cu asemenea incarcatura.
Este al treilea titlu mondial consecutiv pentru Brazilia. O astfel de performanta a mai reusit celebra echipa a Italiei anilor 90 care a castigat titlul mondial in 1990, 1994, 1998. De mentionat ca Giba, sotul Cristinei Parv a facut numai parte din lot, fara a fi folosit, desi este o legenda a voleiului mondial.

duminică, 10 octombrie 2010

Super Rossi

Dupa mult timp in care nu m-am uitat la curse de Formula 1 sau motociclism astazi am vizionat cursa de Moto GP de la Sepang in Malezia.
Cu titlul mondial acontat, spanionul Jorge Lorenzo a incercat sa castige cursa plecand din pole position. Inceputul de cursa a fost bun pentru spaniol care si-a pastrat prima pozitie fiind urmat de Andrea Dovitioso. Pana la urma Jorge a terminat pe 3 si a castigat primul titlu mondial din cariera lui si al doilea pentru Spania dupa cel castigat de Alex Criville.
Dar ce a fost cel mai interesant a fost cursa facuta de “Doctorul” Valentino Rossi. Acest ultim “nebun” din motociclism a facut o cursa de recuperare de senzatie, terminand pe primul loc dupa ce ajunsese la un moment dat pe locul 11. A plecat de pe locul sase al grilei iar dupa start ajunsese pe 11. Desi echipa Fiat Yamaha a refuzat sa ii puna la dispozitie ultimele modificari ale motocicletei pe care i le-au oferit numai lui Lorenzo, coechipierul lui Rossi, italianul a reusit sa isi depaseasca adversarii folosind foarte bine virajele, unde a franat foarte tarziu. Din pacate sezonul a fost compromis pentru Valentino dupa accidentul grav suferit la Mugello, acesta nereusind sa participe la patru curse.
Anul urmator va fi foarte interesant cu Valentino Rossi concurand intr-o echipa pur italiana, alaturi de Ducati, cu noul campion mondial Jorge Lorenzo continuand la Yamaha alaturi de Ben Spies si cu Dani Pedrosa si Andrea Dovizioso ramanand la Repsol Honda. Valentino are doua avantaje deloc de neglijat, talentul teribil si experienta mult superioara, duelurile cu Carlos Checa, Max Biaggi facandu-l pe italianul nascut la Urbino in 1979 unul dintre cei am experimentati motociclisti din Moto GP si un canditat serios la titlul mondial de anul urmator.

nationala de fotbal a Romaniei

“Meciul unei generatii”, asa suna reclama difuzata obsesiv la Sport.ro ca prefata la meciul Franta-Romania.
La fiecare meci al nationalei Romaniei se induce ideea falsa ca am avea sanse de calificare, lucru total neadevarat, avand in vedere mediocritatea multor componenti ai nationalei Romaniei sau blazarea altora.
Cred ca nici Lippi sau Mourinho daca ar veni nu ar realiza vreo mare performanta cu lotul actual. Din pacate nu se gasesc nici solutii de rezerva imediate. Fata de echipa Frantei de exemplu, antrenorii romani prefera jucatori ca Marica, total iesit din forma decat sa ii dea mai multe sanse lui Bogdan Stancu, jucator care are constant o evolutie buna la echipa de club. Echipa de tineret a avut rezultate bune in ultimii ani, dar jucatorii nu au fost promovati, se prefera in continuare solutii in linia de mijloc care nu dau rezultate, gen Florescu. Ma bucur ca Razvan Lucescu a avut incredere in Pantilimon si in Sapunaru. In linia de mijloc sau in atac singura incercare din meciul cu Franta a fost Zicu, jucator care a cedat presiunii la care a fost supus si nu a facut un joc grozav. Scuza pe care o poate invoca Razvan Lucescu ar putea fi meciul nationalei mici cu Anglia de marti si ideea ca a lasat jucatorii acolo pentru a obtine un rezultat bun cu Anglia care sa permita calificarea. Avand in vedere ca aceasta campanie a nationalei mari este aproape ratata se pot promova jucatori de la echipa de tineret care acum joaca barajul cu Anglia si aici ma gandesc la Gaman, Dananae sau Liviu Ganea, jucatori cu mai mult viitor decat Contra sau Marica.
O data cu revenirea lui Mutu poate se va schimba ceva, desi, dupa atatea luni de pauza capacitatea de efort a lui Mutu va fi scazuta, iar acesta va fi preocupat mai mult de jocul sau la Fiorentina decat de nationala. Nu inteleg de ce nu i se acorda in continuare incredere lui Torje, unul dintre putinii jucatori care au dat satisfactie la Dinamo. In meciul de aseara, Valbuena, jucator asemanator lui Torje, a jucat titular in nationala Frantei.
Din pacate nationalei Romaniei ii lipseste un lider, un jucator de mare valoare care sa impulsioneze linia de mijloc si atacul. Este greu de gasit un astfel de jucator daca nu este crescut corespunzator. Atat lui Hagi cat si lui Mutu au avut ocazia sa creasca, sa joace impreuna cu jucatori de mare valoare, dar, din pacate, nationala Romaniei de acum traieste de pe urma fundasilor care joaca bine. Linia de mijloc a Romaniei si in meciul cu Franta a fost inexistenta, iar atacurile au fost haotice. Romania trebuie sa se gandeasca la generatia viitoare cu jucatori ca Pantilimon, Torje sau Bogdan Stancu pentru a spera ca vom prinde macar mondialul de peste 4 ani.

Despre sport cu serban