Echipa statului Chile a reusit sa castige Copa America, fostul campionat de fotbal al Americii de Sud, cea mai importanta
competitie la nivel de echipe nationale al acestui continent, dupa ce a invins in finala Argentina la
penaltiuri, 0-0 fiind scorul dupa timpul regulamentar si prelungiri.
Argentina, desi a avut la dispozitie tot ceea ce are mai bun in acest
moment, in poarta, Romero, linia de fund Zabaleta, Demichelis, Otamendi si Rojo,
la mijloc Biglia, Mascherano si Pastore, in atac Di Maria, Aguero si Messi nu a
reusit sa inscrie, iar la loviturile de departajare Higuian si Banega, ambii
rezerve, au ratat. Argentina nu a reusit sa castige Copa America dupa 60 de ani
de la ultimul trofeu, cel din 1955 obtinut chiar in fata echipei statului Chile.
Echipa lui Messi mai are in palmares o cupa, in 1941. Nu l-am inteles pe Tata
Martino, antrenorul Argentinei de ce s-a ambitionat si nu l-a introdus pe
Carlos Tevez, de ce a insistat atat de mult cu Higuian si nu i-a dat o sansa si
“apasului”. In fond acesta a avut un sezon excelent in Italia cu Juventus.
Pentru chilieni este prima Copa America din palmares, in a cincea finala disputata.
Echipa lui Jorge Sampaoli, discipolul lui Marcelo Bielsa, dupa performanta de a
ajunge in optimi la Campionatul Mondial unde a fost invinsa la penaltiuri de
Brazilia, reuseste o mare performanta. Ce nu a reusit generatia lui Zamorano si
Marcelo Salas a reusit generatia lui Vidal, Bravo sau Alexia Sanchez. Chile a
avut la aceasta Copa America un portat foarte bun in opinia mea, Claudio Bravo,
o aparare ciudata formata din mijlocasi precum Isla, Medel sau Beasejour, o
linie de mijloc in care Vidal a depus un efort deosebit si un atac excelent cu
Alexis Sanchez, Valdivia si Vargas. Trofeul castigat este cu atat mai frumos cu
cat a fost obtinut in fata propriilor fani. Ceea ce a umbrit acest trofeu, in
opinia mea, este gestul pe care il consider incalificabil al chilianului
Gonzalo Jara in meciul cu Uruguay-ul lui Edison Cavani. Dar, asa cum s-a
intamplat si cu muscatura lui Suarez, astfel de gesturi se vor uita si ramane
trofeul si bucuria castigarii lui. Asa ca BRAVO lui Bravo si compania!
