Castigatorul Australian Open 2014

Dupa ce Na Li a reusit sa castige in mod surprinzator Australian Open, a venit randul lui Stanislas Wawrinka, jucatorul elvetian, sa reuseasca surpriza si sa il invinga in finala pe Rafael Nadal cu 6-3, 6-2, 3-6, 6-3. Elvetianul a inceput bine meciul si, profitand si de accidentarea lui Nadal de la inceputul setului al doilea, a castigat primele doua acte. In al treilea set Nadal s-a impus cu 6-3, dar l-a cedat pe al patrulea cu acelasi scor chinuit de dureri la spate. Australian Open se dovedeste inca o data greu de castigat pentru Nadal, care este la a doua finala pierduta dupa cea din 2012 in fata lui Novak Djokovic, spaniolul ramanand numai cu titlul castigat in 2009. Declarat sportivul elvetian al anului 2013 si cap de serie numarul 8 la turneul de la Australian Open, Stanislas Wawrinka a reusit sa castige primul turneu de Mare Slam din cariera. Campionul olimpic de la Beijing 2008 in proba de dublu a mai reusit o performanta la Australian, fiind al doilea jucator dupa Sergi Bruguera in 1993 care ii invinge pe parcursul turneului pe primii doi favoriti, acesta trecand in sferturi de Novak Djokovic in cinci seturi. Specialist al suprafetelor dure, cu un joc bazat pe un serviciu foarte puternic, Wawrinka a inceput din anul 2013 sa creasca, iar dupa optimile de la Roland Garros si sferturile de la US Open ambele de anul trecut a venit acest succes foarte important in cariera noului numar 3 mondial. La dublu mixt Horia Tecau si Sania Mirza au fost invinsi de perechea Daniel Nestor - Kristina Mladenovic cu 6-3, 6-2.

Noua castigatoare a Australian Open 2014

Na Li – Dominika Cibulkova 7-6, 6-0 Chinezoaica Na Li a reusit sa castige editia 2014 a Australian Open dupa ce a invins-o pe surpriza competitiei din acest an, Dominika Cibulkova din Slovacia. Primul set a fost echilibrat, ajungandu-se in tiebreak, unde experienta lui Na Li s-a vazut, jucatoarea de 31 de ani, incepand tare, ducand repede scorul la 5-1 si castigand tiebreak-ul la 3. In al doilea set superioritatea lui Na Li a fost evidenta, Cibulkova cedand cu 6-0. Pentru slovaca ce a eliminat-o la aceasta editie pe Maria Sharapova si apoi pe Simona Halep in sferturi, prezenta in finala Australian Open este cea mai mare performanta din cariera, dupa sferturile de la Roland Garros din 2009 si optimile de la US Open 2010. Na Li venea dupa doua finale pierdute la Australian, in 2011 in fata lui Kim Clijsters in 2011 si Victoria Azarenka anul trecu. La aceasta editie a pornit ca a patra favorita si a profitat de un culoar favorabil pana in finala, cea mai importanta jucatoare pe care a invins-o fiind Flavia Penetta. Na Li mi se pare un fel de “Michael Chang al tenisului feminin”, desi la capitolul psihic sta mult mai slab decat americanul, dar jocul sau agresiv de pe fundul terenului, cu lovituri puternice si foarte precise imi aminteste de micul jucator cu origini asiatice. Fara a avea un serviciu puternic, Na Li compenseaza prin plasarea excelenta si urcari bune la fileu. Prin castigarea Australian Open 2014 Na Li isi egaleaza cea mai buna performanta dintr-un turneu de Grand Slam ea castigand Roland Garros-ul din 2011 si devine cea mai batrana jucatoare ce castiga turneul din Australia. In asteptarea finalei masculine in care se vor intalni Rafael Nadal si Stanislaw Wawrinka si a finalei de dublu mixt in care Horia Tecau va juca alaturi de partenera sa Sania Mirza in fata perechii Daniel Nestor – Kristina Mladenovic, s-au mai disputat finala de dublu masculin castigata de perechea Kubot-Linstedt (fostul partener de dublu al lui Horia Tecau) si finala de dublu feminin castigata de favoritele Sara Errani-Roberta Vinci.

Cristiano Ronaldo a castigat Balonul de Aur 2013

Jucatorul lui Real Madrid a castigat Balonul de Aur editia 2013. Lasand la o parte circul cu lacrimile varsate in momentul primii trofeului si dedicatiile gen Miss Univers, cu dedicatii pentru vreo cauza caritabile, la fel si Ronaldo a dedicat trofeul lui Nelson Mandela si Eusebio, mi se pare ca inca o data ca Balonul de Aur se acorda pe criterii neclare. Rivalii lui Ronaldo la acest trofeu au fost Lionel Messi si Frank Ribery. Daca Messi a traversat in anul 2013 o perioada mai grea a carierei, marcata de accidentari, dar si asa a castigat campionatul Spaniei cu Barcelona, Frank Ribery a castigat 5 trofee anul trecut cu Bayern Munchen fiind cel mai bun si mai spectaculos jucator al echipei. Ce a castigat Cristiano Ronaldo? NIMIC. Si i s-a decernat trofeul! Ronaldo a obtinut 27,99% din voturi, Messi 24,72%, iar Ribery 23,36%. Probabil ca a contat aspectul fizic, Ronaldo aratand mult mai bine decat “Quasimodo” de la Bayern Munchen, Frank Ribery. Sau poate veniturile aduse din publicitate si marketing prin vanzarile de tricouri sau sampoane. Sau poate ca Ronaldo este cel mai scump transfer din lume. Sau poate ca s-a dorit ca Real Madrid sa castige si ea un trofeu in anul 2013. Eu unul nu gasesc motivul rezonabil pentru care Ronaldo a castigat acest trofeu. Pentru mine acest trofeu trebuia decernat lui Frank Ribery, cel mai bun jucator al anului 2013. Atat individual cat si ca jucator de echipa.

Atletico Madrid - Barcelona in La Liga

Atletico Madrid - Barcelona 0 – 0 Duelul primelor doua clasate in La Liga a fost un meci foarte tacticizat, nespecific Spaniei, dar un meci frumos, jucat in fata a 55.000 de spectatori care au creat o atmosfera foarte frumoasa. Pe Vicente Calderon, ca si pe Anfield Road, arena lui Liverpool, fanii canta mareu si agita fulare. Atat Diego Simeone cat si Tata Martino au pregatit meciul foarte bine, asezand echipele conform pozitiilor clasice ale jucatorilor, fara ca nici unul dintre ei sa incerce sa improvizeze. Simeone a inceput cu Courtois in poarta, Juanfran, Miranda, Godin si Felipe Luis in aparare, Arda Turan, Gabi, Tiago si Koke la mijloc si cuplul clasic de atacanti, Diego Costa – David Villa. Barcelona a inceput cu Valdes in poarta, Dani Alves, Pique, Masquerano si Jordi Alba in aparare, Busquets mijlocas defensiv, Xavi si Iniesta mijlocasi de creatie, Pedro si Alexis aripi si Fabragas varf retras. Dupa un inceput mai bun al lui Atletico, in care echipa madrilena putea deschide scorul la respingerea aiurea a lui Pique si la ocazia lui Diego Costa, Barcelona cu cei 5 mijlocasi si-a inceput jocul de pase si dominarea teritoriala, fara insa a crea faze periculoase. Fata de perioada lui Guardiola sau Villanova, pasele catalanilor au capatat viteza, iar balonul este scos foarte bine la aripi. Singura faza importanta a primei reprize a fost sutul lui Pedro aparat de Courtois. Dupa pauza, la Barcelona a intrat Messi dupa doua luni de absenta, dar echipa nu a reusit decat o dominare teritoriala. Pe contraatac, Atletico a avut doua ocazii mari de a marca, mai intai la sutul lui Koke respins foarte bine de Valdes si apoi la sutul lui Diego Costa pe langa poarta dupa o pasa foarte frumoasa a lui Arda Turan. Barcelona a avut ultima mare ocazie in minutul 80 cand sutul lui Messi din careu a fost respins greu de Courtois. Dupa acest rezultat cele doua echipe raman pe primele doua locuri in Spania la egalitate de puncte, iar Realul se poate apropia la 3 puncte daca invinge pe Espanyol. Barcelona, chiar si fara Messi si Neymar, tinuti pe banca pentru accidentari, arata bine. Jocul echipei nu mai este asa plictisitor cu o posesie nesfarsita. Din pacate lipsa unui atacant de careu face ca echipa sa nu conteze la baloanele inalte. Asa cum acum cativa ani Borussia Dortmund era cea mai "echipa", acum Atletico mi se pare cea mai frumoasa echipa. Aici este si o doza de subiectivitate, eu fiind un admirator al echipei “Rojiblancos“, inca de pe vremea cand era antrenata de Radomir Antic. Echipa este parca facuta dupa chipul si asemanarea antrenorului. Diego Simeone a fost un foarte bun mijlocas defensiv, agresiv, care intra pe teren foarte concentrat. Asa este si jocul lui Atletico. Fara a avea mari individualitati, nici chiar Diego Costa nu este un jucator stralucitor, madrilenii au o pregatire fizica excelenta ce le permite sa faca presing si in minutul 90, jocul defensiv functioneaza perfect, agresivitatea este in sensul pozitiv, iar faptul ca echipa a pierdut un singur meci de la inceputul sezonului in 3 competitii, campionat, cupa si liga campionilor spune totul. Chiar daca in ultimii ani a vandut 3 atacanti de mare valoare pe bani multi, Kun Aguero, Forlan si Radamel Falcao, echipa marcheaza mult. Cu exceptia lui Arda Turan, venit ca o vedeta de la Galata dar care s-a incadrat perfect in jocul de echipa, nici unul dintre ceilalti jucatori ai lui Simeone nu se incadreaza in categorie vedetelor. Jocul lui Atletico este unul “de echipa”, in care toata lumea se apara, in meciul in fata Barcei atacantii aflandu-se la jumatatea terenului propriu in faza de aparare. Imi doresc ca acesta sa fie anul in care Atletico sa castige din nou titlul dupa o pauza de 18 ani, dar, asa cum spunea si Simeone, este posibil ca diferenta sa fie facuta de loturile net superioare ale Barcelonei sau Real Madrid.

A murit Pantera Neagra

Inceputul anului fotbalistic 2014 este marcat de decesul unuia dintre cei mai importanti jucatori pe care i-a dat acest sport, Eusebio. Considerat a fi cel mai important jucator european, comparat cu Pele, Eusebio a reprezentat un model de urmat pentru jucatorii actuali. A fost unul dintre frumosii nebuni ai fotbalului care au jucat pentru public si mai putin pentru bani. Pentru mine, cele trei echipe din Portugalia sunt reprezentate de Luis Figo - Sporting Lisabona, Madjer - FC Porto si Eusebio pentru Benfica. Cel care a marcat fotbalul portughez a fost insa Eusebio. Supranumit “Pantera neagra” “Perla neagra” sau “Regele”, pe numele sau complet Eusebio da Silva Ferreira, s-a nascut la Lourenco Marques in Mozambic-ul de astazi, pe atunci o parte a Portugaliei, pe 25 ianuarie 1942. A debutat la echipa locala Grupo Desportivo de Lourenco de Marques, o echipa afiliata lui Sporting, marea rivala a Benficai. A jucat la Lourenco de Marques intre anii 1957-1960 si a marcat 77 de goluri in 42 de meciuri. A fost transferat la Benfica pe baza unui contract semnat de mama sa. Aceasta a refuzat sa il lase sa se transfere la Juventus Torino ai carui souter-i il decoperisera la Lourenco de Marques. Desi l-a transferat in 1960, Benfica l-a inregistrat ca jucator profesionitst in mai 1961. Anul 1962 a fost cel care a marcat afirmarea lui. Desi Benfica a terminat pe locul 3 in campionat, echipa a castigat Cupa Portugaliei cu Eusebio marcand doua goluri in finala si Cupa Campionilor in fata lui Real Madrid, tot cu doua goluri ale “Panterei”. In cei 15 ani jucati pentru Benfica Lisabona, Eusebio a castigat 11 titluri de campion, 5 Cupe ale Portugaliei si o Cupa a Campionilor. De mentionat ca a mai jucat 3 finale de Cupa Campionilor. Cea mai importanta performanta la nivel de nationala o reprezinta Campionatul Mondial din Anglia din 1966. Echipa Portugaliei a fost invinsa in semifinale de catre echipa gazda, cu 2-1, intr-un meci in care Eusebio a marcat golul lusitanilor pentru 1-0. Dupa marcarea golului l-a salutat pe portarul englez Gordon Banks. Din pacate vedeta portugheza a parasit terenul in lacrimi dupa infrangerea echipei sale. In meciul pentru locul 3 Portugalia a invins Uniunea Sovietica cu 2-1, unul dintre goluri fiind marcat de Eusebio din penalty. Si acum Eusebio l-a salutat pe portarul rus Lev Yashin dupa transformarea penalty-ului. Locul 3 ocupat la Campionatul mondial din 1966 a fost cea mai buna performanta din istoria echipei Portugaliei pana in prezent. Urmare a evolutiei sale la acest campionat mondial el a primit o statuie la celebrul muzeu Madame Tussauds. Inima marelui campion portughez a cedat prea devreme, mi se parea foarte frumoasa o poza intre Pele si Eusebio cu ocazia campionatului mondial care va avea loc in Brazilia. De mentionat ca Eusebio este primul jucator care a castigat Balonul de Aur. Eusebio a fost apreciat pentru fair-play-ul si pentru modestia sa, fiind ambasador al fotbalului in lume. Poate cea mai frumoasa declaratie dupa decesul sau a dat-o Antonio Simoes, fost coleg la Benfica si la nationala “Cu Eusebio puteam castiga Cupa Campionilor, fara Eusebio poate puteam castiga campionatul”.