Arsenal – Chelsea 3 – 1
Ma asteptam sa fie un meci mult mai bun decat ce am vazut si aceasta in primul rand datorita jocului sub asteptari al lui Chelsea, care isi continua seria slaba ajungand la al saselea meci fara victorie.
Chelsea a inceput cu un 4-3-3 cu Drogba in atac ajutat de Kalou si Malouda si cu o linie de mijloc formata din Lampard, Obi Mikel si Essien. De partea cealalta Arsene Wenger a inceput in sistemul de joc 4-5-1 cu Van Persie in atac si Theo Walcott, Song, Wilshere, Nasri si Fabregas in lina de mijloc.
Prima repriza nu a fost una deosebita, Arsenal a presat permanent dar nu si-a creat ocazii clare pana in minutul 44 cand a picat golul lui Alexandre Song la o combinatie la marginea careului. Fabregas i-a pasat bine camerunezului care a sutat plasat la coltul lung al portii lui Cech.
Inceputul celei de a doua reprize a fost perfect pentru “tunari” care au marcat de doua ori in minutele 51 si 53 prin Theo Walcott si Cesc Fabregas incheind astfel meciul. Ambele goluri au venit insa in urma unor greseli grave in apararea lui Chelsea. Golul lui Ivanovic nu a mai putut schimba un meci in care Chelsea a jucat slab, dezorganizat si nu si-a creat ocazii nici macar dupa golul marcat in urma unei faze fixe de sarb. Ancelotti a incercat sa joace pe contre, dar Arsenal nu a pierdut multe baloane la mijlocul terenului. Din pacate pentru italian forma slaba a echipei, relatia rece cu Abramovic si, in primul rand, lipsa de rezultate, Chelsea ajungand pe 4 la 6 puncte de Manchester United, ii pun postul in pericol.
Pustii lui Arsenal arata ca a capatat ceva experienta, au controlat jocul, nu s-au mai avantat in atac neglijand apararea. Revenirea lui Walcott, forma buna a lui Nasri si rezolvarea problemei dependentei de jocul lui Fabregas le permite “tunarilor” sa spere in continuare la titlu.
luni, 27 decembrie 2010
o echipa de urmarit in NBA
Miami Heat. Nu stiu cati cunosc aceasta echipa de baschet din NBA. Nu are publicitatea lui LA Lakers, Boston Celtics sau Chicago Bulls, dar in acest sezon precum si in urmatoarele este o echipa de urmarit.
Imi place aceasta echipa in principal datorita presedintelui sau, Pat Riley, unul dintre cei mai carismatici antrenori din NBA. De la venirea sa, in anul 1995, Miami Heat a crescut, au fost adusi jucatori de top. Anul acesta a reusit doua lovituri bune prin aducerea lui Le Brom James de la Cleveland si a lui Chris Bosh de la Toronto.
In acest sezon echipa are un prim 5 foarte bun, cu Dwayne Wade si Carlos Aroyo conducatori de joc, Le Brom James, Chris Bosh extreme si Zydrunas Ilgauskas pivot. De asemenea, tanarul antrenor Erik Spoelstra pare sa fi gasit formula de joc in care sa fie loc pentru toate vedetele sale.
Victoria in fata lui LA Lakers, in LA, cu 96-80, jocul foarte bun facut in acest meci precum si prima pozitie din Southern Division a Conferintei de Est cu 23 victorii si 9 infrangeri ii permite lui Miami Heat sa spere cel putin la o finala de conferinta daca nu la finala NBA.
Imi place aceasta echipa in principal datorita presedintelui sau, Pat Riley, unul dintre cei mai carismatici antrenori din NBA. De la venirea sa, in anul 1995, Miami Heat a crescut, au fost adusi jucatori de top. Anul acesta a reusit doua lovituri bune prin aducerea lui Le Brom James de la Cleveland si a lui Chris Bosh de la Toronto.
In acest sezon echipa are un prim 5 foarte bun, cu Dwayne Wade si Carlos Aroyo conducatori de joc, Le Brom James, Chris Bosh extreme si Zydrunas Ilgauskas pivot. De asemenea, tanarul antrenor Erik Spoelstra pare sa fi gasit formula de joc in care sa fie loc pentru toate vedetele sale.
Victoria in fata lui LA Lakers, in LA, cu 96-80, jocul foarte bun facut in acest meci precum si prima pozitie din Southern Division a Conferintei de Est cu 23 victorii si 9 infrangeri ii permite lui Miami Heat sa spere cel putin la o finala de conferinta daca nu la finala NBA.
miercuri, 22 decembrie 2010
Enzo Bearzot
Enzo Bearzot este cunoscut ca fiind antrenorul nationalei de fotbal a Italiei care a castigat titlul mondial in 1982. A castigat titlul mondial refuzand sa discute cu presa pana la finalul turneului introducand astfel termenul de “silenzio stampa”. Cel poreclit “Batranul” mai este cunoscut pentru jocul de carti pe care l-a avut cu presedintele Italiei la intoarcerea din Spania dupa castigarea trofeului. A renuntat a mai antrena spunand ca nu vrea sa antreneze intr-un fotbal dominat de bani. Italia antrenata de el a fost la batuta cu 1-0 de nationala Romaniei, gol inscris de Boloni.
Născut pe 26 septembrie 1927 la Joanni di Ajello del Friuli, a jucat fundas central sau mijlocas defensiv. Echipele pe la care a trecut au fost Pro Gorizia (1946–1948), Inter Milano (1948–1951), Catania (1951–1954), Torino (1954–1956), Inter Milano (1956–1957) şi Torino (1957–1964). A jucat 251 partide in Serie A, fiind o data convocat la nationala Italiei. S-a retras in anul 1964 la varsta de 37 ani.
Cariera de antrenor si-a inceput-o imediat ce s-a retras, ca antrenor secund la Torino. Este cunoscut ca selectionerul care nu a antrenat nici o echipa de club, dar acest lucru nu este adevarat, deoarece a fost numit antrenor al echipei de Serie C, Prato.
In anul 1969 este numit antrenor al nationalei sub 23 ani a Italiei unde a stat ca principal sau secund timp de 6 ani.
In 1977 a fost numit selectioner al nationalei mari a Italiei si a condus Squadra Azzura la trei editii ale Cupei Mondiale, Argentina 1978, Spania 1982 şi Mexic 1986.
La editia din 1978 Italia, a obtinut aprecieri pentru jocul sau spectaculos si a terminat pe locul 4.
Varful carierei sale a fost Cupa Mondiala din 1982 in Spania, unde, dupa un inceput slab, cu trei rezultate de egalitate si o calificare la golaveraj in fata Camerunului, Italia a batut pe rand Argentina, la care juca Maradona dar vedetele erau Ardilles, Kempes, Passarella, Valdano, Brazilia, considerata cea mai frumoasă echipă din istorie cu celebra sa linie de mijloc Cerezzo, Falcão, Sócrates, Zico, Polonia cu Lato şi Smolarek pana sa ajunga in ultimul act contra Germaniei.
In finala desfasurata la Madrid pe Santiago Bernabeu in fata a 78.000 de spectatori Germania a aliniat o echipa ce ii avea in componenta pe Harald Schumacher, Uli Stielike, Paul Breitner, Briegel, Karl-Heinz Rummenigge şi Pierre Littbarski. De partea cealalta, Squadra Azzura a aliniat urmatoarea formula: Zoff, Cabrini, Scirea, Gentile, Collovatti, Orioli, Bergomi, Tardelli, Conti, Rossi, Graziani. Marele absent a fost Antognioni. Meciul a inceput prost pentru italieni, Graziani parasind terenul dupa doar 10 minute de joc si Cabrini ratand un 11 metri iar la pauza tabela arata 0-0. In minutul 57 golgeterul Rossi marcheaza pentru Italia, iar Tardeli si Altobelli maresc avantajul inainte ca Breitner sa marcheze golul de onoare al Germaniei.
Formula utilizata de Enzo Bearzot era inovatoare la acea data, un 4-3-3 asa cum utilizeaza de exemplu Milan in zilele noastre. Bergomi a jucat la inchidere, Orioli si Tardeli mijlocasi cu sarcini in special defensive, Conti conducator de joc si extrema, Graziani al doilea varf sau extrema. A fost turneul in care a erupt Paolo Rossi. Acesta s-a aflat in lotul de jucatori suspendati dupa scandalul care a zguduit fotbalul italian in anii 1980, Totonero, in urma caruia Milan şi Lazio au fost retrogradate în Serie B. După Totonero a primit o suspendare de trei ani. În cele din urmă, pedeapsa i-a fost redusă la numai doi ani. Juventus l-a transferat, prinzând trei meciuri în tricoul "bianconerro" înainte de Cupa Mondială din Spania. Enzo Bearzot l-a convocat, deşi presa şi fanii au criticat dur decizia. În primele patru meciuri de la turneul final nu a reuşit nimic notabil, ceea ce a provocat o presiune şi mai mare asupra selecţionerului italian. Bearzot a continuat totuşi să aibă încredere în jucătorul său, iar acesta l-a răsplătit în cele din urmă. Un hattrick cu Brazilia, o dublă cu Polonia şi un gol în finala cu Germania de Vest au condus "squadra azzurra" spre al treilea titlu mondial, iar pe Paolo Rossi l-au transformat în golgeterul competiţiei şi în Balonul de Aur al anului 1982.
Specialistii considera acest titlu mondial ca fiind al lui Bearzot care, in ciuda criticilor, a continuat cu acelasi sistem de joc revolutionar si a mers pe mana acelorasi jucatori care in faza grupelor nu aratasera mai nimic. În acelaşi an, Bearzot a primit titlul de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene
Dupa acest mare succes a urmat insa ratarea calificarii la Euro 1984 si apoi eliminarea Italiei in optimi de Franta la mondialul din 1986. Relatia sa cu presa a cunoscut un nou moment de tensiune atunci cand a fost acuzat ca s-a bazat prea mult pe jucatorii care au castigat titlul in 1982. Dupa acest insucces a demisionat de la carma Italiei.
Despre Enzo Bearzot, in ciuda nasului de boxer se poate spune ca este un exemplu al stilului si eleganta pe teren, un excelent manager, un om care nu are nimic de a face cu fotbalul de astazi. Dur si timid in acelasi timp, Bearzot a fost întotdeauna foarte aproape de jucătorii săi. Antrenor nespecific fotbalului italian a declarat “am ales jucatorii si apoi am sa ii las sa joace fara a le impune scheme stricte de joc”. A promovat întotdeauna aspectul distractiv in sport, nu copleşit de incarcatura partidei. Nu putea altfel, el, care pe banca tehnica, era nedespartit de pipa.
Declaratia sa ca ”Astăzi, instituţiile de fotbal nu contează, toată lumea ţipă la televizor şi toată lumea vorbeşte de rău pe toata lumea. Ma enerveaza sa vad oficialii care critică arbitrii şi antrenorii care ii critica pe colegii lor, fără nici un respect, uitând de responsabilităţile pe care le au fiecare" mi se pare ca defineste starea in care se afla fotbalul actual dominat de bani si orgolii.
Cel numit “Batranul” a incetat din viata pe 21 decembrie 2010, la Milano. Concidenţă, s-a întâmplat în aceeaşi zi de 21 decembrie, în care a decedat, acum 42 de ani, şi Vittorio Pozzo, cel care a adus Italiei primele două titluri mondiale, în 1934 şi 1938 si care ii urmeaza ca recordman de meciuri pe banca Italiei, “numai” 95 fata de cele 104 ale lui Enzo Bearzot.
Născut pe 26 septembrie 1927 la Joanni di Ajello del Friuli, a jucat fundas central sau mijlocas defensiv. Echipele pe la care a trecut au fost Pro Gorizia (1946–1948), Inter Milano (1948–1951), Catania (1951–1954), Torino (1954–1956), Inter Milano (1956–1957) şi Torino (1957–1964). A jucat 251 partide in Serie A, fiind o data convocat la nationala Italiei. S-a retras in anul 1964 la varsta de 37 ani.
Cariera de antrenor si-a inceput-o imediat ce s-a retras, ca antrenor secund la Torino. Este cunoscut ca selectionerul care nu a antrenat nici o echipa de club, dar acest lucru nu este adevarat, deoarece a fost numit antrenor al echipei de Serie C, Prato.
In anul 1969 este numit antrenor al nationalei sub 23 ani a Italiei unde a stat ca principal sau secund timp de 6 ani.
In 1977 a fost numit selectioner al nationalei mari a Italiei si a condus Squadra Azzura la trei editii ale Cupei Mondiale, Argentina 1978, Spania 1982 şi Mexic 1986.
La editia din 1978 Italia, a obtinut aprecieri pentru jocul sau spectaculos si a terminat pe locul 4.
Varful carierei sale a fost Cupa Mondiala din 1982 in Spania, unde, dupa un inceput slab, cu trei rezultate de egalitate si o calificare la golaveraj in fata Camerunului, Italia a batut pe rand Argentina, la care juca Maradona dar vedetele erau Ardilles, Kempes, Passarella, Valdano, Brazilia, considerata cea mai frumoasă echipă din istorie cu celebra sa linie de mijloc Cerezzo, Falcão, Sócrates, Zico, Polonia cu Lato şi Smolarek pana sa ajunga in ultimul act contra Germaniei.
In finala desfasurata la Madrid pe Santiago Bernabeu in fata a 78.000 de spectatori Germania a aliniat o echipa ce ii avea in componenta pe Harald Schumacher, Uli Stielike, Paul Breitner, Briegel, Karl-Heinz Rummenigge şi Pierre Littbarski. De partea cealalta, Squadra Azzura a aliniat urmatoarea formula: Zoff, Cabrini, Scirea, Gentile, Collovatti, Orioli, Bergomi, Tardelli, Conti, Rossi, Graziani. Marele absent a fost Antognioni. Meciul a inceput prost pentru italieni, Graziani parasind terenul dupa doar 10 minute de joc si Cabrini ratand un 11 metri iar la pauza tabela arata 0-0. In minutul 57 golgeterul Rossi marcheaza pentru Italia, iar Tardeli si Altobelli maresc avantajul inainte ca Breitner sa marcheze golul de onoare al Germaniei.
Formula utilizata de Enzo Bearzot era inovatoare la acea data, un 4-3-3 asa cum utilizeaza de exemplu Milan in zilele noastre. Bergomi a jucat la inchidere, Orioli si Tardeli mijlocasi cu sarcini in special defensive, Conti conducator de joc si extrema, Graziani al doilea varf sau extrema. A fost turneul in care a erupt Paolo Rossi. Acesta s-a aflat in lotul de jucatori suspendati dupa scandalul care a zguduit fotbalul italian in anii 1980, Totonero, in urma caruia Milan şi Lazio au fost retrogradate în Serie B. După Totonero a primit o suspendare de trei ani. În cele din urmă, pedeapsa i-a fost redusă la numai doi ani. Juventus l-a transferat, prinzând trei meciuri în tricoul "bianconerro" înainte de Cupa Mondială din Spania. Enzo Bearzot l-a convocat, deşi presa şi fanii au criticat dur decizia. În primele patru meciuri de la turneul final nu a reuşit nimic notabil, ceea ce a provocat o presiune şi mai mare asupra selecţionerului italian. Bearzot a continuat totuşi să aibă încredere în jucătorul său, iar acesta l-a răsplătit în cele din urmă. Un hattrick cu Brazilia, o dublă cu Polonia şi un gol în finala cu Germania de Vest au condus "squadra azzurra" spre al treilea titlu mondial, iar pe Paolo Rossi l-au transformat în golgeterul competiţiei şi în Balonul de Aur al anului 1982.
Specialistii considera acest titlu mondial ca fiind al lui Bearzot care, in ciuda criticilor, a continuat cu acelasi sistem de joc revolutionar si a mers pe mana acelorasi jucatori care in faza grupelor nu aratasera mai nimic. În acelaşi an, Bearzot a primit titlul de Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene
Dupa acest mare succes a urmat insa ratarea calificarii la Euro 1984 si apoi eliminarea Italiei in optimi de Franta la mondialul din 1986. Relatia sa cu presa a cunoscut un nou moment de tensiune atunci cand a fost acuzat ca s-a bazat prea mult pe jucatorii care au castigat titlul in 1982. Dupa acest insucces a demisionat de la carma Italiei.
Despre Enzo Bearzot, in ciuda nasului de boxer se poate spune ca este un exemplu al stilului si eleganta pe teren, un excelent manager, un om care nu are nimic de a face cu fotbalul de astazi. Dur si timid in acelasi timp, Bearzot a fost întotdeauna foarte aproape de jucătorii săi. Antrenor nespecific fotbalului italian a declarat “am ales jucatorii si apoi am sa ii las sa joace fara a le impune scheme stricte de joc”. A promovat întotdeauna aspectul distractiv in sport, nu copleşit de incarcatura partidei. Nu putea altfel, el, care pe banca tehnica, era nedespartit de pipa.
Declaratia sa ca ”Astăzi, instituţiile de fotbal nu contează, toată lumea ţipă la televizor şi toată lumea vorbeşte de rău pe toata lumea. Ma enerveaza sa vad oficialii care critică arbitrii şi antrenorii care ii critica pe colegii lor, fără nici un respect, uitând de responsabilităţile pe care le au fiecare" mi se pare ca defineste starea in care se afla fotbalul actual dominat de bani si orgolii.
Cel numit “Batranul” a incetat din viata pe 21 decembrie 2010, la Milano. Concidenţă, s-a întâmplat în aceeaşi zi de 21 decembrie, în care a decedat, acum 42 de ani, şi Vittorio Pozzo, cel care a adus Italiei primele două titluri mondiale, în 1934 şi 1938 si care ii urmeaza ca recordman de meciuri pe banca Italiei, “numai” 95 fata de cele 104 ale lui Enzo Bearzot.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
cronica meciului AC Milan - AS Roma
Milan - Roma 0-1
Un meci specific italian, tacticizat, cu putine faze de poarta, dar cu mare angajament fizic.
Milan a inceput intr-un sistem 4-5-1 cu Ibrahimovic singurul varf ajutat in faza ofensiva de Robinho si Kevin Boateng. Allegri, antrenorul diavolului milanez i-a tinut pa banca pe Seedorf si Ronaldinho. Olandezul a fost introdus in minutul 30 dupa accidentarea lui Andrea Pirlo. De partea cealalta, Roma a inceput cu 4-4-2 clasic, in care a surprins folosirea ca titular a “Bidonului de aur” (cel mai slab fotbalist al anului), brazilianul Adriano in locul lui Francesco Totti.
In prima repriza Milan a fost echipa care a dominat meciul, a presat iar primele doua ocazii au venit la suturile lui Robinho si Kevin Boateng. A urmat ocazia mare a lui Ibrahimovic din minutul 35 cand, singur cu portarul Romei, suedezul s-a incurcat la preluare si a reusit un sut slab aparat de Doni. Pana la sfarsitul reprizei Roma a echilibrat meciul si, prin retragerea lui Boriello sau a lui Adriano in linia de mijloc, a reusit sa blocheze combinatiile Milanului.
In a doua repriza atacurile Milanului au fost sterile, fara clarviziune. Allegri ar fi putut sa incerce varianta Ronaldinho, dar brazilianul a fost introdus tarziu, in minutul 85. Accidentarea lui Pirlo s-a vazut din plin in jocul lui Milan, Seedorf lipsind din joc perioade lungi de timp.
Roma a punctat la o faza confuza in minutul 70. Actiune pe partea dreapta, centrare in careul mic al Milanului si, din respingerea lui Abate balonul deviaza din Boriello in poarta. Atacantul Romei a obtinut astfel ceea ce si-a dorit cel mai mult si anume sa inscrie in poarta echipei care l-a cedat usor in vara dupa aducerea lui Zlatan Ibrahimovic.
Dupa primirea golului, Milan a fortat rapid egalarea dar nu a reusit sa isi creeze decat o faza periculoasa in minutul 75 prin Zlatan Ibrahimovic, care a sutat peste poarta de la marginea careului mare.
Este o victorie pe care Roma a obtinut-o si datorita experientei antrenorului Claudio Ranieri care a reusit sa blocheze bine jocul Milanului mai ales in a doua repriza. Apararea Romei a functionat aproape perfect, Mexes si Juan in centru inchizand bine culoarele. De partea cealalta, jocul diavolului s-a bazat si in acest joc pe baloane transmise catre suedezul Ibrahimovic care nu a fost inspirat.
In conditiile in care urmaritoarele Milanului, Juventus care joaca la Verona cu Chievo sau Lazio care are un meci aparent usor cu Udinese, reusesc sa invinga, distanta fata de diavol se reduce la numai trei puncte si campionatul devine mai frumos.
Un meci specific italian, tacticizat, cu putine faze de poarta, dar cu mare angajament fizic.
Milan a inceput intr-un sistem 4-5-1 cu Ibrahimovic singurul varf ajutat in faza ofensiva de Robinho si Kevin Boateng. Allegri, antrenorul diavolului milanez i-a tinut pa banca pe Seedorf si Ronaldinho. Olandezul a fost introdus in minutul 30 dupa accidentarea lui Andrea Pirlo. De partea cealalta, Roma a inceput cu 4-4-2 clasic, in care a surprins folosirea ca titular a “Bidonului de aur” (cel mai slab fotbalist al anului), brazilianul Adriano in locul lui Francesco Totti.
In prima repriza Milan a fost echipa care a dominat meciul, a presat iar primele doua ocazii au venit la suturile lui Robinho si Kevin Boateng. A urmat ocazia mare a lui Ibrahimovic din minutul 35 cand, singur cu portarul Romei, suedezul s-a incurcat la preluare si a reusit un sut slab aparat de Doni. Pana la sfarsitul reprizei Roma a echilibrat meciul si, prin retragerea lui Boriello sau a lui Adriano in linia de mijloc, a reusit sa blocheze combinatiile Milanului.
In a doua repriza atacurile Milanului au fost sterile, fara clarviziune. Allegri ar fi putut sa incerce varianta Ronaldinho, dar brazilianul a fost introdus tarziu, in minutul 85. Accidentarea lui Pirlo s-a vazut din plin in jocul lui Milan, Seedorf lipsind din joc perioade lungi de timp.
Roma a punctat la o faza confuza in minutul 70. Actiune pe partea dreapta, centrare in careul mic al Milanului si, din respingerea lui Abate balonul deviaza din Boriello in poarta. Atacantul Romei a obtinut astfel ceea ce si-a dorit cel mai mult si anume sa inscrie in poarta echipei care l-a cedat usor in vara dupa aducerea lui Zlatan Ibrahimovic.
Dupa primirea golului, Milan a fortat rapid egalarea dar nu a reusit sa isi creeze decat o faza periculoasa in minutul 75 prin Zlatan Ibrahimovic, care a sutat peste poarta de la marginea careului mare.
Este o victorie pe care Roma a obtinut-o si datorita experientei antrenorului Claudio Ranieri care a reusit sa blocheze bine jocul Milanului mai ales in a doua repriza. Apararea Romei a functionat aproape perfect, Mexes si Juan in centru inchizand bine culoarele. De partea cealalta, jocul diavolului s-a bazat si in acest joc pe baloane transmise catre suedezul Ibrahimovic care nu a fost inspirat.
In conditiile in care urmaritoarele Milanului, Juventus care joaca la Verona cu Chievo sau Lazio care are un meci aparent usor cu Udinese, reusesc sa invinga, distanta fata de diavol se reduce la numai trei puncte si campionatul devine mai frumos.
duminică, 12 decembrie 2010
Borussia Dortmund - cea mai in forma echipa din Europa?
Am citit un articol saptamana aceasta in care Barcelona era considerata ca fiind cea mai in forma si cea mai spectaculoasa echipa din Europa in acest moment.
Cred insa ca astfel de afirmatii “cea mai frumoasa”, “cea mai spectaculoasa”, “cea mai in forma” sunt relative si tin mai mult de promovarea echipei. Fiecare dintre noi apreciaza un anumit lucru la o anumita echipa. Barcelona datorita stilului de a pasa, Arsenal datorita tineretii echipei, Milan pentru ca a revigorat jucatori uitati gen Ibrahimovic, Robinho. Normal, dupa ce invinge Reala Madrid cu 5-0 toata lumea este cu ochii pe Barcelona.
Referitor la echipe aflate intr-o forma deosebita cred ca ar trebui sa fie luata in considerare si Borussia Dortmund. In actuala editie a campionatului german Borussia Dortmund are 11 puncte avans fata de a doua clasata, Bayer Leverkusen, cu o infrangere, un rezultat de egalitate si 14 victorii.
BVB nu are un joc foarte spectaculos dar jucatorii se cunosc bine, relatiile de joc sunt bine stabilite, iar antrenorul Jurgen Klopp reuseste la fiecare meci sa isi domine adversarii din punct de vedere tactic. Cei 80.000 de spectatori prezenti la fiecare meci pe Westfalenstadion imping permanent echipa spre victorie iar acest lucru este important pentru o echipa a carei medie de varsta este de aproximativ 25 ani. Din echipa Borussiei fac parte jucatori tineri ca Lukasz Piszczek, Marcel Schmelzer, Mario Götze care nu spun nimic unei persoane care nu urmareste campionatul german. Nu sunt jucatori cu PR-ul lui Messi dar, ca ansamblu, formeaza o echipa de valoare.
Cineva spunea acum ceva timp “campionatul incepe cu 18 echipe dar campioana iese una singura, Bayern Munchen”. Cred ca acest lucru se va schimba in acest sezon si titlul va ajunge la Dortmund.
Dupa marile performante pe care le-a avut in anii 90 cu echipa din care faceau parte Lehmann, Reuter, Zorc, Ricken, Koller, Borussia Dortmund a avut o cadere teribila, la un moment dat ajungand sa se lupte pentru evitarea retrogradarii.
Apoi a inceput reconstructia echipei, in mare parte datorita unui stil de management modern, in care sunt achizitionati jucatori tineri, crescuti apoi la Borussia. In acest mod au fost adusi Mats Hummels jucator de care Bayern s-a dispensat usor, Neven Subotic, Nuri Sahin sau Robert Lewandowski. Echipa a avut in ultimii cinci ani o evolutie din ce in ce mai buna terminand tot mai sus in clasament, iar in acest an domina categoric Bundesliga. Nu mai sunt achizitionati jucatori scumpi, cu cota, asa cum Borussia a procedat in urma cu cativa ani cand au fost transferati Fredi Bobic, Viktor Ikpeba sau Sunday Oliseh jucatori aflati in jur de 30 de ani care nu au dat rezultate bune la Dortmund si aveau contracte mari. Sunt achizitionati jucatori ca japonezul Kagawa care se dovedeste a fi un coordonator de joc inspirat sau atacanti de careu ca Lukas Barrios de care nu a auzit nimeni in Europa pana sa ajunga la Borussia. In acest moment Barrios de exemplu este evaluat la circa zece milioane de euro.
Un avantaj fata de celelalte echipe mari ale Germaniei este faptul ca echipa nu are ca obiectiv clar titlul de campioana asa cum se intampla cu Bayern, Shalke sau Wolsburg. Borussia si-a propus sa ocupe in acest sezon un loc de cupa europeana lucru perfect realizabil. Castigarea titlului ar fi un lucru foarte frumos pentru tanara echipa din Dortmund si pentru managerul general al acestei echipe, Michael Zorc. Pentru cine nu stie, “Susi” Zorc este unul dintre simbolurile Borussiei Dortmund, evoluand 463 jocuri numai pentru aceasta echipa.
Cred insa ca astfel de afirmatii “cea mai frumoasa”, “cea mai spectaculoasa”, “cea mai in forma” sunt relative si tin mai mult de promovarea echipei. Fiecare dintre noi apreciaza un anumit lucru la o anumita echipa. Barcelona datorita stilului de a pasa, Arsenal datorita tineretii echipei, Milan pentru ca a revigorat jucatori uitati gen Ibrahimovic, Robinho. Normal, dupa ce invinge Reala Madrid cu 5-0 toata lumea este cu ochii pe Barcelona.
Referitor la echipe aflate intr-o forma deosebita cred ca ar trebui sa fie luata in considerare si Borussia Dortmund. In actuala editie a campionatului german Borussia Dortmund are 11 puncte avans fata de a doua clasata, Bayer Leverkusen, cu o infrangere, un rezultat de egalitate si 14 victorii.
BVB nu are un joc foarte spectaculos dar jucatorii se cunosc bine, relatiile de joc sunt bine stabilite, iar antrenorul Jurgen Klopp reuseste la fiecare meci sa isi domine adversarii din punct de vedere tactic. Cei 80.000 de spectatori prezenti la fiecare meci pe Westfalenstadion imping permanent echipa spre victorie iar acest lucru este important pentru o echipa a carei medie de varsta este de aproximativ 25 ani. Din echipa Borussiei fac parte jucatori tineri ca Lukasz Piszczek, Marcel Schmelzer, Mario Götze care nu spun nimic unei persoane care nu urmareste campionatul german. Nu sunt jucatori cu PR-ul lui Messi dar, ca ansamblu, formeaza o echipa de valoare.
Cineva spunea acum ceva timp “campionatul incepe cu 18 echipe dar campioana iese una singura, Bayern Munchen”. Cred ca acest lucru se va schimba in acest sezon si titlul va ajunge la Dortmund.
Dupa marile performante pe care le-a avut in anii 90 cu echipa din care faceau parte Lehmann, Reuter, Zorc, Ricken, Koller, Borussia Dortmund a avut o cadere teribila, la un moment dat ajungand sa se lupte pentru evitarea retrogradarii.
Apoi a inceput reconstructia echipei, in mare parte datorita unui stil de management modern, in care sunt achizitionati jucatori tineri, crescuti apoi la Borussia. In acest mod au fost adusi Mats Hummels jucator de care Bayern s-a dispensat usor, Neven Subotic, Nuri Sahin sau Robert Lewandowski. Echipa a avut in ultimii cinci ani o evolutie din ce in ce mai buna terminand tot mai sus in clasament, iar in acest an domina categoric Bundesliga. Nu mai sunt achizitionati jucatori scumpi, cu cota, asa cum Borussia a procedat in urma cu cativa ani cand au fost transferati Fredi Bobic, Viktor Ikpeba sau Sunday Oliseh jucatori aflati in jur de 30 de ani care nu au dat rezultate bune la Dortmund si aveau contracte mari. Sunt achizitionati jucatori ca japonezul Kagawa care se dovedeste a fi un coordonator de joc inspirat sau atacanti de careu ca Lukas Barrios de care nu a auzit nimeni in Europa pana sa ajunga la Borussia. In acest moment Barrios de exemplu este evaluat la circa zece milioane de euro.
Un avantaj fata de celelalte echipe mari ale Germaniei este faptul ca echipa nu are ca obiectiv clar titlul de campioana asa cum se intampla cu Bayern, Shalke sau Wolsburg. Borussia si-a propus sa ocupe in acest sezon un loc de cupa europeana lucru perfect realizabil. Castigarea titlului ar fi un lucru foarte frumos pentru tanara echipa din Dortmund si pentru managerul general al acestei echipe, Michael Zorc. Pentru cine nu stie, “Susi” Zorc este unul dintre simbolurile Borussiei Dortmund, evoluand 463 jocuri numai pentru aceasta echipa.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
calificarea din grupe la CE de handbal
Romania – Serbia 40 – 28
Dupa infrangerea in fata Danemarcei echipa Romaniei avea nevoie de victorie in fata Serbiei pentru a se califica in faza a doua. A obtinut-o pana la urma, desi meciul a inceput prost pentru noi, parca echipa nu intra in meci. Sarboaiecele au avut 5-1, s-a accidentat Cristina Varzaru, dar echipa a aratat combativitate si a inceput sa joace din ce in ce mai bine. Radu Voina a fost inspirat si a introdus-o in poarta pe Talida Tolnai in locul Paulei Ungureanu, aceasta parand numeroase baloane. Romancele au egalat la 5 si apoi au condus tot meciul, diferenta la pauza fiind de 6 goluri. In prima repriza mi-a placut jocul pivotului Ionela Stanca, jucatoare care a intrat in multe combinatii cu interii si a finalizat aproape toate baloanele bune pe care le-a avut. Inlocuitoarea Cristinei Varzaru a debutat si ea bine, reusind cateva actiuni frumoase pe extrema. In repriza a doua, desi pareau ca nu forteaza, diferenta a crescut permanent, in final fiind de 12 goluri. Radu Voina si-a permis sa ruleze mai multe jucatoare pentru a odihni titularii iar rezervele Manea si Geiger au jucat foarte bine.
Este o victorie de moral pentru echipa Romaniei, dar, de ce sa nu recunoastem, in fata unui adversar care este in acest moment mai slab ca noi. Echipa Serbiei se bazeaza mult pe jocul Andrei Lekic si a Sanjei Damnjanovic, restul jucatoarelor fiind tinere si fara prea multa experienta. Fata de partida cu Danemarca jocul nationalei Romaniei a fost mai variat, s-a jucat mai mult cu extremele si cu pivotul, ceea ce a facilitat victoria. Din pacate, Romania nu dispune de rezerve de valoarea titularelor pe extreme, Han pe partea stanga si Paraschiv pe dreapta fiind departe de jocul lui Adrean-Elisei si respectiv Cristina Varzaru. Acest lucru poate avea o influenta mare in fata unei echipe ca cea a Danemarcei cu o aparare puternica in zona centrala ce ar putea bloca interii si pivotul nationalei Romaniei.
Un lucru care m-a enervat in acest meci ca si in cel cu Danemarca sunt comentatorii TV. Acestia in loc sa comenteze fazele, sa ofere detalii despre jucatoare, antrenamente, competitie au fost foarte preocupati de arbitraj, care mie mi s-a parut bun in acest meci. Serbia a avut un gol valabil la un sut in bara care a cazut apoi in poarta, dar aceasta faza a fost clasata de acesti “mari comentatori” ca fiind rezultatul arbitrajului defavorabil din meciul cu Danemarca. In meciul cu Danemarca au remarcat reactia salii care a fluierat echipa Romaniei, lucru oarecum normal atunci cand joci cu echipa gazda, sau relatiile dintre jucatoarele daneze. Sa speram ca in jocurile urmatoare atat nationala Romaniei cat si comentatorii vor avea o evolutie mai buna.
Dupa infrangerea in fata Danemarcei echipa Romaniei avea nevoie de victorie in fata Serbiei pentru a se califica in faza a doua. A obtinut-o pana la urma, desi meciul a inceput prost pentru noi, parca echipa nu intra in meci. Sarboaiecele au avut 5-1, s-a accidentat Cristina Varzaru, dar echipa a aratat combativitate si a inceput sa joace din ce in ce mai bine. Radu Voina a fost inspirat si a introdus-o in poarta pe Talida Tolnai in locul Paulei Ungureanu, aceasta parand numeroase baloane. Romancele au egalat la 5 si apoi au condus tot meciul, diferenta la pauza fiind de 6 goluri. In prima repriza mi-a placut jocul pivotului Ionela Stanca, jucatoare care a intrat in multe combinatii cu interii si a finalizat aproape toate baloanele bune pe care le-a avut. Inlocuitoarea Cristinei Varzaru a debutat si ea bine, reusind cateva actiuni frumoase pe extrema. In repriza a doua, desi pareau ca nu forteaza, diferenta a crescut permanent, in final fiind de 12 goluri. Radu Voina si-a permis sa ruleze mai multe jucatoare pentru a odihni titularii iar rezervele Manea si Geiger au jucat foarte bine.
Este o victorie de moral pentru echipa Romaniei, dar, de ce sa nu recunoastem, in fata unui adversar care este in acest moment mai slab ca noi. Echipa Serbiei se bazeaza mult pe jocul Andrei Lekic si a Sanjei Damnjanovic, restul jucatoarelor fiind tinere si fara prea multa experienta. Fata de partida cu Danemarca jocul nationalei Romaniei a fost mai variat, s-a jucat mai mult cu extremele si cu pivotul, ceea ce a facilitat victoria. Din pacate, Romania nu dispune de rezerve de valoarea titularelor pe extreme, Han pe partea stanga si Paraschiv pe dreapta fiind departe de jocul lui Adrean-Elisei si respectiv Cristina Varzaru. Acest lucru poate avea o influenta mare in fata unei echipe ca cea a Danemarcei cu o aparare puternica in zona centrala ce ar putea bloca interii si pivotul nationalei Romaniei.
Un lucru care m-a enervat in acest meci ca si in cel cu Danemarca sunt comentatorii TV. Acestia in loc sa comenteze fazele, sa ofere detalii despre jucatoare, antrenamente, competitie au fost foarte preocupati de arbitraj, care mie mi s-a parut bun in acest meci. Serbia a avut un gol valabil la un sut in bara care a cazut apoi in poarta, dar aceasta faza a fost clasata de acesti “mari comentatori” ca fiind rezultatul arbitrajului defavorabil din meciul cu Danemarca. In meciul cu Danemarca au remarcat reactia salii care a fluierat echipa Romaniei, lucru oarecum normal atunci cand joci cu echipa gazda, sau relatiile dintre jucatoarele daneze. Sa speram ca in jocurile urmatoare atat nationala Romaniei cat si comentatorii vor avea o evolutie mai buna.
duminică, 5 decembrie 2010
evolutia lui Adrian Mutu in aceasta etapa de Serie A
Am vazut meciul dintre Fiorentina si Cagliari si pot spune ca Adi Mutu a fost unul dintre cei mai buni jucatori ai echipei toscane.
In prima repriza a jucat in nota echipei adica destul de sters, dar in a doua repriza a jucat bine. Mai intai a deschis scorul reluand in plasa centrarea din lovitura libera a lui D’Agostino, iar apoi a avut alte doua goluri anulate de arbitru, zic eu corect. Ceea ce mi-a placut insa cel mai mult in jocul sau a fost faptul ca a incercat sa intre in combinatii cu colegii sai si a alergat dupa baloane desi multe erau pierdute. Dupa marcarea golului de catre Fiorentina, Cagliari a fost nevoita sa iasa la joc iar Mutu si Vargas au avut spatii. De fapt, in final Mutu a creat o faza pentru peruvianul Vargas care, desi ramas singur cu portarul, a ratat.
Din pacate pentru Mutu, Fiorentina traverseaza una dintre cele mai slabe perioade de dupa promovare, accidentarile si suspendarile se tin lant de echipa, Frey, Montolivo, Jovetic, Gilardino, Kroldrup lipsind astazi, iar Mihajlovic nu reuseste sa gaseasca un sistem de joc care sa aduca rezultate. Cu acest rezultat echipa a mai luat putin aer iar odata cu revenirile titularilor poate va urca in clasament. Important pentru Mutu si pentru nationala Romaniei este ca el sa evolueze in continuare la fel de bine si in meciurile cu echipele tari din Italia si sa se indeparteze de scandalurile care il tin pe prima pagina a ziarelor din Italia.
In prima repriza a jucat in nota echipei adica destul de sters, dar in a doua repriza a jucat bine. Mai intai a deschis scorul reluand in plasa centrarea din lovitura libera a lui D’Agostino, iar apoi a avut alte doua goluri anulate de arbitru, zic eu corect. Ceea ce mi-a placut insa cel mai mult in jocul sau a fost faptul ca a incercat sa intre in combinatii cu colegii sai si a alergat dupa baloane desi multe erau pierdute. Dupa marcarea golului de catre Fiorentina, Cagliari a fost nevoita sa iasa la joc iar Mutu si Vargas au avut spatii. De fapt, in final Mutu a creat o faza pentru peruvianul Vargas care, desi ramas singur cu portarul, a ratat.
Din pacate pentru Mutu, Fiorentina traverseaza una dintre cele mai slabe perioade de dupa promovare, accidentarile si suspendarile se tin lant de echipa, Frey, Montolivo, Jovetic, Gilardino, Kroldrup lipsind astazi, iar Mihajlovic nu reuseste sa gaseasca un sistem de joc care sa aduca rezultate. Cu acest rezultat echipa a mai luat putin aer iar odata cu revenirile titularilor poate va urca in clasament. Important pentru Mutu si pentru nationala Romaniei este ca el sa evolueze in continuare la fel de bine si in meciurile cu echipele tari din Italia si sa se indeparteze de scandalurile care il tin pe prima pagina a ziarelor din Italia.
Ronnie O'Sullivan pe cale sa devina istorie
Am auzit o stire la radio care m-a surprins: Ronnie O’Sullivan se retrage din snooker. Mi se parea greu de crezut. Cu siguranta acest sport ar fi mult mai sarac fara el. Snooker-ul si-ar pierde elementul de culoare. Ronnie O’Sullivan este un jucator cu mare talent, asemenator ca joc cu Jimmy White, fiind considerat atat de specialisti cat si de catre Steve Davis si Stephen Hendry, alti doi mari campioni, ca fiind cel mai valoros jucator de snooker din toate timpurile.
Ronnie “The Rocket” O’Sullivan s-a nascut pe 5 Decembrie 1975, in Wordsley, West Midlands, Anglia. Porecla a castigat-o datorita jocului sau rapid, diferit fata de majoritatea jucatorilor de snooker. Si-a inceput cariera la varsta de 10 ani si a devenit jucator profesionist la 16 ani, cu un venit din snooker aproximativ 6 milioane lire.
A castigat primul trofeu major in anul 1993 invingandu-l in finala UK Championship pe Stephen Hendry. A fost cel mai tanar jucator ce a invins intr-un turneu major, la acea data avand numai 17 ani. A mai castigat de trei ori UK Championship dupa acea, in anii 1997, 2002, 2008.
Ronnie O’Sullivan a cucerit trei titluri mondiale de-a lungul carierei sale, in 2001, 2004 si 2008. In 2001 l-a invins pe John Higgins, in 2004 pe Graeme Dott, iar in 2008 pe compatriotul sau Ali Carter.
Ceea ce mi-a placut intotdeauna la Ronnie O’Sullivan a fost excentricitatea, dezinvoltura, naturaletea sa in peisajul sobru al snooker-ului. Are o carte de vizita plina de incidente. In 1996 a fost gasit vinovat pentru insultarea lui Mike Ganley, fiind amendat cu 20.000 lire. In 1998 i-a fost un titlul castigat la Masteru-ul Irlandei pentru ca a consumat canabis. In 2007 a fost amendat pentru ca a parasit sala in timpul unui meci din Campionatul britanic din cauza ca a ratat o bila de incepator. A fost primul abandon din istoria snookerului. In 2008 a fost sanctionat dupa ce a jignit jurnalistii chinezi in timpul unei conferinte de presa de la China Open. Cea mai interesanta tampenie pe care a facut-o a fost indreptarea degetului mijlociu catre bila care nu a intrat in buzunar la un meci din prima runda a Campionatului Mondial. Recent, a refuzat sa introduca bila neagra in buzunar deoarece nu exista un premiu pentru realizarea celui mai mare frame. Amenintat cu sanctiuni disciplinare acesta a introdus bila si a reusit al zecelea cel mai mare frame din cariera sa, depasind vechiul record de noua frame-uri detinut de Stephen Hendry.
Viata sa personala a fost presarata de asemenea cu incidente. Sufera de depresie cronica, a avut probleme cu drogurile si este pasionat de sporturile cu motor. Ronnie are trei copii din doua relatii diferite. Tatal sau a fost inchis timp de 18 ani pentru omor, fiind eliberat in anul 2010. Primul titlu mondial, cel din 2001 a fost dedicat tatalui sau, cu care Ronnie a declarat ca are o relatie speciala, dupa cum a declarat. Multi specialisti pun derapajele sale din ultimii ani pe seama vietii sale familiale agitate.
Sper ca Ronnie sa se razgandeasca si, dupa perioada pe care a declarat ca doreste sa o petreaca impreuna cu familia, sa revina la snooker.
Si pentru ca tot este ziua lui astazi: La multi ani, Ronnie!
Ronnie “The Rocket” O’Sullivan s-a nascut pe 5 Decembrie 1975, in Wordsley, West Midlands, Anglia. Porecla a castigat-o datorita jocului sau rapid, diferit fata de majoritatea jucatorilor de snooker. Si-a inceput cariera la varsta de 10 ani si a devenit jucator profesionist la 16 ani, cu un venit din snooker aproximativ 6 milioane lire.
A castigat primul trofeu major in anul 1993 invingandu-l in finala UK Championship pe Stephen Hendry. A fost cel mai tanar jucator ce a invins intr-un turneu major, la acea data avand numai 17 ani. A mai castigat de trei ori UK Championship dupa acea, in anii 1997, 2002, 2008.
Ronnie O’Sullivan a cucerit trei titluri mondiale de-a lungul carierei sale, in 2001, 2004 si 2008. In 2001 l-a invins pe John Higgins, in 2004 pe Graeme Dott, iar in 2008 pe compatriotul sau Ali Carter.
Ceea ce mi-a placut intotdeauna la Ronnie O’Sullivan a fost excentricitatea, dezinvoltura, naturaletea sa in peisajul sobru al snooker-ului. Are o carte de vizita plina de incidente. In 1996 a fost gasit vinovat pentru insultarea lui Mike Ganley, fiind amendat cu 20.000 lire. In 1998 i-a fost un titlul castigat la Masteru-ul Irlandei pentru ca a consumat canabis. In 2007 a fost amendat pentru ca a parasit sala in timpul unui meci din Campionatul britanic din cauza ca a ratat o bila de incepator. A fost primul abandon din istoria snookerului. In 2008 a fost sanctionat dupa ce a jignit jurnalistii chinezi in timpul unei conferinte de presa de la China Open. Cea mai interesanta tampenie pe care a facut-o a fost indreptarea degetului mijlociu catre bila care nu a intrat in buzunar la un meci din prima runda a Campionatului Mondial. Recent, a refuzat sa introduca bila neagra in buzunar deoarece nu exista un premiu pentru realizarea celui mai mare frame. Amenintat cu sanctiuni disciplinare acesta a introdus bila si a reusit al zecelea cel mai mare frame din cariera sa, depasind vechiul record de noua frame-uri detinut de Stephen Hendry.
Viata sa personala a fost presarata de asemenea cu incidente. Sufera de depresie cronica, a avut probleme cu drogurile si este pasionat de sporturile cu motor. Ronnie are trei copii din doua relatii diferite. Tatal sau a fost inchis timp de 18 ani pentru omor, fiind eliberat in anul 2010. Primul titlu mondial, cel din 2001 a fost dedicat tatalui sau, cu care Ronnie a declarat ca are o relatie speciala, dupa cum a declarat. Multi specialisti pun derapajele sale din ultimii ani pe seama vietii sale familiale agitate.
Sper ca Ronnie sa se razgandeasca si, dupa perioada pe care a declarat ca doreste sa o petreaca impreuna cu familia, sa revina la snooker.
Si pentru ca tot este ziua lui astazi: La multi ani, Ronnie!
joi, 2 decembrie 2010
cronica meciului Steaua-Liverpool
Steaua – Liverpool 1 - 1
Steaua joaca altceva in Europa League decat in campionat. Jocul in fata cormoranilor a dovedit acest lucru.
Asteptam mai mult de la Liverpool, dar englezii au fost multumiti de golul marcat rapid si nu au fortat.
Steaua a inceput cu un sistem 4-4-2 cu Stancu si Surdu in atac, Banel si Tanase pe benzi. De partea cealalta Liverpool a inceput intr-un 4-3-1-2 cu Babel si Jovanovic in atac ajutati de Joe Cole. Jocul lui Liverpool a fost unul de asteptare, bazat pe contraatac. Cei doi atacanti si in special Babel au produs mare deranj pe benzile apararii steliste. Din fericire Joe Cole a prins o zi proasta, pauza mare cauzata de accidentare punandu-si inca amprenta asupra jocului sau. De asemenea, cei trei mijlocasi, Poulsen, Pacheco si Shelvey nu au produs nimic in faza ofensiva.
Prima repriza a jocului cu Liverpool a fost un saraca in faze de poarta. A fost mai intai lovitura de cap a lui Bicfalvi din corner dupa care a urmat contra lui Liverpool soldata cu golul lui Jovanovic. Faza a fost facuta in mare parte de Babel, jucator care a intors doi fundasi stelisti si a centrat perfect pentru lovitura de cap a sarbului. Mare parte din vina la gol o are Bocfalvi care a efectuat un marcaj larg la Jovanovic. Valoarea celor doi jucatori ai lui Liverpool, pentru care s-au platit aproximativ 30 milioane euro, s-a vazut din plin la aceasta faza. Dupa primirea golului Steaua a presat in continuare, dar a incercat prea mult centrarile inalte, prada usoara pentru fundasii englezi. Repriza s-a incheiat cu ocazia uriasa a lui Bogdan Stancu, care, din 10 metri, singur cu Reina, a tras pe langa poarta.
A doua repriza a aratat un alt joc al Stelei, mai combinativ. Schimbarea lui Bicfalvi cu Angelov a fost inspirata, jucatorul bulgar fiind un bun pasator si inchizand bine culoarele de contre ale englezilor. Este primul meci in care l-am vazut pe Cristi Tanase jucand destul de bine. A intrat in combinatii, s-a demarcat, a aratat ca poate fi un jucator util pe banda stanga a Stelei. Se pare ca despartirea de Bomba Sexi ii prinde bine. O avea “mai multa putere baiatul”, cum zice Gigi Becali.
In a doua repriza jocul Stelei a fost mai incisiv, mai direct, combinatiile au mers mai bine. Golul a fost unul norocos, dar el a picat dupa o perioada de dominare a Stelei. Mare merit la gol are Surdu care l-a mascat pe Reina si Angelov care a intors foarte inspirat in careul englez. Steaua are meritul ca dupa marcarea golului nu s-a retars, a continuat sa atace chiar daca nu cu aceeasi putere, a combinat si a incercat suturile de la distanta, cel al lui Nicolita trecand putin pe langa poarta.
Jocul englezilor a fost apatic si in adoua repriza. Nu cred ca poate fi invocata scuza ca au folosit echipa a doua deoarece a fost evidenta lipsa de dorinta de joc a rezervelor, cu exceptia lui Babel. Toti parca asteptau trecerea timpului.
Avand in vedere rezultatul meciului Steaua-Liverpool si rezultatul de 3-3 intre Utrecht si Napoli, romanii mai au sanse de calificare desi in Italia va fi un infern. Important este ca posibila calificare se afla in mainile Stelei, romanii depind de jocul direct cu Napoli.
Steaua joaca altceva in Europa League decat in campionat. Jocul in fata cormoranilor a dovedit acest lucru.
Asteptam mai mult de la Liverpool, dar englezii au fost multumiti de golul marcat rapid si nu au fortat.
Steaua a inceput cu un sistem 4-4-2 cu Stancu si Surdu in atac, Banel si Tanase pe benzi. De partea cealalta Liverpool a inceput intr-un 4-3-1-2 cu Babel si Jovanovic in atac ajutati de Joe Cole. Jocul lui Liverpool a fost unul de asteptare, bazat pe contraatac. Cei doi atacanti si in special Babel au produs mare deranj pe benzile apararii steliste. Din fericire Joe Cole a prins o zi proasta, pauza mare cauzata de accidentare punandu-si inca amprenta asupra jocului sau. De asemenea, cei trei mijlocasi, Poulsen, Pacheco si Shelvey nu au produs nimic in faza ofensiva.
Prima repriza a jocului cu Liverpool a fost un saraca in faze de poarta. A fost mai intai lovitura de cap a lui Bicfalvi din corner dupa care a urmat contra lui Liverpool soldata cu golul lui Jovanovic. Faza a fost facuta in mare parte de Babel, jucator care a intors doi fundasi stelisti si a centrat perfect pentru lovitura de cap a sarbului. Mare parte din vina la gol o are Bocfalvi care a efectuat un marcaj larg la Jovanovic. Valoarea celor doi jucatori ai lui Liverpool, pentru care s-au platit aproximativ 30 milioane euro, s-a vazut din plin la aceasta faza. Dupa primirea golului Steaua a presat in continuare, dar a incercat prea mult centrarile inalte, prada usoara pentru fundasii englezi. Repriza s-a incheiat cu ocazia uriasa a lui Bogdan Stancu, care, din 10 metri, singur cu Reina, a tras pe langa poarta.
A doua repriza a aratat un alt joc al Stelei, mai combinativ. Schimbarea lui Bicfalvi cu Angelov a fost inspirata, jucatorul bulgar fiind un bun pasator si inchizand bine culoarele de contre ale englezilor. Este primul meci in care l-am vazut pe Cristi Tanase jucand destul de bine. A intrat in combinatii, s-a demarcat, a aratat ca poate fi un jucator util pe banda stanga a Stelei. Se pare ca despartirea de Bomba Sexi ii prinde bine. O avea “mai multa putere baiatul”, cum zice Gigi Becali.
In a doua repriza jocul Stelei a fost mai incisiv, mai direct, combinatiile au mers mai bine. Golul a fost unul norocos, dar el a picat dupa o perioada de dominare a Stelei. Mare merit la gol are Surdu care l-a mascat pe Reina si Angelov care a intors foarte inspirat in careul englez. Steaua are meritul ca dupa marcarea golului nu s-a retars, a continuat sa atace chiar daca nu cu aceeasi putere, a combinat si a incercat suturile de la distanta, cel al lui Nicolita trecand putin pe langa poarta.
Jocul englezilor a fost apatic si in adoua repriza. Nu cred ca poate fi invocata scuza ca au folosit echipa a doua deoarece a fost evidenta lipsa de dorinta de joc a rezervelor, cu exceptia lui Babel. Toti parca asteptau trecerea timpului.
Avand in vedere rezultatul meciului Steaua-Liverpool si rezultatul de 3-3 intre Utrecht si Napoli, romanii mai au sanse de calificare desi in Italia va fi un infern. Important este ca posibila calificare se afla in mainile Stelei, romanii depind de jocul direct cu Napoli.
miercuri, 1 decembrie 2010
vin huliganii?
“Vin huliganii”. Asa suna un articol din Prosport.
Nu pot spune decat ca este stupid. De fapt, prin articol suntem informati ca s-au intalnit reprezentantii Jandarmeriei, clubului Steaua si firmei de paza si ca nu vor veni cei aproximativ 70 de suporteri interzisi pe stadioane.
Astfel de aricole nu fac decat sa arunce o imagine proasta asupra fanilor si sa instige la violenta. A cataloga una dintre cele mai frumoase galerii din lume ca fiind formata din huligani este anormal.
Inaintea meciului Napoli-Liverpool in presa din Italia a aparut un articol similar, iar fanaticii fani ai lui Napoli i-au batut pe fanii englezi, trei dintre suporterii cormorani fiind injunghiati.
Am mers inaintea meciului Rapid – Liverpool din 2000 in Irish Pub, unde se aflau si fanii cormoranilor. Am fost placut surprins sa vad aproximativ 20 de fani imbracati in tricourile echipei favorite, band bere si cantand. In Anglia, parintii fac abonamente la meciurile echipei favorite inca de cand copii lor au cativa ani. Cine se uita la meciurile de Premier League a vazut ca in tribune se afla si doamne de 60 de ani cu fular la gat. Consider ca acestia sunt fani adevarati pe care nimeni nu trebuie sa ii considere huligani. Generalizand, ar trebui sa consideram ca acest copil de cativa ani care merge cu tatal sau ori doamna de 60 de ani sunt huligani.
Generalizarile de acest fel nu sunt normale, fac rau imaginii adevaratului suporter, iar atunci cand acesta vine in Ghencea cu fularul la gat si incearca sa intre pe stadion este atacat de “fanul” stelist care se gandeste ca mai bine da el primul pumn decat sa incaseze o bataie. Daca am generaliza de fiecare data, insemna ca cei aproximativ 50.000 spectatori de pe Anfield Road sunt de asemenea huligani. Un titlu mai potrivit al articolului mi se parea “vin fanii care canta continuu pe Anfield You’ll never walk alone”.
Nu pot spune decat ca este stupid. De fapt, prin articol suntem informati ca s-au intalnit reprezentantii Jandarmeriei, clubului Steaua si firmei de paza si ca nu vor veni cei aproximativ 70 de suporteri interzisi pe stadioane.
Astfel de aricole nu fac decat sa arunce o imagine proasta asupra fanilor si sa instige la violenta. A cataloga una dintre cele mai frumoase galerii din lume ca fiind formata din huligani este anormal.
Inaintea meciului Napoli-Liverpool in presa din Italia a aparut un articol similar, iar fanaticii fani ai lui Napoli i-au batut pe fanii englezi, trei dintre suporterii cormorani fiind injunghiati.
Am mers inaintea meciului Rapid – Liverpool din 2000 in Irish Pub, unde se aflau si fanii cormoranilor. Am fost placut surprins sa vad aproximativ 20 de fani imbracati in tricourile echipei favorite, band bere si cantand. In Anglia, parintii fac abonamente la meciurile echipei favorite inca de cand copii lor au cativa ani. Cine se uita la meciurile de Premier League a vazut ca in tribune se afla si doamne de 60 de ani cu fular la gat. Consider ca acestia sunt fani adevarati pe care nimeni nu trebuie sa ii considere huligani. Generalizand, ar trebui sa consideram ca acest copil de cativa ani care merge cu tatal sau ori doamna de 60 de ani sunt huligani.
Generalizarile de acest fel nu sunt normale, fac rau imaginii adevaratului suporter, iar atunci cand acesta vine in Ghencea cu fularul la gat si incearca sa intre pe stadion este atacat de “fanul” stelist care se gandeste ca mai bine da el primul pumn decat sa incaseze o bataie. Daca am generaliza de fiecare data, insemna ca cei aproximativ 50.000 spectatori de pe Anfield Road sunt de asemenea huligani. Un titlu mai potrivit al articolului mi se parea “vin fanii care canta continuu pe Anfield You’ll never walk alone”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
